Multa vreme arheologii au considerat ca uneltele cu lame din piatra ar fi aparut abia în Paleoliticul superior, acum 30.000 - 40.000 de ani, fiind asociate cu aparitia speciei Homo sapiens si a unor trasaturi culturale de genul artei rupestre.
Acum, însa, arheologii israelieni au descoperit ca asemenea unelte au fost elemente ale culturii Amudiene, parte a complexului cultural Acheulo-Yabrudian, asociat unui grup de hominide care traia pe o zona geografica limitata, pe actualul teritoriu al Israelului, Libanului, Siriei si Iordaniei.
Cutitele de piatra au fost gasite în Pestera Qesem în Israel, iar cercetatorii sustin ca descoperirea contrazice ideea ca productia de unelte taioase din piatra este legata strict de aparitia omului modern.
Specialistii spun ca obiectele de taiat sunt rezultatele unei linii de productie bine organizate. Fiecare element, de la alegerea materiei prime pâna la metoda de fabricare, demonstreaza existenta unui sistem sofisticat, care a fost perfectionat de-a lungul multor ani.
Majoritatea uneltelor de piatra au fost proiectate pentru a avea o latura ascutita, folosita pentru taiat, si o alta tocita, pentru a putea fi tinuta în mâna. În plus, cercetatorii spun ca lamele erau produse astfel încât rezultau doar cantitati mici de deseuri. Acest sistem eficient de fabricare le-a permis locuitorilor de aici sa produca relativ usor obiecte care, în mod normal, erau considerate costisitoare.
Analiza microscopica a lamelor de piatra, realizata la Universitatea Sapienza din Roma, Italia, a aratat ca aceste unelte erau folosite în special pentru jupuirea si transarea animalelor.
Mii de aseme nea unlete au descopeite în pestera Qesem, alaturi de urme de foc - o alta descoperire surprinzatoare, deoarece nu se stiuse anterior ca membrii culturii Amudiene foloseau focul. S-a constatat, de asemenea, ca aceste hominide aveau si alte practici ce indicau o cultura avansata - de pilda, divizarea spatiului din pestera pentru diferite activitati specifice.
Cercetatorii de la Universitatea de Medicina din Pennsylvania au identificat 1.105 copii nascuti între 1 octombrie 1984 si 3 iulie 1989 si care în momentul nasterii cântareau mai putin de 2 kilograme.
Dupa 16 ani, specialistii au reusit sa îi gaseasca pe 623 dintre copii si i-au testat cu ajutorul unui set de întrebari pentru depistarea unor tulburari din spectrul autismului.
Când 189 dintre acesti tineri au împlinit 21 de ani, ei au fost supusi unor noi teste, iar 60% dintre cei care fusesera initial diagnosticati cu o forma de autism, dar si 24% dintre cei care nu fusesera diagnosticati, au fost identificati ca având tulburari din spectrul autismului. În final, incidenta tulburarilor din spectrul autismului a participantilor la studiu a fost de cinci ori mai mare decât a populatiei gerenale.
Tulburarile din spectrul autismului îi fac pe oameni sa aiba dificultati în comunicare si în interactiunile sociale, sustine unul dintre autorii studiului, Jennifer Pinto-Martin. Totusi, persoanele care au forme mai usoare de tulburari din spectrul autismului sunt perfect functionale, putând sa mearga la o facultate si sa aiba o slujba. Singura problema este ca ele s-ar putea sa doreasca sa vorbeasca doar despre un anumit subiect.
Desi studiul demonstreaza ca tulburarile din spectrul autismului apar mai des la copiii nascuti prematuri, care vin pe lume cu o greutate mai mica, specialistii spun ca autismul este în continuare întâlnit si la copiii nascuti la termen. Studiul sugereaza ca este nevoie de un sistem de îngrijire prenatala mai bun pentru a reduce numarul nasterilor premature, dar si de o diagnosticare precoce a cazurilor de autism.
Autorii studiului, cercetatorii de la Colegiul Universitar din Londra, au mai descoperit si ca fluctuatiile IQ-ului corespund cu unele mici schimbari fizice ale unor arii din creier, asociate cu o serie de activitati intelectuale. Totusi, studiul nu a putut sa arate clar care sunt cauzele si efectele acestui fenomen.
Specialistii anunta ca daca aceasta constatare este adevarata, atunci ea semnaleaza ca factorii de mediu au capacitatea de a schimba creierul si implicit inteligenta, într-o perioada realativ scurta. Pentru a întelege mai bine inteligenta, cercetatorii au studiat 33 de adolescenti britanici ai caror IQ a variat de la 80 la 140 de puncte. Subiectii au fost examinati odata în 2004, cu ajutorul unor teste standardizate de masurarea inteligentei si apoi în 2008, folosind tehnici de imagistica prin rezonanta magnetica.
Analizând separat nivelul de inteligenta verbala si nonverbala, specialistii au constatat ca aspectele fundamentale ale inteligentei se pot schimba semnificativ chiar si atunci când, în ansamblu, scorul IQ ramâne relativ constant.
O cincime dintre subiectii studiului au înregistrat fluctuatii. IQ-ul verbal al unui adolescent a crescut de la 120, la vârsta de 13 ani, la 138, când a împlinit 17 ani, în timp ce IQ-ul nonverbal a scazut sub medie, de la 103 la 85.
Fluctuatiile nivelului de inteligenta verbala par sa fie legate de o arie din creier responsabila cu vorbirea, pe când cele ale inteligentei nonverbale sunt asociate cu o parte a creierului implicata în controlul motor.
În ultimii ani, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca experientele de viata, activitatea de zi cu zi pot determina modificari la nivelul creierului, pe masura ce retelele sinapselor neuronale se dezvolta ca raspuns al activitatii sau se atrofiaza în lipsa utilizarii.
Mai multi neurologi considera ca modificarile de la nivelul creierului ar putea reflecta ritmul normal de crestere si ca schimbarile invocate de autorii studiului se datoreaza inconstantei testelor. Alti experti, însa, au fost încrezatori în rezultatele studiului, sustinând ca variatiile inteligentei ar fi fost dovezi ale impactului neuronal pe care îl are experienta.
Criminalii psihopati folosesc cuvinte care dezvaluie egoismul, lipsa sentimentelor si indiferenta, arata un nou studiu bazat pe analiza computerizata ce identifica anumite caracteristici ale modului de vorbire. Studiul ar putea conduce la noi metode de diagnostic si tratament si cel mai probabil va fi utilizat în aplicarea legii.
"Descoperirile noastre sunt primele de acest gen ce releva faptul ca se poate utiliza un sistem automat pentru a detecta modelele de vorbire ale psihopatilor", a declarat Jeff Hancock, profesor în cadrul Universitatii din Cornell, SUA.
Oamenii de stiinta au comparat declaratiile a 14 criminali psihopati întemnitati cu cele spuse de alti 38 de criminali care nu au fost diagnosticati ca fiind psihopati. Fiecarui subiect implicat în studiu i s-a cerut sa descrie în detaliu crima comisa. Relatarile acestora au fost înregistrate, transcrise si analizate de un computer.
Psihologii spun ca un psihopat nu are sentimente, nu este capabil de empatie si nici nu are remuscari. Acestia se poarta ca si cum lumea ar exista doar pentru a fi folosita în beneficiul lor si utilizeaza minciuna si emotiile prefacute pentru a-i manipula pe ceilalti.
Cuvintele folosite de subiectii studiului s-au potivit acestei descrieri. Psihopatii au folosit adesea conjunctii precum: deoarece, întrucât, astfel încât, ca si cum considerau ca fapta lor "trebuia facuta" pentru a atinge un tel personal. De asemenea, ei au folosit de doua ori mai multe cuvinte care fac legatura cu nevoile fizice precum mâncare, sex si bani comparativ cu criminalii non-psihopati. Psihopatii sunt capabili sa reproduca detalii legate de hrana pe care au consumat-o în ziua crimei.
În relatarile lor, folosesc verbe la trecut, fapt ce sugereaza ca s-au detasat complet de crima. Autorii subliniaza ca sunt necesare cercetari în continuare, pentru a descifra caracteristicile modului de a vorbi al psihopatilor nu numai în relatie cu crima comisa, ci si atunci cînd e vorba despre situatii neutre.
A cunoaste faptul ca un suspect este psihopat poate oferi indicii pretioase pentru conducerea interogatoriului. "Aceste descoperiri legate de vorbire deschid o noua poarta catre mintea psihopatilor, permitându-ne sa sa observam lumea pe care o vad psihopatii", a concluzionat Jeff Hancock.
Cele mai bine cunoscute conexiuni de acest tip sunt cea care implica virusurile hepatitei B si hepatitei C, care pot duce la aparitia cancerului la ficat, si virusul papiloma uman (HPV), care determina o proportie importanta de cancere de col uterin.
Acum doi ani, s-a descoperit ca aparitia carcinomului cu celule Merkel (o forma agresiva de cancer al pielii) are loc adesea dupa o infectie cu polyomavirus (raspândit la animale si care se poate transmite si la om).
Iar în acest an, cercetatorii de la Institutul Karolinska din Suedia au descoperit o legatura între infectia virala si aparitia meduloblastomului, cea mai comuna forma de cancer cerebral la copii. Unele indicii sugereaza si existenta unei legaturi între anumite virusuri si cancerul de prostata.
Daca toate aceste informatii se vor confirma, demonstrând originea virala a unui mare numar de cancere, atunci, cred cercetatorii, exista speranta de a dezvolta vaccinuri care sa protejeze împotriva infectiilor virale si, implicit, împotriva cancerelor produse de aceste virusuri.
O alta abordare o constituie dezvoltarea unor terapii care sa ajute sistemul imunitar al pacientului sa lupte el însusi împotriva virusului.
Dar acest lucru presuprune întelegerea deplina a felului în care se desfasoara carcinogeneza indusa de virusuri.
Or, procesul nu este înca bine înteles de catre oamenii de stiinta, deoarece se considera ca virusurile patrund în celule si le modifica functionarea, astfel încât acestea sa contribuie la înmultirea virusului. Însa, în acest proces, celulele mor, deci nu au cum sa devina canceroase.
O ipoteza încearca sa explice fenomenul prin faptul ca virusul ar ramâne în stare latenta în celule si ar interveni în mecanismele genetice, împiedicând celula sa repare mutatiile produse în ADN.
Multa vreme oamenii de stiinta au considerat ca tocmai cultura este ceea ce îi deosebeste pe oameni de rudele lor cele mai apropiate - maimutele antropoide. Dar noi cercetari arata ca populatii diferite de orangutani, de pilda, învata diverse comportamente si transmit aceste informatii de la o generatie la alta, întocmai ca si oamenii.
Grupurile de orangutani din regiuni diferite ale insulelor Borneo si Sumatra prezinta comportamente diferite, un lucru care i-a intrigat multa vreme pe specialisti, de vreme ce studiile au aratat ca nu este vorba despre diferente de ordin genetic.
Cercetari mai recente au aratat ca e vorba despre învatare culturala, în acelasi sens ca si la oameni: anumite comportamente sunt transmise de la un individ la altul, în cadrul grupului, dând nastere unei culturi specifice, locale.
Specialistii de la Universitatea din Zurich, Elvetia, au ajuns la aceste concluzii dupa ce au analizat 100.000 de ore de filmari care înregistrau comportamente ale orangutanilor, au realizat profilul genetic a 150 de indivizi din aceasta specie si au cercetat un mare volum de date (imagini din satelit si alte înregistrari cu aparatura telecomandata) privind diferentele ecologice dintre cele 9 grupuri de orangutani studiate.
Rezultatele sugereaza ca, spre deosebire de ceea ce sustineau teoriile anterioare, cultura nu este proprie numai omului; cultura umana si-ar avea radacinile într-un trecut foarte îndepartat, iar omul împarte aceste radacini cu maimutele antropoide.
Celulele beta, din pancreas, produc insulina care regleaza nivelul de glucoza. Diabetul este de doua feluri: de tip 1, în cazul caruia celulele beta originale sunt distruse de sistemul imunitar, sau de tip 2, unde aceste celule nu pot produce destula insulina.
Pentru a înlocui celulele beta nefunctionale sau distruse, Tomoko Kuwabara si echipa sa de la Institutul National de Stiinte Industriale si Tehnologie Avansata din Tsukuba, Japonia, au apelat la celule stem neurale, prelevate din creier.
Mai întâi, cercetatorii au extras tesut din bulbul olfactiv sau din hipocamp, zone accesibile pe cale trans-nazala (prin nas), atât la sobolani, cât si la oameni.
Apoi, au prelevat celule stem neurale din aceste tesuturi si le-au expus la Wnt3a (o proteina umana care stimuleaza productia de insulina) si la un anticorp care blocheaza un inhibitor natural al productiei de insulina.
Dupa înmultirea celulelor timp de doua saptamâni, cercetatorii le-au asezat pe folii subtiri de colagen care, în cazul de fata, functioneaza ca o armatura. Acest lucru a permis echipei sa aseze foliile direct pe pancreasul sobolanilor, fara a rani organul.
Într-o saptamâna, concentratia de insulina la sobolanii cu diabet de tip 1 si 2, care au fost tratati, a avut acelasi nivel cu cea de la sobolanii non-diabetici. În plus, concentratia glucozei din sânge (anterior crescuta, ca urmare a diabetului) a revenit la normal.
Tratamentul a avut succes timp de 19 saptamâni, pâna când cercetatorii au înlaturat folia cu celule, iar diabetul a reaparut.
Marele avantaj al acestei metode consta în faptul ca aceste celule nu trebuie sa fie manipulate genetic în afara corpului. Iar datorita faptului ca celulele provin de la acelasi animal la care se vor transplanta, nu exista riscul de respingere sau nevoia de administrare a medicamentelor imunosupresoare.
Din acest motiv, cercetatorii considera ca metoda poate fi utilizata în cazul oamenilor, extragând celule neurale stem din bulbul olfactiv cu ajutorul unui endoscop.
PETMAN este un robot antropomorf conceput în scopul simularii fiziologiei umane. Acesta merge, face genoflexiuni si alte miscari tipice pe care le efectueaza un soldat pe câmpul de lupta, simulând perfect conditiile de utilizare a echipamentului.
De asemenea, robotul este programat pentru a «transpira» în interiorul hainelor, fiind capabil sa produca schimbari de temperatura si de umiditate care sa reflecte comportamentul corpului uman în diferite conditii.
Boston Dynamics afirma ca PETMAN este primul robot antropomorf capabil de miscari dinamice identice cu cele ale unui om. Pentru dezvoltarea acestuia, compania a colaborat cu specialisti de la mai multe institute de cercetare din SUA, printre care Midwest Research Institute, Measurement Technologies Northwest si Oak Ridge National Lab.
În urma unor teste efectuate în mai multe spitale, s-a observat ca pacientii ale caror celule canceroase erau aproape de stadiul de autodistrugere au raspuns mult mai bine la chimioterapie. De exemplu, în unele tumori celulele se divid cu rapiditate, cum este cazul cancerului pancreatic, care este extrem de rezistent la chimioterapie. Pe de alta parte, în cazul leucemiei mieloide cronice, cresterea este lenta, iar tratamentul chimioterapic este mai eficient.
Cu toate acestea, indiferent cât de repede se divid celulele cenceroase, probabilitatea ca ele sa raspunda la chimioterapie depide de "dispozitia" lor de a se autodistruge. Fenomenul de "sinucidere celulara" poarta numele de apoptoza si este un fenomen natural, dar care la celulele canceroase este perturbat.
Testele au vizat pacienti care sufereau de mielom multiplu, leucemie acuta mieloida, leucemie acuta limfocitara si cancer ovarian. Procesul a implicat prelevarea unor celule canceroase si expunerea lor la proteine care stimuleaza apoptoza. La celulele care sunt deja aproape de apoptoza, membranele mitocondriilor (organite celulare care produc energie) încep sa se rupa si capteaza o cantitate mai mare de colorant fluorescent (folosit pentru evidentierea celuleleor canceroase în preparatele microscopice) decât în alte cazuri.
Desi testul implica metode de cercetare complicate, având în vedere ca presupune analizarea celulelor vii, specialistii cred ca el se va dovedi practic pentru stabilirea exacta a pacientilor care vor raspunde bine la tratamentul chimioterapic.
Cercetatorii din China sustin ca au descoperit o cale de a produce mari cantitati de albumina serica umana (ASU, o proteina din sânge care este utilizata pe scara larga în producerea de vaccinuri si medicamente), din boabe de orez.
În urma unui studiu, specialistii au gasit o modalitate de a produce proteina din seminte de orez, reusind totodata sa o purifice. Astfel, din fiecare kilogram de orez rezulta aproape 2,75 grame de albumina. Proteina a fost testata pe soareci, cercetarea aratând ca albumina din orez avea acelasi efect ca cea extrasa din sângele uman.
Albumina serica umana este utilizata în spitale pentru resucitarea pacientilor care au nevoie de fluide, atunci când acestia au pierdut mult sânge sau au suferit arsuri. Conform autorilor studiului, descoperirile sugereaza ca aceste boabe de orez transgenice ar putea fi o sursa eficienta pentru producerea albuminei, având capacitatea de a satisface cererea mondiala.
Desi testele pe orez sunt complete, metoda de extragere a ASU trebuie sa obtine o serie de aprobari de la autoritatile medicale pentru a putea fi utilizata pe scara larga.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
