Lumea stiintifica este astazi aproape in unanimitate de acord ca disparitia dinozaurilor, in urma cu 65 milioane de ani, ar fi fost provocata de prabusirea pe Pamânt a unui asteroid urias. Daca pâna mai deunazi, aceasta opinie era in stadiu de ipoteza, o echipa ceho-americana sustine ca ar fi reusit sa aduca si dovada concreta a dramaticului incident, identificând in sfârsit „criminalul”.

"Detectivii" care au dat de urma faptasului, in aceasta crima, ce altfel ar fi ramas perfecta, sunt americanul William Bottke si cehii David Vokrouhlicky si David Nesvorny, toti trei activând in cadrul unui institut de cercetari din Colorado. Ei au ajuns, gratie simularilor efectuate pe computer, la concluzia ca acum circa 150 milioane de ani o coliziune de proportii apocaliptice a avut loc intre doua uriase corpuri ceresti din centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter.

Impactul a fost atât de puternic incât a abatut asupra planetelor apropiate, din cadrul Sistemului Solar, in primul rând asupra Terrei, o ploaie de meteoriti. Rezultatul? O transformare radicala a climei, urmata de disparitia, intr-un timp foarte scurt, la scara istorica, a dinozaurilor, fapt ce a permis dezvoltarea mamiferelor si, in cele din urma, a fiintei umane. Alte fragmente rezultate in urma impactului au ajuns pe Luna, Venus si Marte, producând cratere de mari dimensiuni.

Pericolul nu a trecut!

Investigatiile oamenilor de stiinta au pornit de la un amanunt interesant: un asteroid de mari dimensiuni, Baptistina, impartasea aceeasi orbita cu a unor asteroizi mai mici. Alaturând - desigur, virtual, pe ecranul computerului - toti acesti asteroizi, savantii au observat ca ei alcatuiesc un fel de puzzle ale carui piese disparate se „imbucau” perfect unele in celelalte.

„Exista o probabilitate de 90% ca meteoritul care a dus la extinctia dinozaurilor sa fi facut parte din familia Baptistinei, spune Nesvorny, ce a exclus ipoteza ca o cometa, nu un asteroid, ar fi ciocnit Pamântul, acum 65 milioane de ani. Echipa de cercetatori ceho-americana a ajuns la concluzia ca toate aceste fragmente cosmice facusera cândva parte dintr-un asteroid, cu un diametru de aproximativ 170 km.

Acest „mamut” a fost lovit de un alt bolovan cosmic, de doar 60 km diametru. Savantii presupun ca din coliziune au rezultat mii de fragmente meteoritice, dintre care peste 300 aveau un diametru mai mare de 10 km si circa 140.000 diametrul mai mare de 1 km! De-a lungul timpului, fragmentele s-au risipit in spatiu si, influentate de efectul Yarkovsky (potrivit caruia fotonii emisi de Soare imprima o miscare lenta dar inexorabila corpurilor ceresti din Sistemul Solar) au inceput sa se deplaseze spre planetele din jur. Odata capturati de câmpul gravitational al acestora, asteroizii au sfârsit prin a se prabusi la suprafata lor, creând uriase cratere de impact.

Asa s-a intâmplat acum 65 milioane de ani, când un meteorit de peste 10 km diametru a izbit Pamântul, ridicând in atmosfera un urias nor de praf, care a impiedicat lumina solara sa mai ajunga la sol. In „iarna nucleara” ce a urmat o mare parte a vegetatiei a disparut si intregul lant trofic a fost astfel afectat. Doar animalele care s-au adaptat schimbarilor survenite sau au putut exploata nisele de mediu „sanatos” au reusit sa supravietuiasca.

Urmele acestui eveniment care a schimbat istoria vietii pe Terra au fost evidentiate in peninsula Yucatan, unde, in urma cu câteva decenii s-a descoperit uriasul crater Chicxulub, cu diametrul de 180 km. Cercetatorii au identificat, in acest crater, fragmente de condrita carbonica, substanta care a mai fost gasita doar in fragmentele meteoritice cazute pe Pamânt.

In plus, ei au evidentiat un fapt ingrijorator: desi apogeul „ploii de pietre” provenite din impactul gigantilor a fost acum 100 milioane de ani, „picaturi” din aceasta mai exista si astazi - majoritatea asteroizilor care se apropie, in zilele noastre, periculos de mult de planeta albastra fac parte din aceeasi familie cu Baptistina...

Autor: GABRIEL TUDOR - Sursa: magazin.ro