Bucati dintr-o poveste îndepartata a Iasului sunt scoase la lumina cu migala de catre specialistii de pe santierul arheologic de la Palas.

Istoria subterana de la Palas ar da frisoane de mândrie, dar si de spaima multor popoare care nu se bucura de o istorie atât de veche precum cea dintre cele sapte coline. Paradoxul Iasului este acela de a sta cocotat pe un trecut fabulos, pe care iesenii îl calca în picioare la propriu fara sa stie ca sub pasii lor se ascund bijuterii de identitate.

Orice lopata are sansa de a descoperi un vestigiu...

Pe Stela Cheptea, arheologul ansamblului Palas, o gasim în aripa sudica a santierului. Tocmai a descoperit fundatia unei vechi locuinte. A 28-a locuinta de la primele sapaturi. „Pâna la acest moment am reusit sa scoatem la lumina trei locuinte din secolul al XV-lea, patru din secolul al XVI-lea si vreo douazeci din secolul al XVIII-lea”, ne spune arheologul, dupa care se arunca precum un adevarat diriginte de santier în mijlocul muncitorilor care trudesc sub cele 38 de grade Celsius. „Mai, aveti grija sa nu-mi strapungeti pardoseala. Ai grija acolo cu lopata, mai!”, le da indicatii femeia. Muncitorii aproba sarcastic si continua sa arunce cu sete în roabe, bucati din fundatia casei de-abia scoase la lumina. Data fiind vecinatatea cu Curtea Domneasca, latura de sud a zonei cuprinse astazi între strada Palat si strada Sf. Lazar a fost populata de diferite bresle, dar si de constructii cu rol de habitat. Fiind o zona instabila, mlastinoasa, populatia de la acea vreme, din secolul al XVIII-lea, s-a ferit de constructii trainice, drept pentru care materialele folosite erau dintre cele perisabile. „Vecinatatea imediata a Gradinii Domnesti din sesul Bahluiului a început sa se populeze mai ales în secolul al XVIII-lea, pe la mijlocul acestui secol ea oferind vizitatorului imaginea unui mic cartier, denumit Brostenii, cu doua ulite podite - Podul Lung si Podul Spânzuratorilor, o biserica, ce purta hramul Sfintilor Constantin si Elena, ca si cea de astazi, si o artera comerciala, numita Ulita Sf. Constantin, cu pravalii cu un singur cat”, sustine istoricul Ioan Caprosu.

În materie de locuinte, pe latura sudica a santierului descoperirile sunt oarecum sarace, data fiind datarea acestora. Cu mici exceptii, fundatiile locuintelor care au fost scoase la lumina apartin unor asezari din secolul al XVIII-lea sau chiar de la începutul secolului al XX-lea. „Una dintre locuinte, în care s-a pastrat postamentul unei sobe cu plita, a fost reconstruita la începutul secolului al XX-lea, fapt demonstrat prin gasirea unui postament a unei caramizi ce purta anul 1909. Alte locuinte aveau temeliile adâncite în mâl. Stratul de molozuri continea multa caramida, pietre si materiale ceramice datând din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea. Deoarece în sectorul C a fost întotdeauna un pamânt cu multa apa, chiar o zona inundabila atunci când râul Bahlui trecea prin imediata apropiere, constructiile cu temelii din caramida au constituit exceptii”, a declarat Stela Cheptea.

Cele mai vechi constructii care au fost identificate pe cuprinsul ansamblului Palas sunt dispuse pe frontul de nord al fostei ulite Sf. Constantin, acestea functionând din veacul al XVIII-lea si pâna în secolul al XX-lea.

„Nordicii” ciudati din necropola

Descoperirea care da valoare arheologica si antropologica santierului de la poalele Palatului Culturii este redata însa de o necropola din secolul al XV-lea, iesita la lumina în cursul sapaturilor sub un drum amenajat în cadrul santierului, mai precis sub o rampa de acces într-unul dintre blocuri. Peste 100 de schelete de oameni maturi, care potrivit specialistilor de la Institutul de Antropologie ar fi avut vârste cuprinse între 17 si 58 de ani la momentul înhumarii, au fost identificate într-un cimitir comun dispus în latura nord-vestica a sectorului C, între strada Sf. Lazar si strada Sf. Constantin, la sud de debarcader. „Pâna acum, din necropola descoperita în ansamblul Palas au fost extrase peste o suta de schelete care apartineau unei populatii care a locuit în aceste locuri si duse la Institutul de Antropologie pentru a se determina vechimea acestora. Sunt sigura ca schelete înca se vor mai descoperi, pentru ca este un cimitir cu un numar foarte mare de morminte”, a declarat Stela Cheptea.

Potrivit unei cercetari primare, cei 102 indivizi maturi, descoperiti într-o prima parte a sapaturilor, au fost îngropati în acelasi timp, iar scheletele au fost descoperite conservate foarte bine, pastrându-se chiar si degetele de la mâini si picioare. Scheletele au fost descoperite în gropi mari, pe grupuri de câte doi sau chiar cinci subiecti în fiecare groapa, ca si cum ar fi fost gropi comune de familie. „Erauasezate cu privirea unul catre celalalt ori capul dat mult pe spate. Bratele erau pe corp, pe abdomen ori unul pe lânga corp, iar celalalt pe piept sau abdomen, mai rar pe umeri. Erau aranjati câte doi sau un al treilea pus pe mijloc. Unde au fost gasite cinci schelete într-o groapa, atunci erau grupate câte doua si al cincilea pe mijlocul unui grup de doi. Numai în patru cazuri înmormântarile au fost individuale. Din total, numai doi subiecti au avut sicrie de lemn”, sunt constatarile primului raport de evaluare.

Peste aceste grupari neobisnuite, scheletele nu aveau asupra lor obiecte de cult sau de alt gen care sa li se fi atribuit în mod sigur. „Exceptie au facut doar opt cruciulite pectorale de metal gasite în zona gâtului la indivizii dezveliti numai în partea vestica a necropolei. Pe lânga orientarea mormintelor spre est-vest, acest fapt dovedeste ca cei înmormântati erau crestini. Erau persoane de sex masculin, înalte, cu schelet robust, probabil de tip nordic”, se arata în raportul primar, potrivit caruia aceste schelete nu prezentau urme de violenta cauzatoare de moarte.

Potrivit specialistilor, numarul însemnat de înmormântari, gruparea în morminte mari, în acelasi timp sau în momente foarte apropiate, lipsa inventarului, a reînhumarilor, lipsa copiilor si a batrânilor din necropola sunt ingredientele unei descoperiri unice în tara si peste hotare. Din primele cercetari, necropola descoperita la Palas dateaza din preajma anului 1630, cu putin timp înainte de amenajarea iazului domnesc, fapt sustinut de starea în care au fost gasite scheletele - acoperite de mâl, cu pamânt printre oase - iar gropile erau sapate în pamânt galben sau negru.

Imense galerii traverseaza subsolul Palasului

Într-o reinterpretare moderna, anumite frânturi din ceea ce a reprezentat pe vremuri locul în jurul caruia se învârteau atât activitatile zilnice, cât si cele nocturne ale Iasului se vor regasi în peisajul ansamblului Palas. Printre acestea – bineînteles, lipsite de stralucirea de altadata - iesenii vor putea admira o replica a vechilor Curti si Gradini domnesti. „Curtea Domneasca a fost timp de secole centrul vietii sociale, comerciale si culturale a Iasului. Aceasta includea casa domneasca în centru, casa Doamnei cu biserica Doamnei, vistieria, spataria, jitniceria, cuhnea, grajdurile, temnita sau biserica de pe Poarta unde se judecau pricinile marunte de catre cei sase voinici de poarta”, descrie istoricul Ioan Caprosu cum era asezata vechea Curte Domneasca, distrusa de un incendiu devastator la începutul celei de-a doua domnii a lui Radu Mihanea Voievod, pe la anul 1626. Se spune ca a fost reconstruita de catre Vasile Lupu câtiva ani mai târziu, ocazie cu care a fost reamenajata si Gradina Domneasca, prin ajutorul unor specialisti adusi de la Taringrad.

Tot în circuitul expozitional va fi inclusa si latura de est a Curtii Domnesti, care mai pastreaza fundatiile unor constructii ridicate de-a lungul secolelor XV-XVII. Aceasta parte a Palatului Domnesc a fost descoperita în prima jumatate a deceniului sapte al secolului XX, fiind adapostita în conditii insalubre la intrarea în fostul Teatru de vara. Deoarece ruinele acestor constructii au fost bine conservate, specialistii promit ca acestea vor fi puse în valoare într-un edificiu special amenajat. „Muzeul va fi un loc unde vom pastra ruinele Curtii Domnesti. La rândul ei, Gradina Palatului va fi cum era pe vremea domniei lui Vasile Lupu. Acolo se vor regasi anumite descoperiri, obiecte scoase în cursul sapaturilor, case de lemn, portiuni din ulitele podite, jgheaburi, obiecte de ceramica dar si un chiosc cu havuz. În acest moment înca suntem în perioada de cercetari. Eu trebuie sa descopar ce este de descoperit si sa le pun cap la cap pentru a reda cât mai fidel frânturi din aceste vremuri apuse”, a declarat Stela Cheptea.

Potrivit specialistului de la Palas, în urma sapaturilor au fost descoperite si o serie de tunele de legatura, cu destinatie de habitat. „Este vorba mai degraba despre câteva demisoluri care au fost locuite, nu folosite pentru alimente. Aceste demisoluri sunt si în acest moment functionale. Nu stim câte sunt de toate, dar s-au conservat foarte bine si sunt foarte mari. Ele nu vor fi puse în valoare pentru public, ci vor fi astupate cu pamânt si vor astepta vremuri mai bune. De punerea acestora în valoare ar trebui sa se ocupe Ministerul Turismului si Ministerul Culturii”, a mai precizat Stela Cheptea.

Pâna ce Elena Udrea sau Kelemen Hunor vor fi preocupati sa aduca imagistic subsolurile Palasului într-un singur concept turistic sau sa ridice stacheta culturala a Iasului, deasupra tuturor acestor descoperiri unice vor trona complexe de shopping. Caci suntem prea saraci sa ne uitam spre trecut, dar prea bogati sa ridicam peste el colosi de beton…

Autor: Nelu Paunescu; Sursa: Evenimentul.ro