Infiltrarea asociatiilor civile
 Înca de la începutul anilor cincizeci, oficialitatile americane au fost hotarate sa controleze asociatiile civile, neguvernamentale, care investigau fenomenele OZN. Intr-un document declasificat la sfarsitul anilor optzeci, privind recomandarile asa numitului „grup Robertson”, organizat de CIA si Air Force la Washington în 1953, scrie: „Comisia a luat cunostinta de existenta unor grupuri precum «Civilian Flying Saucer Investigators» din Los Angeles si «Aerial Phenomena Research Organization» (Wisconsin). S-a convenit ca astfel de organizatii trebuie supravegheate din cauza influentei importante asupra gandirii maselor în cazul în care vor apare observatii extinse. Trebuie avute în vedere aparenta iresponsabilitate a unor astfel de grupuri, ca si posibila lor utilizare pentru scopuri subversive”.
O metoda de control a fost infiltrarea asociatiilor pentru studiul OZN-urilor cu fosti agenti de securitate si militari iesiti la pensie, santajarea unor persoane care au reusit sa-si creeze o anumita credibilitate în mediul investigatorilor OZN si folosirea unor „organizatii paravan” pentru a finanta proiecte ambigue. De pilda oameni de stiinta credibili dar fara coloana vertebrala primeau sponsorizari generoase pentru a deturna cercetarile în cazuri sensibile, sau a ajunge la concluzii prestabilite, convenabile guvernului. Aceste sponsorizari începeau de regula în momentul în care cel în cauza dobandea o influenta importanta sau ocupa o pozitie de conducere în interiorul organizatiei.
La sfarsitul anilor cincizeci, cele mai importante organizatii civile pentru studiul fenomenului OZN erau APRO (condus de sotii Coral si Jim Lorenzen) si NICAP (National Investigations Committee on Aerial Phenomena). Acesta din urma a fost înfiintat la începutul anului 1956 si legalizat la 24 octombrie, în acelasi an. Director a fost ales maiorul Daniel E. Keyhoe. El a adunat, în scurt timp, un consiliu de administratie impresionant, din care faceau parte contraamiralul Roscoe Hillenkoetter, fost director al CIA, J.B. Hartranft, presedintele asociatiei proprietarilor si pilotilor de avioane, Wilbert B. Smith, inginerul canadian din ministerul transporturilor si altii.
Actiunile asociatiei au fost discret cenzurate. Astfel, în 22 ianuarie 1958, televiziunea CBS a realizat o emisiune despre problema OZN, invitandu-l si pe Daniel Keyhoe. Dar acestuia i s-a rezervat doar un timp extrem de redus, i s-a cerut sa-si prezinte, din timp, punctele de vedere, în scris, iar înainte de emisiune i-au fost sterse din text o serie de afirmatii mai îndraznete. Chiar si asa, Keyhoe spera sa prezinte documente care aratau ca, în mediile oficiale, era acceptata ipoteza ca OZN-urile erau nave spatiale. Nu a reusit, deoarece interventiile sale au fost sabotate pe parcursul emisiunii.
În disperare de cauza, Keyhoe s-a decis sa se abata de la textul aprobat, spunand „si acum voi spune ceva care nu a mai fost dezvaluit... în ultimele sase luni am muncit împreuna cu o comisie din Congres care investigheaza motivele pastrarii secretului oficial asupra OZN-urilor”. În acest moment emisiunea a fost întrerupta. Keyhoe intentionase sa continue spunand „Daca toate dovezile pe care le-am dat acestei comisii vor fi facute publice, se va dovedi ca OZN-urile sunt masini reale, sub comanda inteligenta”. Conducerea canalului de televiziune s-a scuzat spunand ca s-a conformat standardelor de securitate, care îl obligau sa nu se abata de la textul scris aprobat.
De asemenea, mai tarziu, cand anumite documente au putut deveni publice, s-a aflat ca mai multi ufologi cunoscuti aveau dosare la FBI, unul dintre acestia fiind Richard Hall, fost membru în conducerea NICAP si ulterior sef al Fondului pentru cercetari OZN (FUFOR), una dintre principalele organizatii din Statele Unite, dedicate acestui domeniu.
Dan D. Farcas - magazin.ro
|
|
|