Astãzi, cânepa a devenit o culturã de nisã, fiind întinsã pe suprafete foarte reduse - putin peste 10.000 de hectare la nivelul întregii Uniuni Europene. Pentru comparatie, porumbul este plantat, numai în România, pe o suprafatã de peste 2,5 milioane de hectare. Multe cauze au stat la baza acestei pierderi în popularitate, însã cea mai nocivã, de departe, a fost interzicerea „în bloc“ si aproape peste tot în lume a culturilor de canabis, legiuitorii nefãcând diferenta între speciile de cânepã industrialã si cele cu continut ridicat de THC - substanta psihoactivã din marijuana.

Din 1993 încoace, majoritatea statelor au reparat aceastã anomalie. Nu si România, care abia în 2000 a introdus cânepa pe lista plantelor a cãror cultivare era controlatã strict de stat, fiind consideratã drog. La noi, decãderea acestei industrii a venit de la sine, asa cum s-a întâmplat cu atâtea alte sectoare. Cultivatorii care si-au reprimit terenurile dupã 1989 s-au îndreptat spre alt tip de culturi, considerate mai profitabile, sau pur si simplu le-au lãsat de izbeliste. Totusi, prevederea legalã amintitã mai sus a fost cea care a dat lovitura de gratie, iar atunci când autoritãtile au modificat-o, dupã câtiva ani, a fost prea târziu - cu atât mai mult cu cât, ulterior, subventiile agricole acordate în cazul acestei culturi s-au dovedit neatrãgãtoare. Din fericire, nu toatã lumea a fost de aceeasi pãrere.

Doi ingineri si un economist fãrã niciun fel de experientã în agriculturã (unul dintre ei, Dan Lãzãrescu, tocmai plecase din actionariatul Medicover) au înfiintat, în 2007, o companie de procesare a semintelor de cânepã (din care se fabricã uleiuri, suplimente nutritive, medicamente etc.).

Fabrica a fost înfiintatã la Salonta, în judetul Arad, în urma unei investitii de peste 1,5 milioane de euro.

De ce s-au limitat la procesarea semintelor si nu au fãcut pasul firesc spre cultivare sau procesarea tulpinilor? Potrivit Oanei Suciu, managing partner în cadrul Canah, „la început, pe când eram mai optimisti, eram decisi sã ne implicãm si în cultivare, sã nu ne limitãm la partea de procesare a semintei. Am cumpãrat deci echipamente de ultimã generatie, materia primã necesarã, am adus un specialist din Italia, urmând ca proprietarii terenurilor, localnicii, sã gestioneze culturile propriu-zise. Din pãcate, interesul lor era direct proportional cu investitia pe care o fãcuserã, deci tindea spre zero. Acum, cã avem o afacere solidã, atât de nisatã, nu mai are sens sã ne aventurãm într-un domeniu în care am dat chix o datã.“

În schimb, procesarea tulpinilor (utilizate în industria textilã si auto, între altele) rãmâne unul din obiectivele Canah. Depinde însã de dezvoltarea culturilor locale. Dupã cum povesteste Oana Suciu, „noi avem trei hectare în arendã, pe jumãtate din suprafatã se întinde fabrica, iar pe restul luãm în considerare dezvoltarea unei capacitãti de procesare a tulpinilor. Doar cã, pânã acum, nu ne-au reusit eforturile de impulsionare a cultivãrii în tarã, iar sã aduci tulpinele cu vaporul din China, asa cum procedãm cu semintele, nu renteazã, din cauza volumului prea mare. Pentru a ne lansa si pe acest segment, am avea nevoie de o culturã localizatã la maximum 100 de kilometri distantã.“

85% din productie, la export

În momentul de fatã, compania proceseazã circa 750 de tone de seminte si are venituri anuale de pânã la douã milioane de euro, cu o marjã de profit de 5%. Cifre ce indicã o afacere sãnãtoasã, neferitã însã, de-a lungul timpului, de greutãti majore. „În 2010 am fost foarte aproape de închiderea fabricii, însã, din fericire, ne-am revenit. An de an am mers la toate târgurile importante de profil din strãinãtate. Initial, nu eram convinsi cã aceasta este solutia, cu atât mai mult cu cât achitam câte 10.000 de euro pentru fiecare stand de prezentare. Totusi, eforturile au dat roade“, spune Oana Suciu. Asa se face cã, în momentul de fatã, 80%-85% din productia Canah merge la export, sub trei forme: produse marcã proprie, produse cu marca importatorilor sau vrac (aici înregistrându-se cea mai mare cerere). De ce nu existã în România o piatã de desfacere rentabilã? În cuvintele reprezentantei Canah, „în tarã nu avem decât doi distribuitori si câteva farmacii din afara marilor lanturi. Când ne-am început activitatea, am avut un contract cu un astfel de lant, însã ne-am dat seama repede cã nu poate merge - fiind vorba de produse noi pe piatã, omului trebuia sã i se explice ce si cum, ceea ce farmacistii nu pot face, fie pentru cã nu cunosc proprietãtile cânepei, fie pentru cã sunt presati de management sã vândã suplimente cât mai scumpe. În schimb, în magazinele naturiste vânzarea merge, probabil pentru cã, în general, vânzãtoarele de aici sunt sincer pasionate de acest tip de produse“.

Cerere este, dar ofertã - ioc

În ultimii ani, cânepa a început sã fie exploatatã mai degrabã pentru seminte, deci pentru uz alimentar, decât pentru fibrã. Astfel, potrivit unui studiu publicat luna trecutã, cererea anualã de seminte este, în Europa, de 12.000 de tone. Însã, din cauza lipsei culturilor, peste 50% din aceastã cantitate trebuie importatã din China. În cazul Canah, situatia este si mai radicalã. Potrivit Oanei Suciu, „noi importãm cam 90% din semintele ecologice, de aceea încurajãm dezvoltarea acestor culturi, pentru cã din start noi am achizitiona toatã productia de seminte“. Potrivit studiului sus-citat, utilizarea cânepei pentru uz uman are potentialul de a creste de peste o sutã de ori în urmãtorii ani.

74 de hectare de cânepã au fost cultivate anul trecut în România, de pe care s-au recoltat 33 de tone de plante, echivalentul a 1‰ din productia UE

45.000 de hectare erau cultivate cu cânepã în România anilor `80, tara noastrã fiind cel mai mare producãtor european de la acea vreme

Autor: Mirona Hritcu - Sursa: capital.ro