O echipa de cercetatori francezi de la Institutul Pasteur a demonstrat faptul ca numeroase zone ale creierului sunt capabile sa produca noi neuroni cu ajutorul celulelor gliale. Celulele gliale au fost descoperite in 1891 de medicul spaniol Santiago Ramon Y Cajal. Acest cercetator deosebit de prolific a pus in evidenta caracterul celular al neuronilor. Studiile sale, recompensate cu Premiul Nobel pentru Medicina in 1906, au scos in evidenta existenta celulelor gliale, de 9 ori mai numeroase decat neuronii, care joaca un rol important in transmisia influxului nervos si care, contrar neuronilor, sunt capabile sa se reproduca. Proportia dintre celulele gliale si neuroni a dat nastere, in urma unei erori jurnalistice, ideii care s-a infiltrat in opinia publica, conform careia oamenii folosesc doar 10% din creier.
Functiile celulelor gliale sunt putin cunoscute. Li se atribuie rolul organizarii conexiunilor neuronale, adica, facultatii neuronilor de a produce noi sinapse. In acest sens s-a demonstrat recent ca practica intensiva a jocului la micile mamifere duce la o crestere a numarului celulelor gliale in raport cu subiectii care nu practica acest „sport”. Cat priveste fiintele umane, e de semnalat faptul ca creierul lui Einstein avea un numar anormal de mare de celule gliale la nivelul lobilor parietali.
Prabusirea unei dogme
Cercetatorii (neurobiologi) erau convinsi ca neuronii creierului uman sunt capabili sa se multiplice. Pana in 2003, cand o echipa de cercetatori francezi a descoperit faptul ca unele categorii de celule gliale se puteau transforma in neuroni capabili sa se insereze in tesutul neuronal existent. In 2004, aceeasi echipa, in colaborare cu specialisti germani, a demonstrat ca o molecula secretata de bulbul olfactiv (tenascina) are facultatea de a atrage neuronii imaturi, care se transforma in veritabili neuroni.
Dispozitive de regenerare
O noua etapa in descifrarea activitatii cerebrale a fost astfel parcursa. Aceeasi echipa de cercetatori a mai demonstrat faptul ca celulele suse (stem) gliale se repartizeaza nu doar in zona de formare ci si de-a lungul unui tunel prin care migreaza noii neuroni si in bulbul olfactiv. Demonstratia a fost facuta utilizandu-se un marcator fluorescent vehiculat de un vector viral capabil sa vizeze celulele gliale. Transformarea acestora in neuroni era intensificata in urma unei leziuni care ducea la pierderea simturilor olfactive, o dovada clara a capacitatii de autoreparare a creierului. Deturnandu-se neuronii nou formati din zona lor germinativa spre regiunile lezate, constituie o strategie terapeutica extraordinara si o speranta pentru tratarea unor patologii neurodegenerative ale sistemului nervos central.
Brate miscate prin puterea gandului
In urma realizarii unei conexiuni artificiale intre creier si mana, o maimuta macac afectata de o paralizie temporara a unui brat, a reusit intr-un timp foarte scurt sa-si reia miscarea bratului. Pentru a conferi mobilitate unui brat paralizat in urma sectiunii unei legaturi nervoase sau dupa un soc care a atins coloana vertebrala, se poate imagina o noua conexiune intre zona motrice a creierului (legata de maduva spinarii) si muschi, asa cum un electrician ar instala un nou fir electric. Deocamdata medicii sunt departe de a realiza aceasta minune. Primele incercari in acest sens au fost insa facute. Acum e posibil, de pilda, sa se detecteze semnalul care parcurge o legatura nervoasa sau care parvine din activitatea neuronilor creierului.
Unele experimente realizate au avut ca scop controlul unor proteze sau a calculatorului prin forta gandului. Pe acest drum extrem de dificil s-a inscris cu succes o echipa de cercetatori americani de la Universitatea din Washington care a pus la punct un dispozitiv ce conecteaza prin intermediul calculatorului, cortexul motor al creierului de muschii mainii. Realizata in cazul a doua maimute cu un brat temporar paralizat (sub anestezie locala), experienta le-a permis, dupa mai multe incercari, ca muschii mainii sa fie comandati de creier.
Electrozii au fost bransati pe neuroni izolati din cortexul maimutelor care nu aveau functia de a comanda muschii! Pentru a verifica functionarea acestora, cercetatorii au cuplat sistemul la un monitor. Prin semnalele trimise de electrozi, detectate de calculator, a fost posibila deplasarea cursorului pe ecran. Experimentul a fost transformat intr-un joc in care maimutele trebuiau sa dirijeze cursorul spre un patrat, reusita fiind recompensata cu dulciuri.
Dependenta de droguri
Mecanismele cerebrale ale dependentei nu sunt, probabil, cele stiute. Recentele studii ale unui specialist francez (Jean-Paul Tassin) repun in discutie aceasta problema. Este vorba de o noua viziune care permite reconsiderarea procesului de dependenta de tutun, alcool, droguri, jocuri de noroc etc. In 1998, in urma studiilor a doi cercetatori italieni, s-a ajuns la concluzia ca toate drogurile provoaca eliberarea de dopamina intr-o regiune a creierului denumita nucleu acumbens. Dependenta era pusa pe seama faptului ca circuitul cerebral asa zis „al recompensei”, care gestioneaza satisfacerea nevoilor noastre vitale, e total perturbat de eliberarea masiva a mesagerului ei principal, dopamina. In acest caz, creierul nostru considera drogul ca fiind esential in satisfacerea nevoilor.
Echipa de cercetatori francezi propune o alta teorie care ar putea revolutiona acest domeniu permitand totodata sa rezolve „fragilitatea” modelului „oficial” al dopaminei. Tassin considera ca toate drogurile – alcool, morfina, amfetamine, cocaina etc. – distrug legatura intre cei doi neurotransmitatori, noradrenalina si serotonina, doua molecule care se gasesc din abundenta in cortex si in sistemul limbic, perturband activitatea acestora, ceea ce face ca orice emotie traita de toxicoman sa fie foarte puternica. Cand noradrenalina se epuizeaza in urma nevoii de drog, moralul toxicomanului se prabuseste iar interesul social dispare.
Dependenta apare in momentul in care se produce o decuplare intre acesti doi neurotransmitatori. Decuplat, sistemul nu mai poate asigura controlul emotiilor, provocand o hiperemotivitate care il impinge pe subiect spre drog.
Casa de moda Hugo Boss a fabricat uniforme pentru membrii Partidului National Socialist, lucru care a salvat compania de la faliment, potrivit Realitatea TV.
Companiile germane Hugo Boss si BMW isi cer scuze pentru ca au colaborat cu nazistii. Supranumit "croitorul lui Hitler", patronul Hugo Boss, Ferdinand, a folosit muncitori cu forta, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Casa de moda a fabricat uniforme pentru membrii Partidului National Socialist, lucru care a salvat compania de la faliment.
Cat priveste producatorul BMW, acesta a utilizat 50.000 muncitori, cu forta. Cateva mii dintre acestia proveneau din lagarele de concentrare. Pana acum, proprietarul BMW a fost discret in privinta acestui subiect, insa acum a decis sa-si infrunte trecutul, scrie presa germana.
Folosita in mod constant, Aloe Vera e un bun remediu antidolorific natural. Pulpa plantei furnizeaza un supliment de elemente vitale in cantitati mici, dar de o calitate deosebita, care ne permite sa suportam mai usor agresiunile stresului sau ale muncii fizice. Valoarea nutritiva a gelului de Aloe deriva din numarul mare de substante componente: mai mult de 20 de minerale, vitaminele A, C, E si din grupul B, aminoacizi esentiali si non-esentiali, zaharuri simple, enzime.
Planta de Aloe are un efect benefic si pentru sistemul gastro-intestinal. Ajuta la digestie, datorita enzimelor ce le contine, reduce fermentatiile intestinale, evita putrefactiile intestinale si are o actiune tonifianta pentru intestin, regularizand tranzitul, dar fara a avea o actiune laxativa propriu-zisa. Totodata, curata de bacterii nocive si favorizeaza reproducerea florei bacteriene benefice, reduce inflamatiile si ajuta la absorbirea substantelor nutritive.
Gelul este si un bun depurativ si dezintoxicant, favorizand eliminarea celulelor moarte si ajuta la reproducerea celulara. Astfel, favorizeaza vindecarea ulcerelor, a ranilor, a leziunilor, in general. E un vasodilatator si purifica sangele, da o stare de confort persoanelor in varsta care au probleme cu vederea sau astm. Multe substante din gelul de Aloe contribuie la actiunea sa antioxidanta, contracarand in felul acesta actiunea radicalilor liberi produsi de radiatii, fum si alti agenti toxici.
Hemostatic, anestezic, bactericid, anti-inflamator, vindeca mare parte din patologia cutanata (rani, arsuri – inclusiv cele solare, iritatii etc.) si traumatica. Favorizeaza regenerarea tesuturilor in urma unei raniri sau post-operatoriu. De asemenea, gelul de Aloe Vera calmeaza mancarimea cauzata de piscaturile de insecte. Actiunea antiinflamatorie se manifesta in doua moduri: reducerea inflamatiei si a durerii; vindecarea ranilor interne sau externe. Planta de Aloe are proprietati similare cu cele ale steroizilor, fara a avea insa efectele colaterale ale acestora. E folosita pentru osteoartrite, artrite, reumatisme. Reduce inrosirea, umflatura si durerea provocata de rupturi musculare, torsiuni, contuzii.
Intr-o epoca in care razboaiele conventionale, cu asalturi de tancuri si infanterie si raiduri de aviatie sunt pe cale sa dispara, fiind inlocuite de lupte de gherila urbana sau de metode subtile dar deosebit de perfide de a veni de hac adversarului unde si cand acesta se asteapta mai putin, se vorbeste tot mai mult despre amenintarea terorista. O amenintare tinuta deocamdata in frau, gratie masurilor de securitate fara precedent luate in lumea civilizata, dar care va fi urmata, se pare, de o alta, in fata careia lumea va fi complet dezarmata...
Un raport dat publicitatii saptamana trecuta de Comisia de prevenire a terorismului si armelor de distrugere in masa din Statele Unite avertizeaza asupra pericolului imens reprezentat de virusii care ar putea fi folositi ca arme biologice. Agenti patogeni care provoaca antraxul sau ebola ar putea fi disponibili in laboratoare improvizate, fiind folositi pentru atacuri devastatoare, vizand tinte din lumea intreaga. Potrivit raportului, deocamdata teroristii nu au cunostintele stiintifice si abilitatea tehnologica necesare pentru a fabrica arme din virusi dar in cinci ani acest lucru va deveni o realitate. „Lumea ar trebui sa fie ingrijorata mai putin de faptul ca teroristii ar putea deveni biologi si sa se teama mai mult ca biologii ar putea deveni teroristi”, se precizeaza in document.
2013 – un an aducator de ghinion?
Daca pana de curand temerile agentiilor de securitate se refereau mai ales la facilitatile nucleare si la posibilitatea ca teroristii sa poata achizitiona armament nuclear, acum bioterorismul pare sa fie principala preocupare a unei lumi tot mai nesigure. Cresterea numarului de laboratoare chimice din tarile occidentale dar si din tari dezvoltate sau in curs de dezvoltare din Asia face ca riscul sustragerii de material biologic sau al eliberarii sale accidentale sa fie foarte ridicat. Iar amenintarea nu vine doar din partea virusurilor Ebola si antrax ci mai ales, avertizeaza presedintele comisiei, fostul senator Bob Graham, dinspre agenti patogeni actualmente aproape inofensivi dar care se pot transforma in arme letale prin modificari genetice.
El a aratat ca un posibil pericol l-ar putea constitui anumite tulpini ale virusului gripei spaniole, care a ucis milioane de oameni in 1918. „Astazi asemenea virusi se afla in laboratoare dar daca ele vor fi scoase de aici si vor incapea pe mainile unor savanti ce stiu sa le foloseasca in scopuri agresive, am putea avea zeci de milioane de victime intr-o perioada de timp foarte scurta. Ar fi cea mai devastatoare epidemie din istoria omenirii, declansata de un grup de scelerati.” Raportul avertizeaza ca cel tarziu in 2013 Statele Unite si Europa Occidentala ar putea cunoaste teroarea unui atac cu arma biologica.
In fata unui asemenea atac, omenirea ar putea fi practic dezarmata si situatia va fi cu atat mai grava cu cat se preconizeaza ca teroristii ar putea folosi agenti patogeni modificati genetic si deci mult mai virulenti. Impotriva acestor inamici invizibili orice medicament, sau antibiotic ar fi ineficace si astfel numarul victimelor ar putea fi urias. „Imaginati-va ca indivizi precum aceia care au declansat recentul atentat de la Mumbai, in India, ar reusi sa faca rost de virusi de acest gen. Ei ar putea declansa o epidemie de proportii, facand mai multe victime, in cateva saptamani, decat au facut teroristii din intreaga lume in ultimul secol”, spune senatorul american.
Adica 299.792 de km pe secunda. Cercetatorii de la un laborator de fizica din Geneva din cadrul CERN sustin ca au descoperit o particula subatomica, neutrinul, se deplaseaza cu viteze superioare. Neutrinul ar fi calatorit cu 60 de nanosecunde mai repede decat viteza luminii, spun cercetatorii, potrivit Realitatea TV.
Teoria lui Einstein ar putea fi gresita spun cercetatorii de la CERN.
"Nu am gasit niciun efect instrumental care ar putea explica rezultatul masuratorilor", a declarat Antonio Ereditato, fizician la Universitatea din Berna, Elvetia, implicat in experimentul cunoscut drept OPERA. Cercetatorii si-au petrecut luni intregi verificand rezultatele, pentru a se asigura ca nu exista erori.
Laboratoarele de fizica din SUA si Japonia vor realiza si ele experimente pentru a verifica rezultatul.
Anuntul a fost primit cu scepticism de ceilalti oameni de stiinta care spun ca probabil este vorba de o greseala in calcule sau in masuratori.
Daca descoperirea se dovedeste a fi reala insa, ea va revolutiona complet lumea fizicii. Expertii care au facut anuntul lucreaza la Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara - care detine cel mai mare laborator de fizica din lume. Aici a fost construit si celebrul accelerator de particule, in urma cu cativa ani.
Un singur lucru este sigur: nu va cadea in America de Nord.
Satelitul UARS (Upper Atmosphere Research Satellite) va reintra necontrolat in atmosfera Pamantului astazi. Expertii spun ca este prea devreme pentru a stii unde anume va pica aparatul de 6.5 tone si ca vor afla exact cu aproximativ doua ore inainte de impact. Ei au reusit, insa, sa afle ca resturile satelitului nu vor cadea in America de Nord, intrucat nu va fi deasupra continentului in acea perioada, potrivit Realitatea TV.
Intre timp, NASA si US Air Force monitorizeaza cu atentie satelitul si orbita sa.
"Cu modelele noastre, incercam sa ne dam seama ce parti ale satelitului - ce materiale - vor interactiona cu atmosfera, care se vor topi si care vor supravietui", a declarat Mark Matney de la NASA pentru space.com.
The Upper Atmosphere Research Satellite (UARS) is an orbital observatory whose mission was to study the Earth’s atmosphere, particularly the protective ozone layer. Operator NASA Major contractors Lockheed Martin Mission type Earth observation Satellite of Earth Orbital insertion date 1991-09-15 Launch date 1991-09-12, 23:11:04 UTC Carrier rocket Space Shuttle Discovery STS-48 Launch site Kennedy Space Center Launch Complex 39A Mission duration 14 years, 91 days COSPAR ID 1991-063B Homepage http://umpgal.gsfc.nasa.gov/ Mass 5,900 kg (13,000 lb) Power 1600.0 W Batteries 3 x 50 A-hour batteries Orbital elements Semimajor axis 600 km Eccentricity 0° Inclination 56.97999954223633° Apoapsis 575.0 km Periapsis 574.0 km Orbital period 95.9 minutes
Predictiile NASA asupra zonei in care se va prabusi satelitul cuprind o mare parte a planetei, oriunde intre latitudinile Canadei si Americii de Sud.
"Structura nu este perfect sferica, asa ca atunci cand se va incalzi, va incepe sa se sparga in bucati. Atunci vom putea stii unde vor cadea", a spus Ray Williamson de la Secure World Foundation, o organizatie dedicata utilizarii in siguranta a spatiului.
Specialistii NASA estimeaza ca satelitul de marimea unui autobuz se va dezintegra in cel putin 26 de bucati. Aproximativ 532 kg de material vor ajunge pe pamant. Aceste ramasite se vor imprastia pe un teritoriu de circa 804 km lungime. Expertii subliniaza ca sansele ca bucatile sa cada intr-un oras sunt extrem de mici. Cel mai probabil vor pica in apa sau in zone nelocuite.
NASA a calculat ca sansele ca un om sa fie lovit de o bucata din satelitul UARS sunt de 1 la cateva trilioane. Daca insa gasiti o bucata din satelit, cel mai bine este sa o lasati acolo, sa nu o atingeti si sa chemati autoritatile.
Dezintegrarea satelitului va oferi un spectacol luminos pe cer, daca va avea loc in timpul noptii, care va rivaliza cu stralucirea Lunii. Daca evenimentul va avea loc in timpul zilei, va fi greu vizibil.
Supusi diverselor instrumente de investigatie, tomografii sau RMN, chestionare, teste etc, secretele comportamentului adolescentilor isi pierd din ce in ce mai mult din aura. In urma celui mai amplu studiu de scanare cerebrala efectuat pana in prezent, in cazul tinerilor, s-a ajuns la concluzia ca acestia au un creier deschis spre toate posibilitatile... dar si spre toate pericolele.
„Caruselul” neuronilor
Ce-o fi in capul lui?, se intreaba unele mame privindu-si odrasla de 13-14 ani, prinsa in fata televizorului sau a calculatorului, absenta la tot ce se petrece in jur. Sau in momentele in care obraznicia sa nu are limite. Ca sa nu mai vorbim de aventurile periculoase in care se lasa antrenat. Specialistii de la National Institute of Mental Health (NIMH) au incercat sa evalueze, timp de 20 de ani, creierul a 2.000 de persoane, supunandu-l evaluarilor neuropsihologice, comportamentale prin RMN (imagerie prin rezonanta magnetica). In final, au fost retinute 829 de serii de imagini realizate in cazul a 387 de persoane cu varste cuprinse intre 3 si 27 ani, care nu au inregistrat nici o psihopatologie.
In 2008, bilantul studiului a fost definitivat. Pentru prima oara, s-a putut afirma ca creierul tinerilor este cu totul special. Extrem de maleabil si cu potential formidabil. Un creier dificil de motivat si atras de pericole. Un „bolid” cu un sistem de frane deficitar. Coordonatorul acestui studiu a fost dr. Jay Giedd, care si-a consacrat 17 ani explorarii circumvolutiunilor cerebrale ale subiectilor, cu ajutorul RMN-ului, care permite determinarea tesuturilor si a activitatii creierului in timpul anumitor activitati. Schimbarile cerebrale observate au avut loc pana la varsta de 25 de ani, cu mult mai mult decat se estima.
S-a mai observat faptul ca la 6 ani, creierul ajunge la 95% din volumul creierului final adult si ca procesul de crestere a volumului se opreste la varsta adolescentei. In acest stadiu de observatie s-a putut face distinctia intre materia cenusie, compusa din corpurile celulare ale neuronilor ce contin nucleul, si materia alba, adica ansamblul de axoni (fibre conducatoare ale neuronului) acoperiti cu mielina, o substanta albicioasa ce formeaza un strat izolator in jurul axonului, care mareste viteza de conductie a semnalului nervos.
Plecand de la masuratorile realizate timp de mai multi ani, Jay Giedd a trasat curbele de evolutie a volumului de materie cenusie si materie alba, in functie de varsta indivizilor. Si a constatat ca, intre 7 si 11 ani, se observa o crestere majora de materie cenusie, fetele atingand acest varf cu aproximativ un an mai devreme decat baietii. La aceasta varsta, materia cenusie e mai groasa, mai densa, iar conexiunile dintre neuroni (sinapsele) sunt mai numeroase. Creierul adolescentului inregistreaza cel mai mare numar de neuroni din intreaga sa existenta.
Materie cenusie exuberanta
Aceasta dezvoltare cerebrala confera creierului un enorm potential. In adolescenta, creierul devine un camp de batalie in care neuronii, dar si conexiunile dintre acestia, vor disparea intr-un mare numar. Vor ramane cei care vor deveni utili. Conexiunile cele mai utilizate se intaresc, „fasonand” retelele de neuroni specifici fiecarui individ in care celulele in exces sunt eliminate. Si asta mai ales cand adolescentul e preocupat de diverse activitati (muzica, sport etc.).
O alta observatie se refera la faptul ca in timp ce materia cenusie se diminueaza, materia alba devine mai densa an de an, stabilizandu-se spre varsta de 19 ani. Altfel spus, axonii creierului vor fi, din ce in ce mai mult, acoperiti cu un strat de mielina, care accelereaza viteza de propagare a influxului nervos, de la 0,5 la 120 metri pe secunda (ca si cum s-ar mari viteza de conexiune la Internet). Una dintre regiunile cerebrale care beneficiaza de un important aport de mielita e corpul calos, o zona fibroasa compusa din 200 de milioane de axoni care conecteza cele doua emisfere. O zona implicata in creativitate si reflexivitate la inalt nivel!
Degringolada interpretarii
In urma examinarii imaginilor furnizate de RMN s-a ajuns la concluzia ca adolescentii interpreteaza eronat emotiile indivizilor. Cercetatorii au prezentat, unui mic grup de adolescenti si adulti, fotografii reprezentand chipuri care exprimau teama. Adultii, in majoritate, au identificat aceasta expresie. Tinerii insa s-au pronuntat asupra maniei sau a tristetii. Studiul imaginilor furnizate de RMN a dus la concluzia ca, in cazul adultilor, in acest experiment e activat in special cortexul prefrontal, in timp ce in cazul adolescentilor, sunt activate mai ales amigdalele, structuri primitive implicate in reflexele de frica.
Implicare si recompensa
Cercetatorii de la Institutul de Sanatate Americana din Maryland, au intreprins un nou studiu in care miza au fost jocurile de noroc. Studiu la care au participat 12 adolescenti si 12 tineri adulti. „Instrumentul” de investigatie, a fost acelasi atotstiutor, RMN. Raspunsurile cerebrale, in momentele in care apareau recompensele banesti, prezentau similitudini la cele doua grupuri, dar in cazul adolescentilor o anumita zona cerebrala (striatum ventral) se activa mai puternic. O zona care, intr-o anumita masura, e motorul ce furnizeaza energie creierului pentru a cauta o recompensa. O explicatie pentru nevoia acestora de a se implica in actiuni excitante (adesea cu un important grad de risc). Acelasi studiu a fost efectuat si in timpul jocurilor video, cu rezultate similare.
Socul sexualitatii
Comportamentul adolescentilor e modelat intr-o mare masura de trezirea instinctului sexual. In momentul in care ovarele si testiculele incep sa emita hormoni sexuali in circulatia sangvina, acestia declanseaza dezvoltarea caracterelor sexuale. Acesti hormoni se fixeaza pe numerosi receptori prezenti in creier, modificand concentratiile de neuromediatori, cum ar fi serotonina, care regleaza buna dispozitie. Un proces care il determina pe adolescent sa treaca usor de la o emotie extrema la alta. Aceasta relatie, hormoni-dezvoltare, ramane insa o mare enigma.
Obiectul pentru viitoarele investi-gatii il constituie determinarea schimbarilor din creierul aflat in dezvoltare, schimbari dependente sau independente de pubertate. Sa fie oare acesti hormoni cei care ii imping pe adolescenti la comportamente nesabuite, ignorand limitele interdictiilor?
Strabismul sau deviatia ochilor constituie o afectiune in care pozitia ochilor nu este paralela si este frecvent insotit de ambliopie (ochi lenes). Strabismul si ambliopia sunt doua conditii in care copilul este privat de vedere binoculara normala, utilizand doar un ochi. Scopul tratamentului este de a face copilul sa foloseasca amandoi ochii in acelasi timp, permitandu-i vederea binoculara si, in consecinta, vederea in relief. Ne referim asadar la una dintre cele mai raspandite afectiuni oculare, populatia de varsta mica fiind – asa cum am spus-o si cu alte ocazii – din ce in ce mai puternic lovita.
Efectele nefaste nu apar dar in planul sanatatii intregului organism, ci au si implicatii sociale, economice etc. Doamna dr. Luminita GHEORGHE, de la Clinica „Oftapro”, raspunde la cele mai frecvente intrebari ridicate in cazul strabismului la copii, venind astfel alaturi de revista „Magazin”, in apelul catre autoritatile sanitare si catre cele din invatamant, de la a adopta neintarziat masurile necesare si obligatorii pentru imbunatatirea sanatatii celor mici.
Tratamentul strabismului si ambliopiei
„Niciodata nu este prea devreme sa tratezi un strabism”. Tratamentul trebuie instituit cat mai devreme pentru ca eficacitatea lui sa fie mai buna.
- Strabismul congenital apare in primele 6 luni de viata. El trebuie abordat inca de la aceasta varsta, altfel vederea binoculara nu se mai dezvolta normal. - Consultul trebuie facut chiar mai devreme, in primele luni. Strabismul poate fi cauzat de o ambliopie organica (cataracta, glaucom congenital, tumori) care necesita urgent alt tip de tratament. - Daca strabismul apare mai tarziu – de asemenea tratamentul trebuie sa inceapa rapid, pentru a regasi elementele vederii binoculare si pentru a le permite sa se dezvolte.
In ce consta tratamentul?
- Corectia viciilor de refractie (dioptriile) – cat mai devreme, chiar sub un an. - Toti copiii care au strabism trebuie sa poarte ochelari, constant, toata ziua. Scopul este obtinerea unei vederi bune si egale; permit utilizarea prismelor (lentile speciale pentru corectia deviatiilor mici), permit ocluzia (acoperirea unui ochi). - Masurarea corecta a dioptriilor se face dupa instilarea de picaturi cu substante speciale care imobilizeaza capacitatea ochiului de a se acomoda (atropina sau cyclogyl). - Tratamentul ambliopiei – acoperirea ochiului bun pentru a obliga ochiul slab sa lucreze.
Durata tratamentului
- este in functie de profunzimea ambliopiei si varsta.Ocluzia
- Poate sa fie totala, daca e vorba de o ambliopie profunda (6-7 zile pe saptamana) sau partiala (cateva ore pe zi), in ambliopiile usoare si medii. - Rezultatele sunt foarte bune atunci cand tratamentul este aplicat corect si la timp.
In ce consta operatia?
- Tehnica operatorie consta in intarirea muschilor hipoactivi (scrutare, avansare) si slabirea muschilor hiperactivi (repropozitie). - In strabismele concomitente se opereaza de obicei ambii ochi.
Care este varsta optima pentru operatie?
Varsta optima pentru operatie depinde de varsta de aparitie a strabismului. Strabismul congenital – care apare in primele 6 luni de viata - trebuie operat cat mai repede, chiar sub varsta de 1 an, altfel copilul nu mai dezvolta vedere binoculara normala. Este o afectiune complexa care afecteaza mai multe perechi de muschi. De obicei, sunt necesare doua sau trei operatii pentru rezolvarea tuturor problemelor. Strabismul aparut mai tarziu. Dupa epuizarea celorlalte forme de tratament (ochelari, ocluzie), daca deviatia persista, se trece la tratamentul chirurgical.
Este necesara inca o operatie?
Daca unghiul de strabism este mare, in ambliopie mare, in strabisme paretice – dupa o prima operatie este necesara corectarea unghiului restant, deci a doua operatie, efectuata pe alti muschi, fara ca aceasta sa reprezinte un esec al primei operatii. Operatia se executa in anestezie generala, in conditii de perfecta sterilitate. Dupa operatie, copilul pleaca acasa chiar fara pansament, daca operatia s-a efectuat doar pe un muschi la un ochi. Primul control postoperator se face a doua zi si se trece in etapa de tratament postoperator. Chiar din primele zile se incep seriile de tratament ortoptic pentru intarirea efectului obtinut prin operatie si reeducare senzoriala a vederii binoculare.
Ce riscuri si complicatii pot aparea?
In orice interventie chirurgicala exista teoretic riscuri ale anesteziei si operatiei. In strabism riscurile sunt minime: – Diplopia (vederea dubla) dupa operatie este tranzitorie. – Infectiile postoperatorii sunt prevenite prin instilatiile antibiotice, antiinflamatoare si pastrarea riguroasa a igienei ochiului si mainilor. Se manifesta cu: pleoapa umflata, ochi rosu, secretie mucopurulenta si pot evolua spre celulita. Daca totusi apar semne de infectie post-operatorie se incepe rapid un tratament si pe cale generala cu antibiotice, antiinflamatoare, antialergice si toate aceste semne dispar. Incidentele intraoperatorii sunt prevenite printr-o tehnica operatorie corecta. Supra sau sub-corectii ale unghiului de strabism.
Exercitii ortoptice
Reeducarea ortoptica este totdeauna precedenta de tratamentul ambliopiei si, daca e cazul, de interventie chirurgicala. Exercitiile ortoptice sunt efectuate la sinoptofor. Sunt eficiente post-operatoriu, dupa ce deviatia a fost corectata prin operatie. Sunt indicate si in strabisme care nu necesita operatie: strabisme cu deviatie mica, insuficienta de convergenta (situatie in care ochii nu functioneaza bine la vederea de aproape), tulburari de acomodare, tratamentul ambliopiei. Rezultatul este obtinerea si educarea vederii binoculare, adica invata copiii sa priveasca cu ambii ochi deodata.
Deficientele structurale grave ale învãtãmântului românesc au fost generate în ultimele douã decenii de slaba finantare, de programele si manualele nu tocmai strãlucite, de bulversãrile repetate ale sistemului operate de cãtre mai toti ministrii educatiei brutal, des si fãrã o viziune coerentã pe termen lung.
O culpã majorã o are învãtãmântul românesc preuniversitar si în ce priveste faptul cã elevii nu studiazã eticã si nu beneficiazã de sansa de a-si cunoaste drepturile fundamentale sau de a întelege functionarea democratiei si de a deveni astfel cetãteni în sensul tare al cuvântului – persoane cu constiintã si preocupare fatã de mersul treburilor publice în cetate. Precaritatea eticã a multora dintre ei s-a vãzut si la examenele de bacalaureat unde, cu nonsalantã, au încercat sã copieze în masã. Absenta unei educatii despre democratie amplificã dezinteresul acestora pentru problemele cetãtii si îi face vulnerabili fatã de mesajele extremismului politic. Acele ore de educatie civicã care au curicula la decizia scolii, pe de o parte nu sunt tinute decât în foarte putine institutii de învãtãmânt, iar pe de alta, neexistând o programã unitarã, este, în mare, o necunoscutã ce anume învatã, de fapt, elevii la respectivele ore.
Dar un alt factor foarte important si foarte grav care adaugã o piatrã de moarã în plus si cu implicatii negative complexe si adânci pentru societate este insistenta si amploarea îndoctrinãrii religioase din scolile din România.
Este cutremurãtor cum generatii întregi de copii si tineri au fost si sunt livrate în tara noastrã unui proces amplu si sistematic de malformare a gândirii si de încolonare fortatã în slujba unei dogme… Fac precizarea, dacã mai era nevoie, cã sustin predarea în scolile publice a unei materii de prezentare într-o manierã neutrã a marilor religii, a punctelor comune si a diferentelor dintre acestea, a mesajului luminos cãtre dialog, tolerantã si ecumenism între persoane si biserici diferite, a istoriei religiilor. Dar mã opun categoric manierei actuale de îndoctrinare religioasã din învãtãmântul românesc care mizeazã pe prezentarea unilateralã a unui cult anume si pe discreditarea altora sau a persoanelor care nu au o religie. Cum au arãtat organizatiile neguvernamentale în repetate rânduri programa si manualele de religie cultivã adesea intoleranta, ritualismul si o viziune antistiintificã. Prolifereazã rugãciunile pentru obtinerea unor rezultate mai bune la teze si examene ceea ce descurajeazã munca propriu-zisã pentru reusitã în asteptarea „ajutorului divin”.
Nu doar cã evolutionismul este pus într-o luminã tendentioasã la orele de religie si creationismul biblic inculcat elevilor cu cele 6 zile si cu Eva “fãcutã” din coasta lui Adam, dar, în general spiritul stiintific si capacitatea de examinare criticã a problemelor au un oponent insidios în aceste ore de îndoctrinare religioasã… Documentarul „Jesus Camp”, nominalizat la Oscar, prezintã într-o manierã impresionantã vulnerabilitãtile copiilor în fata unei încercãri sistematice de îndoctrinare… Din copii normali, cu ochi senini si cu potential la fel ca toti ceilalti, în timp se pot forma nu cu prea mare greutate partizani fanatici inocenti ai unei dogme inculcate în scoalã..
Interesul pentru modelarea constiintelor copiilor în sprijinul unei ideologii sau dogme este mare în toate regimurile dictatoriale si autoritariste. Istoria este un spectacol sumbru din acest punct de vedere. De la armatele crestine care au mãcelãrit înflãcãrate pe necredinciosi în numele lui Isus pânã la Hitlerjugend sau tineretul comunist, îndoctrinarea mintilor tinere a functionat cu rezultate devastatoare asupra acestor oameni si a societãtilor noastre. Astãzi, chiar dacã nu suntem în mijlocul unui rãzboi care sã îsi cearã legiunile de fanatici, atmosfera generalã din tarã, inclusiv din punct de vedere economic, social si politic poate deveni irespirabilã sub acest aspect. Ceea ce înfãtiseazã cu atâta fortã filmul „Jesus Camp” se pretrece, în esentã, dar la o scarã înmiit mai mare în scolile publice din România. Deriva învãtãmântului românesc înspre fundamentalism religios este demonstratã si de organizarea asa numitei Olimpiade de religie, care aduce în concurs cca 40.000 de elevi anual. Asistãm la o deturnare a ideii însãsi de olimpiadã la o materie de studiu precum matematica, fizica, biologia, limba si literatura etc. Religia predatã în mod confesional nu este o disciplinã de acelasi tip, nu reprezintã educatie si nu reprezintã o disciplinã legitimã într-un sistem educational modern, performant, dintr-un stat secular. Cu atât mai putin nu poate fi organizatã o olimpiadã la religie decât dacã este mistificat sensul cuvântului olimpiadã în scolile publice…
O educatie autenticã nu este aceea care insuflã o dogmã sau o ideologie anume, ci aceea care îl ajutã pe copil sã îsi dezvolte un aparat de gândire propriu, autonom, având ca repere principii si valori asumate nu automat, necritic, prin îndoctrinare, ci prin lecturi ale unor puncte de vedere diverse, prin reflectie, prin dezbateri care sã aducã o datã cu ele o întelegere aprofundatã asupra lucrurilor. Sistemul educational trebuie sã fie în mãsurã sã îi ofere sansa fiecãrui tânãr de a putea analiza si evalua singur situatiile multiple cu care fiecare se confruntã.
Impresia cã etica unui om se rezumã la respectarea unor porunci, 10 sau mai multe, este eronatã. Pe de o parte, viata este mult mai complexã pentru o gãsi un fundament într-un set limitat de reguli asumate orbeste, iar pe de alta chiar si unele dintre aceste porunci pot fi chestionabile… De fapt, orice poate fi pus sub semnul întrebãrii, mãcar pentru a fi reconfirmat dacã nu invalidat, iar gândirea trebuie sã fie stimulatã sã poatã privi problemele din mai multe perspective. Spre exemplu, un exercitiu intelectual foarte bun pe care îl fãceam în Facultatea de Filosofie era sã organizãm dezbateri pro si contra unei teme. Mai întâi expuneam un punct de vedere care era contestat de oponent, dar înainte de a formula o contracriticã trebuia sã prezint, cu cuvintele mele, punctul de vedere al oponentului pentru a se vedea cã am înteles ceea ce spune acesta.
Acei pãrinti care presupun cã orele de religie predate confesional în România au un rol educational sunt indusi în eroare de aceastã confuzie care suprapune religia eticii, confuzie devenitã o pãguboasã obisnuintã de gândire. Dimpotrivã, îndoctrinarea are un efect negativ atât asupra dezvoltãrii morale a copiilor, cât si asupra cunoasterii. Ora de religie predatã în mod confesional reprezintã, asadar, îndoctrinare. Istoria religiilor si etica reprezintã cunoastere. Acestea din urmã ar trebui studiate în scolile publice din România dacã vrem sã le dãm o sansã în plus copiilor acestei tãri. Dacã vrem sã îi condamnãm pe mai departe la marasmul moral si intelectual la care i-a adus, printre alte cauze, si îndoctrinarea religioasã din ultimii 20 de ani, putem persista în grava eroare de a mentine disciplina Religie în scolile publice si pe viitor.
Asociatia Umanistã Românã a initiat în 2008 campania „Stop îndoctrinãrii religioase în scoli”.Am adresat ministrilor Educatiei de atunci încoace apelul de a face mãcar precizarea, la începutul anului scolar, cã religia este o materie facultativã conform legii si unei decizii a Curtii Constitutionale din 1995.
Protest al Asociatiei Umaniste Române în cadrul Campaniei “Stop îndoctrinãrii religioase în scoli!” initiatã în septembrie 2008
Distinctia dintre obligatoriu, optional si facultativ este urmãtoarea: o materie obligatorie trebuie urmatã de cãtre toti elevii; o materie optionalã poate fi aleasã dintr-o listã de, sã spunem 4 materii – elevul va fi obligat sã aleagã, spre exemplu, douã materii din patru optionale; o materie facultativã, asa cum este religia, poate fi urmatã sau nu, la libera decizie a elevilor (pãrintilor). Materia Religie, predatã în mod confesional, privind o chestiune de constiintã a elevilor, nu poate fi altfel decât facultativã. Un alt statut, optional sau obligatoriu, ar fi un abuz pentru cã ar reprezenta o formã de presiune asupra elevilor de a urma aceste ore. Or, libertatea de gândire, de constiintã si de religie este garantatã de Constitutie si de Tratatele si Conventiile internationale privind drepturile omului la care România este parte. Ar fi un abuz inacceptabil ca o persoanã sã fie fortatã sã participe sau sã asiste la orele de religie, predate în mod confesional, împotriva vointei sale. Cred cã la orice instantã s-ar putea câstiga destul de usor un proces pe o astfel de temã si s-ar putea obtine si despãgubiri materiale pentru prejudiciul suferit. Dacã, printr-o conjuncturã nefericitã, un astfel de proces nu s-a câstiga la o instantã din România, ar fi câstigat usor la CEDO.
Cercetarea fãcutã de Liga Pro Europa a arãtat cã doar cca 8% dintre elevi cunosc faptul cã materia este facultativã, iar cca 60% dintre profesori sustin cã religia are caracter obligatoriu. Aceastã confuzie sau lipsã de informare are trei surse. Prima tine de ambiguitatea legii care a trebuit sã fie interpretatã de Curtea Constitutionalã pentru a se clarifica statutul de disciplinã facultativã pentru religie. A doua se bazeazã pe lipsa unei informãri corecte asupra acestei probleme pe care sã o fi fãcut Ministerul Educatiei la începutul anului scolar. E o realitate extrem de tristã aceea cã nici un ministru al Educatiei din România nu a fãcut aceastã informare fiind complicele abuzurilor prin care copii care nu doreau sã facã religie au fost fortati de scoalã si profesori sã urmeze aceste ore. A treia sursã provine din faptul cã, materia fiind facultativã, ar fi trebuit ca elevii (sau pãrintii acestora) sã îsi exprime dorinta în scris de a urma acele ore, nu de a fi înscrisi automat; înscrierea automatã presupune faptul de a semna o hârtie prin care sã fie informatã scoala de dorinta de a nu urma orele de religie. Au fost cazuri în care vointa elevilor a fost ignoratã de conducerea scolii care nu s-a multumit sã ia act de exprimarea liberã a acestora, ci a respins respectivele cereri, considerând în mod abuziv cã sunt în drept sã facã acest lucru.
Trebuie spus cã elevii care au împlinit 16 ani pot decide singuri dacã urmeazã sau nu orele de religie. Pentru cei de pânã la aceastã vârstã, pãrintii sunt cei care decid dar au obligatia sã îi consulte cu privire la acest lucru pe elevi, începând cu vârsta de 10 ani. Elevii pot întrerupe, de asemenea, oricând frecventarea orelor de religie, întrucât este dreptul lor suveran sã aleagã dacã doresc sau nu sã se expunã unui mesaj cu continut religios.
Apelul meu cãtre ministrul educatiei, Daniel Funeriu, este sã transmitã o circularã tuturor scolilor cu privire la statutul Religiei de disciplinã facultativã si cu privire la procedura de înscriere sau renuntare la aceastã materie. La avizierul fiecãrei scoli aceste informatii vor trebui postate pentru ca orice sã poatã decide în cunostintã de cauzã si în conformitate cu propria constiintã dacã va frecventa sau nu orele de religie. Are datoria sã facã acest lucru, iar dacã nu o face, devine complice cu nerespectarea legii învãtãmântului si cu abuzurile care au loc adesea în scoli sub acest aspect.
PS 1: Recomand comentatorilor acestui articol sã caute sã îsi formuleze opiniile astfel încât sã privilegieze argumentul si nu atacul la persoanã. Dintr-un dialog civilizat, chiar dacã purtat de pe pozitii diferite, uneori diametral opuse, avem sansa sã iesim cu totii câstigati. Vã multumesc anticipat…
PS 2: Mai jos sunt cele douã formulare întocmite conform legii necesar a fi depuse la secretariat pentru a nu frecventa orele de religie. Primul este pentru elevii care au împlinit 16 ani, iar cel de-al doilea pentru pãrintii celor de vârstã mai micã.
1. Cerere pentru retragerea de la ora de religie (semnatã de elevii care au împlinit 16 ani)
Cãtre Liceul nr. …………. din……………………………….
Stimate domnule Director / doamnã Directoare
Subsemnatul/a, …………………………., CNP……………………………., C.I. Seria…… nr ……………., nãscut la data de ……………………. elev / elevã în clasa…………………………. doresc sã nu urmez ora de religie în anul scolar 2011 – 2012.
Cererea mea se întemeiazã pe urmãtoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 84 din 24 iulie 1995 – Legea învãtãmântului – modificatã si republicatã în 1999: “Art. 9:
Planurile-cadru ale învãtãmîntului primar, gimnazial, liceal si profesional includ Religia ca disciplinã scolarã, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul pãrintilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea.
La solicitarea scrisã a pãrintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sã nu frecventeze orele de religie. În acest caz situatia scolarã se încheie fãrã aceastã disciplinã. În mod similar se procedeazã si pentru elevul cãruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceastã disciplinã.”
2. Decizia 72/1995 a Curtii Constitutionale privind constitutionalitatea unor prevederi ale Legii învãtãmîntului, afirmã cã Religia nu trebuia înteleasã ca disciplinã obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învãtãmînt, religia si confesiunea rãmânând sã fie alese sau nu.
3. Legea nr. 489 din 2006 privind libertatea religioasã si regimul general al cultelor prevede la Art. 3. alin. (2) cã “Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbatã fãrã consimtãmântul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul sã-si aleagã singur religia.”
Semnãtura Data
2. Cerere pentru retragerea de la ora de religie (semnatã de pãrintii elevilor de pânã la 16 ani)
Cãtre scoala / Liceul nr. ……………. din ………………….
Stimate domnule Director / doamnã Directoare (numele…) Subsemnatul, nume prenume, CNP…………………., C.I. Seria……, nr. …………….., pãrinte al elevului / elevei cu numele ………………………………………………………… din clasa………………..doresc ca acesta / aceasta sã nu urmeze ora de religie în anul scolar 2011 – 2012.
Cererea mea se întemeiazã pe urmãtoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 84 din 24 iulie 1995 – Legea învãtãmântului – modificatã si republicatã în 1999: “Art. 9:
Planurile-cadru ale învãtãmîntului primar, gimnazial, liceal si profesional includ Religia ca disciplinã scolarã, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul pãrintilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea.
La solicitarea scrisã a pãrintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sã nu frecventeze orele de religie. În acest caz situatia scolarã se încheie fãrã aceastã disciplinã. În mod similar se procedeazã si pentru elevul cãruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceastã disciplinã.” (s.n.)
2. Decizia 72/1995 a Curtii Constitutionale privind constitutionalitatea unor prevederi ale Legii învãtãmîntului, afirmã cã Religia nu trebuia înteleasã ca disciplinã obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învãtãmînt, religia si confesiunea rãmânând sã fie alese sau nu.
Cu patru secole in urma, in Olanda a inceput sa se discute aprins despre realizarea unui dispozitiv cu lentile cu ajutorul caruia se putea vedea la distante apreciabile. Initial având performante modeste, inventia a evoluat rapid, devenind un instrument optic de mare precizie, capabil chiar sa depisteze satelitii lui Jupiter. Astazi, lumea il considera pe olandezul Hans Lippershey ca fiind primul om care a dispus, in 1608, lentilele astfel incât sa poata vedea obiectele mai apropiate, desi si Galileo Galilei a fost creditat ca realizator al telescopului. Si totusi, poate ca nici unuia dintre acesti savanti nu ii apartine paternitatea descoperirii.
Trei impostori
Adevaratul inventator al telescopului ar putea fi, potrivit unei ipoteze istorice de ultima ora, un modest negustor spaniol, Juan Roget, care a murit intre 1617 si 1624. Ideea lui nu a prins insa in tara de origine ci paradoxal, intr-una aflata la momentul respectiv in plin razboi cu Imperiul Spaniol – Olanda, unde trei indivizi si-au atribuit-o – total nemeritat, crede istoricul britanic Nick Pelling. Si faptele inclina sa-i dea dreptate. Pe 2 octombrie 1608, Hans Lippershey face demersuri pentru obtinerea unui brevet de inventator al telescopului. Pe 14 octombrie, un alt olandez ofera o demonstratie practica a performantelor dispozitivului minune, sustinând, desigur, ca el il inventase.
Iar pe 17 octombrie, un fabricant de lentile, Jacob Metius din Alkmaar, solicita si el patentul pentru telescop. „De-a lungul istoriei au mai fost intâlnite cazuri de persoane care au inventat sau descoperit anumite lucruri in aceeasi perioada de timp, dar asta s-a intâmplat dupa ce a fost lansata o provocare, o competitie pentru descoperirea respectivei inventii. In 1608, nimeni nu a lansat o asemenea provocare. Si trei oameni nu puteau inventa telescopul in rastimp de doua saptamâni. Este evident ca au preluat, pur si simplu, inventia de la altcineva.”
Un inventator care n-avea habar de valoarea inventiei sale
Pelling a descoperit, intr-un articol publicat in 1959 de istoricul amator spaniol Simon de Guilleuma, o referire la cartea italianului Girolamo Sirtori, aparuta in 1609. In acea lucrare, Sirtori descrie o intâlnire cu un batrân fabricant de lentile, numit Juan Roget, in orasul Gerona si il considera explicit pe acesta adevaratul inventator al telescopului. De Guilleuma descoperise chiar si o referire, in registrele notariale, asupra mortii fabricantului, plus inscrisuri oficiale legate de rudele lui Roget din Barcelona, multe dintre ele lucrând tot in istoria optica.
Cercetând arhivele, Pelling intâlneste si termenul de „ulleras” – cuvânt catalan insemnând, initial, „ochelari” dar extins ulterior si la telescop, printre bunurile lasate drept mostenire de un anume Don Pedro de Carolona, la 10 aprilie 1593 – ceea ce insemna asadar ca la acea data telescopul cu care se vor lauda mai târziu olandezii era deja fabricat! „Istoricul englez sugereaza insa ca Roget si clientii sai nu au sesizat potentialul inventiei, care a calatorit, probabil sub forma unei curiozitati, pâna in Olanda, unde a fost apreciata la adevarata sa valoare. Mai târziu, in 1616, compatriotul lui Galileo Galilei, Nicolo Zucchi, a fabricat primul telescop optic, folosind o ingenioasa dispunere de oglinzi curbate care reflectau lumina pentru a crea o imagine.
O echipa de cercetatori francezi de la Institutul Pasteur a demonstrat faptul ca numeroase zone ale creierului sunt capabile sa produca noi neuroni cu ajutorul celulelor gliale. Celulele gliale au fost descoperite in 1891 de medicul spaniol Santiago Ramon Y Cajal. Acest cercetator deosebit de prolific a pus in evidenta caracterul celular al neuronilor. Studiile sale, recompensate cu Premiul Nobel pentru Medicina in 1906, au scos in evidenta existenta celulelor gliale, de 9 ori mai numeroase decat neuronii, care joaca un rol important in transmisia influxului nervos si care, contrar neuronilor, sunt capabile sa se reproduca. Proportia dintre celulele gliale si neuroni a dat nastere, in urma unei erori jurnalistice, ideii care s-a infiltrat in opinia publica, conform careia oamenii folosesc doar 10% din creier.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Folosita in mod constant, Aloe Vera e un bun remediu antidolorific natural. Pulpa plantei furnizeaza un supliment de elemente vitale in cantitati mici, dar de o calitate deosebita, care ne permite sa suportam mai usor agresiunile stresului sau ale muncii fizice. Valoarea nutritiva a gelului de Aloe deriva din numarul mare de substante componente: mai mult de 20 de minerale, vitaminele A, C, E si din grupul B, aminoacizi esentiali si non-esentiali, zaharuri simple, enzime.
Intr-o epoca in care razboaiele conventionale, cu asalturi de tancuri si infanterie si raiduri de aviatie sunt pe cale sa dispara, fiind inlocuite de lupte de gherila urbana sau de metode subtile dar deosebit de perfide de a veni de hac adversarului unde si cand acesta se asteapta mai putin, se vorbeste tot mai mult despre amenintarea terorista. O amenintare tinuta deocamdata in frau, gratie masurilor de securitate fara precedent luate in lumea civilizata, dar care va fi urmata, se pare, de o alta, in fata careia lumea va fi complet dezarmata...
Supusi diverselor instrumente de investigatie, tomografii sau RMN, chestionare, teste etc, secretele comportamentului adolescentilor isi pierd din ce in ce mai mult din aura. In urma celui mai amplu studiu de scanare cerebrala efectuat pana in prezent, in cazul tinerilor, s-a ajuns la concluzia ca acestia au un creier deschis spre toate posibilitatile... dar si spre toate pericolele.
Strabismul sau deviatia ochilor constituie o afectiune in care pozitia ochilor nu este paralela si este frecvent insotit de ambliopie (ochi lenes). Strabismul si ambliopia sunt doua conditii in care copilul este privat de vedere binoculara normala, utilizand doar un ochi. Scopul tratamentului este de a face copilul sa foloseasca amandoi ochii in acelasi timp, permitandu-i vederea binoculara si, in consecinta, vederea in relief. Ne referim asadar la una dintre cele mai raspandite afectiuni oculare, populatia de varsta mica fiind – asa cum am spus-o si cu alte ocazii – din ce in ce mai puternic lovita.
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
