Un numar mare de sugari contracteaza infectii acute respiratorii, care, spre deosebire de cele ale copiilor scolari, au tendinta de a evolua sever. Ele apar în special în sezonul rece, frigul, curentii de aer si umezeala constituind factori favorizanti. Sugarul se poate îmbolnavi de boli usoare, dar si severe, ca laringita acuta sufocanta, pneumonia (bronsita capilara) sau catarul sufocant al plamânului. Mama sugarului poate fi un ajutor pretios în prevenirea îmbolnavirilor respiratorii, atunci când recunoaste primele semne ale acestora si acorda ea însasi îngrijirile initiale, pâna la venirea medicului pediatru.

 Rinofaringita acuta este cunoscuta sub denumirea de guturai sau raceala comuna si consta în inflamatia mucoasei nasului si a faringelui. Ea poate constitui o boala de sine statatoare sau poate însoti gripa, rujeola ori alta maladie infecto-contagioasa. Boala începe cu febra (38-39ºC), indispozitie, lipsa poftei de mâncare si somn agitat. Nasucul se înfunda, iar respiratia este fornaita, greoaie si pe gura.

Sugarul începe sa aiba o tuse uscata, stranuta si uneori are probleme digestive: varsaturi, diaree, refuz al mâncarii. La unii copii, mai ales când febra se ridica, pot aparea convulsii (contractii musculare involuntare). De la aparitia primelor semne, copilul trebuie tinut în casa, iar încaperea va fi bine aerisita, încalzita optim, cu aer umidificat. Pâna la sosirea medicului, mama va pune sugarului de 3-4 ori pe zi, în ambele nari, picaturi de ser fiziologic simplu sau efedrinat.

Arthuromania nu constituie o noutate, fenomenul situandu-se in secolul XIII. Aventurile prestigiosului suveran pasioneaza multimile: intre anii 1200 si 1600 povestile despre regele Arthur sunt traduse in engleza, scotiana, franceza, italiana, portugheza, provensala, islandeza, elvetiana, suedeza, daneza, greaca, turca, rusa... chiar si in yiddish! Despre ce vorbesc ele?

      Despre faptul ca Arthur era rege al Bretaniei (Anglia actuala) la inceputul Evului Mediu, ca era foarte viteaz si foarte pios, cautator al Graalului, posesor al unei spade miraculoase, Excalibur. Ca manuia cu abilitate armele. Ca a ucis o serie de monstri care populau Pamantul, invadatori barbari care nu-si taiau niciodata parul (saxoni). Ca se intalnea in mod regulat in superbul sau castel din Camelot cu prietenii sai cavaleri in jurul unei mese rotunde. Ca era curtenitor cu doamnele fiind in acelasi timp foarte atasat de superba sa sotie Guenievre. Pe scurt, avea un CV aproape perfect.

Un personaj fara „amprente”

      Despre castelul sau nu se stie nimic; nici un indiciu care sa-l identifice. Despre spada sa? Nimic. Doar din descrierile unui autor medieval. Cautarea Graalului? Un truc inventat de calugari. Masa rotunda exista insa si se afla suspendata in ma-rele hol al castelului din Winchester. Dar aceasta masa a fost construita la 900 de ani dupa moartea regelui. A fost Arthur intr-adevar un rege adevarat? Dupa unii istorici, numele sau ar veni din latinul Artorius fiind vorba de un ofiter roman, (Roma a fost integral ocupata de Anglia timp de mai multe secole) un sef de razboi care ar fi luptat impotriva diversilor invadatori. S-au gasit chiar urme ale cartierului sau general. Istoria a fost insa modificata, Artorius devenind rege iar oamenii sai, cavaleri.

Una dintre cele mai fericite îmbinari între arta - în special sculptura - si natura mama este reprezentata de ceea ce se numeste „fantana artistica”. Element purificator esential (vezi si botezul crestin traditional), apa este componenta cea mai atragatoare forma care poate pune în valoare un monument sculptural. De altfel, miscarea „eterna” a jetului translucid, alimentat de un izvor subteran, a fost un fascinant motiv de visare înca din antichitate. Sistemele hidraulice realizate de inginerii Greciei antice si ai vechii Rome, alaturi de maestrii Indiei medievale au condus la aparitia sculptorilor care au ornamentat fantanile publice, alaturandu-le unor simboluri mitologice consacrate si, uneori, unor puteri magice capabile sa înnobileze spiritul uman.

      În iconografia crestina, chiar de timpuriu apare conceptul de „Fantana a vietii”, legata de sacralitatea botezului cu ajutorul apei de izvor. Manuscrise ilustrate din secolul V d.Ch. Si picturi pe paneluri ne arata o fantana superba, unde apa îsi are rolul purificator în interiorul unui dom hexagonal sustinut de opt coloane; în jur sunt animale asociate cu taina botezului, precum cerbii si caprioarele. Una dintre cele mai faimoase fantani ritualice reprezentate în arta este cea din Evangherierul Godesclac (781), realizat cu prilejul botezului unuia dintre fiii lui Carol cel Mare si al sotiei sale, Hildegard.

      „Fantana tineretii” este o alta reprezentare grandioasa a puterii de simbol a apei asociata cu arta vizuala. Maestrul german Lucas Granach cel Batran (1472-1553) si-a imaginat aceasta miraculoasa putere a apei printr-o uriasa piscina (am spune astazi), în centru carei strajuieste o fabuloasa fantana arteziana, alimentata de un izvor secret al zeilor. Cu acest prilej artistic, Cranach lanseaza în pictura si celebrul motiv al „femeii la baie”, care va face valva abia în secolul XIX. În secolul care a urmat decoperirii Americii, aceasta „Fantana a tineretii” chiar a fost cautata pe Noul Continent de catre exploratori, asa cum alchimistii cautau piatra filosofala sau elixirul vietii. În statul american Florida chiar exista astazi Parcul National al Fantanii Tineretii.

Înca de la începutul anilor cincizeci, oficialitatile americane au fost hotarate sa controleze asociatiile civile, neguvernamentale, care investigau fenomenele OZN. Intr-un document declasificat la sfarsitul anilor optzeci, privind recomandarile asa numitului „grup Robertson”, organizat de CIA si Air Force la Washington în 1953, scrie: „Comisia a luat cunostinta de existenta unor grupuri precum «Civilian Flying Saucer Investigators» din Los Angeles si «Aerial Phenomena Research Organization» (Wisconsin). S-a convenit ca astfel de organizatii trebuie supravegheate din cauza influentei importante asupra gandirii maselor în cazul în care vor apare observatii extinse. Trebuie avute în vedere aparenta iresponsabilitate a unor astfel de grupuri, ca si posibila lor utilizare pentru scopuri subversive”.

O metoda de control a fost infiltrarea asociatiilor pentru studiul OZN-urilor cu fosti agenti de securitate si militari iesiti la pensie, santajarea unor persoane care au reusit sa-si creeze o anumita credibilitate în mediul investigatorilor OZN si folosirea unor „organizatii paravan” pentru a finanta proiecte ambigue. De pilda oameni de stiinta credibili dar fara coloana vertebrala primeau sponsorizari generoase pentru a deturna cercetarile în cazuri sensibile, sau a ajunge la concluzii prestabilite, convenabile guvernului. Aceste sponsorizari începeau de regula în momentul în care cel în cauza dobandea o influenta importanta sau ocupa o pozitie de conducere în interiorul organizatiei.

La sfarsitul anilor cincizeci, cele mai importante organizatii civile pentru studiul fenomenului OZN erau APRO (condus de sotii Coral si Jim Lorenzen) si NICAP (National Investigations Committee on Aerial Phenomena). Acesta din urma a fost înfiintat la începutul anului 1956 si legalizat la 24 octombrie, în acelasi an. Director a fost ales maiorul Daniel E. Keyhoe. El a adunat, în scurt timp, un consiliu de administratie impresionant, din care faceau parte contraamiralul Roscoe Hillenkoetter, fost director al CIA, J.B. Hartranft, presedintele asociatiei proprietarilor si pilotilor de avioane, Wilbert B. Smith, inginerul canadian din ministerul transporturilor si altii.

Se spune, pe buna dreptate, ca aceia care nu-si cunosc istoria sunt condamnati sa o repete - iar istoricii ne asigura ca majoritatea evenimentelor din trecut sunt atat de sumbre si de sangeroase incat nimeni nu si-ar dori sa le retraiasca. Pe de alta parte insa, v-ati intrebat vreodata cat sunt de adevarate faptele inscrise in manualele de istorie drept „absolut autentice”? Din nefericire, timp de decenii si chiar secole, oamenii au crezut diverse legende istorice false, pe care, din fericire, istoriografia moderna, judecand fara ura si partinire, le-a clarificat.

„Marul lui Adam” a fost lamaie?

      Toata lumea stie astazi ca, potrivit scrierilor biblice, fructul prin care Adam a dobandit cunoasterea ar fi marul daruit de Eva. Dar arheologii ne asigura ca, in urma cu cateva milenii, pe valea Eufratului - locul presupusei „gradini a Edenului” - nu cresteau meri, in schimb existau numerosi lamai. Iar ca marul pare a fi doar o inventie tarzie a teologilor crestini, o dovedeste faptul ca pana si in Coran, fructul cu care Eva si-a ispitit barbatul este... banana. Cu alte cuvinte, fiecare religie a adaptat legenda biblica propriei culturi si traditii, fiindca in tarile arabe banana era la fel de comuna ca si marul, in Europa medievala. De altfel, multi oameni, in Europa Evului Mediu nici nu auzisera macar de lamaie, si mai mult ca sigur pentru ei teologii medievali au facut aceasta rectificare in paginile Bibliei.

Newton si gravitatia

      O alta legenda ce are in centru marul, dar care de asemenea pare sa fie falsa, se refera la descoperirea, de catre Isaac Newton, ale celebrelor legi ale gravitatiei. Povestea spune ca intr-o zi, faimosul savant statea la umbra unui mar, cand un fruct i-a cazut in cap, dandu-i astfel inspiratia pentru a formula legile gravitatiei, problema ce-l framanta de multa vreme. Cel ce a amintit primul despre povestea marului a fost Voltaire, intr-unul dintre eseurile sale, preluand o marturie indoielnica a nepoatei lui Newton, Catherine Conduitt, neconfirmata de nimeni altcineva din anturajul savantului englez.

Cozonacul dauneaza grav sanatatii

      In 1766, Jean Jacques Rousseau a scris despre un incident petrecut, sustinea el, in urma cu un sfert de veac, in care „unei mari printese” (numele sau nu era mentionat) i s-a spus ca poporul nu are paine. „Atunci sa manance cozonac”, a venit raspunsul. Cand Rosseau scria aceste lucruri, Maria Antoinette era o fetiscana de 11 ani, in Austria, iar pana la Revolutia franceza se vor mai scurge 23 de ani. Este evident ca mitul potrivit caruia ea ar fi rostit aceste cuvinte a fost lansat mult mai tarziu, de catre propagandistii revolutionari, dornici sa arate astfel dispretul pe care „austriaca” il manifesta fata de poporul francez. Cuvintele niciodata rostite aveau sa o coste insa viata pe nefericita regina, al carei cap va cadea pe esafod.

Un artist intr-o ureche

Multa lume cunoaste strigatele ca de trompeta emise de elefanti, dar putini au aflat ca uriasul mamifer e capabil sa comunice la distanta prin sunete imperceptibile de om. O ciudatenie care insa are o explicatie stiintifica. Am putea spune, cu o nuanta de gluma, ca daca omul a inventat telepatia, atunci elefantul se pricepe  de minune sa „vorbeasca” prin infrasunete...

„Telefonul” fara fir

S-a observat la elefantii africani ca uneori efectuau miscari coordonate bruste, desi se aflau la distanta unii fata de altii si nici o alta comunicare intre ei nu avusese loc. Etologii americani au presupus - si ideea lor s-a confirmat - ca acestia isi transmit semnale prin sunete de foarte joasa frecventa. Urechea umana are un spectru auditiv cuprins aproximativ intre 20 Hz si 20 kHz. Dincolo de limita maxima, emisiile intra in zona ultrasunetelor, iar sub limita minima, in cea a infrasunetelor. Or, capacitatile auditive ale unor specii de animale se situeaza in afara acestor limite. In mod particular, unele isi folosesc aceasta calitate pentru a comunica intre ele. Un caz spectaculos este cel al balenelor, care emit ultrasunete ce pot parcurge sute de kilometri sub apa!

Infrasunete cu functie sociala

Revenim la elefanti: s-a observat ca, atunci cand acestia emit anumite sunete de foarte mica frecventa, in zona de la jonctiunea dintre orificiul nazal si craniu pielea zvacneste abia perceptibil. Aceeasi reactie s-a inregistrat si la elefantul asiatic, fara a se putea capta vreun sunet. Ulterior, cercetarile s-au extins la pachiderme din gradini zoologice americane, la care s-au constatat „vocalize” similare, de sub 20 Hz. Privitor la exemplarele traitoare in mediul natural constituit din savane si paduri, sunetele de foarte joasa frecventa emise de ele se propaga cel mai eficace, pana la multe sute de metri, iar turmele de elefanti ocupa in mod frecvent un spatiu mai mare de o suta de metri. Astfel, se putea afirma ca infrasunetele devin un mod de comunicare foarte eficace in interiorul unei astfel de populatii. Asadar, ar fi fost vorba despre o functie sociala a limbajului respectiv, pentru animalele separate de distante mari. Mai ramanea de testat ipoteza pe teren.

Dialoguri... conjugale

Daca mai binele este dusmanul binelui, ce ati spune ca raul sa fie amicul lui? Oricat ar parea de greu de crezut, o asemenea posibilitate ar putea deveni realitate, astfel ca bacteria Salmonella, nume la auzul caruia multi se cutremura, ar putea oferi solutia pentru una dintre cele mai grave si mai raspandite maladii actuale: cancerul.

 Bacteria va fi transformata intr-un robot liliputan, a carui sarcina va fi sa patrunda adanc in interiorul tumorilor canceroase, unde terapia conventionala nu poate actiona, si sa distruga doar celulele „rele”. Acest lucru ar putea face chimioterapia clasica mult mai eficienta si mai usor de suportat de catre pacienti. Dr. Neil Forbes, de la Universitatea Amherst, Massachusetts, a primit suma de 1 milion de dolari din partea Institutului National de Sanatate din Statele Unite, pentru a cerceta modul in care bacteria Salmonella ar putea veni de hac celulelor canceroase.

Forbes a reusit sa transforme bacteria intr-un robot viu care isi foloseste filamentul mobil (flagelul) pentru a patrunde in miezul tumorii si a o distruge din interior, eliberand substante care determina celulele canceroase sa se „sinucida”. „Odata ajunsa in interiorul tumorii, bacteria este programata sa anihileze celulele de aici, declansand un receptor al acestora, numit „receptorul mortii”, care le determina sa-si inceteze existenta. Am reusit deja acest lucru la cobai si rata lor de supravietuire a crescut considerabil”, explica Forbes.

In mod normal, cobaii cu tumori canceroase decedeaza in termen de 30 de zile. Dupa ce li s-a inoculat acest sistem bacterian si au primit o doza de radiatii, toate rozatoarele din laboratorul lui Forbes au supravietuit mult peste termenul fatidic, ceea ce inseamna ca, daca solutia va fi implementata si la om, rata de supravietuire s-ar prelungi cu multi ani. „Pare un fenomen tinand de science-fiction, spune Forbes, asistent la catedra de inginerie chimica din cadrul institutiei mentionate.

Dar Salmonella actioneaza ca un robot microscopic, ce poate inota oriunde doreste sau unde este ghidat sa o faca. Ea foloseste, pentru deplasare, filamente mobile sub forma de flageli, are senzori care-i spun incotro se indreapta si mai ales poate actiona ca o fabrica chimica in miniatura. Tot ceea ce trebuie sa facem noi este sa-i controlam ruta, in interiorul organismului, sa ii dictam ce substante chimice sa fabrice si cand sa le fabrice.

Bacteria-robot va elimina citostaticele la „punct fix”

In zorii unei zile de vara, Japi Honoo voia sa fotografieze lebedele de pe lacul din Central Park (New York). Apropiindu-se de luciul apei, a zarit o femeie tanara cu sevalet, care picta în cel mai traditional mod. Intrusa a avut brusc un sentiment ciudat, caci ea venise sa surprinda imagini digitale pentru ciclul sau de lucrari „Femei si atat”. Dorind sa intre în vorba cu pictorita amatoare, Japi a zarit în sacosa deschisa un cablu. Intrand în vorba cu necunoscuta, aceasta i-a marturisit, în cele din urma, ca plecase de acasa fie sa picteze, fie sa se spanzure. Alesese prima varianta, pentru ca observase o lebada mai trista decat ea...

Ciudata întamplare a impresionat-o profund pe artista japoneza Japi Honoo (nascuta în 1968), naturalizata în Italia si locuind langa Venetia. Se pare ca ideile sale tematice din ciclul „Femeie si atat” s-au modificat de atunci, în sensul ca disperarea dar nu si resemnarea a luat locul feminismului obsesiv din lucrarile ei.

Conform artistei, biografia unei femei este „inundata de o disperare continua, pe care ajunge sa nu o mai bage în seama, dar pe care o respira din zori si pana în amurg”. De aceea, un barbat ocrotitor nu poate face decat sa-i declanseze o trecatoare amnezie; disperarea existentiala o pandeste permanent si profita de fiecare clipa de slabiciune.

Arta pe care o practica Japi Honoo s-ar putea descrie astfel: o tocana de stiluri si teme clasice si moderne pusa la cuptorul cu microunde reprezentat de computer. În afara de seriile dedicate artei japoneze traditionale (pe care o stapaneste prin formatia ei culturala), ciclurile care au în prim-plan femeia europeana sunt lovite de inconsecventa stilistica si cromatica, dar au un numitor comun cutremurator: ea este, în ciuda eufemismelor, sexul slab si o sclava a propriului destin cu care nu se lupta, ci este prizoniera acestuia. Punctul vulnerabil al ei este maternitatea.

Pentru a te putea apara de o nenorocire, trebuie neaparat sa cunosti mecanismul care face sa functioneze evenimentul nefast. Uragane, trasnete, obiecte (naturale sau artificiale) cazute „din cer”, dar si masini-capcana – iata doar cateva dintre elementele nedorite care ne pot schimba in rau (sau scurta) viata. Si, oricat ar parea de neobisnuit, ele sunt studiate detaliat in laborator.

Echipa de demolatori

In SUA functioneaza o institutie unica, numita Centrul de Teste si de Cercetari asupra Materialelor si Tehnologiilor Energiei – EMRTC. Lucratorii ei au ca obiect al muncii... distrugerea, de obicei prin explozie, a unor obiecte de mare diversitate, de la masini, pana la ziduri. Pentru activitatea lor, guvernul le-a oferit o suprafata de 65 km2, intr-o zona montana din New Mexico. Utilitatea publica a experimentelor este incontestabila, dar inainte de toate ele intra in sfera de interes a armatei, dintr-un motiv foarte serios. Americanii au pierdut numerosi militari in Irak si pe alte teatre de razboi, in urma atentatelor cu masini-capcana. Or, cei de la EMRTC studiaza structurile care pot constitui subiectul unor asemenea explozii, cum sunt constructiile si vehiculele militare.

Scutul ars

Despre vehiculele spatiale se stie ca sunt dotate cu un scut termic, care sa le protejeze impotriva dezintegrarii din cauza frecarii cu aerul, la intoarcerea pe Pamant. In situatia mentionata, temperatura peretilor vehiculului poate ajunge pana la 1600ºC, iar scutul ii protejeaza pe membrii echipajelor si tot interiorul, de aceasta caldura uriasa. De obicei, el se topeste, trecand in mod firesc de la starea solida la cea lichida si apoi gazoasa.

Cercetatorii americani au reusit totusi sa obtina un material care sa treaca direct la starea gazoasa, pe care l-au testat – evident, distrugand mai multe mostre cu ajutorul unor panouri solare. Si uraganele in miniatura fac parte din „recuzita” celor de la EMRTC. Cu ajutorul unor turbine foarte puternice, ei proiecteaza bucati de lemn folosit in constructiile de locuinte catre portiuni de zid. Astfel, ei cauta materialele care sa faca fata cat mai bine uraganelor ce se abat anual asupra SUA.