\\ Home Page : Articolo : Stampa
Mitul lui Einstein: Luminile si umbrele unui geniu. VIDEO.
By Admin (from 16/08/2011 @ 11:00:18, in ro - Stiinta si Societate, read 3110 times)

 Asemenea lui Che Guevara sau Marilyn Monroe, chipul lui Einstein e vazut peste tot: in reviste, pe afise, tricouri, timbre, brelocuri. Aceasta intruchipare a geniului stiintific a aparut intr-o imagine faimoasa dupa ce si-a scos limba in fata lumii. A aparut pe bicicleta; arborându-si pene pe cap; in pijama in fata bibliotecii, cu acelasi chip de savant excentric si binevoitor, „viu si surâzator” cum il descria Romain Rolland.  Albert Einstein s-a nascut in Ulm (Germania) in 1879, intr-o familie de evrei. A inceput sa vorbeasca destul de târziu.

Era considerat lenes, incapatânat, rebel, un elev indisciplinat, dislexic si chiar retardat. Cu toate astea, preocuparile sale pentru stiinta debuteaza la vârsta de 4 ani, când se intereseaza de functionarea busolei. La 10 ani intelegea teorema lui Pitagora iar la 13 il citea pe Kant. Notele sale publicate in diverse biografii nu sunt cele ale unui elev indolent. Era doar refractar la disciplina de fier a gimnaziului din Munich. Sub presiunea unor profesoare, va parasi gimnaziul inainte de a-si termina studiile secundare si va pleca in Italia, apoi in Elvetia in 1895. Isi va lua cetatenia elvetiana ceea ce-l va scuti de serviciul militar si se va inscrie la Scoala politehnica din Zürich.

Intuitia unui „mutant”

Mitul lui Einstein s-a nascut in 7 noiembrie 1919. In acea zi, astronomul englez Arthur Eddington a anuntat rezultatele unei expeditii pe care a facut-o cu câteva luni in urma in insula Principe, o mica colonie portugheza din largul coastelor Africii occidentale. In timpul acestei misiuni, un grup de savanti a putut sa observe si sa fotografieze devierea razelor luminoase in timpul unei eclipse totale de Soare, un „detaliu” care a confirmat validitatea teoriei relativitatii generale enuntate de Einstein in 1915. A doua zi, lumea a aflat acest lucru iar fizicianul german care lucra la biroul de brevete din Berna, devine un star mondial. Cel mai mare savant dupa Newton. Emblema sa: E = mc2.

Descoperirea, de o extraordinara complexitate, e efectiv rodul unui creier de exceptie. „Einstein face parte dintr-o specie de «mutanti» a apreciat fizicianul  Stephane Durtand, autor al relativitatii animate. Nimeni n-ar fi putut avea intuitia unei ecuatii atât de complicate si care e atât de departe de realitatea experimentala”. Complexitatea teoriei sale a jucat fara indoiala un rol important in elaborarea mitului. Dar aspectul ei universal e cel care a contribuit la celebritatea savantului intrucât vizeaza problema naturii spatiului si a timpului, doua concepte care se afla in miezul vietii umane.

Relativitatea, care avanseaza idei aparent paradoxale (timpul nu se scurge cu aceeasi viteza pentru toti – traim intr-o a patra dimensiune) se ofera, intr-o oarecare masura, imaginatiei sau a visului. Marturie stau piesele de teatru sau a romanele inspirate de geniul lui Einstein, printre cele mai cunoscute opere numarându-se „Intâlnirea cu diavolul” de Dino Buzzati sau „Einstein” de Ron Elisha. De obicei, amploarea inteligentei si universalitatea teoriilor sale nu sunt suficiente pentru a explica popularitatea lui Einstein care n-ar fi devenit una dintre icoanele secolului XX, daca n-ar fi asociat contextului istoric.

Un promotor al pacii

In 1919, Europa incepea sa se dezmeticeasca in urma primului razboi mondial. Savantii englezi recunosc faptul ca un german de origine evreiasca a reusit sa bulverseze cunostintele legate de legile Universului ceea ce e interpretat ca un gest de reconciliere intre popoare. Un simbol prin care stiinta triumfa asupra neintelegerilor si a ororilor razboiului. Oamenii, epuizati timp de 4 ani de distrugeri si sacrificii, sunt avizi de noutati. Apar Sigmund Freud, victoria lui Lenin, vârsta de aur a automobilului lui Henry Ford. Carismatic, cu totul special, Einstein avea toate datele pentru a se integra in aceasta galerie de personaje.

Pacifist convins, va folosi popularitatea sa pentru a promova pacea. Va proslavi crearea Israelului. Evreii ii vor fi recunoscatori si ii vor cere sa-i succeada la conducera Statului evreu lui Chain Weizmann. Afinitatile cu miscarile sioniste vor atrage asupra sa fulgerele grupurilor antisemite. Si in sânul fizicienilor germani exista o miscare antisemita. Pentru acestia, Einstein era intruchiparea fizicii evreiesti: o fizica decadenta, abstracta, teoretica, nicidecum experimentala. In 1933, când Hitler ajunge la putere in Germania, Enstein se afla intr-o calatorie in SUA. Ramâne aici si-i ajuta pe evrei sa scape din regimul nazist.

Un mit construit din contraste

In acest mit cu lumini si umbre isi va gasi locul si un fals istoric, extrem de raspândit, prin care Einstein e considerat „parintele bombei atomice”. In 1933, fizicianul a redactat o scrisoare adresata presedintelui Roosvelt, avertizându-l ca germanii erau pe punctul de a realiza bomba atomica. Nu se stie daca acest gest l-a influentat pe presedinte in decizia de a lansa proiectul Manhattan al fabricarii bombei atomice, proiect la care Einstein nu a participat.

Ceea ce a contribuit la falsul istoric a fost deschiderea magazinului Time in iulie 1946 in care fotografia savantului apare cu o ciuperca atomica pe fundal pe care se poate citi ecuatia E = mc2. O alaturare abuziva, fara implicarea lui Einstein. De ce atâtea extrapolari? Pentru ca mitul se hraneste din contraste. Totul e construit antitetic in istoria lui Einstein: geniul care era „falimentar” la scoala; savantul imbatrânit, depasit de noua generatie; pacifistul care a participat la elaborarea bombei atomice, toate astea contribuind la dimensiunea tragica a personajului.

Jurnalistii si biografii n-au incetat sa scormoneasca in viata sa privata pentru a-i detecta punctele slabe; fisurile. A fost infierat, atribuindu-i-se o legatura amoroasa cu o spioana rusa. A fost considerat un sot rau in relatia cu Mileva Marie, prima sa sotie (un mariaj dezastruos). Nu a fost menajat nici in postura de parinte care si-a distrus psihic copiii. (Prima fata s-a nascut handicapata iar cel de-al treilea copil, Edouard, era atins de schizofrenie). La 50 de ani dupa moartea sa, mitul nu si-a pierdut din vitalitate. Un mit ce continua sa seduca lumea stiintifica, a artelor si nu in ultimul rând, cea comerciala.

DORIN MARAN - magazin.ro