Initiatorul impresionismului, Claude Monet, a fost unul dintre cei mai aprigi adepti ai picturii in aer liber. Adoratia lui pentru natura – fie peisaj limitat de gradina, fie peisaj de mare intindere, rural sau urban – s-a nascut din copilarie, atunci cand primii pasi i-au fost indrumati de pictori care nu suportau sa stea intr-un studio si sa creeze din imaginatie. Monet a fost cel care a dat o importanta covarsitoare culorilor naturii, pentru a demonstra privitorilor ca modul de receptare a mediului este in primul rand o problema de suflet, de sensibilitate cromatica.

Nascut intr-o familie de comercianti, la Paris, in 1840, Claude Monet avea sa strabata un adevarat labirint pana sa se dedice total picturii. El ajunge chiar in regimentul de cavalerie usoara francez din Algeria. Dar in „sprijinul” sau vine... febra tifoida. Matusa sa este obligata sa-i asigure repatrierea si tanarul Monet intra definitiv in cercurile artistice pariziene, unde se imprieteneste rapid cu Renoir. Cei doi vor avea o amicitie indestructibila, mai ales ca ei vor fi fondatorii unui curent nou in pictura – impresionismul.

Initial, aceasta denumire a fost una cu nuante peiorative. Celebra panza a lui Monet „Impresie, rasarit de soare” (in care apare portul Le Havre, locul unde si-a petrecut o parte din copilarie) este atacata foarte dur de criticul plastic Louis Leroy, care spunea ca acea compozitie chiar este o „impresie”, pentru ca nu se intelege nimic si pare ca este neterminata. Termenul infamant este preluat cu buna vointa de adeptii culorilor in dauna formelor si pictorii respectivi, in frunte cu Monet si Renoir, se autodefinesc din 1874 „impresionisti”. De altfel, in intreaga sa opera, cel putin un colt de natura isi va face loc in compozitiile pictorului, care cu greu va rezista sa fie un sedentar care lucreaza din imaginatie.

Daca privim evenimentele dureroase din viata sa, vom constata ca uriasa dragoste pentru natura parca a compensat, partial, dramele familiale. Prima sa nevasta, Camille Doncieux (cu sapte ani mai tanara) moare foarte repede, in 1879 (dupa noua ani de casnicie). Ea ii fusese model pentru numeroase picturi cu doamne in rochii vaporoase, care se bucura de aleile parcurilor inverzite (vezi „Doamne in parc”, 1867). Fiul lor, Jean, va aparea in panza „Jean pe calutul de lemn”, 1872). Dar Monet avusese deja o relatie discreta cu Alice Hoschedé, cu care se casatoreste. Femeia avea deja sase copii si astfel incepe povestea familiei largite a lui Monet, fapt care i-a mai inseninat existenta.

In 1883, visul de a se stabili in sanul naturii se materializeaza, familia mutandu-se in zona Giverny (Normandia). Acolo isi amenajeaza o mare gradina, cu lacuri si poduri, cu livada si mai ales cu „crescatoria” de nuferi pe care o va picta obsesiv. De asemenea, salciile plecate peste apa vor fi simbolul ostasilor francezi cazuti in Primul Razboi Mondial. Calatorind prin tara, Monet imortalizeaza de mai multe ori catedrala din Rouen. Picteaza cladiri si la Londra, acolo unde este foarte bine primit de impresionistii englezi. In ultimii ani ai vietii, o boala a ochilor determina o schimbare a nuantelor folosite (tonurile de rosu), iar cancerul la plamani il doboara la optzeci si sase de ani, in 1926. Fundatia Claude Monet a refacut in totalitate ambianta proprietatii de la Giverny, unde marele pictor s-a contopit cu natura.

Autor: Paul Ioan ; Sursa: magazin.ro