Simbol al Marii Britanii, al Londrei si al puterii imperiale, abatia Westminster are origini stravechi. Exista o veche legenda conform careia fondatorul acestei elegante si impunatoare constructii ar fi fost regele saxon Sebert, in primele decenii ale secolului al VI-lea. Aceleasi legende povestesc ca atunci cand primul episcop al Londrei, Mellitus, a vrut sa sfinteasca noul locas, un pescar de pe Tamisa i-a spus ca sfintirea a fost deja facuta pe o constructie mult mai veche de catre Sfantul Petru, capetenia Apostolilor.

Aceasta traditie nu corespunde in niciun fel documentelor istorice in afara faptului ca regele Seber si Mellitus sunt personaje reale si a faptului ca pana in secolul al XIV-lea un pescar aducea calugarilor de la Westminster o cantitate de peste in ziua de Sfantul Petru.

Exista insa un act din 785 care atesta donatia terenului de aici de catre regele Offa de Mercia, dar autenticitatea actului respectiv este pusa la indoiala. Un altul insa il mentioneaza ca donator de pamanturi pe regele Edgar (957-975), fondarea manastirii fiind apreciata ca avand loc in jurul anului 960. Se vorbea acum despre o biserica, constructie, mica, saxona, pe Insula Maracinilor, o zona aproape inaccesibila, inconjurata de mlastini si torente, situata in apropierea Tamisei. N-a mai ramas nimic din acel loc, care a fost drenat, aici inaltandu-se Manastirea Westminster. Aspectul ei, asa cum o vedem astazi este rezultatul unor eforturi de cateva secole sustinute de o succesiune de regi si regine.

Primul dintre acestia, Eduard Confesorul (1040-1066) este considerat ctitorul asezamantului la a carui sfintire (28 decembrie 1065) n-a mai putut lua parte fiind grav bolnav. De altfel a si murit opt zile mai tarziu. Peste un an, William Cuceritorul a fost incoronat aici in ziua de Craciun. Manastirea a devenit locul de incoronare al suveranilor, tronul fiind folosit din secolul al XIV-lea. Cioplit din lemn de stejar el contine intre blaturile sale o piatra incarcata de legende, piatra din Scone, adusa din Scotia in 1296. Pe aceasta piatra se asezau regii scotieni la incoronare si legenda spune ca pe ea si-au rezemat capetele Sfintii Iacob si Colomban. Piatra a fost furata de nationalistii scotieni in 1950 si readusa in biserica dupa un an.

In 1220 a inceput reconstruirea manastirii si procesul a durat 300 de ani. Turnurile de vest au fost insa terminate abia in 1745. Biserica a fost inaltata in stil gotic, amintind catedralele din Amiens si Reims, nava centrala avand o inaltime de 32 de metri, locasul etaland de asemenea, vitralii elegante de inspiratie franceza.

Ancorata puternic in istoria tarii, manastirea Westminster este celebra prin biblioteca sa si colegiul fondat de Elisabeta I dar si prin Coltul Poetilor in care se gasesc mormintele si memorialele unor personalitati politice si culturale. Aici se afla mormintele lui Chaucer si al lui Churchill dar si cel al Soldatului Necunoscut. In apropierea altarului se pastreaza moastele lui Eduard Confesorul, singurul rege englez declarat sfant.

Biserica a fost teatrul unor importante procesiuni, nunti regale, inmormantari, slujbe aniversare, capelele ei constituind un adevarat panteon al celor care au vrut sa-si manifeste intr-un fel credinta in cele vesnice.

IRINA STOICA - magazin.ro