Asta pentru ca instabilitatea politica poate duce la pierderea sprijinului financiar din partea FMI, UE si BM, ceea ce va genera automat probleme mari economice.

„România a ales o perioada nefasta pentru a capata reputatia de instabilitate politica. Premierul Victor Ponta a fost convocat la Bruxelles joi, dupa o serie de atacuri la adresa Constitutiei care au culminat cu initierea procedurii de demitere a presedintelui Traian Basescu. Tensiunile deja s-au transmis investitorilor: leul a scazut cu 2% în raport cu euro luna aceasta.

Însa acesta s-ar putea dovedi doar vârful aisbergului daca domnul Ponta va continua aceasta strategie riscanta. Marele risc pentru România este pierderea liniei de finantare asigurata de FMI si UE prin acordul stand-by de tip preventiv în valoare de peste 5 miliarde de euro”, conform Wall Street Journal.

Sursa: mytex.ro

In crestere cu 70% fata de aceeasi perioada din 2011, când exporturile au totalizat 1.691 tone, potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR).

Încasarile din exporturile de miere au însumat 8,73 milioane de euro în primele patru luni, cu 60,8 procente mai mult decât cele 5,43 milioane euro încasate în anul precedent.

Potrivit datelor MADR, valoarea importurilor de miere în perioada mentionata a depasit 1,464 milioane de euro, pentru o cantitate de 581,9 tone, în timp ce în perioada similara a anului trecut au totalizat 963.401 euro pentru 375 tone de miere aduse de pe pietele externe.

Atât exporturile cât si importurile de miere au fost realizate din tarile Uniunii Europene si cele extracomunitare.

Românii consuma, în medie, 400-500 de grame de miere anual, mult sub nivelul înregistrat în tarile UE si cele nordice, unde anual se manânca între 1,5 si 3 kilograme de miere.

Potrivit Asociatiei Crescatorilor de Albine din România (ACAR), productia de miere din 2012 este estimata la 18.000- 20.000 de tone, similara ce cea din 2011. România ocupala ora actuala locul patru în Europa din punct de vedere al productiei de miere, dupa Germania, Franta si Ungaria, si locul sapte la numarul de familii de albine, cu aproape 1,3 milioane.

Sursa: capital.ro

Potrivit analizelor efectuate de membrii organizatiilor ecologiste Mare Nostrum si Oceanic Club, decesul mamiferelor marine a survenit, în majoritatea cazurilor, din cauza capturarilor accidentale în plasele pescaresti.

Roxana Gemai, purtatorul de cuvânt al organizatiei Mare Nostrum, a declarat marti ca voluntarii organizatiei pe care o reprezinta au fost sesizati în privinta a 57 de delfini esuati din ianuarie si pâna în prezent, alte 83 de cazuri fiind semnalate de catre voluntarii Oceanic Club în aceeasi perioada de timp.

'Cei mai multi delfini esuati faceau parte din specia Phocoena phocoena si au fost descoperiti de-a lungul litoralului, de la Sulina pâna la Vama Veche, cu precadere pe plajele din sud, decesele fiind generate de asfixie si înec pe fondul capturarii accidentale în plasele pescaresti', a precizat Roxana Gemai.

În acelasi timp, un raport de mediu întocmit de organizatia Oceanic Club releva faptul ca din anul 2007, de la lansarea programului de monitorizare 'Delfini în criza', au fost identificate, ridicate de pe plajele litoralului si analizate 350 de cadavre de cetacee.

Potrivit datelor oferite de specialisti, pe parcursul ultimelor expeditii stiintifice, în apele românesti au fost identificate si monitorizate 2.300 de exemplare de delfini din care aproximativ 700 de afalini (specia Turpsiops truncatus ponticus), 1.000 de marsuini (Phocoena phocoena relicta) si alte 600 de exemplare ale delfinului comun (Delphinus delphis ponticus).

Sursa: AGERPRES

20 de ani de la Revolutia romana

La 20 de ani de la marea varsare de sange din decembrie 1989, Romania arata ca un animal bolnav si haituit. Ne uitam in urma si nu ne vine sa credem ca au trecut doua decenii de sperante zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a implinit. In jurul nostru domnesc stagnarea si deziluzia, inceputurile neterminate, politica murdara, cu degetul pe tragaci, manipularea televizata. Lipseste o viziune, un proiect national de salvare. Lipseste harta viitorului. Trista priveliste n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii si romanii insisi. Cum a fost turcul, asa a fost si pistolul. Nu mai putem sa ne ascundem dupa deget. Ca o confirmare, academicianul Florin Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune in fata o oglinda necrutatoare in care, daca avem curajul sa privim, ne vom afla poate izbavirea.

"Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre in decembrie 1989 au fost ratate"

- Cum evaluati, fara menajamente, cele doua decenii de libertate din viata noastra, domnule profesor?

- Ca pe un inaugural ratat. In istoria fiecarui popor exista evenimente cruciale, care inaugureaza o noua etapa in evolutia societatii. Decembrie '89 a fost un astfel de eveniment: crucial, innoitor, fondator. Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre au fost ratate si, astfel, Romania imparte cu Bulgaria si Albania ultimele locuri din clasamentul tarilor foste comuniste.

- Pentru un individ, 20 de ani inseamna mult, aproape o treime din viata. Ce reprezinta pentru istorici aceeasi perioada?

- Pentru istorici sunt foarte instructive, intr-un astfel de moment, comparatiile cu alte intervale de timp ale istoriei nationale. Iau doua exemple de perioade cu o intindere de doua decenii, ca aceea scursa de la caderea regimului comunist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. In primul caz, perioada a fost marcata de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului roman modern, la castigarea independentei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, in primul rand reforma agrara din 1864, si politica de modernizare promovata dupa aceea de Carol I, au facut ca statul roman sa se smulga din inapoierea determinata - in principal - de dominatia otomana, si sa se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Sa nu uitam ca, in acest interval, apar "Junimea" si Eminescu! A doua perioada: 1919-1938. Iesita dintr-un razboi pustiitor si lovita de o criza economica de o duritate nemiloasa (1929-1933), Romania a izbutit, totusi, sa inregistreze un remarcabil progres in toate directiile, 1938 fiind anul de varf al Romaniei interbelice.

- Vorbiti de doua perioade exceptionale, domnule profesor! Ce se intampla astazi in Romania se afla la polul opus!

- Intr-adevar. Am ales aceste doua perioade tocmai pentru ca ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate. In toate cele trei cazuri, avem de-a face cu inaugurale: in 1859, asa cum am spus, se aseaza temelia statului roman modern; in 1918, se desavarseste unitatea nationala a romanilor; la 22 decembrie 1989, se inchide "paranteza" comunista, deschisa in 1945 de ocupantul sovietic, si se reintra pe fagasul dezvoltarii firesti a societatii romanesti. Veti fi de acord - sper - ca la cea mai sumara comparatie, perioada postdecembrista apare cu o intristatoare saracie de rezultate. Suntem liberi, este adevarat, dar a progresat in vreo directie Romania? Sunt, astazi, romanii mai fericiti? Exista un mare ideal national care sa-i mobilizeze pe romani? In raport cu 1859-1878 si 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne dau decat infime temeiuri de satisfactie si deloc de mandrie.
"Clasa politica s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o"

- De ce, in ultimii 20 de ani, romanii nu au mai fost in stare sa repete performantele din perioadele pe care le-ati amintit?

- Parerea mea este ca perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice si intelectuale cu angajarea plenara a maselor intr-un proiect national, mobilizator si stimulator. In 1859, generatia pasoptista (Mihail Kogalniceanu, Ion C. Bratianu), cea mai creatoare generatie a istoriei romanesti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-munteana, care voia unirea si independenta. In 1918, generatia Marii Uniri (Ion I. C. Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia "Romania Mare" si afirmarea ei pe plan european. Din 1989, societatea romaneasca a fost profund divizata (vezi "Piata Universitatii"), lipsita de un proiect national si incapabila sa-si mobilizeze resursele pentru a valorifica sansele ce i se ofereau: in primul rand, unirea Republicii Moldova cu Romania. Pe scurt, nici clasa politica, nici societatea romaneasca nu au fost in masura sa asigure inauguralului din decembrie 1989 justificarea imenselor posibilitati oferite de caderea comunismului.

- Cu alte cuvinte, putem vorbi de o "ratare" postcomunista a Romaniei?

- Vorbim de clasa politica si de societatea romaneasca. Cea dintai a intrunit trei superlative: cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei. Lipsita de expertiza, avida de capatuiala si sigura de impunitate, ea s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o. Responsabilitatea ei fata de situatia catastrofala a Romaniei este imensa. Astazi, constatam ca industria este lichidata, agricultura e la pamant, sistemul de sanatate in colaps, invatamantul in criza, individualitatea Romaniei pe plan international disparuta. Criza economica nu a facut decat sa agraveze relele care au precedat-o. Incompetenti, guvernantii nu au stiut sa atenueze socul crizei ce ne-a lovit. Daca Romania profunda se zbate in dificultati si deznadejde, clasa politica prospera. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, sase locuinte; te intrebi ce vor fi facand in ele), vile in tara si strainatate, masini de lux etc. s-au strans in proprietatea clasei politice. Stiam ca avutia este rezultatul unei activitati economice. Acum, vedem ca politica este mijlocul cel mai sigur de imbogatire.

"Un popor de oi naste un guvern de lupi"

- Cine este vinovat de aceasta situatie?

- Cred ca principalul vinovat de aceasta situatie este insusi poporul roman! El ilustreaza perfect observatia ca "un popor de oi naste un guvern de lupi". Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea romanilor, au permis clasei politice sa-si bata joc, nepedepsita, de tara. Lipsit de spirit civic, poporul roman nu a fost capabil, in acesti 20 de ani, sa traga la raspundere clasa politica sau sa "tempereze" setea ei de inavutire. Pe roman nu-l intereseaza situatia generala. Daca prin fin, nas, cumnat, amic etc., si-a rezolvat pasul lui, restul duca-se stim noi unde! Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a ramas atotputernica. Cum sa indrepti o tara, cand cetatenii ei se gandesc fiecare la sine si nu la binele comun!? Astazi, asistam la situatii si mai dramatice. Romanii pleaca - din nevoia de castig - sa lucreze in Spania sau Italia, sa lupte in Afganistan. Energii si vieti se irosesc astfel in beneficii straine. Nu poti sa-i condamni: mai bine sa lucreze pentru straini, decat pentru noii ciocoi postdecembristi, care ii trateaza cu un dispret suveran.

- Intrarea Romaniei in NATO si UE a fost, totusi, o biruinta postdecembrista.

- Sa fim seriosi! Am intrat in NATO pentru ca SUA, factorul decisiv al Aliantei, au vrut-o. Aduceti-va aminte ca, in 1997, cand Romania a dus o campanie pe cat de zgomotoasa, pe atat de inutila, SUA ne-au inchis usa la summit-ul de la Madrid. In dorinta de a castiga bunavointa Washingtonului, am incheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, fara a obtine nici un folos. Dupa 11 septembrie 2001, evaluarea americana s-a schimbat radical. In lupta impotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi aliati; in acest context, Romania a devenit membra a NATO. A fost o decizie americana, nu un merit al guvernantilor romani. O situatie similara, si in cazul intrarii in Uniunea Europeana. Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei in Est. Daca avem un dram de sinceritate, trebuie sa recunoastem ca suntem inca departe de a fi o tara la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii. Directoratul marilor puteri a considerat insa ca este in interesul sau aceasta extindere, si atunci, la gramada - iertati-mi expresia! - am intrat si noi.

"Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa"

- Ce-i lipseste Romaniei pentru a fi din nou ceea ce a fost candva?

- O "mare idee", un mare proiect national. Inainte de 1859, a fost Unirea; inainte de 1918, a fost desavarsirea Unirii. Astazi nu ne mai insufleteste nici un ideal mobilizator. In perioada interbelica, Cioran ar fi vrut ca Bucurestiul sa devina Bizantul sud-estului Europei. Si, fara nici o exagerare patriotarda, ar fi putut deveni. Astazi nici nu vrem, nici nu putem sa ne afirmam. Economic, Romania a devenit o piata de import. Nu cunosc vreun produs romanesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie. In politica externa, am disparut de pe harta diplomatica a Europei. In plan cultural, scriitorii romani asteapta, in continuare, Nobelul... In stadiul actual, cred ca sectorul in care Romania ar fi putut sa se manifeste cu sanse de succes era cel cultural-stiintific. Din nefericire, guvernantii postdecembristi si-au batut joc de invatamantul romanesc, supus la tot felul de "reforme" si "programe" inepte si distructive. Daca, din randul elevilor sau studentilor, au iesit elemente de valoare, ele sau au plecat in strainatate sau au disparut in mediocritatea din tara. Aveam sansele sa fim Bizantul Europei de Sud-Est. Am ramas insa la periferia Europei.

- Mondializarea ameninta structura fiintei nationale. Se poate sustrage Romania acestui carusel mortal?

- Mondializarea este un proces caruia Romania nu i se poate sustrage, dar caruia ii poate rezista. Nu o rezistenta, as spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identitatii nationale. In Franta, tara cu o atat de veche si stralucita cultura, guvernul a initiat o dezbatere despre identitatea nationala. La noi, cand cineva abordeaza aceasta problema, se aud imediat voci care il acuza ca este nationalist, nostalgic etc. Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa. Americanii - ii am in vedere pe cetatenii SUA - ne ofera cel mai frumos exemplu de patriotism. Noi, care ii copiem in atatea privinte, ramanem indiferenti la minunata lor pilda.

- Mai poate fi patriotismul o valoare in zilele noastre?

- Daca vorbim de un patriotism lucid, da, fara indoiala. Eu unul am aderat la principiul atat de sanatos al "Junimii": "Patriotism in limitele adevarului". Sa-mi iubesc tara si poporul, dar sa nu le ascund niciodata defectele. Poate este o deformare de istoric, dar cred ca identitatea nationala are o componenta esentiala: memoria istorica. Traditia se cultiva, in primul rand, prin cunoasterea istoriei. Cand monumentele istorice se paraginesc si se ruineaza, memoria istorica e pe cale de disparitie.

- Cum credeti ca vor judeca perioada postdecembrista urmasii nostri de peste o suta de ani?

- Peste o suta de ani, cred ca judecata urmasilor si, intre ei, a istoricilor, va fi foarte severa. Anii 1989-2009 vor fi considerati o perioada de declin, clasa politica si poporul roman impartind, in egala masura, responsabilitatea pentru aceasta trista realitate. Sa dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, Romania sa aiba situatia fericita pe care a ratat-o astazi!
 
Autor: Ion Longin Popescu - Sursa: formula-as.ro

Ion Longin Popescu

Redactor

Nascut in comuna Barbatesti, judetul Gorj, la data de 6 februarie 1949, urmeaza cursurile Facultatii de Litere din Bucuresti intre anii 1968-1972. Dupa absolvire este angajat ca redactor la ziarul "Viata Satului", iar din 1974, la revistele "Viata Studenteasca" si "Amfiteatru". Din 1978 pana in 1989, lucreaza ca redactor la revista pentru romanii de pretutindeni, "Tribuna Romaniei". Din 1989 pana in 2005 este redactor la revista pentru emigratie "Curierul Romanesc", editata de Institutul Cultural Roman. In paralel, din anul 2000, este angajat ca redactor la "Formula AS", unde tine saptamanal pagina a 3-a a revistei, dedicata interviului. In 1974, a debutat la revista "Luceafarul", devenind colaboratorul Sanzianei Pop. In 1979, primeste Premiul Anual pentru reportaj al revistei. In 1982 ii apare volumul de proze scurte si reportaje literare "Strigarea Numelor", la editura Eminescu. Un an mai tarziu volumul este recompensat cu Premiul Tineretului. In 1986, publica la Editura Artexim volumul de reportaje si evocari, in limba engleza, "Land of Promise", care obtine Premiul "Eminescu" al Clubului Romano - Canadian din Canada. Dupa 1989 isi continua activitatea publicistica la revistele Curierul Romanesc, Formula AS, Privirea, Oameni in Top si la ziarele Curentul si Transilvania Jurnal. Publica in "Arcasul" si "Bucovina" de la Cernauti, in "Radacini" din Kitchener, Canada si in publicatii periodice din diaspora. Colaboreaza la revista "Focus" si la almanahul "Romanian-American Yellow Pages" din Chicago. In 1999, este pentru scurt timp redactor sef al revistei "Privirea". In anul 2003 obtine Premiul pentru Ecologie si Protectia Mediului din partea Guvernului Romaniei, iar in aprilie 2004 i se acorda diploma Distinctia Culturala a Academiei Romane, cu ocazia aniversarii a 138 de ani de la infiintarea sa. In 2000 colaboreaza la traducerea volumului "Voi fugi si voi fi liber" de Aron Bonca. In 2002 publica, in colaborare cu Ilie Traian, volumul aniversar "Romanii si Luminile Vienei"; ambele carti apar la editura Danubius. Ion Longin Popescu este unul dintre cei 11 autori de eseuri care alcatuiesc culegerea "Prezenta Romaniei in istoria Braziliei", editura Univers (2002). In 2005, publica volumul de interviuri si editoriale "O Insula a Serpilor in Centrul Romaniei", la Editura Romania Pur si Simplu. In prezent este redactor principal la Formula AS, dedicandu-se interviului si luptei pentru protectia mediului.

Pedeapsa, care este cea maxima în Norvegia, va putea fi prelungita atât timp cât Breivik va fi considerat periculos.

Instanta, formata din cinci judecatori, l-a gasit în unanimitate pe Breivik /33 de ani/ responsabil de faptele sale, respingând astfel una dintre expertizele psihiatrice, care îl descria ca suferind de 'schizofrenie paranoida'. Inculpatul va putea depune cerere de eliberare conditionata doar dupa executarea a minumum 10 ani de detentie, iar la ora actuala avocatii lui Breivik dispun de 14 zile pentru a face apel împotriva verdictului. Dupa aceea decizia va intra efectiv în vigoare.

La intrarea în sala de tribunal amenajata special pentru acest proces, dupa ce i-au fost scoase catusele, extremistul - îmbracat cu un costum negru, camasa alba si cravata gri - a facut salutul sau de extrema dreapta, apoi a ascultat zâmbind verdictul. În perspectiva pronuntarii acestuia, bariere de securitate au fost amplasate în fata tribunalului din capitala norvegiana.

În interiorul salii, Breivik era separat de un geam protector de rude ale victimelor aflate la fata locului. De asemenea, camere de filmat controlate de la distanta filmau audierea, transmitând imagini catre alte tribunale din Norvegia unde alte rude puteau privi procesul în direct.

Mohamad Hadi Hamed, 21 de ani, una dintre victimele lui Breivik care a scapat cu viata, dar care acum se afla într-un scaun cu rotile, a povestit pentru instanta cum i-au fost amputate bratul stâng si piciorul stâng dupa ce a fost împuscat de inculpat.

La 22 iulie, Breivik a ucis 77 de persoane, opt într-un atentat cu bomba împotriva sediului guvernului din Oslo, apoi 69, majoritatea adolescenti, într-o tabara a tineretului laburist pe insula Utoeya, deghizat în politist. Cea mai tânara victima decedata a avut 14 ani. Aceste atacuri au socat pasnica Norvegie si au evidentiat lipsa de pregatire a politiei si a serviciilor sale de securitate în astfel de cazuri, noteaza AFP.

Prin verdictul tribunalului din Oslo, Breivik obtine satisfactie evitând internarea psihiatrica, de care se temea ca îi va discredita ideologia rasista si xenofoba. Aspectul cel mai controversat al procesului, care a durat între 16 aprilie si 22 iunie, a fost sanatatea mintala a inculpatului. O prima expertiza psihiatrica a concluzionat ca Breivik nu este responsabil din punct de vedere penal, iar o a doua l-a declarat sanatos. Breivik a recunoscut ca este autorul masacrului, dar a pledat nevinovat: el a explicat ca a comis acte 'atroce, dar necesare' pentru a proteja Norvegia de un multiculturalism pe care îl considera nociv.

Dupa încheierea procedurilor de astazi, Anders Behring Breivik se va întoarce la închisoarea Ila, la circa douazeci de kilometri de Oslo, pentru a-si continua 'detentia preventiva'. El este repartizat într-un grup de celule mici într-o zona pentru prizonieri considerati deosebit de periculosi. Extremistul, care se prezinta ca fiind un 'scriitor', afirma ca are mai multe carti în pregatire, printre care si o autobiografie. El are propria sa camera pentru exercitii fizice si o camera de studiu. Alti detinuti au întreaga închisoare la dispozitie, cu sali de sport si biblioteci si pot merge si la munca. Breivik nu beneficiaza de aceste privilegii.

Potrivit unui sondaj publicat vineri de tabloidul Verdens Gang, 72% dintre norvegieni apreciaza ca acuzatul este suficient de sanatos pentru a fi condamnat la închisoare.

Sursa: AGERPRES

Sunt rezultatele a doua studii de specialitate care ridica noi semne de intrebare privind evolutia Romaniei in ultimii 22 ani.

Potrivit datelor Fondului Monetar International (FMI), produsul intern brut pe locuitor, ajustat la puterea de cumparare a romanilor, va fi egal in acest an cu 40,2% din media Uniunii Europene. Spre comparatie, Bulgaria se afla la 43,9%, Polonia la 66,7%, iar Cehia la 85,7% din media UE.

PIB-ul pe locuitor este cel mai cunoscut indicator de referinta pentru a masura si compara nivelul de trai. Potrivit estimarilor FMI, decalajul se va mari in anii urmatori.

Astfel, in 2015, Romania va avea un PIB pe cap de locuitor de 15.396 dolari, fata de 12.644 in 2008. Bulgaria va inregistra in 2015 un PIB pe cap de locuitor de 16.204 dolari, iar Serbia de 14.592 dolari.

Nu-i de mirare, in conditiile in care, potrivit Institutului National de Statistica (INS), preturile reglementate de stat au crescut fata de anul 1990 chiar si de 37.000 ori, respectiv de 2 pana la 10 ori peste rata inflatiei din ultimele doua decenii. Cititi mai multe amanunte aici.

DailyBusiness.ro prezenta, anul trecut, o alta analiza care estima ca Romania va inregistra, pana in 2025, cel mai scazut produs intern brut pe cap de locuitor din Uniunea Europeana (UE).

Vestea buna este ca PIB-ul al Romaniei va creste semnificativ mai repede decat majoritatea tarilor Uniunii Europene. In 2025, PIB-ul pe locuitor va atinge 60% din media UE, fata de aproape 40% in prezent.

Cehia, Slovacia si Polonia sunt primele tari est europene care vor atinge nivelul mediu de trai din Uniunea Europeana pana in 2025.

Romania, in topul riscului foametei

Japonezii de la Nomura sunt printre cei mai pesimisti analisti din lume in privinta Romaniei. In septembrie anul trecut, ei au afirmat, intr-un alt studiu, ca suntem tara europeana cu cel mai mare risc de foamete.

Analistii ne clasau pe locul 12 din 180 de state in topul vulnerabilitatii la cresterea pretului alimentelor. Pe primul loc se afla Bangladesh, urmat de Maroc, Algeria, Nigeria si Liban. Vecinii nostri de la Sud de Dunare, bulgarii, se afla pe locul 19. Studiul Nomura ia in calcul procentul cheltuielilor populatiei cu alimentele (49,4% - in cazul Romaniei), PIB-ul pe cap de locuitor (9300 de dolari) si importul net de alimente (1,1% din PIB).

Cea mai mica speranta de viata

Econtext.ro a publicat un studiu care arata ca romanii au cea mai mica speranta de viata din toata Uniunea Europeana.

Romanii traiesc, in medie, 73 de ani si cinci luni, in timp ce, la nivel european, speranta de viata atinge 82 ani. Datele arata, pe de alta parte, ca femeile au o speranta de viata mai mare, de 77 de ani, in timp ce barbatii ajung, in medie, la varsta de 70 de ani.

La nivel european, cel mai mult traiesc femeile din Spania si Franta, in medie 85 de ani, dar si barbatii din Suedia si Italia, care ating varsta de 80 de ani, mai arata Econtext.

Sursa: dailybusiness.ro - Autor: Adrian Negrescu

Se apropie inceputul anului scolar, dar scoala pare sa nu mai aiba un impact prea ridicat asupra romanilor, asupra setei de cultura a romanilor.

Concret, romanii nu se mai ingramadesc sa cheltuiasca prea multi bani pe activitati culturale.

Boom si criza
In plus, dezinteresul romanilor pentru cultura nu poate fi motivat prin constrangerile cauzate de criza.
Nici in perioada de boom economic nu ne inghesuiam sa vizitam prea multe muzee sau sa vedem prea multe piese de teatru. Ori sa citim carti bune in mod regulat.

Dar cum am ajuns la aceasta concluzie? Simplu: prin intermediul aspectelor financiare. Econtext va arata cati bani cheltuiesc romanii si ceilalti cetateni din UE pe activitatile culturale.
Mai precis, cat la suta din salariul mediu este destinat activitatilor culturale! In fiecare tara din comunitatea europeana.

Loc rusinos
Iar concluzia este rusinoasa pentru tara noastra! Pentru romani! Din toti europenii, romanii aloca cele mai mici sume pentru activitatile culturale. Cea mai mica parte din salariu!

Practic, am putea spune ca romanii nu-si mai rezerva, ca altadata, bani pentru carti sau muzica de buna calitate. Cele mai frecvente acte culturale sunt mersul la filme (de calitate indoielnica) si achizitia de ziare (la fel, de o calitate discutabila).

Dupa cum afirmam anterior, romanii cheltuiesc cea mai mica parte din salariu pe activitatile culturale. Pe prima pozitie in topul sumelor alocate culturii se afla finlandezii. Suprinzator, dintre toti europenii, acestia aloca cea mai mare parte din venituri pentru activitati si manifestari culturale.

Bani
Astfel, in medie, finlandezii cheltuiesc 11,3% din veniturile salariale pentru tot ceea ce tine de spectrul cultural. Nu britanicii, nu nemtii sau francezii, ci finlandezii! Iar pe locul doi se afla maltezii! Britanicii se plaseaza de abia pe locul cinci, iar nemtii pe zece!
Iar pe ultima pozitie se afla romanii! Care chetuiesc mai putin de jumatate decat ocupantii primului loc! Stam mai prostsi decat bulgarii, vecinii nostri pe care-i privim cu atata superioritate!
 
Dar iata cat din salariu aloca fiecare european pentru activitati culturale (% din totalul veniturilor salariale):

Sursa: econtext.ro - Autor: Ioan A. Murgu

Ford Turani, freelance journalist [un freelancer sau lucrator freelance (cuvânt englez) este o persoana care lucreaza independent si care desfasoara o profesie fara un angajament pe termen lung cu un angajator. Domeniile de activitate in care este intilnita activitatea free-lance includ: muzica, jurnalism, tipografie, scenaristica, film, actorie, fotojurnalism, cosmetica, parfumuri, tipografie, planificarea evenimentelor, managementul de eveniment, editarea copiilor, corectura, indexare, drepturi de autor, programare pe calculator, web design, design grafic , dezvoltarea site-urilor internet, consultanta, ghid turistic, editare video, productie video, traduceri, etc. A fost recunoscut oficial ca verb în 1903 de catre diferite autoritati în etimologie, cum ar fi Oxford English Dictionary], prezinta in exclusivitate pentru Turismo Associati (www.TurismoAssociati.it) itinerariul duelului viorilor Stradivarius si Guarneri del Gesu, editia septembrie 2012. 

• La Galati biletele s-au pus in vinzare la Agentia Teatrului Dramatic "Fani Tardini" si la Agentia CCSG.
  Pret: 25 lei
• Iasi
  Biletele s-au pus in vanzare la Casa de bilete a Filarmonicii
  Preturi:
  28,08 lei, 19,44 lei, 18,36 lei,
  12,96 lei elevi si studenti
• Bacau
  Biletele s-au pus in vanzare la Sala Ateneu a Filarmonicii "Mihail Jora"
  Preturi:
  31,80 lei,
  21,20 lei elevi, studenti, pensionari
  Tel. 0234 546 030
• Pitesti
  Biletele s-au pus in vanzare la Casa de bilete a Filarmonicii
  15 lei, 12 lei
Tel. 0248.220111
• Ploiesti
  Biletele s-au pus in vanzare la Agentia de bilete a Filarmonicii Paul Constatinescu
  Pret unic: 30 lei
  Tel. 0244 515 841
• La Bucuresti biletele s-au pus in vinzare la casa de bilete a salii Radio si incepand din 11 septembrie prin www.bilete.ro.
  Pret 20 lei - 15 lei - 10 lei
• Sibiu
  Biletele s-au pus in vanzare la Sala Thalia
  Preturi:
  14 lei,
  7 lei elevi, studenti, pensionari
  Tel. 0269/210264
• Timisoara
  Biletele pot fi cumparate de la casieria Filarmonicii, situata in cladirea Capitol.
  Orar casierie: Luni-Marti; Joi-Vineri 10-14; Miercuri 14-19.
  Pretul biletelor:
  20 lei pretul intreg
  10 lei (elevi,studenti, pensionari)
  Tel. 0256 492521
         0256 495012
• Cluj
  Biletele pot fi cumparate la casa de bilete OMC
  Pretul biletelor: 30 RON
  Tel. 0264 593 468
Tel. 0264-43 00 60
Programul casei de bilete: zilnic între orele 10.00-13.00 si 16.30-18.30

Stradivarius vs. Guarneri

Majoritatea oamenilor, si putem include aici chiar mari violonisti ai lumii, nu ar putea face diferenta dintre sunetul unei Guarneri sau al unei Stradivarius. Se spune ca diferenta se "simte" numai atunci când se cânta pe fiecare dintre cele doua instrumente, însa aceasta depinde mai mult de tehnica violonistului, de presiunea cu care arcusul atinge pe coarde sau chiar de viteza, decât de caracteristica sunetului în sine.

Cu toate acestea, discutiile privind valoarea si performantele celor doua tipuri de viori au existat înca de la faurirea acestora, când doi dintre lutierii finalului de secol 17 - Antonio Stradivari si Giuseppe Guarneri - au dat viata unor instrumente ce aveau sa devina, peste timp, cele mai faimoase viori din întreaga lume. Competitia comerciala din acea perioada, s-a transformat, peste timp, într-o competitie muzicala, care i-a împartit pe împatimitii melomani în doua tabere.

Duelistii Liviu Prunaru si Gabriel Croitoru, au acceptat provocarea de a pune în scena una dintre cele mai controversate dispute din istoria muzicii clasice si de a se duela, în numele disputei de veacuri a lutierilor, cu cele mai faimoase arme ale universului instrumentelor cu coarde: viorile Stradivarius si Guarneri.

Pianistul Horia Mihail, ca secundant al acestui duel, va urmari îndeaproape prevederile Code Duello si se va asigura ca regulile sunt respectate întocmai, acompaniind la pian, pe fiecare dintre cei doi violonisti.

Publicul este invitat ca martor de seama al acestui duel istoric si tot el va fi cel care, la final, va stabili verdictul definitiv si irevocabil asupra dilemei de secole a lumii muzicale: cine a fost cel mai mare lutier al lumii?

Liviu Prunaru si Gabriel Croitoru despre doua opere de arta :

Stradivarius si Guarneri

Liviu Prunaru vorbeste cu caldura despre vioara Stradivarius pe care cânta acum:
"Constructia instrumentului a avut loc în 1694, era perioada "lunga" a lui Stradivari, adica cea în care facea instrumente putin mai lungi decât cele obisnuite, ceea ce adauga un grad de dificultate interpretarii... De ce? Pentru ca eu înainte am cântat pe un Guarneri, care era mult mai mic decât o vioara obisnuita si a fost destul de diferit atunci când am trecut pe acest Stradivarius care are 3 milimetri în plus si a fost deja ajustat cu alti câtiva milimetri. Cânt de trei ani pe acesta vioara. Mi-a fost oferita de Orchestra din Amsterdam, Concertgebouw, sa cânt pe ea atâta timp cât voi ramâne cu ei. Este un motiv foarte convingator..."

Povestea acestei viori este destul de lunga si se împleteste cu viata profesionala a lui Liviu Prunaru din ultimii ani.
"Când am venit la Concertgebouw aveam un Guarneri, pe care cântam înainte, dar care apartinea unei familii din Elvetia si era posibil sa trebuiasca sa o dau înapoi. Mi-au oferit sa încerc un Guadagnini si un alt Guarneri, Joseph Guarneri. Întâi am luat vioara Guadagnini, dar am renuntat repede. Când am atins acel Joseph Guarneri, m-am îndragostit imediat de el, desi veneam tot de la un Guarneri. Acesta, însa, era mai robust, mai masculin, mai sanatos si mai mare. Am trecut imediat pe acest Joseph Guarneri, pe care am cântat doi ani. Însa cei din orchestra mi-au spus ca vor sa caute o vioara si mai buna pentru mine. Si atunci, un an întreg s-au perindat prin mâna mea pe acea scena tot felul de viori: Galliano, Guadagnini, Stradivari, Guarneri, Bergonzi chiar, si pe toate le-am încercat în concerte. Cântam la aproape fiecare doua-trei saptamâni cu alta vioara. Va dati seama ce m-am "distrat" timp de un an acolo. Pâna la urma ne stabiliseram asupra unui Stradivari si urma sa se încheie afacerea, dar cu o zi înainte de a semna hârtiile, a aparut acest alt Stradivari si toata lumea s-a îndragostit de el de la primul sunet. Este cel care a câstigat si este cel pe care cânt acum."

Liviu Prunaru vorbeste cu caldura despre calitatile viorii sale Stradivarius "Pachoud" din 1694.
"Venind dintr-o familie de Guarneri, pe care am cântat mai mult de 16 ani, pot sa spun ca diferenta este foarte mare, si nu numai din punct de vedere acustic, ci pur si simplu material. Într-un fel simti si cânti, cu o anume tehnica, pe o Guarneri si altfel cânti pe o vioara Stradivari. Vreau sa va spun înca ceva, n-am fost prieten chiar de la început cu Stradivari. De ce? Familia Guarneri are un sunet închis, cald si placut, care te învaluie si te cuprinde din toate partile. E superb! Stradivariusul are însa alta calitate, un sunet sclipitor, stralucitor, pe care eu îl asemui cu o lama laser care trece prin tot. Mi-a trebuit ceva timp ca sa ma împrietenesc cu aceasta vioara si sa-i înteleg toate calitatile."

Gabriel Croitoru are o poveste mai simpla despre vioara lui, Guarneri "Catedrala" din 1730:
"Eu trebuia de fapt sa cânt pe Stradivari, pentru ca am câstigat primul concurs prin care a fost atribuita vioara lui Ion Voicu. Pâna la urma sunt mult mai multumit cu ceea ce mi s-a oferit în final, respectiv aceasta vioara Guarneri, care mi se pare deosebita. Ea are un pseudonim si anume "Catedrala", pentru ca sunetul ei se aseamana cu cel dintr-o biserica. Este absolut grozav. Sigur ca vioara a fost necântata o perioada destul de lunga, cam 50 de ani... Totusi este minunata. Povestea a fost foarte simpla. Înainte de a muri, Enescu, locuind la Paris în perioada respectiva, i-a dat viorile care îi apartineau lui Menuhin, care, dupa un an de zile le-a returnat pe toate, mai putin un Stradivari pe care l-a pastrat. Aceste instrumente au ajuns în tara prin Maruca, fosta sotie a lui George Enescu, care le-a donat muzeului, împreuna cu cladirea în care se afla si astazi Muzeul Enescu. De atunci, practic, vioara a stat necântata împreuna cu celelalte, desigur, foarte bine pastrate în seif. Din punctul acesta de vedere chiar as zice ca este mult mai bine întretinuta decât cealalta, respectiv decât Stradivariusul care a fost în folosinta maestrului Voicu si faptul ca instrumentul a revenit în circuitul muzical este un punct câstigat. Sper sa am ocazia sa cânt cu el cât mai mult timp.

Gabriel Croitoru povesteste cum s-a împrietenit cu vioara pe care cânta acum.
"Deoarece ca dimensiune instrumentul acesta este foarte apropiat de ce am avut înainte, nu mi-a fost greu. Vioara mea personala este tot o vioara italiana, care nu difera ca dimensiuni. Sigur, sunetul este altul, iar pretul nu mai vorbim. În ceea ce priveste vioara Guarnieri, pentru auzul instrumentistului nu este un sunet foarte puternic si foarte pregnant, în schimb ceea ce se duce la distanta, spre public, este cu totul special."

Pianistul Horia Mihail ne spune care sunt punctele forte care ar recomanda acest turneu:
"Muzica pe care o vom prezenta nu implica pentru public un grad prea avansat de familiarizare cu notiunile muzicale, ci poate fi ascultata foarte usor de catre oricine. Din punct de vedere al marketing-ului, acest asa-zis "duel" cred ca va atrage foarte multi spectatori în cele sase sali de concert în care vom evolua. Cele doua viori trebuie privite în primul rând ca opere de arta, obiecte care nu pot fi evaluate si nu pot fi reproduse niciodata. Valoarea celor doi violonisti recomanda acest turneu, dar si faptul ca un astfel de concept este o premiera poate chiar la nivel mondial, cu siguranta la nivel national. În plus, programul va fi foarte incitant si foarte interesant, usor de ascultat, placut. Diferentele dintre aceste doua opere de arta, Stradivari si Guarneri, vor putea fi sesizate în aceeasi seara, în acelasi spatiu, cele doua instrumente fiind mânuite de doi mari violonisti nascuti în România." (Ana Maria Spataru)

PROGRAM

Liviu Prunaru - vioara Stradivarius
Horia Mihail - pian

J. Brahms  Scherzo
B. Smetana Aus der Heimat

Gabriel Croitoru - vioara Guarneri del Gesu
Horia Mihail - pian

F. Kreisler  Tambourine chinoise
E. Elgar  Salut d'amour

Liviu Prunaru - vioara Stradivarius
Horia Mihail - pian

J. Svendsen Romanta, op. 26
J. Hubay  Hejre Kati, op. 32

Gabriel Croitoru - vioara Guarneri del Gesu
Horia Mihail - pian

D. Sostakovici Vals din Suita a II-a (aranjament de Mugurel Scutareanu)
P. de Sarasate Fantezia Carmen, op. 25

Liviu Prunaru - vioara Stradivarius
Horia Mihail - pian
Gabriel Croitoru - vioara Guarneri del Gesu

G. Fr. Handel Sonata pentru doua viori si pian in sol minor, op. 2 nr. 7
S. Prokofiev Sonata pentru doua viori in do major, op. 56
M. Moszowski Suita pentru doua viori si pian, op. 71
Allegro energico

Autor: Ford Turani pentru Turismo Associati . it

LE MONDE > Paris >

La Londra, Barclays a falsificat dobânzile împrumuturilor dintre banci. La Madrid, Bankia si-ar fi manipulat conturile pentru a intra la Bursa. Cum pot fi obligate bancile care gresesc sa dea socoteala? În Islanda, a fost numita o echipa de anchetatori care îi cauta pe fraudatori pentru a-i aduce în fata justitiei. Extrase.

Înainte de criza economica, Olafur Hauksson era comisar de politie în Akranes, un mic port de 6 500 de locuitori la capatul unei peninsule înghetate, la circa cincizeci de kilometri de Reykjavik. Din ianuarie 2009, el îi urmareste si aduce în fata justitiei pe cei care au jucat un rol în prabusirea economica a tarii, în 2008.

La sfârsitul verii 2008, balonul imobiliar islandez explodeaza, consecinta a crizei subprime din SUA. La doua saptamâni dupa caderea bancii Lehman Brothers, cele trei banci principale ale tarii, a caror valoare reprezinta 923% din PIB, se prabusesc. Mica insula este prinsa în vârtejul crizei, coroana islandeza se scufunda, si nicio interventie nu-i poate influenta cursul. Pe 6 octombrie 2008, în direct la televiziunea nationala, primul ministru al vremii respective îsi încheie discursul rugându-se lui Dumnezeu sa "salveze Islanda".

De la acea data fatidica, Islanda a trait zile tulburi. În 2009, islandezii, totusi novici în demonstratii sociale, îsi striga mânia împotriva politicienilor si acestor "neo-vikingi" ai finantelor  care i-au înselat. "Revolutia cratitelor" a condus la demisia Parlamentului si a guvernului conservator.

Printre cererile acestei miscari se numara trimiterea în judecata a celor care au profitat de situatia economica si care au împins Islanda în prapastia economica. Alegerile legislative anticipate au adus stânga la putere. Noul prim-ministru, Johanna Sigurdardottir, vrea sa numeasca rapid un procuror special pentru a ancheta cauzele crizei. Dar candidatii nu se îmbulzesc la acest post.

Noi metode de urmarire

Olafur Hauksson, izolat în micul sau comisariat de provincie, are meritul de a nu avea nicio legatura cu aceasta elita acuzata de a fi împins insula spre faliment. În ciuda lipsei sale de experienta în materie de justitie economica, el este singurul care s-a propus pentru post. Mai mult de trei ani dupa numirea sa, el însusi recunoaste, "ca a început doar de curând sa se simta bine în aceasta functie". Initial în fruntea unei echipe de cinci persoane, el conduce acum peste o suta de colaboratori.

Sarcina lor este dubla: "Pe de o parte, trebuie sa anchetam toate suspiciunile de frauda si delicte comise înainte de 2009, pe de alta parte, demaram noi-însine procese împotriva presupusilor faptasi". O metoda "complet noua", care permite anchetatorilor sa "urmareasca dosarele", si justitiei sa "cunoasca pe de rost cazurile". O conditie indispensabila "pentru a putea înfrunta foarte pregatitii avocati ai apararii".

Pentru a facilita misiunea procurorului, guvernul a facut modificari legislative privind secretul bancar. "Astazi avem acces la toate informatiile, fara nicio obiectie posibila", spune Olafur Hauksson. Suspiciunea de frauda bancara, delictele de initiere (utilizarea de informatii privilegiate pentru obtinerea de profituri financiare), escrocherie, uzurpari de identitate profesionala, deturnari de fonduri, anchetele sunt variate, si cele trei – în curând patru – camere de interogare sunt tot timpul pline. Procurorul afirma ca lucreaza astazi pe "vreo suta de dosare prioritare".

Majoritatea persoanelor tintite sunt fosti responsabili din sectorul financiar, membri ai consiliilor de administratie ale bancilor înainte de criza. Islandezi care au ales adeseori sa se exileze în tari straine – în special în Luxemburg – pentru a-si continua carierele. O împrastiere care complica sarcina echipei de procurori a lui Hauksson.

Dar acestia înmultesc perchezitiile si echipa nu ezita sa urmareasca pistele anchetelor în filialele din strainatate ale bancilor islandeze, inclusiv pe lânga cetateni straini. "Avem o deplina cooperare internationala", subliniaza Olafur Hauksson.

Pâna în prezent, au fost deja pronuntate câteva condamnari. Doi fosti directori ai bancii Byr, primii care au fost judecati, au fost condamnati la patru ani si jumatate de închisoare. Fostul director de cabinet al ministrului de finante din momentul crizei, Baldur Gudlaugsson, a fost condamnat pentru delict de initiere la doi ani de închisoare.

În asteptarea sentintelor

Mai recent, Sigurdur Einarsson, fost presedinte al bancii Kaupthing, a fost condamnat sa restituie bancii 500 milioane de coroane – circa 3.2 milioane de euro – si toate activele sale au fost înghetate.

Altii îsi asteapta procesele. Jon Thorsteinn Oddleifsson, fostul trezorier al bancii Landsbanki, îsi va cunoaste în curând soarta, ca si Làrus Welding, fost director general al bancii Glitnir.

Activitatea lui Olafur Hauksson naste critici înflacarate în rândul populatiei. "Stim ca toate privirile sunt atintite asupra noastra, ca nu trebuie sa esuam", spune el, dar "a grabi lucrurile ar conduce invariabil la greseli si în climatul actual, cu atâta neîncredere fata de institutii din partea islandezilor, trebuie mai mult ca niciodata sa fim ireprosabili".

Greu de a fi "ireprosabil" într-o societate în care practicile dubioase au fost mult timp o regula. În mai, doi membri ai echipei procurorului au vândut informatii pentru 30 de milioane de coroane  (191 000 euro) unui destinatar misterios. Acesti doi fosti politisti lucrau pe dosarul Sjovar/Milestone, o companie de asigurari în care Banca Centrala islandeza investise înainte de a-si ceda actiunile pentru o suma mai mica. Acuzati de încalcarea confidentialitatii functiei lor, cei doi au fost suspendati si scosi cu forta la pensie.

"Epurarea" sistemului financiar islandez, cum îi place lui Olafur Hauksson sa spuna, nu se va face imediat. Procurorul mizeaza pe un sfârsit de misiune în 2015, dar spera ca Islanda, a carei economie a recuperat treptat, va putea într-o buna zi "sa priveasca în urma si sa fie mândra de a fi tras învataturi bune din trecut".

Sursa: presseurop.eu - Autor: Charlotte Chabas

Nota Bene: "Astăzi, cel mai popular hibrid de porumb modificat genetic de la Euralis este hibridul ES ARCHIPEL YG, cu rezistentă la sfredelitorul european al porumbului." Sursa: http://www.euralis.ro/organisme_modificate_genetic.html

In ultimii ani, piata a fost invadata de fructe si legume de dimensiuni mari, apetisante, in culori vii. Consumatorii romani tot mai des asociaza organismele modificate genetic (OMG) cu hibrizii.

“In lume, ca organisme modificate genetic, nu exista decat porumb si soia, restul sunt si nesemnificative si neda-unatoare, sau, cel putin n-a fost demonstrata nocivitatea lor, pentru ca ele nu au fost trimise inca spre consumator, ci sunt doar in teste si cercetari” declara Gabriel Paun de la Greenpeace. Astfel, legumele existente pe piata nu sunt modificate genetic, sunt hibrizi.

Cu alte cuvinte, OMG-urile sunt incrucisarea din specii diferite, iar hibrizii, din aceeasi specie. Altfel spus, din incrucisarea dintre un om alb si unul negru rezulta un hibrid, iar din incrucisarea dintre un om si o maimuta rezulta un OMG.

Nectarina si pomelo, doua dintre fructele hibrid

Nectarina de exemplu, un fruct foarte bun si comestibil, gasit pe mai toate tarabele din piata este un hibrid si se numeste “Prunus persica nectarina”. Acest fruct este o varietate de piersic cu fructe fara par. Ocazional, cand polenul florilor de piersic a fost raspandit de vant sau de insectele polenizatoare au aparut nectarinele, asa ca unii cultivatori au luat ramurile care au produs nectarine si le-au inmultit, aceste ramuri continuand sa produca nectarine. La fel pomelo, alt fruct tot mai des intalnit pe tarabe, este combinatia dintre portocala si grapefruit.

Totusi, hibrizii provin si ei din organisme care au suferit modificari. Desi nu prea au gust, aceste produse de trei-patru ori mai mari decat cele obisnuite ne fura privirea. Ca exemplu de OMG, putem spune ca in soia modificata genetic a fost introdusa o gena de la o bacterie pentru a face planta toleranta la un ierbicid total numit Roundup. “Planta nou creata de soia devine astfel un burete pentru ierbicid si afecteaza sanatatea oamenilor putand cauza avorturi, disfunctii sexuale si cancer. Odata eliberate in mediu, OMG nu mai pot fi tinute sub control deoarece sunt organisme vii capabile sa se inmulteasca si vor contamina mediul”, explica Gabriel Paun.

Ingineria genetica, insulina si insucces

Ingineria genetica poate transfera materialul genetic intre doua plante apartinand unor specii diferite. Astfel, se produc transformari de gene, care, de regula, nu au loc pe cale naturala. Scopul producerii de astfel de organisme este de a transfera insusiri avantajoase de la anumite specii, pentru a satisface interesul producatorilor de a obtine o recolta mai bogata. Ingineria genetica are si intrebuintari pozitive, iar cel mai bun exemplu este producerea insulinei, o substanta necesara persoanelor care sufera de diabet zaharat.

Miscarile ecologiste fac eforturi pentru a interzice OMG-urile in agricultura, deoarece aceasta practica este considerata o degradare a mediului, iar fermierii devin dependenti de tehnologie. Agricultura ecologica ofera alternative reale, iar produsele astfel obtinute sunt mai gustoase si mai sigure pentru consum. De curand, Nicolas Sarkozy, presedintele Frantei a declarat ca va suspenda culturile modificate genetic (MG) rezistente la insecte pana la obtinerea rezultatelor unei evaluari asupra acestui subiect, in 2008. “Nu intentionez sa fiu in contradictie cu legislatia UE, dar trebuie sa iau o decizie. In conformitate cu principiul precautiei, doresc ca orice cultivare comerciala de OMG pesticid sa fie suspendata” a declarat Sarkozy.

Info plus:

Dumneavoastra ati consuma alimente modificate genetic?
67 la suta dintre respondeti au raspuns negativ la chestionarul Greenpeace. Diferentieri majore pe sexe nu sunt, acestea apar in cazul segmentarii in functie de mediul de resedinta. Astfel, 16 procente dintre cei care locuiesc in zone rurale au declarat ca ar consuma aceste produse si doar 12 procente dintre respondentii din mediul urban. Cea mai mare parte din cei care ar consuma produse modificare genetic provin din Moldova- 21 la suta.

Culturi modificate genetic in Romania

De la 1 ianuarie 2007 in Romania este interzisa cultivarea soiei modificate gentic. Cu toate acestea, specialistii de la Greenpeace spun ca in Romania sunt culturi ilegale de soia MG. Gabriel Paun spune ca in baza cercetarilor proprii a descoperit soia cultivata ilegal pe o suprafata de 60 de hectare in Insula Mare a Brailei si 290 hectare in Bihor. Desi ecologistii sutin ca si cultivarea porumbului modificat genetic este ilegala, Ministerul Agriculturii raspunde printr-o adresa oficiala ca astfel de culturi sunt legale, doar cu respectarea normelor europene si numai pentru rezistenta la Sfredelitorul pamantului. Astfel, in 2007 s-au cultivat in total 332,5 hectare cu porumb de acest fel in Arad, Braila, Calarasi, Neamt, Timis, Iasi.

Sursa: Gandul.info - Publicat la: 01.11.2007 - Ultima actualizare: 18.10.2011 via ecomagazin.ro

Nota Bene: "Astăzi, cel mai popular hibrid de porumb modificat genetic de la Euralis este hibridul ES ARCHIPEL YG, cu rezistentă la sfredelitorul european al porumbului." Sursa: http://www.euralis.ro/organisme_modificate_genetic.html