Asezat pe malurile raului Liffey, Dublinul este un oras proaspat si tineresc in ciuda vechimii sale si a unei istorii mai putin binevoitoare cu locuitorii sai. Cunoscut din scrierile lui James Joyce, orasul se mandreste cu cele peste 700 de carciumioare – vestitele pubs – cu strada comerciala Grafton, etaland cele mai noi modele de imbracaminte din toata lumea, si cu berea de la Guiness, fabrica avand cel mai mare export din lume.
Capitala a Irlandei, Dublinul este atestat documentar din 291. In 841 este cucerit de normanzi care sunt alungati abia in 1170 cand este cucerit de englezi care construiesc aici un castel si catedrala Christ Church. In 1591 regina Elisabeta finanteaza infiintarea Univeristatii Trinity College, ca un bastion in lupta impotriva catolicismului. Biblioteca de aici adaposteste manuscrise de mare valoare, printre care o copie dupa Cartea de la Kells, evangheliar din secolul al IX-lea.
Una dintre podoabele orasului este Catedrala Sf. Patrick, catedrala a carei restaurare a fost sponsorizata de fabrica de bere Guiness. Aici a fost decan un alt mare scriitor, Jonathan Swift, autorul cunoscutei carti „Calatoriile lui Gulliver”. Din secolul al XVII-lea, Dublin a devenit centrul unei puternice miscari de eliberare nationala ajungand in aprilie 1916 principalul centru al unei miscari antiengleze. Din 1922 orasul este capitala noului „Stat liber Irlanda”.
Cu toate ca strazile din Dublin sunt inguste si intunecoase, orasul este impunator si elegant. La acest aer de maretie contribuie o multime de constructii printre care Muzeul National cu colonadele sale, Posta Centrala, cladirea fostului parlament irlandez, Catedrala St. Mary, podurile de piatra care traverseaza raul orasului.
Locuitorii sunt prietenosi, gata sa stea de vorba cu strainii si mandri de orasul lor si de oamenii vestiti pe care i-a dat Irlanda. De fapt am putea spune, fara rautate, ca cea mai mare parte dintre scriitorii Marii Britanii sunt de origine irlandeza. In afara marelui Shakespeare – nascut chiar in inima Angliei – literatura britanica mentioneaza nume irlandeze sonore. Este destul sa-i amintim pe Oscar Wilde, Flann O’Brien, Brendan Beham si, in mod deosebit, pe cei trei laureati a Premiului Nobel care s-au nascut aici. Este vorba de William Butler Yeats, George Bernard Show si Sammuel Bekett.
Toti acestia, atat timp cat au ramas in Irlanda, aveau o a doua casa in cate un bar in care se tineau adevarate cenacluri literare. Exista si un muzeu al scriitorilor expunand obiecte legate de viata acestora.
De fapt, cea mai poetica zona a orasului vechi este Temple Bar, fostul cartier hughenot, in care barurile de acest gen sunt completate de teatre si galerii de arta, creandu-se astfel o atmosfera boema, nespus de placuta. Orasul cunoaste si beneficiile vietii moderne. Are aeroport international, industrie navala textila si chimica, institute de cercetari si inca o universitate alaturi de cea din secolul al XVI-lea. Gradina Zoologica, fondata in 1830, ii incanta pe vizitatori, dar cei mai multi dintre ei prefera sa urmareasca pe acei „Oameni din Dublin” ai lui James Joyce, prozator care, desi a parasit Irlanda din 1904, a pastrat toata viata in suflet o dragoste imensa pentru locurile natale.
Topirea alarmanta a gheturilor arctice va atrage dupa sine, in cel mult cateva decenii, o crestere masiva a nivelului oceanului planetar. Se va ajunge astfel la situatii dramatice, zeci de mii de kilometri patrati de coasta fiind acoperite de apa si orase precum New York, Londra sau Tokyo transformandu-se in veritabile „Venetii” ale mileniului III. Futurologii apreciaza ca acest scenariu, desi apocaliptic, este cat se poate de realist iar oamenii de stiinta si arhitectii cauta deja solutii pentru rezolvarea situatiei. Una dintre acestea ar putea-o constitui construirea de orase capabile sa pluteasca pe marile si oceanele lumii.
La prima vedere, par niste uriase saltele de plaja, plutind pe apa. De fapt, ele reprezinta cea mai in voga solutie pentru ridicarea rapida a nivelului marii – se estimeaza ca pana la sfarsitul secolului, acesta va creste cu peste un metru! Orasele plutitoare vor constitui intr-o zi refugii permanente pentru cei ale caror case vor fi acoperite de apa, fiecare astfel de asezare putand gazdui circa 50.000 de oameni.
Solutia apartine arhitectului belgian Vincent Callebaut care a recunoscut ca designul orasului a fost inspirat de forma nufarului amazonian Victoria Regia. „Unele tari cheltuiesc milioane de dolari pentru amenajarea plajelor si construirea de diguri uriase, care sa poata adaposti orasele de pe tarm in fata cresterii amenintatoare a nivelului oceanului planetar. Dar cred ca asemenea solutii nu sunt eficiente si in plus exista riscul ca digurile, oricat ar fi de puternice, sa cedeze candva in fata presiunii uriase a valurilor. Proiectul orasului-nufar este o solutie mult mai fiabila si durabila”, apreciaza inventatorul belgian.
Oaze in mijlocul oceanului
„Orasul-nufar” va putea pluti pe marile si oceanele lumii, ca un urias edificiu independent si capabil sa supravietuiasca doar cu propriile resurse. Avand un lac in centru, pentru colectarea si purificarea apei de ploaie, ce va fi transformata in apa potabila, orasul va avea pe el chiar si munti artificiali, pentru a oferi locatarilor si o binevenita schimbare de peisaj. Energia electrica va fi asigurata printr-o serie de surse neconventionale, incluzand panouri solare, pe pantele montane, turbine eoliene si o centrala care sa capteze energia valurilor.
Callebaut sustine ca preturile de cost ale unui astfel de oras, chiar daca foarte mari, vor fi oricum mai scazute decat solutiile pentru care pledeaza in momentul de fata majoritatea savantilor, si ne referim in primul rand la indiguirea regiunilor amenintate. Orasul amfibiu imaginat de el nu va avea sosele si nici masini, in schimb va fi o adevarata oaza, plantele fiind cultivate in gradini suspendate. „Scopul meu este sa realizez o coexistenta armonioasa intre oameni si natura”, afirma vizionarul inventator. Pe aceasta „insula cu elice” moderna, poluarea va fi un termen inexistent si oamenii vor respira un aer mai curat decat in orice alt colt al globului, in plus avand permanent prilejul sa se bucure de briza marilor, caci orasul lor va pluti la nesfarsit pe oceanul planetar, urmand cursul curentilor submarini.
Cu „zero – emisii toxice”, intrucat toate deseurile si dioxidul de carbon vor fi reciclate, orasul va produce mult mai multa energie decat va consuma. „Convingerea mea este ca adaptarea milioanelor de oameni care vor ramane fara adapost in urma inundarii masive a zonelor litorale la dramaticele schimbari de mediu va fi cea mai mare provocare a acestui secol”, afirma arhitectul belgian. Analistii apreciaza ca „foarte realista” solutia propusa de Callebaut si avertizeaza ca situatia, in unele regiuni de pe Terra, va impune adoptarea urgenta a acestei solutii.
„Insulele joase din Pacific, precum Tuvalu, Kiribati sau Maldive ar putea fi total inghitite de ape si chiar si alte insule ar putea deveni nelocuibile, caci cresterea nivelului marii va face ca sursele lor de apa freatica sa fie contaminate cu apa sarata. De asemenea, zeci de milioane de oameni din regiunile litorale ale sudului Asiei, precum cele din Pakistan, India, Sri Lanka, Bangladesh si Burma, vor fi amenintati cu disparitia daca nu se vor lua masuri pentru salvarea lor. Iar ideea lui Callebaut ar putea fi o mana cereasca pentru ei”, este de parere Nicole Goldsmith, geolog la Universitatea Pasadena, California.
Intr-un interviu acordat cotidianului britanic The Guardian, omul de stiintă Stephen Hawking a împărtăsit gândurile sale despre moarte.
Credinta în rai sau în viata după moarte este doar o poveste necesară oamenilor care se tem de moarte, afirmă Stephen Hawking.
Cel mai cunoscut om de stiintă din Marea Britanie a declarat că nu există nimic dincolo de momentul în creierul "pâlpâie" pentru ultima dată.
Hawking a fost diagnosticat cu scleroză amiotrofică laterală la vârsta de 21 de ani, o boală incurabilă. Doctorii nu se asteptau ca acesta să trăiască mai mult de câtiva ani de la aparitia primelor simptome.
"De 49 de ani trăiesc cu perspectiva unei morti timpurii, asa că nu mă tem de moarte. Dar nu mă grăbesc să mor, mai am atâtea de făcut până atunci", a declarat el.
"Privesc creierul ca pe un computer care va înceta să functioneze atunci când componentele sale se vor strica. Nu există rai sau viată după moarte pentru computere. Aceasta este doar o poveste pentru oamenii ce se tem de întuneric", a adăugat Hawking.
Ultimele comentarii făcute de Hawking sunt mai incisive decât afirmatiile făcute în cartea publicată de el 2010, The Grand Design, în care acesta sustinea că nu este nevoie de un creator pentru a explica existenta universului. Cartea a provocat o reactie din partea unor lideri religiosi, printre care si Marele Rabin, Lord Sacks, care l-a acuzat pe Hawking de "erori elementare de logică".
Hawking respinge notiunea de viată dincolo de moarte, subliniind necesitatea de a ne îndeplini potentialul nostru pe Pământ printr-o bună utilizare a vietii noastre. Întrebat cum ar trebui să trăim, Hawking a răspuns: "Trebuie să căutăm cea mai mare valoare pe care o putem obtine din actiunile noastre".
Întrebat dacă existenta oamenilor se datorează exclusiv norocului, fizicianul a explicat: "Stiinta prezice că mai multe tipuri de universuri vor fi create spontan din nimic. Este o chestiune de sansă că ne aflăm în acesta".
Un vaccin antigripal utilizat la nivel mondial nu ar mai trebui administrat copiilor, spun specialistii. Potrivit unui nou studiu, Pandemrix, vaccinul utilizat pentru combaterea gripei porcine (virusul AH1N1) poate creste riscul aparitiei narcolepsiei la persoanele sub 20 de ani.
Aproape 30 de milioane de persoane au fost vaccinate în Europa cu Pandemrix, produs al gigantului farmaceutic GlaxoSmithKline, după izbucnirea gripei H1N1 la începutul anului 2009. Aprobat în Europa în sepembrie 2009, vaccinul a fost reevaluat în august anul următor, după ce specialistii din Finlanda au afirmat că acesta poate duce la narcolepsie, o tulburare de somn cronică manifestată prin tendinta incontrolabilă de a adormi în momente nepotrivite.
Au fost înregistrate 335 de cazuri de persoane care au dezvoltat narcolepsie după administrarea Pandemrix, dintre care 10 în Marea Britanie, tară în care au fost utilizate 6 milioane de doze din acest vaccin.
Agentia Europeană pentru Medicamente a studiat rezultatele studiilor din Suedia si Finlanda si au concluzionat că există un risc de narcolepsie de 6 până la 13 ori mai mare în rândul copiilor vaccinati. Acest lucru înseamnă că, din 100.000 de adolescenti vaccinati, 7 ar putea dezvolta narcolepsie. Având în vedere faptul că nu au fost înregistrate asemenea cazuri în alte regiuni, specialistii iau în considerare si posibilitatea ca vaccinul să interactioneze cu factori genetici sau de mediu, cum ar fi infectiile regionale apărute în Scandinavia, care ar putea creste riscul dezvoltării acestei boli.
În urma acestui studiu, specialistii de la Agentia Europeană pentru Medicamente au declarat că Pandemrix ar trebui administrat tinerilor sub 20 de ani doar dacă sunt supusi unui risc major si nu este disponibil vaccinul trivalent contra gripei sezoniere.
Totusi, Organizatia Britanică pentru Studiul Medicamentelor (MHRA) a declarat că recomandările Agentiei Europene pentru Medicamente nu sunt obligatorii, motiv pentru care în această tară nu va fi restrictionată administrarea vaccinului Pandemrix.
Un membru al MHRA a declarat că, deoarece perioada de valabilitate a stocurilor de Pandemrix rămase în Marea Britanie expiră în luna octombrie a acestui an, ele nu vor fi utilizate în campania de vaccinare din 2011/12. Cu toate acestea, nu se stie încă dacă Marea Britanie va comanda noi stocuri de Pandemrix.
GlaxoSmithKline a anuntat că va desfăsura propriile cercetări cu privire la asocierea dintre produsul său si narcolepsie si că va colabora cu experti independenti, conform acordului său cu Agentia Europeană pentru Medicamente.
Fara indoiala, cea mai faimoasa spioana a tuturor timpurilor, devenita celebra, este adevarat, nu atat prin abilitatile sale de culegere a informatiilor cat mai ales prin calitatile fizice si modul in care a stiut sa le puna in valoare, Mata Hari ramane si astazi o figura controversata. Unii o considera o martira, altii o tradatoare dar cert este ca trupul ei de serpoaica nu lasa pe nimeni indiferent. Venita pe lume in casa unui palarier sarac din orasul olandez Leenwarden, pe numele ei adevarat Margaretha Geertruida Zeele a fost inca de mica tentata de aventura si o mitomana inraita.
Dupa divortul parintilor si moartea mamei, Margaretha este trimisa de nasul sau la Scoala Normala de Educatoare din Leyden, unde il seduce pe director; ajunsa in grija unui unchi din Haga, citeste in ziar, la rubrica Matrimoniale, anuntul unui ofiter din Indiile Olandeze, scris de fapt in gluma, de un prieten al acestuia. Dar ofiterul, un scotian pe nume MacLeod, care are aproape 40 de ani, este cucerit de farmecul adolescentei si o ia de sotie. Pe 30 ianuarie 1897, Margaretha da nastere unui baietel si pleaca impreuna cu acesta si cu sotul ei in Indiile Olandeze, unde se va naste si fiica lor, Jeanne Louise. Din nefericire, cei doi copii sunt otraviti si doar fata scapa; acuzata pe nedrept de aceasta tragedie, Margaretha divorteaza si pleaca la Paris, pentru a poza pictorilor vremii.
Nereusind, incepe sa-si expuna trupul aproape gol, dansand, si multi o considera precursoare a striptease-ului modern. Devenita celebra datorita comportamentului ei extravagant, adopta numele de Mata Hari, care in limba malaeza inseamna „Ochiul zilei”. Cand izbucneste primul razboi mondial, ea se indragosteste de un ofiter rus si patrunde in lumea spionajului si a contraspionajului. Avand amanti cu functii inalte, obtine usor informatiile necesare, pe care le transmite germanilor, desi oficial lucra pentru francezi. Nici pana astazi nu se stie daca demascarea sa a fost pusa la cale de germani insisi, care nu aveau incredere in aceasta femeie versatila. Pe 15 octombrie 1917, Mata Hati a fost impuscata de catre un pluton de executie francez, crezand totusi pana in ultima clipa ca totul este o farsa.
Un apel la prudenta, in ce priveste utilizarea extrem de raspanditelor telefoane mobile, a fost lansat recent de douazeci de oameni de stiinta, relansand astfel – pentru a cata oara? – dezbaterea asupra riscurilor legate de aceste aparate. Partea extrem de neplacuta a lucrurilor se refera la faptul ca impactul cu undele electromagnetice emise de celular ar putea avea efecte grave in special asupra copiilor, in primul rand din cauza structurii anatomice si functionale a organismului acestora si apoi, pentru ca un organism aflat in proces de dezvoltare poate fi perturbat de aparatura electronica.
In cursul acestui an, va ajunge la final cea mai vasta ancheta epidemiologica realizata vreodata in legatura cu riscul aparitiei tumorilor cerebrale in raport cu utilizarea mobilelor. Deocamdata, cercetatori reuniti in 16 echipe din 13 tari dezbat rezultate uneori contradictorii. Lucrarile releva in parte existenta unor riscuri, in timp ce altele convin ca totul este in regula. In acelasi timp, studiile comporta ocolisuri care – dupa caz – conduc la o supraestimare ori la o subestimare a riscurilor aparitiei tumorilor la nivelul creierului. De pilda, persoanele care utilizeaza mai frecvent mobilul accepta mai usor sa raspunda intrebarilor, ceea ce poate duce la supraestimarea riscurilor.
Ne putem intreba, de exemplu, si care este influenta maladiei atunci cand un pacient afectat de cancer in zona dreapta a creierului pretinde ca el folosea telefonul exclusiv pe partea dreapta. Inconstient, se poate stabili o legatura cauza-efect, fara corespondent in realitate. In ce priveste riscul crescut pentru copii, singura concluzie rezonabila, deocamdata, se concentreaza in comentariul unuia dintre cercetatori: „In general, sunt de acord cu restrangerea utilizarii in randul celor tineri, fara a merge totusi la interdictia totala. Telefonul portabil poate fi deosebit de important, nu numai in caz de urgenta, ci si pentru mentinerea contactului intre copii si parinti si deci pentru o relatie mai apropiata si mai linistitoare pentru toti.”
Cercetatorii au semnat un apel continand zece recomandari, pe care vi le prezentam si noi mai jos. – Nu dati copiilor mai mici de 12 ani acordul de a utiliza un telefon mobil, decat in caz de urgenta. – In timpul comunicarii, mentineti aparatul la cel putin 1 metru departare de corp, utilizand sistemul hands free sau casti. – Ramaneti la peste 1 metru distanta de persoanele care vorbesc la telefonul mobil si evitati folosirea aparatului dumneavoastra in locurile publice (metrou, tren, autobuz etc.). – Evitati purtarea telefonului asupra dumneavoastra, chiar daca acesta este inchis si nu-l tineti in apropierea corpului in timpul noptii.
– Atunci cand il aveti asupra dumneavoastra, asigurati-va ca aparatul e orientat cu tastatura catre corp si cu fata antenei catre exterior. – Nu utilizati mobilul decat pentru a stabili contacte sau pentru convorbiri de numai cateva minute. – Cand faceti un apel, asteptati ca persoana sunata sa raspunda, inainte sa duceti aparatul la ureche, apoi schimbati periodic partea pe care il tineti. – Evitati utilizarea telefonului mobil cand forta semnalului este scazuta sau in timpul deplasarilor rapide (in masina, in tren etc.). – Comunicati mai degraba prin SMS, decat prin telefon. – Alegeti un aparat cu debitul de absorbtie specific cat mai scazut.
Daca temperatura va urca cu inca 2-3 grade Celsius, Pamantul va arata complet diferit. Aerul va fi dezgustator, irespirabil. In numeroase puncte ale globului oceanele vor fi infestate cu mercur si cu microscopice particule de carbune. Pestii vor deveni necomestibili. Seceta si incendiile in paduri se vor intensifica si vor deveni un fenomen banal in regiunile mediteraneene, in vestul Americii, in Australia si in cea mai mare parte a Africii. In unele regiuni ale globului ploile torentiale vor deveni tot mai dese iar solul nu va reusi sa le absoarba. Vor aparea inundatii record.
Alimentate de caldura latenta a vaporizarii, furtunile, tornadele, uraganele vor fi din ce in ce mai puternice. Tarile mai putin afectate vor refuza sa primeasca milioanele de refugiati. Renasterea economica a Chinei se va stinge odata cu marile inundatii in cele mai bogate provincii (Jiangsu unde se afla Shanghai sau Guangdong unde se afla Hong Kong). Haosul economic, politic si social se va instala in Europa. Belgia si Tarile de Jos vor fi confruntate cu ridicarea nivelului apelor marine. SUA va plati cu varf si indesat pacatul emiterii gazelor cu efect de sera. Infrastructura din Florida va fi coplesita de ape. Washingtonul nu va scapa de inundatii, Casa Alba urmand sa fie mutata in California. Apa potabila va fi tot mai rara odata cu disparitia ghetarilor.
Aceasta viziune de cosmar ar putea deveni realitate. Alternativa? Un viitor in care sa se reduca drastic consumul necontrolat de combustibili fosili. Carbunele trebuie sa fie eliminat, exceptie facand centralele termice curate care capteaza si stocheaza dioxidul de carbon, mercurul si toate celelalte produse contaminante.
Se impun noi tehnologii in domeniul energetic si al folosirii energiilor alternative. Un viitor posibil dar nu sigur. Cei care pot face toate astea sunt regii industriilor care nu vor renunta la profiturile lor in sistemul actual al fabricatiei. Pe de alta parte, acestia au o influenta puternica in guverne care le vor face jocul. Ce pot face cetatenii? Sa ia atitudine cerand guvernelor referendumuri prin care sa decida asupra problemelor acut ecologice (ex.: desfiintarea centralelor cu carbune, promovarea energiilor alternative etc.). Concluzia e clara: omenirea nu trebuie sa lase interesele financiare sa decida asupra viitorului. A vietii descendentilor nostri.
Originile eschimosilor se situeaza in nord-vestul regiunii Alaska. Locuiau in case din lemn si pamânt si traiau din vânat, fiind primul popor arctic care s-a perfectionat in vânarea de mari mamifere marine. Pretuiau depotriva foca, morsa, cerbul caribu sau balena. In urma cu circa o mie de ani, eschimosii au inceput sa se deplaseze spre est pâna in teritoriul arctic canadian. Dupa câteva secole i-au inlocuit pe locuitorii primitivi din regiune, un popor disparut acum pe care eschimosii il numeau tunit.
Migratia s-a produs treptat, in grupuri mici, de 20-30 de persoane care s-au deplasat spre est in speranta unei vieti mai usoare. Unul dintre obiectivele lor erau zonele bogate in balene din jurul insulelor Baffin sau al strâmtorii Somerset. Acolo au construit sate de vânatoare reluându-si modul de viata prosper din Alaska. Alte grupuri s-au instalat in zone de coasta departe de bogatele resurse baleniere, in care depindeau de foci si peste. Oriunde se instalau, eschimosii construiau acelasi tip de case si foloseau aceeasi tehnica de vânatoare a stramosilor din Alaska.
Prin 1250 d.Ch., primii eschimosi ajung in Groenlanda prin strâmtoarea Smith. Aici au intâlnit colonii de vikingi, in sud-vestul insulei, care au disparut in secolul XV in urma deteriorarii climei. In momentul in care europenii exploreaza Groenlanda in secolul XVI, eschimosii erau singurii locuitori de aici si din toata Arctica nord-americana. Prin 1500, zonele importante si bogate in balene din Arctica Extrema au fost abandonate ca urmare a inrautatirii conditiilor climatice. Eschimosii se indreapta spre sud. Viata lor devine tot mai dificila si precara. Casele din lemn si pamânt sunt abandonate in favoarea celor construite din blocuri de gheata si zapada, usor de construit.
Armele de vânatoare predilecte, harponul, arcul cu sageti si cutitul, erau confectionate din arama, lemn, colti de fildes ai morselor, oase sau piatra. Pentru haine, cizme, manusi, caciuli, foloseau blana si pielea uscata si tabacita a cerbilor caribu. Barcile si saniile erau confectionate din lemn acoperit cu piei de morsa, rezistente la apa. In unele cazuri, daca lemnul era de negasit, era inlocuit cu somoni uscati, legati strâns, mai ales pentru confectionarea saniilor. Un rol important in viata eschimosilor il constituia religia.
Credeau intr-un zeu denumit saman care, in viziunea lor avea puterea de a influenta spiritele. Pentru a intra in rezonanta cu zeul lor, erau organizate ritualuri, dansuri, „asezonate” cu formule magice. Eschimosii erau preocupati si de latura estetica a vietii lor, arta lor traditionala constând in sculpturi in fildes, piatra sau dinti de animale, in decoratiuni executate pe mânerele de fildes ale armelor, in ornamente aplicate pe blanuri sau in confectionarea de masti din lemn.
Fara îndoiala ca uciderea presedintelui american John Fitzgerald Kennedy a însemnat unul dintre evenimentele marcante ale secolului XX, constituind totodata o enigma neelucidata, pâna în zilele noastre. Opinia oficiala, exprimata prin controversatul raport al Comisiei Warren este aceea ca asasinatul a fost comis de un singur tragator, însinguratul si alienatul Lee Oswald. Dar versiunile paralele, bazate pe marturii cât se poate de credibile, acrediteaza ideea ca în spatele acestei socante crime s-au aflat organizatii extrem de puternice, deranjate de actiunile primului presedinte catolic din istoria Americii. Cine anume a decis ca presedintele trebuie sa dispara este greu de stabilit dar motivele pentru aceasta decizie capitala par, în opinia unor istorici si cercetatori, evidente...
Un simbol pentru o întreaga generatie
În ultimii ani, s-a conturat tot mai clar ipoteza ca JF Kennedy a fost victima unui complot de care nu au fost straini chiar unii membri ai Administratiei sale, printre acestia numarându-se poate si vicepresedintele Johnson. Este vorba, spun adeptii teoriei conspiratiei, de catre asa-numitul „guvern din umbra”. Ce i-a determinat pe acesti oameni sa-l elimine de pe scena politica pe „cel mai bun american”, cum l-au considerat multi? Pentru a afla raspunsul la aceasta întrebare, sa încercam mai întâi sa vedem cine a fost Kennedy si pe ce s-au bazat convingerile sale.
Îndragostit de clasici si mare iubitor al istoriei, înflacarat adept al regimului republican, democrat convins, JFK a constituit un simbol pentru o întreaga generatie postbelica. Temerar, patriot, liberal, Kennedy a pus interesele tarii sale mai presus de cele personale sau ale anturajului sau, mai ales în ceea ce priveste politica externa. Si, dupa cum se stie, politica externa a fost mereu punctul sensibil al politicianismului american. Nu este un secret pentru nimeni ca adesea, locatarii de la Casa Alba, au fost total dependenti de consilierii lor si de puternicii oameni de afaceri care contribuisera la alegerea lor – Bill Clinton fiind, afirma istoricii, cel mai edificator exemplu.
Provenind dintr-unul dintre cele mai puternice „clanuri politice” americane, întemeiat de tatal sau, Joseph, John Fizgerald nu a avut nevoie de sprijinul financiar al magnatilor din industria de armament, cei care, se spune, decid de secole cine va merge în Biroul Oval. Averea colosala adunata – prin procedee deloc ortodoxe, s-a afirmat – de tatal sau i-a permis lui Kennedy sa fie total independent de oligarhia financiara americana. Lucru care, se pare, i-a fost fatal. Asadar, sa fi fost ucis presedintele din simplul motiv ca era prea bogat?
Ascensiunea „celui de-al patrulea Reich”
S-a vehiculat adesea ideea ca JFK a fost propulsat la Casa Alba de carisma sa extraordinara. Lucru adevarat doar partial. Fiindca nu trebuie sa ne facem iluzii asupra influentei pe care averea tatalui sau a avut-o: aceasta avere i-a permis sa-si sponsorizeze singur campania electorala si sa nu mai aiba nevoie de „prieteni” dispusi sa-l ajute înainte de alegere, pentru a-i cere apoi diverse „servicii”, în schimb. Pe lânga asta, Kennedy s-a bucurat de sprijinul masiv al alegatorilor catolici, al intelectualilor, care vedeau în el o speranta pentru revigorarea sistemului politic american, marcat de coruptie si egoism, al femeilor, care-l adorau pentru alura sa de star hollywoodian si, nu în ultimul rând, al puterncei comunitati de culoare, supusa discriminarilor de tot felul, mai ales în statele din sudul Americii.
Sindicalistii erau de asemenea înclinati sa-l voteze, o exceptie constituind-o controversatul Jimmy Hoffa, un inamic personal al presedintelui si mai ales al fratelui acestuia, Robert, care voia sa-l aduca în fata justitiei, acuzându-l de coruptie si legaturi cu Mafia. Erau deci tot atâtea motive pentru ca „guvernul din umbra”, sprijinit de Mafie, sa doreasca anihilarea lui Kennedy. Mai mult, imediat ce a fost ales presedinte, Kennedy a initiat unele masuri care i-au înspaimântat si mai tare pe magnatii din industria armamentului si pe liderii Mafiei.
Potrivit lui Jim Marrs, autor al lucrarii „Ascensiunea celui de-al patrulea Reich: Societatile Secrete care ameninta sa domine America”, în 1963, Kennedy începuse sa-si impuna propria vointa puternicelor grupari care, de decenii, hotarau directiile politicii interne si externe ale SUA: „El si-a exprimat dorinta de a modifica CIA, transformând-o într-o institutie mult mai „deschisa”, dorea sa anuleze scutirile de taxe de care beneficiau unele concerne din industria petrolului, sa-si consolideze controlul asupra concernelor multinationale americane si sa diminueze puterea birocratilor din Wall Street si din sistemul Rezervelor Federale.
În iunie 1963 Kennedy a dispus tiparirea si punerea în circulatie a 4,2 miliarde dolari, în bancnote SUA, bani emisi de Departamentul Trezoreriei fara a plati nimic sistemului Rezervelor Federale, institutie compusa din douasprezece banci private ai caror proprietari nu erau americani... Gesturile sale erau inacceptabile. Kennedy deranja prea multe interese si trebuia facut neaparat ceva pentru a-l opri.”
Prea mic pentru un razboi atât de mare?
Marrs este de parere ca „bomboana pe coliva” a reprezentat-o decizia presedintelui de a se opune proiectului nuclear israelian. Kennedy era convins ca ducerea la îndeplinire a acestui proiect ar fi dus la o crestere a tensiunii în Orientul Mijlociu. si, este evident ca el a fost un om al pacii, care îsi dorea sincer o relaxare în raporturile dintre tari, mai ales în privinta relatiei cu URSS. Dar politica sa pacifista contravenea flagrant intereselor marilor producatori de armament: ca dovada, imediat dupa moartea sa, noul presedinte, Lyndon B. Johnson a modificat radical pozitia Case Albe vizavi de programul nuclear israelian, acceptând fara rezerve construirea reactorului de la Dimona.
La fel, se stie sigur ca JFK voia sa puna capat implicarii americane în Vietnam înainte de încheierea primului mandat la Casa Alba, ceea ce ar fi produs grave prejudicii financiare concernelor producatoare de armament. În lucrarea „Politica profunda si moartea lui JF Kennedy”, Peter Dale Scott releva ca pe 11 octombrie 1963 Kennedy a emis directiva NSAM 263, privind retragerea trupelor, indiferent de conditiile militare din teren. La scurta vreme dupa asasinarea presedintelui, succesorul sau, Johnson va anula directiva iar absurdul conflict va continua, ducând la moartea altor mii de soldati americani dar si la venituri substantiale pentru magnatii din industria de aparare.
Tentativele de acceptare a unei coexistente pasnice cu sovieticii n-au fost nici ele pe placul acestor magnati, pentru care amenintarea permanenta a unui conflict planetar, cu „fortele Raului” – statele comuniste, reprezenta ratiunea de a exista. Aceste initiative luate de Kennedy au reprezentat, ca atare, tot atâtea motive pentru care carismaticul politician a fost urât de catre inamicii sai, ce s-au constituit într-o cabala macabra si nu au ezitat sa-l ucida, desigur, ascunzându-si planul diabolic sub aparenta unui act comis de un individ cu certe deficiente psihice dar candidatul ideal pentru un asasinat la care nu a fost singurul faptas...
La ora actuala, Cristofor Columb este considerat în întreaga lume ca fiind exploratorul care a descoperit America, în octombrie 1492, deschizând astfel drumul unei întregi pleiade de conchistadori care au adus „civilizatia” indigenilor din Lumea Noua, exterminându-i aproape definitiv. Si totusi, în ultima vreme s-au facut cunoscute unele teorii care pun la îndoiala actiunea de pionierat a controversatului aventurier de origine italiana. Unii sustin ca vikingii ar fi gasit de fapt primii drumul spre America, altii spun ca africanii ar fi facut mai întâi drumul peste Atlantic, în vreme ce teorii de ultima ora acrediteaza ideea ca adevaratul descoperitor al noului continent ar fi fost un amiral chinez sau chiar un navigator mongol!
Pista africana
În urma cu câteva decenii, unele descoperiri facute pe coasta nord-estica a Americii de Nord i-au facut pe arheologi sa sugereze o posibila colonizare a acestor teritorii de catre navigatorii vikingi, înainte de anul 1000. Dar, potrivit unei teorii de ultima ora, avansata de istoricul american Frank Joseph, de la Universitatea Minnesotta, primii calatori veniti în America, de peste mari, ar fi fost africani! În cartea sa, Comoara pierduta a regelui Juba, istoricul aminteste ca pe la anul 40 î.Chr., în timpul domniei tiranicului împarat Caligula, în nordul Africii exista un regat care a intrat în conflict cu Roma.
Amenintati cu distrugerea sau sclavia, pe masura ce legiunile romane se apropiau, amenintatoare, conducatorii acestui regat african s-au suit pe corabii si au navigat, purtati de vânturi favorabile, spre coastele Americii. Aici au pus bazele unei asezari si probabil ca nu s-au mai întors niciodata în Africa. Pe seama lor pune istoricul din Minnesotta obiectele misterioase descoperite într-o pestera din apropierea orasului Olney, Illinois, în 1992. Cele aproape 7000 de artefacte, incluzând statuete, obiecte de cult, sau componente ale unor ritualuri de sacrificiu nu ar fi putut apartine, sustin cercetatorii, populatiei native amerindiene, a carei cultura era net inferioara, si nu i-ar fi permis realizarea unor asemenea veritabile „opere de arta”.
Ele sunt foarte asemanatoare cu piese similare, descoperite în Africa, apartinând aceleiasi perioade si prezinta clare influente ale artei romane din primul secol al Imperiului. Întâmpinat cu critici vehemente din partea confratilor de breasla, Joseph a declarat ca, desi pare exagerata, teoria descoperirii Americii de catre africani, acum doua milenii, reprezinta singura explicatie ce poate fi data bizarelor artefacte de la Olney.
Pista chineza
Luna trecuta, istoricul britanic Gavin Menzies a stârnit, la rândul sau, senzatie, sustinând ca a descoperit dovezile ce atesta ca America a fost descoperita de catre un amiral chinez cu sapte decenii înainte de Columb – teorie emisa în urma cu câtiva ani. Menzies spune ca o flota chineza a adus, în 1434, în Italia, enciclopedii cuprinzând referiri la tehnologii nedescoperite în Occident si care au pus bazele unor minuni ingineresti precum masinariile zburatoare schitate ulterior de Leonardo da Vinci. „Toate lucrurile cunoscute de chinezi pâna la anul 1430 au fost aduse la Venetia: De aici, ambasadorii împaratului chinez au pornit spre Florenta si apoi au ajuns la curtea papei Eugeniu IV.
Ele au reprezentat scânteia care va declansa toate inventiile si descoperirile Renasterii. Leonardo da Vinci si Galileo Galilei si-au bazat activitatea pe cunoasterea acestor tehnologii. Este adevarat, meritul lui Leonardo este ca a redesenat toate aceste schite în trei dimensiuni, ceea ce a reprezentat un urias progres”, scrie Menzies, în cartea sa 1434: Anul când chinezii au declansat Renasterea. Precedenta lucrare a britanicului în vârsta de 70 de ani, 1421, a fost best-seller în Europa, vânzându-se în peste un milion de exemplare.
„Ipotezele potrivit carora europenii ar fi descoperit întreaga lume, prin expeditii de explorare, sunt false. Chinezii au ajuns în America, Australia si Noua Zeelanda cu mult timp înaintea acestor expediti.” În recenta sa carte, Menzies afirma ca patru corabii chinezesti au ajuns în peninsula italica în prima jumatate a secolului XV, aducând cu ele harti ale lumii, atlase astronomice si enciclopedii mult mai avansate decât orice exista în Eurpa la acea vreme. Potrivit lui, Leonardo da Vinci ar fi intrat în contact cu informatiile din lucrarile respective prin intermediul copiilor realizate de eruditii italieni Taccola si Francesco di Giorgio.
În sprijinul teoriilor sale, Menzies a publicat desene ale unor arme de asediu, mori si pompe hidraulice extrase dintr-un tratat chinez de agricultura, datând din anul 1313, Nung Shu, în paralel cu ilustratii realizate de di Giorgio si Leonardo. Totodata, Menzies arata ca Cristofor Columb era la curent cu hartile aduse de chinezi, prezentând copia unei scrisori datate 1474 si apartinând matematicianului italian Toscanelli, copie descoperita printre documentele ce i-au apartinut „amiralului Marii Ocean”. Dar se pune întrebarea: cum de aceste harti nu au atras atentia si altor oameni ai epocii, ci doar lui Columb?
Cercetatorul britanic sustine ca pentru majoritatea contemporanilor genovezului, hartile nu spuneau mai nimic, dar ca singur acesta a avut rabdare sa le studieze, sa puna cap la cap datele obtinute si în final sa traga concluzia – partial gresita, este adevarat – ca în China se poate ajunge nu doar mergând pe uscat, spre est, ci si strabatând marea, spre vest. Desigur, academicienii au primit cu reticenta teoriile lui Menzies. Felipe Fernandez-Armesto, profesor de istorie la Queen Mary College din Londra afirma ca nu exista dovezi certe care sa ateste ca persoanele la care facea referire Toscanelli erau chinezi.
„Este evident ca unele idei si descoperiri ale chinezilor au ajuns în Europa iar ideile europene au patruns, prin intermediul Drumului Matasii, în China. Dar premisele de la care porneste cartea lui Menzies mi se par total lipsite de substanta si nu se bazeaza pe nici o marturie istorica indubitabila”, spune Fernandez-Armesto.
Pista mongola
Dar convingerile lui Menzies nu sunt nici pe departe cele mai spectaculoase referitoare la descoperirea Americii. O noua ipoteza face înconjurul lumii: în acest sens: nici vikingii, nici Columb si nici chinezii nu au pus prima data piciorul în patria tomatelor si a curcanilor, ci... mongolii! Este teoria pe care o sustine profesorul Sumiya Jambaldorj de la Universitatea Genghis-Han din Ulan Bator. Ilustrul om de stiinta, specialist în lingvistica, a facut un studiu comparativ al denumirilor topografice din America si termeni din limba mongola, ajungând la concluzia ca între cei doi factori exista numeroase puncte comune. „Probabil în urma cu circa 2000 de ani, înaintasii triburilor de mongoli din zilele noastre au traversat insulele Aleutine si au ajuns în America. Aici si în Alaska eu am gasit peste 20 de denumiri care ar putea fi de origine mongola. Sunt nume de râuri si de locuri, pastrate aproape nealterate de milenii. De altfel si în ziua populatiilor indigene din Alaska exista cuvinte similare cu cele din mongola – „haagan” înseamna stramos, si la ei, si la noi. Un argument în plus ar fi, sustine Sumiya Jambaldorj, ca uneltele stravechi descoperite în Alaska sunt similare cu cele utilizate de mongolii din vechime.
Asezat pe malurile raului Liffey, Dublinul este un oras proaspat si tineresc in ciuda vechimii sale si a unei istorii mai putin binevoitoare cu locuitorii sai. Cunoscut din scrierile lui James Joyce, orasul se mandreste cu cele peste 700 de carciumioare – vestitele pubs – cu strada comerciala Grafton, etaland cele mai noi modele de imbracaminte din toata lumea, si cu berea de la Guiness, fabrica avand cel mai mare export din lume.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Topirea alarmanta a gheturilor arctice va atrage dupa sine, in cel mult cateva decenii, o crestere masiva a nivelului oceanului planetar. Se va ajunge astfel la situatii dramatice, zeci de mii de kilometri patrati de coasta fiind acoperite de apa si orase precum New York, Londra sau Tokyo transformandu-se in veritabile „Venetii” ale mileniului III. Futurologii apreciaza ca acest scenariu, desi apocaliptic, este cat se poate de realist iar oamenii de stiinta si arhitectii cauta deja solutii pentru rezolvarea situatiei. Una dintre acestea ar putea-o constitui construirea de orase capabile sa pluteasca pe marile si oceanele lumii.
Fara indoiala, cea mai faimoasa spioana a tuturor timpurilor, devenita celebra, este adevarat, nu atat prin abilitatile sale de culegere a informatiilor cat mai ales prin calitatile fizice si modul in care a stiut sa le puna in valoare, Mata Hari ramane si astazi o figura controversata. Unii o considera o martira, altii o tradatoare dar cert este ca trupul ei de serpoaica nu lasa pe nimeni indiferent. Venita pe lume in casa unui palarier sarac din orasul olandez Leenwarden, pe numele ei adevarat Margaretha Geertruida Zeele a fost inca de mica tentata de aventura si o mitomana inraita.
Un apel la prudenta, in ce priveste utilizarea extrem de raspanditelor telefoane mobile, a fost lansat recent de douazeci de oameni de stiinta, relansand astfel – pentru a cata oara? – dezbaterea asupra riscurilor legate de aceste aparate. Partea extrem de neplacuta a lucrurilor se refera la faptul ca impactul cu undele electromagnetice emise de celular ar putea avea efecte grave in special asupra copiilor, in primul rand din cauza structurii anatomice si functionale a organismului acestora si apoi, pentru ca un organism aflat in proces de dezvoltare poate fi perturbat de aparatura electronica.
Daca temperatura va urca cu inca 2-3 grade Celsius, Pamantul va arata complet diferit. Aerul va fi dezgustator, irespirabil. In numeroase puncte ale globului oceanele vor fi infestate cu mercur si cu microscopice particule de carbune. Pestii vor deveni necomestibili. Seceta si incendiile in paduri se vor intensifica si vor deveni un fenomen banal in regiunile mediteraneene, in vestul Americii, in Australia si in cea mai mare parte a Africii. In unele regiuni ale globului ploile torentiale vor deveni tot mai dese iar solul nu va reusi sa le absoarba. Vor aparea inundatii record.
Originile eschimosilor se situeaza in nord-vestul regiunii Alaska. Locuiau in case din lemn si pamânt si traiau din vânat, fiind primul popor arctic care s-a perfectionat in vânarea de mari mamifere marine. Pretuiau depotriva foca, morsa, cerbul caribu sau balena. In urma cu circa o mie de ani, eschimosii au inceput sa se deplaseze spre est pâna in teritoriul arctic canadian. Dupa câteva secole i-au inlocuit pe locuitorii primitivi din regiune, un popor disparut acum pe care eschimosii il numeau tunit.
Fara îndoiala ca uciderea presedintelui american John Fitzgerald Kennedy a însemnat unul dintre evenimentele marcante ale secolului XX, constituind totodata o enigma neelucidata, pâna în zilele noastre. Opinia oficiala, exprimata prin controversatul raport al Comisiei Warren este aceea ca asasinatul a fost comis de un singur tragator, însinguratul si alienatul Lee Oswald. Dar versiunile paralele, bazate pe marturii cât se poate de credibile, acrediteaza ideea ca în spatele acestei socante crime s-au aflat organizatii extrem de puternice, deranjate de actiunile primului presedinte catolic din istoria Americii. Cine anume a decis ca presedintele trebuie sa dispara este greu de stabilit dar motivele pentru aceasta decizie capitala par, în opinia unor istorici si cercetatori, evidente...
La ora actuala, Cristofor Columb este considerat în întreaga lume ca fiind exploratorul care a descoperit America, în octombrie 1492, deschizând astfel drumul unei întregi pleiade de conchistadori care au adus „civilizatia” indigenilor din Lumea Noua, exterminându-i aproape definitiv. Si totusi, în ultima vreme s-au facut cunoscute unele teorii care pun la îndoiala actiunea de pionierat a controversatului aventurier de origine italiana. Unii sustin ca vikingii ar fi gasit de fapt primii drumul spre America, altii spun ca africanii ar fi facut mai întâi drumul peste Atlantic, în vreme ce teorii de ultima ora acrediteaza ideea ca adevaratul descoperitor al noului continent ar fi fost un amiral chinez sau chiar un navigator mongol!
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
