Ministrul de Finante german a rãspuns interpelãrii, precizând cã România a renuntat la orice pretentie financiarã prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris din 1947, dupã sfârsitul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial. Acest rãspuns poate însã sã complice si mai mult situatia Germaniei, deoarece tratatul de pace prevede cã România renuntã la orice pretentie fatã de Germania, cu exceptia celor rezultate din contracte si obligatii contractuale anterioare datei de 1 septembrie 1939, momentul declansãrii conflagratiei mondiale.

 

Datoria pe care Germania o are fatã de statul român se referã însã la schimbul de mãrfuri dintre România si Germania reglementat prin acordul bilateral semnat între Banca Nationalã a României si Casa Germanã de Compensatie din Berlin din 1935, consolidat prin Tratatul economic româno-german semnat la 23 martie 1939, adicã înainte începerii celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial.

 

Ipoteza despãgubirilor pe care Germania le are de achitat României în urma acordurilor economice parafate în anii ’30 ai secolului trecut, neonorate de Germania în ultimii ani ai rãzboiului, a fost pentru prima datã prezentatã de revista Sãptãmâna Financiarã în articolul O solutie pentru iesirea din crizã: recuperarea datoriilor Germaniei din relatiile comerciale nerespectate cu România.

 

Unul dintre autorii articolului, Radu Golban, doctor în stiinte economice, a fost intervievat si de cãtre portalul German-Foreign-Policy.com, care a publicat, joi, articolul Datorii neachitate . Articolul vorbeste de datoriile rãmase în urma sistemului de compensare pus la punct de Germania nazistã care a dus la subjugarea economiilor tãrilor din Europa de Sud-Est, inclusiv România, pentru a alimenta masinãria de rãzboi a lui Hitler.