Centru cultural si politic vestit in intreaga lume, Florenta inalta spre soare o multime de capodopere, orasul insusi fiind un muzeu in aer liber. De numele sau se leaga inflorirea unei celebre scoli de arta din secolele XIII-XVI, promotoare a principiilor Renasterii. Palate, biserici, poduri, biblioteci, fac din aceasta cetate, cunoscuta inca din antichitate, un veritabil rival al Romei.
Capitala a Marelui Ducat al Toscanei intre 1569-1801 si 1814-1859 si apoi a Regatului Italiei intre 1865-1871, din 1434, orasul s-a aflat sub conducerea familiei Medici, care in secolul al XVI-lea a instalat aici absolutismul.
Familia Medici a avut in maini destinele orasului o perioada indelungata, care, cu unele intreruperi, a durat pana in 1737, cand, dupa moartea ducelui Gian Gastone, marele ducat a intrat in stapanirea lui Francisc I de Habsburg-Lorena.
Dintre faimosii „Medici” care s-au perindat la conducerea ducatului, cel mai stralucit pare a fi fost Cosimo I, supranumit Cel Mare; autentic protector al stiintelor si artelor. Acesta din urma a hotarat in 1560 construirea Galeriei Uffizi destinata initial birourilor din care sa conduca afacerile ducatului sau. Arhitectul ales pentru aceasta lucrare a fost Giorgio Vasari hotarandu-se ridicarea unei cladiri formata din doua aripi legate printr-un arc scurt, deschizandu-se spre raul Arno. Motivul principal il formeaza la parter foisoarele cu stalpi alternand cu coloane toscane, incheiate scenografic cu coridorul de legatura.
La etajul intai ferestrele alterneaza si ele cu frontoane arcuite si triunghiulare. Celebrul Coridor Vasarion a fost realizat cativa ani mai tarziu si merge de la palatul Uffizi, peste rau, o jumatate de kilometru pana la Palatul Pitti. Palatul Ufizzi a fost transformat in galerie de arta de catre Bernardo Buontaleti din ordinul lui Francisc I, fiul lui Cosimo. Arhitectul a adaugat cateva elemente noi, printre care faimoasa Tribuna si a reorganizat incaperile pentru a corespunde scopului propus. Acestea au fost permanent imbogatite de cei care au preluat palatul si, in 1737, acesta a intrat in proprietatea statului, cand ultimul descedent al familiei Medici, Ana Maria Ludovica a lasat galeria, prin testament, Cetatii Florenta.
E greu de mentionat toate numele celor care au expus opere aici. Sunt numerosi si de o incontestabila valoare, dar pot fi amintiti Cimabue, Giotto, Duccio, Pierro de la Francesca, Boticelli, Leonardo da Vinci, Rafael, Caravaggio, Van Dych, Dürer, Goya si multi, multi altii. Sunt expuse altare de biserici, opere cu continut religios, mitologic si laic, portrete.
Cele mai pretioase dintre ele se afla in Tribuna al carei plafon este ornat cu perle, lucrare realizata de Poccetti. Tot aici este expusa o statuie din secolul al II-lea i.Hr. reprezentand-o pe zeita Venus si descoperita in timpul excavarilor la vila lui Hadrian. Masa octogonala realizata de Ligozzi si Poccetti este un exemplu minunat de mozaic florentin din pietre semipretioase, lucrarea luandu-le artistilor 16 ani de munca. Adevarata comoara a orasului si nu numai, Galeria Uffizi este una dintre piesele de rezistenta a stravechii cetati, ai carei oameni au ramas vestiti pentru dragostea lor de frumos.
Centru cultural si politic vestit in intreaga lume, Florenta inalta spre soare o multime de capodopere, orasul insusi fiind un muzeu in aer liber. De numele sau se leaga inflorirea unei celebre scoli de arta din secolele XIII-XVI, promotoare a principiilor Renasterii. Palate, biserici, poduri, biblioteci, fac din aceasta cetate, cunoscuta inca din antichitate, un veritabil rival al Romei.