Multitudinea de mesaje postate de studenti si de către adolescenti pe paginile personale de pe reteaua socială Facebook ar putea avea un efect pozitiv, sustin oamenii de stiintă. Astfel, cercetătorii au descoperit că timpul petrecut online pe retelele sociale poate ajuta oamenii să învete să fie mai empatici si să îsi facă mai multi prieteni în viata reală.
Din ce în ce mai multe studii indică faptul că utilizarea pe scară largă a mesajelor text, a emailurilor si a mesajelor de pe site-urile de socializare prezintă beneficii din punct de vedere social.
Mai multe cercetări recente au descoperit că o comunicare digitală poate conduce la prietenii mai bune, la mai multă onestitate, la un sentiment de intimitate în cadrul relatiilor si la un sentiment crescut de apartenentă, în plus fată de beneficiile practice pe care le au retelele de socializare.
Per ansamblu, noile tehnologii ajută la sporirea relatiilor din lumea reală, sustine Nancy Baym, un profesor de comunicare de la Universitatea Kansas. Studiile au demonstrat că oamenii interactionează cu cei mai apropiati prieteni cu ajutorul acestei tehnologii, mentinând astfel legătura strânsă dintre ei.
Unele cercetări demonstrează că tehnologiile bazate pe comunicare pot fi deosebit de utile pentru niste oameni care sunt timizi sau care suferă de anxietate atunci când se află în compania multor persoane. Oamenii de stiintă s-au concentrat pe impactul psihologic pe care pe care îl are comunicarea digitală.
Într-un studiu realizat asupra studentilor de la Universitatea New York, acestia au fost rugati să se descrie drept anxiosi sau nu si apoi au fost rugati să interactioneze între ei în grupuri speciale de câte trei persoane. În primă fază, acestia au avut o întâlnire fată în fată, după care a trebuit să poarte discutii într-o cameră privată pe internet.
Cei care au sustinut că sunt anxiosi, au declarat că s-au simtit rusinati în cadrul întâlnirilor fată în fată, dar au simtit un grad mai mare de confort atunci când au participat la discutii online.
În cadrul unui alt studiu au luat parte persoane cu un grad de anxietate ridicat si scăzut. Acestia au fost rugati să interactioneze în grupuri pe patru, atât pe internet, cât si fată în fată. S-a demonstrat astfel că persoanele anxioase au luat decizii si au condus grupul în cazul discutiilor online, pe când cei relaxati au fost liderii discutiilor fată în fată.
Larry Rosen a studiat în mod special empatia, deoarece aceasta este comunicată în mod obisnuit prin expresiile faciale si limbajul trupului. Cercetătorii au studiat zeci de pagini personale de pe reteaua socială Facebook, căutând comentarii ale persoanelor si răspunsurile pe care acestea le-au primit, în încercarea de a întelege sentimentele care au stat la baza acelor mesaje.
S-a demonstrat astfel că empatia a putut fi transmisă prin intermediul comunicării scrise. Acest lucru i-a făcut pe cercetători să studieze modul în care este exprimată empatia în viata reală.
Într-un studiu prezentat recent de American Psychological Association au fost intervievate 1.283 de persoane având o vârstă cuprinsă între 18 si 30 de ani. Acestia au fost nevoiti să declare cât timp petrec pe internet si gradul de empatie pe care îl simt fată de prietenii lor atât în mediul virtual, cât si în cel real.
Bazându-se pe rapoartele participantilor, cercetătorii au descoperit că utilizatorii au exprimat o cantitate semnificativă de empatie si în mediile online. Cu cât studentii petrec mai mult timp pe Facebook, cu atât vor exprima mai multă empatie si în viata reală, au descoperit cercetătorii.
Comunicarea digitală pare să sustină sentimentul de identitate din cadrul unui grup, declară Nicole Ellison, un profesor specialist în telecomunicatii, studiul informatiei si mass-media din cadrul Universitătii de Stat Michigan. Studentii care au raportat o stimă personală redusă si care utilizează frecvent reteaua de socializare Facebook au declarat că se simt parte a comunitătii Michigan State, fată de cei care au o stimă personală redusă, dar care nu utilizează atât de des site-ul de socializare. Studiul a fost efectuat de Nicole Ellison, iar lucrarea a fost publicată în jurnalul Computer-Mediated Communication.
Unele dintre aspectele negative ale comunicării digitale, precum folosirea acesteia în scopul intimidării, nu sunt atât de răspândite, au descoperit cercetătorii. În timp ce mesajele agresive de pe site-urile de socializare reprezintă o problemă, agresiunile din viata de zi cu zi sunt mult mai predominante.
Un sondaj realizat cu ajutorul a 3.777 de adolescenti a demonstrat că aproximativ 45% dintre acestia au fost agresati sau intimidati în ultimul an. Dar dintre cei care au declarat că au fost hărtuiti, 40% au sustinut că acest lucru s-a petrecut în mediul offline. Mai putin de 20% au declarat că agresiunea a avut loc în mediul online, la telefon sau prin intermediul mesajelor scrise, sustine Michele Ybarra, presedintele organizatiei nonprofit Internet Solutions for Kids Inc.
Două treimi dintre copiii care sustin că sunt intimidati în mediile online declară că nu sunt deranjati de acest lucru, sugerează un studiu coordonat de doctor Ybarra, care speră ca lucrarea sa să fie publicată în jurnalul Pediatrics în următoarea perioadă.
De asemenea, copiii au o sansă mai mare de a vedea programe cu continut sexual sau violentă la televizor, decât în mediul online, a încheiat Michele Ybarra.
Cercetătorii au descoperit că frecventa bătăilor inimii creste atunci când un intrus se apropie de ursi, chiar dacă acestia se găsesc în stare de hibernare.
În ciuda încercărilor oamenilor de stiintă de a face cât mai putin zgomot, ursii au simtit prezenta acestora. De altfel, acestia se pot trezi rapid din starea de hibernare pentru a se apăra în cazul în care simt că vor fi atacati.
Timothy Laske, un cercetător care a luat parte la studiu, a relatat: "Când am obtinut datele înregistrate de-a lungul cercetării am observat că si atunci când am făcut foarte putin zgomot, frecventa bătăilor inimii ursilor studiati a crescut. Ursii ne-au simtit înainte ca noi să ajungem la intrarea pesterii în care hibernau, iar pulsul a rămas la un nivel ridicat timp de câteva zile. Acest lucru confirmă că, desi se află într-o stare adâncă de somn, ursii rămân tot timpul alerti si gata să se apere".
În cadrul acestei cercetări au fost studiati 15 ursi, iar măsurătorile cardiace efectuate au dezvăluit că acestia sunt activi până la 18 ore pe zi. Dacă în mod normal inima ursului bate de 200 de ori pe minut, atunci când cercetătorii se apropiau de un exemplar, ritmul cardiac crestea, atingând rata de 250 de bătăi pe minut.
Cercetătorii spun că acest studiu permite o mai bună întelegere a efectului pe care oamenii îl au asupra ursilor, mai ales că în ultimii ani asezările umane se află din ce în ce mai aproape de habitatul acestor animale.
De-a lungul celui de-al doilea război mondial au existat multe tentative de a-l ucide pe Adolf Hitler. Unii au încercat bombe pentru a-l elimina pe Fuhrer, altii gloante, însă toti au esuat. Recent, un cercetător a dezvăluit un plan îndrăznet întocmit de agentii secreti britanici.
Acestia au încercat o modalitate mai îndrăzneată de a "neutraliza" omul din spatele masinii de război germane - introducându-i hormoni sexuali feminini în mâncare!
Agentii britanici au planificat să introducă doze mari de estrogen în mâncarea acestuia pentru a-l face mai putin agresiv si a-l transforma într-o persoană docilă.
Spionii ce lucrau pentru britanici erau suficient de apropiati de Hitler astfel încât să aibă acces la hrana lui, sustine profesorul Brian Ford, cel care a descoperit această conspiratie.
Acesta a explicat că estrogenul a fost ales de către acestia deoarece este insipid, iar efectul său este lent si subtil, fapt ce însemna că ar fi putut trece nedetectat de către persoanele care gustau mâncărea lui Hitler. Spionii britanici nu ar fi putut să introducă otravă în mâncarea Fuhrerului, pentru că aceasta nu ar fi ajuns la el, asa că au recurs la această idee ingenioasă.
Planul de administrare a estrogenilor este prezentat într-o nouă carte scrisă de profesorul Ford, intitulată "Secret Weapons: Technology, Science And The Race To Win World War II".
Acesta a subliniat faptul că administrarea estrogenilor se numără printre multe alte încercări ciudate de a aduce mai repede un final al războiului. Profesorul Ford a dezgropat o serie de detalii cu privire la schemele conspirative. Cartea va fi publicată săptămâna viitoare în Marea Britanie si va prezenta modul în care concurenta dintre puteri a influentat evolutia tehnologică.
Nasterea gemenilor este un eveniment dificil, mai ales în regiunile rurale. Gemenii tind să fie mai mici si mai slabi decât bebelusii unici, iar mamele lor au mai multe complicatii în timpul nasterii. În aceste conditi, oamenii de stiintă se întreabă de ce evolutia a mentinut, totusi, acest fenomen.
Un nou studiu realizat în Gambia a descoperit că, atunci când femeile care au avut gemeni au, ulterior, sarcini cu făt unic, acesta va avea la nastere o greutate mai mare decât media si va avea, astfel, sanse mai mari de supravietuire.
Începând cu anii '50, Consiliul Medical de Cercetare din Marea Britanie a colectat datele provenite de la centrele de îngrijire medicală din Gambia, Africa.
O echipă condusă de Ian Rickard, biolog evolutionist de la Universitatea Sheffield din Marea Britanie, a analizat greutatea a 1.889 bebelusi născuti în Gambia, pe parcursul a 30 de ani. Apoi, au examinat cazurile mamelor acestor copii, consemnând dacă acestea au avut si gemeni.
Bebelusii unici născuti după gemeni au cântărit, în medie, cu 226 de grame mai mult decât media greutătii unui bebelus născut de o mamă care nu a avut gemeni.
Acest lucru nu a fost surprinzător deoarece se crede că sarcina cu gemeni îmbunătăteste fluxul sangvin către uter si, astfel, viitorul copil va primi cu usurintă mai multi nutrienti. Surprinzătoare a fost, însă constarea că, atunci când bebelusii unici au fost născuti înainte de gemeni, au avut, totusi, o greutate mai mare cu 134 de grame decât media, fapt ce i-a uimit pe cercetători.
Ambele descoperiri au sugerat că dezavantajele de a naste gemeni au fost compensate atunci când mamele au avut si alti copii, acestia fiind mai mari si mai sănătosi decât cei născuti de femeile care nu au avut gemeni. Iar acest lucru explică si de ce nasterea de gemeni, în ciuda problemelor pe care le pune, s-a mentinut totusi printre caracteristicile speciei umane.
Cercetătorii au sustinut că o proteină numită IGF-1 ar putea fi asociată cu fenomenul nasterii gemenilor. Un nivel crescut al acestei proteine în sânge poate cauza eliberarea mai multor ovule, crescând astfel sansele de a avea gemeni. Aceeasi proteină poate influenta cresterea fătului în timpul sarcinii.
Obstetricianul si biochimistul Gary Steinman de la Colegiul Touro de Medicină Osteopatică din New York sustine că teoria proteinei IGF este plauzibilă dar, desi legătura dintre greutatea avută la nastere si IGF este o constatare interesantă, este încă neclar felul în care această proteină îsi exercită influenta. De asemenea, o combinatie de factori genetici si de mediu ar putea influenta aparitia sarcinilor cu gemeni.
Fiecare oră pe care o petrecem uitându-ne la televizor are drept consecintă scurtarea vietii cu 22 de minute, arată un nou studiu efectuat în Australia.
"Dacă estimările noastre sunt corecte, atunci uitatul la televizor este la fel de nociv ca fumatul si ca obezitatea", sustine conducătorul studiului, Dr. Lennert Veerman de la Scoala de Sănătate Publică a Universitătii din Queensland, Brisbane.
Această cercetare nu este prima care descoperă o legătură între pasiunea pentru televizor si sănătatea: un studiu australian efectuat anul trecut a descoperit că persoanele care petrec o oră pe zi uitându-se la televizor prezintă un risc cu 8% mai mare de a muri prematur.
Conform acestui nou studiu, fiecare oră petrecută în fata televizorului după vârsta de 25 de ani reduce durata de viată cu 22 de minute. tinând cont că o tigară reduce durata de viată cu 11 minute, Dr. Veerman sustine că uitatul la televizor constituie un viciu la fel de nociv.
O analiză a tuturor studiilor publicate pe această temă în jurnalul American Medical Association, cea mai importantă organizatie medicală din lume, concluziona că o oră petrecută în fata televizorului reduce durata de viată cu doar 5 minute. Dr. Veerman explică această diferentă prin faptul că celelalte studii s-au concentrat asupra anumitor grupe de vârstă si din cauza felului diferit în care acestea defineau "uitatul la televizor". În studiul său au fost incluse doar persoanele care nu efectuau o altă activitate, precum gătitul, în timp ce urmăreau programele TV.
Cu toate acestea, nu există un dezacord în ceea ce priveste efectul nociv al TV-ului, ci doar asupra numărului de minute din viată pe care acesta ni le răpeste.
Cercetătorii au creat o asa-numită "piele electronică" care înregistrează bătăile inimii, activitatea cerebrală, contractiile musculare la fel de precis ca electrozii conventionali, mult mai voluminosi. Crearea unui sistem aproape invizibil, dar cu puterea de a efectua operatii la fel de bine ca majoritatea dispozitivelor electronice actuale, ar putea da nastere unei noi ere tehnologice.
Dispozitivul sub formă de plasture a fost creat de John Rogers, un om de stiintă de la Universitatea din Illinois. El constă într-o retea flexibilă si elastică de circuite cu senzori. Acesta devine folositor după ce este aplicat pe piele. Momentan sistemul trebuie înlăturat după o perioadă de câteva zile si înlocuit cu un altul, dar cercetătorii speră că vor putea trata siliciul astfel încât să nu se mai dezlipească atât de repede.
Mai mult de cât atât, noua inventie are capacităti mai avansate decât senzorii medicali. Pusă pe gât, "pelea electronică" poate "simti" suficient de bine cunvintele încât să permită controlul unui joc simplu pe calculator. Totodată, aparatul ar putea fi folosit pentru a ajuta să comunice persoanele cu probleme la nivelul laringelui. Alte utilizări ale acestei inventii revolutionare ar putea consta în monitorizarea noilor-noscuti sau pentru a spori controlul protezelor.
De asemenea, pielea electronică poate fi folosită pentru monitorizarea activitătii cerebrale sau a bătăilor inimii. Faptul că nu depăseste grosimea unui fir de păr, că se atasează într-un mod extrem de usor pe piele, fără niciun adeziv, cât si flexibilitatea de care dă dovadă sunt câteva elemente care fac din pielea electronică o inventie incredibilă, cu mii de potentiale utilizări.
În prezent, Rogers colaborează cu fizioterapeuti pentru a facilita utilizarea sistemului în scopul de a induce contractii musculare în regiunile degradate ale corpului, facilitând astfel refacerea tesutului.
Proiectul lui Rogers si al echipei lui a început acum aproape 15 ani, când au început să studieze anumite sisteme cardiace si dispozitive de imagistică cerebrală care se montau pe tesuturile interne. Apoi, cercetarea a avansat spre crearea sistemelor externe care imită pielea, cel mai mare organ, dar si cel mai interesant, asa cum afirmă chiar Rogers.
"Pielea electronică" este formată din senzori, antene, diode emitătoare de lumină si alte componente prinse între două straturi de protectie. Este alimentată de celule solare integrate sau de bobine inductive care pot fi folosite pentru a genera curent wireless. Întregul sistem este amplasat pe o foaie de poliester elastic, concepută pentru a se potrivi cu proprietătile fizice ale pielii. Întreaga structură are mai putin de 40 de microni grosime, fiind suficient de subtire încât să rămână pe piele doar cu ajutorul inductiei van der Waals, care fortează moleculele să stea împreună.
În prezent echipa lucrează la adăugarea unor noi componente, inclusiv a comunicatorilor wireless pentru încarcarea datelor sau a comenzilor si a dispozitivelor piezoelectrice ( mecanisme care generează semnale electrice ca răspuns la vibratii si care produc energie mecanică ca urmare a semnalelor electrice), care sunt alimentate de miscările corpului.
Prin urmare, este posibil ca în curând să puteti purta propriul telefon mobil sau computer sub mâneca unei cămăsi.
Marina americană a decis să preia modelul dronelor folosite de armată, astfel că va introduce în curând în uz două ambarcatiuni-robot ce pot fi pilotate de la distantă: "Blackfish" si "Harbor Wing".
Prima dintre ele este controlată printr-o telecomandă si are forma unui jet ski menit să patruleze de-a lungul porturilor pentru a detecta teroristii care înoată. A doua este o barcă cu pânze, având o lungime de 20 de metri si o greutate de 10 tone, care este plină de echipamente de supraveghere si care este menită să navigheze departe de tărm. Ambele ambarcatiuni vor naviga fără a avea oameni la bord.
Aceasta nu este prima actiune a Marinei americane de introducere a catamaranelor robotizate. Cu câtiva ani în urmă, acestia au lansat un plan întreg referitor la modul în care navele pilotate de la distantă pot ajuta la spionarea inamicilor, la transportarea soldatilor pe apă, la atacarea vaselor ostile si la păcălirea piratilor. Companiile electronice de protectia s-au alăturat imediat proiectului.
Noul model al navei "Harbor Wing", X-2, este programat să înceapă navigarea în această toamnă. Ghidat de un GPS, X-2 se va aventura în largul oceanului, mergând pe un curs programat în prealabil, de la San Diego la Hawaii si înapoi. Această cursă este una exactă, Harbor Wing fiind programat să nu se abată cu mai mult de cinci metri de la drumul prestabilit. De asemenea, are un sistem de evitare a coliziunilor, pentru a evita obiectele care plutesc în Oceanul Pacific, un sistem de auto-apărare pentru a face fată atacatorilor si pentru a supravietui unor conditii meteorologice amenintătoare.
Marina speră să utilizeze Harbor Wing pe termen lung în misiunile de supraveghere si observare, dar aceste nave ar putea ajuta si la urmărirea mamiferelor marine.
Drona "Blackfish" se va concentra pe urmărirea oamenilor. Senzorul de navigare Knight Rider, dezvoltat de un contractor britanic QinetiQ, va patrula în porturi străine si nationale pentru a descoperi teroristii care înoată si care nu pot fi găsiti de navele Marinei Militare.
Această dronă este capabilă să navigheze cu o viteză de 65 km/h, dar cel mai probabil, mai mult va pluti pentru a detecta înotătorii.
Ambele ambarcatiuni pot fi controlate de la distantă - Harbor Wing de la câteva sute de kilometri, iar Blackfish de la până un kilometru distantă, dar acestea pot fi autonome, având capacitatea de a naviga singure.
Camera Deputatilor a adoptat, astazi marti, cu 168 de voturi "pentru", 111 voturi "împotriva" si 14 abtineri, Legea privind câinii comunitari, informeaza Mediafax.
Legea a fost adoptata dupa mai multe saptamâni de amânari.
Viceliderul grupului PSD Aura Vasile a propus si de aceasta data retrimiterea proiectului la comisie, însa propunerea a fost respinsa prin vot de catre plen.
Camera Deputatilor este forul decizional în privinta acestui act normativ.
Ultima data, votul pentru proiectul de lege privind gestionarea câinilor vagabonzi a fost amânat pe data de 2 noiembrie.
Liderii de grup au stabilit sa votam doar proiecte de lege cu raport de respingere. Probabil initiativa va intra la vot saptamâna viitoare, declara la acea data presedintele Camerei Deputatilor, Roberta Anastase.
Anastase mai spunea la acea vreme ca demersul PDL de strângere de semnaturi în favoarea proiectului este în curs de derulare si "merge foarte bine".
Camera Deputatilor a adoptat pe 17 octombrie legea pe articole, însa votul final a fost amânat de mai multe ori din cauza dezbaterilor tensionate asupra proiectului.
Opozitia a acuzat Puterea ca sprijina o lege ce va da voie primarilor sa eutanasieze în masa câinii fara stapân si care permite sub acoperamânt legal tratamente brutale pentru animale.
Anterior acestei dati, votul la legea privind eutanasierea maidanezilor a mai suferit o amânare pe data de 18 octombrie. Atunci, social-democratii au parasit sala de plen în semn de protest.
Amânarea a fost ceruta din partea puterii, deoarece cei din coalitia de guvernare nu aveau suficiente voturi încât sa treaca legea, fiind necesare 167 de voturi.
Femeile care au o copie defectă a unei gene numită RAD51D au sanse de 1/11 să dezvolte cancer ovarian, spun cercetătorii, care consideră acestă informatie drept cea mai importantă descoperire din ultimul deceniu în domeniul cercetărilor asupra genelor implicate în cancerul ovarian.
Specialistii de la Centrul de Cercetare a Cancerului din Marea Britanie speră ca în câtiva ani să poată pune la punct un test pentru a identifica femeile care riscă să se îmbolnăvească; unele dintre acestea r putea opta pentru îndepărtarea chirurgicală a ovarelor, pentru a împiedica aparitia bolii. si, desigur, un medicament care să împiedice dezvoltarea cancerului .
Experimentele de laborator au sugerat că celulele cu gene RAD51D defecte sunt sensibile la inhibitorii PARP - o nouă clasă de medicamente concepute pentru a trata cancerul cauzat de două gene defecte, BRCA1 si BRCA2, implicate în cancerul de sân si cel ovarian. Inhibitorii PARP blochează mecanismele de reparare a ADN în celulele canceroase, ducând astfel la moartea acestor celule.
Cele mai mari companii farmaceutice din lume lucrează acum la crearea unor inhibitori de acest gen. Unul dintre aceste medicamente, testat în cadrul unui studiu clinic, a reusit să încetinească progresia cancerului ovarian.
Specialistii de la Institutul Britanic de Cercetarea a Cancerului au comparat ADN-ul a 911 femei, care proveneau din familii cu antecedente de cancer mamar sau ovarian, cu ADN-ul provenit de la peste 10.000 de femei care au făcut parte din grupul de control. În cazul femeilor care au avut cazuri de cancer în familie, medicii au găsit opt defecte la nivelul genei RAD51D, spre deosebire de un singur defect găsit în cazul grupului de control.
Anual, la nivel mondial 230.000 de femei sunt diagnosticate cu cancer ovarian. Dintre acestea, majoritatea sunt diagnosticate în stadii avansate, ceea ce duce la moarte a 70% dintre ele, în mai putin de 5 ani. Din această cauză, medicii sunt preocupati de găsirea unui medicament eficient, care să poată opri dezvoltarea acestui tip de cancer.
Timp de peste un deceniu, unii oameni de stiintă au crezut că dinozaurii care trăiau în regiunile din preajma Polului Sud – unde se găsea pe atunci si Australia – ar fi supravietuit lungilor ierni polare hibernând. Acum, această teorie este pusă în discutie datorită unor noi descoperiri.
Holly Woodward, absolventă a Universitătii din Montana, a constatat că fiziologia dinozaurilor care trăiau în Australia, acum mai bine de 160 de milioane de ani, era aceeasi cu cea a dinozaurilor de pe întreg Pământul. În această perioadă, Australia era situată pe Cercul Antarctic, ceea ce înseamnă că dinozaurii trăiau aproape 6 luni pe an în întuneric.
Woodward a decis să înceapă cercetarea după ce a participat la un conferintă unde l-a auzit pe dr.Thomas Rich, autorul unui studiu despre dinozaurii din regiunile polare, sustinând ideea conform căreia dinozaurii au supravietuit ca urmare a unui proces de hibernare pe timpul noptilor polare.
De îndată ce a primit finantarea pentru studiul său, Woodward a călătorit spre Australia de unde a găsit oase de la 18 specii diferite de dinozauri. Studiul s-a bazat pe studierea unor linii de crestere sau inele formate în tesutul osos, formatiuni care apar atunci când oasele se opresc din crestere, indicând ritmul în care a crescut respectivul animal.
Un studiu anterior acestuia, bazat pe numai două astfel de oase, a găsit semne de acest gen pe un os, dar pe celălat nu. Având în vedere că oasele nu cresc în timpul hibernării (când toate procesele fiziologice sunt mult încetinite), absenta inelelor a condus la ideea că respectivul dinozaur ar fi hibernat. Testele efectuate de Woodward au dat însă rezulstate diferite. Inelele au fost găsite la toate exemplare, mai putin la cele mici, nedezvoltate, ceea ce înseamnă că lipsa lor nu avea legătură cu hibernarea.
Având în vedere că teoria hibernării, de la care a pornit studiul, s-a dovedit a fi gresită, Woodward a deschis calea pentru noi ipoteze: ca acesti dinozauri să fi mostenit de la strămosii loc carcateristici adapatative care să le fi permis supravietuirea în tot felul de conditii sau să fi avut un învelis izolator, care le proteja corpul de temperaturile scăzute. Întrucât cercetările sunt abia la început, aceste ipoteze urmează să fie verificate în timp.
Lucrarea lui Woodward a apărut în publicatia PLoS ONE, la începutul lunii august.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
