Acum mai bine de un secol se inveta primul automobil care functiona pe baza unor motoare termice. Tehnologia a evoluat, motoarele si masinile au evolut, iar astăzi am ajuns să discutăm despre automobilul electric. Multe dintre acestea au iesit sub formă de prototipuri, dar câtiva producători auto au decis să scoată pe piată modele de serie. Unul dintre inconvenientele masinilor electrice îl constituie reîncărcarea bateriilor, proces care durează mult si care solicită conectarea la o priză. Acest lucru ar putea fi depăsit în curând, gratie unei metode wireless de reîncărcare a bateriilor masinilor electrice.
Această tehnologie este deja aici, fiind implementată în automobilul Citroen C1 de o companie britanică. Astfel, spre deosebire de masinile electrice obisnuite, aceasta nu necesită conectarea la o priză.
"Încărcarea bateriilor se face fără fir. Parchezi, scoti cheia din contact si reîncărcarea începe automat", a declarat Anthony Thomson, director executiv HaloIPT, compania britanică ce a instalat această tehnologie.
Procesul foloseste inductia electromagnetică pentru a transfera energia electrică dintr-un suport fixat în asfalt către unul pozitionat sub masină. Acest sistem ar putea fi instalat în parcările supermarketurilor sau în garaje, iar atunci când soferul parchează, cei doi suporti se aliniază si doar cu o apăsare de buton, reîncărcarea bateriilor începe.
Fenomenul de inductie electromagnetică a fost descoperit de fizicianul britanic Michael Faraday în 1831. El a dscoperit faptul că două foite pozitionate foarte aproape una de cealaltă si un curent electric ce trece doar prin una dintre aceastea dau nastere unui câmp magnetic. În cazul reîncărcării unei masini, cele doi foite sunt încastrate într-un suport. Sistemul a fost dezvoltat de Universitatea din AUckland, Noua Zeelandă si comercializat de HaloIPT.
Oficialii HaloIPT au declarat că energia electrică poate fi transmisă si în conditii nefavorabile ale vremii. Suportii rămân perfect operationali si siguri în orice conditii, transmitând energia chiar si printr-un strat de zăpadă. De asemenea, cei de la HaloIPT cred că lucrurile se vor îmbunătăti în viitor si vor apărea o multime de statii de reîncărcare în majoritatea oraselor mari.
Autobuzele din Italia
O "flotă" de autobuze echipate cu suporti traversează două orase italiene, Genova si Torino, încă din 2002. Suporti corespunzători au fost încorporati în pavajul anumitor statii ale autobuzelor pentru a încărca vehiculele.
"Autobuzele sunt dotate cu semne care indică faptul că sunt electrice, iar oamenii spun că le place să circule cu ele, având în vedere că aceste autobuze sunt mai silentioase decât cele ce functionează pe motorină" a mărturisit Mathias Wechlin de la Conductix-Wampfler, o companie germană care promovează această tehnologie.
Wechlin a adăugat că pe timpul încărcării oamenii stau în interiorul autobuzelor, lucru care, spune el, este absolut sigur din moment ce intensitatea câmpului magnetic produs este în limitele recomandate de Comisia Internatională privind protectia împotriva radiatiilor neionizante (ICNIRP).
Cu toate că problema de sigurantă poate părea într-adevăr îngrijorătoare, profesorul Paul Mitcheson de la Colegiul Imperial din Londra, care a studiat efectele electromagnetismului asupra oamenilor, spune că nu ar trebui să fie nicio problemă.
"Întregul concept de încărcare wireless, în mod eficient, a vehiculelor se bazează pe câmpul din apropiere si racordarea neradioactivă de cuplare între punctul de încărcare si receptorul de pe vehicul. Nu este posibil să proiectăm un sistem care nu emite deloc radiatii. Dar un sistem bine conceput poate avea niveluri neglijabile de radiatii, cu mult sub limitele de sigurantă prevăzute de către IEEE (Institutul de Inginerie Electrică si Electronică)," a adăugat Wechlin.
Sistemul wireless creste semnificativ timpul de functionare al autobuzui, datorită faptului că nu mai are nevoie să se retragă la depou la fiecare câteva ore pentru reîncărcare si schimbarea bateriei. Astfel, autobuzele sunt încărcate la sfârsitul traseului, procedura durând între 5 si 10 minte. În acest fel ele pot circula de la ora 7 până la 20 fără întrerupere.
Inductia electromagnetică nu este singura metodă de reîncărcare fără fir. Compania WiTricity, creată de Marin Soljacic, profesor la MIT, a brevetat o nouă metodă de transfer a energiei electrice fără fir în cantităti si la distante mult mai mari comparativ cu inductia. Tehnica poartă denumirea de rezonantă magnetică de înaltă performantă si implică alinierea câmpurilor magnetice a doi suporti cu o frecventă apropiată.
"Când cuplezi un suport în perete, electrictatea care trece prin acesta este convertită într-un câmp magnetic ce rezonează la o anumită frecventă. El crează un al doilea câmp magnetic care oscilează în jurul celei de-al doilea suport care este plasat sub masină si care va fi convertit în electricitate ce va reîncărca bateria", a declarat Eric Giler, director executiv WiTricity.
Succesul acestui sistem a fost salutat de constructorul japonez Toyota, care în martie 2011 a semnat un contract cu cei de la WiTricity.
Indiferent de sistemul folosit, producătorii de masini speră ca introducerea încărcării fără fir a masinilor electrice va conduce la adoptarea lor pe scară mai largă, reducând dependenta de petrol.
EnviroMission, o firmă australiană a demarat recent planurile de constructie a unui turn solar ce va avea o înăltime de 800 de metri. Constructia va fi realizată în statul american Arizona. Atunci când va fi terminat, întregul proiect ar trebui să genereze 200 de megawati de electricitate.
Pentru a vă face o idee legată de cât de grandioasă va fi constructia, trebuie mentionat că cel mai înalt zgârie-nori din lume, Burj Khalifa din Dubai, este cu doar 28 de metri mai înalt decât turnul solar plănuit de cei de la EnviroMission.
Tehnologia folosită în cadrul turnurilor solare diferă de procesul de producere a energiei electrice dintr-o centrală solară conventională.
Aici nu se vor întâlni celule fotovoltaice sau oglinzi, procesul de întretinere al unui turn solar fiind unul relativ scăzut. De fapt, modul de functionare al unui astfel de turn îmbină trei tehnologii distincte, dar eficiente: efectul de seră, efectul de horn si turbinele de vânt. Aerul este încălzit de razele soarelui, sub un acoperis circular translucid aflat la baza turnului de unde, datorită convectiei, se va ridica, urmând să fie ghidat de turbine si aspirat pe turn în sus. Acest flux de aer va pune în miscare turbinele, care vor produce energie electrică.
Există numeroase avantaje oferite de acesată tehnologie regenerabilă. Turnul va functiona indiferent de conditiile meteo, în orice moment al zilei. În plus, nu vor exista emisii de dioxid de carbon sau de alte substante poluatoare ca în cazul energiei produse din hidrocarburi.
EnviroMission estimeaza ca proiectul va costa 750 milioane dolari, iar când va fi terminat turnul, în 2015, acesta va furniza energie pentru 150.000 de case, continuând să facă acest lucru pe parcursul unei perioade de până la optzeci de ani.
În ciuda succesului pe care îl promit aceste constructii, specialistii ne anuntă că pentru a alimenta un oras ca Los Angeles, cu 4 milioane de locuitori, ar fi nevoie de 12 astfel de turnuri.
Recent au fost înregistrate câteva semne de progres, care dau sperante că în viitor un astfel de proiect va fi posibil. Compania a demarat actiuni în Jinshawan, o regiune din Mongolia, unde un sistem asemănător produce 200 de kilowati, existând planuri de extindere a tehnologiei si în alte regiuni din Spania si Namibia.
Oamenii de stiintă au dezvoltat un nou microrobot acvatic care imită capacitătile uimitoare ale unui păianjen de apă – insecta cu picioare lungi care se deplasează pe suprafata iazurilor sau a lacurilor.
Microrobotul bionic a suferit îmbunătătiri fată de modelele anterioare, iar acum este vizat ca prima optiune în misiunile de spionaj militar, de monitorizarea a poluării apelor, precum si alte operatiuni. Studiul a fost publicat recent în ACS Applied Materials & Interfaces.
"Pentru oameni, mersul pe apă este doar un vis, însă pentru unele insecte acest lucru reprezintă un mod de viată", au scris cercetătorii în lucrarea lor. Această capacitatea se datorează, în mare parte, picioarelor lor impermeabile (superhidrofobe).
Până în prezent, nenumărati cercetători au încercat să dezvolte astfel de roboti pentru a-i folosi în monitorizarea alimentării cu apă sau pentru a conduce misiuni militare de spionaj. Cu toate acestea, până acum, nimeni nu a reusit să găsească o modalitate prin care să creeze astfel de roboti care să se dovedească practici si agili.
Noul prototip este de mărimea unei monede de 25 de centi americani (25 mm) si are picioare subtiri propulsate de două motoare miniaturale. În ciuda faptului că greutatea robotului este egală cu a 390 de păianjeni de apă, insecta pe care robotul o copiază, acesta se deplasează cu o foarte mare usurintă pe apă.
Un robot umanoid care "îsi îmbogăteste cunostintele de pe internet si de la alti roboti" si care poate "gândi, învăta si actiona de unul singur" a fost creat de specialistii de la Hasegawa Lab din cadrul Institutului de Tehnologie din Tokyo.
Robotul utilizează o "retea neuronală auto-replicantă" (sau SOINN - Self-Organizing Incremental Neural Network) , care este o metodă nesupravegheată de învătare online.
Robotul ia decizii bazate pe experientele sale trecute si în functie de cunostintele pe care le-a acumulat deja.
De exemplu, în cazul în care îi spui robotului că doresti un pahar cu apă rece, acesta îsi dă seama că, după ce pune apă în pahar, nu va putea pune imediat si gheată, deoarece are "mâinile" ocupate cu sticla si cu paharul. Astfel că va alege să pună sticla jos si apoi va pune gheata în pahar.
În filmul de mai jos puteti urmări modul în care robotul face anumite alegeri, în functie de experienta sa anterioară si felul în care alege în ce ordine să execute actiunile.
"Sabato sera sono affari. Glen Johnson è l'avversario più duro che ho mai affrontato". - Lucian Bute
"I fan, ovviamente, sanno di avere una partita eccezionale. Il senso di urgenza è arrivato". - Glen Johnson
Amici che si preparano a diventare nemici, Lucian Bute e Glen Johnson, promettono che la lotta per il titolo di sabato sera Federazione Internazionale de Boxe (IBF) producerà fuochi d'artificio a Quebec City.
Sabato 5 novembre 2011 - Bute vs Johnson - Diretta su TurismoAssociati.it alle 03:00 in Quebec City - Canada (GMT+1 Roma).
---
In the picture, Brinkley (left), Bute (right).
International Boxing Federation (IBF) on Saturday, Nov. 5 2011 9 pm Quebec City - Where to watch free online?
“Saturday night is business. Glen Johnson is the toughest opponent I’ve faced.” – Lucian Bute
“Fans obviously know they have an exciting fight. The sense of urgency is there.” – Glen Johnson
Friends preparing to become foes, Lucian Bute and Glen Johnson promise that Saturday’s International Boxing Federation (IBF) title fight will produce fireworks in Quebec City.
Saturday, November 5th 2011 09:00 ET – Bute vs. Johnson – Live on our TurismoAssociati.it/dBlog Live Streaming Sporting Video Events and Other; check our widget. This content will be published at least 1 hours before Start Time.
---
Campionul mondial la categoria supermijlocie, versiunea IBF, Lucian Bute, îsi va pune centura în joc pentru a noua oară, sâmbătă, în Quebec - Canada, în cadrul unei gale în care îl va avea ca adversar pe jamaicanul Glen Johnson, în vârstă de 42 de ani.
Meciul dintre Lucian Bute si Glen Johnson va fi transmis în direct începând cu ora 4.00; în noaptea de sâmbătă spre duminică verificati aici pe blogul TurismoAssociati.it, pe widget-ul de mai sus alegeti Other si accesati gratis link-urile ce vor aparea cel tarziu cu o ora inaintea inceperii partidei.
Sorin Freciu a precizat că primarul din Busteni, Emanoil Savin, este cel care a sprijinit încheierea contractului pentru difuzarea meciului Lucian Bute - Glen Johnson în România.
Un porzione troppo ampia del mondo non ha accesso all'acqua potabile. L'ingegnere Michael Pritchard ha cercato di fare qualcosa -- inventando il filtro portatile Lifesaver, che può rendere potabile l'acqua più rivoltante in pochi secondi. Una demo stupefacente da TEDGlobal 2009.
Speakers Michael Pritchard: Inventor
Why you should listen to him:
During the twin tragedies of the Asian tsunami and Hurricane Katrina, Ipswich water-treatment expert Michael Pritchard winced helplessly at televised coverage of throngs of refugees waiting for days for a simple drink of clean water. Stricken by the chronic failure of aid agencies to surmount this basic challenge, Pritchard decided to do something about it.
Using a non-chemical nano-filtration hollow fiber membrane with 15 nanometer pores (it is designed to block viruses), the Lifesaver bottle can make the most revolting swamp water drinkable in seconds. Better still, a single long-lasting filter can clean 6,000 liters of water. Given the astronomical cost of shipping water to disaster areas, Pritchard's Lifesaver bottle could turn traditional aid models on their heads. "On the outside, it looks like an ordinary sports bottle. On the inside, there's a miracle: an extremely advanced filtration system that makes murky water filled with deadly viruses and bacteria completely clean in just seconds." - Allison Barrie, FoxNews.com
---
Buongiorno a tutti Vorrei parlare di un paio di argomenti oggi. Il primo argomento è l'acqua. Ora vedo che gustate tutti l'acqua che vi è stata fornita alla conferenza, nell'ultimo paio di giorni. E sono certo che pensate che viene da fonte sicura.
Ma se invece non lo fosse? Cosa succederebbe se venisse da una fonte come questa? Allora le statistiche direbbero che la metà di voi ora dovrebbe soffrire di diarrea. Ho parlato molto in passato di statistiche, e della fornitura di acqua potabile sicura a tutti. Ma sembra che non abbiano successo. E penso di aver capito perché. Accade perché, utilizzando la mentalità attuale, le dimensioni del problema sembrano semplicemente troppo vaste per ipotizzare di risolverlo. Allora ci spegniamo. Stati Uniti, governi e agenzie umanitarie. Bene, oggi vorrei mostrarvi che pensando diversamente, il problema è stato risolto. A proposito, da quando parlo, altre 13.000 persone nel mondo hanno contratto la dissenteria. E quattro bambini sono appena morti.
Ho inventato la bottiglia Lifesaver perché mi sono arrabbiato. Io, come molti di voi, ero seduto, il giorno dopo Natale del 2004, e guardavo le notizie devastanti dello tsunami asiatico mentre succedeva, ripreso dalla TV. I giorni e le settimane che seguirono, le persone scappavano in collina, forzate a bere acqua contaminata, o a morire. Questo mi ha veramente colpito. Poi, qualche mese più tardi, l'uragano Katrina si è abbattutto sull'America. "Ok," ho pensato, "questo è un paese industrializzato, vediamo cosa riescono a fare." Primo giorno: niente. Secondo giorno: niente. Sapete che ci sono voluti cinque giorni per far giungere l'acqua al Superdome? La gente si sparava a vicenda sulle strade, per televisori e acqua. E' allora che ho deciso che dovevo fare qualcosa.
Allora ho passato molto tempo nel mio garage, nelle settimane e nei mesi seguenti. E anche in cucina, per la costernazione di mia moglie. Comunque, dopo alcuni prototipi falliti, ho finalmente prodotto questa, la bottiglia Lifesaver.
Ok, ora passiamo alla parte scientifica. Prima della Lifesaver, i migliori filtri manuali potevano solo filtrare fino a 200 nanometri. Il batterio più piccolo è di circa 200 nanometri. Allora un batterio di 200 nanometri passerà attraverso il buco da 200 nanometri. Il virus più piccolo, d'altra parte, è di circa 25 nanometri. Perciò passerà di sicuro attraverso i buchi da 200 nanometri. I pori di Lifesaver sono larghi 15 nanometri. Perciò niente può attraversarlo.
Ok, vi farò una piccola dimostrazione. Volete vederla? Ho passato tutto il tempo a prepararla. Perciò penso che dovrei. Siamo nella bellissima città di Oxford. Quindi -- qualcuno l'ha chiusa. Nella nellissima città di Oxford, quel che ho fatto è prendere dell'acqua dal fiume Cherwell, e dal fiume Tamigi, che scorrre qui. E questa è l'acqua. Ma ho pensato, sapete, se fossimo nel mezzo di una zona d'alluvione in Bangladesh, l'acqua non avrebbe questo aspetto. Allora sono andato a prendere della roba da aggiungerci. E questo viene dal mio stagno.
(Annusa) (Tossisce) Annusi un po' questo, signor cameramen.
OK (ride) Bene. Lo buttiamo qui dentro.
Pubblico : Ugh!
Michael Pritchard: Okay, abbiamo dei rifiuti dal depuratore. Quindi ci metto anche questo. (Risate) Mettiamocelo. Ecco fatto (Risate) E un po' d'altra roba sparsa, buttalo dentro. E ho qui in regalo di un coniglio di un mio amico. Allora inseriremo anche questo qui dentro. (Risate) OK. (Ristea) Allora.
La bottiglia Lifesaver funziona molto semplicemente. Raccogliete l'acqua. Oggi userò una brocca per mostrare a tutti. Prendiamo un po' di quella popò. Non è abbastanza sporca. Mescoliamo un po. OK, allora prenderò quest'acqua veramente sporca, E la metto qui dentro. Volete bere? (Risate) OK. Ecco qui. Rimettere il tappo. Diamo qualche pompata. Ok? E' tutto quello che ci vuole. Poi non appena avrò aperto il tappino, uscirà acqua sterile. OK, pronti? Ecco qua. Attenzione ai cavi. Questa è acqua potabile sicura e sterile. (Applauso) Salute. (Applauso) Ecco Chris. (Applauso) Di cosa sa?
Chris Anderson: buonissima.
Michael Pritchard: OK. Vediamo il programma di Chris per il resto dello show. OK? (Risate)
OK. La bottiglia Lifesaver è usata da migliaia di persone in tutto il mondo. Durerà per 6000 litri. E quando sarà scaduta, usando una tecnologia a prova di errore, il sistema si bloccherà, proteggendo l'utente. Togliete la cartuccia. Mettetene una nuova. Va bene per altri 6000 litri.
Allora vediamone l'applicazione. Tradizionalmente, in una crisi, cosa facciamo? Spediamo acqua. Poi, dopo alcune settimane, avviamo i campi. E le persone sono obbligate a recarsi ai campi per prendere la loro acqua potabile sicura. Cosa succede quando si congregano 20.000 persone in un campo? Le malattie si diffondono. Ci vogliono più risorse. Il problema semplicemente si perpetua da solo. Ma pensando diversamente, e spedendo queste, le persone possono stare dove sono. Possono produrre la propria acqua potabile sterile, e iniziare a ricostruire le proprie case e le proprie vite.
Ora, non ci vuole un disastro naturale per questo tipo di lavoro. Usando la vecchia mentalità, di infrastruttura nazionale, e tubazioni, è troppo costosa. Se inserite i numeri nel calcolatore, finite i soldi. Allora questa è la parte del "pensare diversamente".
Invece di spedire acqua, e usare i processi fatti dall'uomo per farlo, usiamo Madre Natura. Ha un sistema fantastico. Prende l'acqua da qui su, la dissala, gratuitamente, la trasporta fino a lì, e la butta sulle montagne, fiumi e ruscelli. E dove vive la gente? Vicino all'acqua. Tutto ciò che dobbiamo fare è sterilizzarla. Come facciamo?
Beh, potremmo usare la bottiglia Lifesaver. O potremmo usare una di queste. La stessa tecnologia, in una tanica. Questa processa 25.000 litri di acqua. sufficiente per una famiglia di quattro persone, per tre anni. E quanto costa? Circa mezzo centesimo al giorno per azionarla. Grazie
(Applauso)
Allora, pensando in modo diverso, e depurando acqua presso il punto di consumo, le madri ed i bambini non dovranno più camminare quattro ore al giorno per raccogliere la loro acqua. Possono prenderla da una fonte lì vicino. Allora con solo otto miliardi di dollari, possiamo raggiungere l'obiettivo del millennio di dimezzare il numero di persone che non hanno accesso ad acqua potabile sicura. Per contestualizzare il tutto, il governo del Regno Unito spende circa 12 miliardi di sterline all'anno in aiuti all'estero. Ma perché fermarsi a ciò? Con 20 miliardi di dollari, ognuno può avere accesso ad acqua potabile sicura. Allora i tre miliardi e mezzo di persone che soffrono ogni anno, come risultato, ed i due milioni di bambini che muoiono ogni anno, vivranno. Grazie.
(Applauso)
---
Good morning everybody. I'd like to talk about a couple of things today. The first thing is water. Now I see you've all been enjoying the water that's been provided for you here at the conference, over the past couple of days. And I'm sure you'll feel that it's from a safe source.
But what if it wasn't? What if it was from a source like this? Then statistics would actually say that half of you would now be suffering with diarrhea. I talked a lot in the past about statistics, and the provision of safe drinking water for all. But they just don't seem to get through. And I think I've worked out why. It's because, using current thinking, the scale of the problem just seems too huge to contemplate solving. So we just switch off: us, governments and aid agencies. Well, today, I'd like to show you that through thinking differently, the problem has been solved. By the way, since I've been speaking, another 13,000 people around the world are suffering now with diarrhea. And four children have just died.
I invented Lifesaver bottle because I got angry. I, like most of you, was sitting down, the day after Christmas in 2004, when I was watching the devastating news of the Asian tsunami as it rolled in, playing out on TV. The days and weeks that followed, people fleeing to the hills, being forced to drink contaminated water or face death. That really stuck with me. Then, a few months later, Hurricane Katrina slammed into the side of America. "Okay," I thought, "here's a First World country, let's see what they can do." Day one: nothing. Day two: nothing. Do you know it took five days to get water to the Superdome? People were shooting each other on the streets for TV sets and water. That's when I decided I had to do something.
Now I spent a lot of time in my garage, over the next weeks and months, and also in my kitchen -- much to the dismay of my wife. (Laughter) However, after a few failed prototypes, I finally came up with this, the Lifesaver bottle.
Okay, now for the science bit. Before Lifesaver, the best hand filters were only capable of filtering down to about 200 nanometers. The smallest bacteria is about 200 nanometers. So a 200-nanometer bacteria is going to get through a 200-nanometer hole. The smallest virus, on the other hand, is about 25 nanometers. So that's definitely going to get through those 200 nanometer holes. Lifesaver pores are 15 nanometers. So nothing is getting through.
Okay, I'm going to give you a bit of a demonstration. Would you like to see that? I spent all the time setting this up, so I guess I should. We're in the fine city of Oxford. So -- someone's done that up. Fine city of Oxford, so what I've done is I've gone and got some water from the River Cherwell, and the River Thames, that flow through here. And this is the water. But I got to thinking, you know, if we were in the middle of a flood zone in Bangladesh, the water wouldn't look like this. So I've gone and got some stuff to add into it. And this is from my pond.
(Sniffs) (Coughs) Have a smell of that, mister cameraman.
Okay. (Laughs) Right. We're just going to pour that in there.
Audience: Ugh!
Michael Pritchard: Okay. We've got some runoff from a sewage plant farm. So I'm just going to put that in there. (Laughter) Put that in there. There we go. (Laughter) And some other bits and pieces, chuck that in there. And I've got a gift here from a friend of mine's rabbit. So we're just going to put that in there as well. (Laughter) Okay. (Laughter) Now.
The Lifesaver bottle works really simply. You just scoop the water up. Today I'm going to use a jug just to show you all. Let's get a bit of that poo in there. That's not dirty enough. Let's just stir that up a little bit. Okay, so I'm going to take this really filthy water, and put it in here. Do you want a drink yet? (Laughter) Okay. There we go. Replace the top. Give it a few pumps. Okay? That's all that's necessary. Now as soon as I pop the teat, sterile drinking water is going to come out. I've got to be quick. Okay, ready? There we go. Mind the electrics. That is safe, sterile drinking water. (Applause) Cheers. (Applause) There you go Chris. (Applause) What's it taste of?
Chris Anderson: Delicious.
Michael Pritchard: Okay. Let's see Chris's program throughout the rest of the show. Okay? (Laughter)
Okay. Lifesaver bottle is used by thousands of people around the world. It'll last for 6,000 liters. And when it's expired, using failsafe technology, the system will shut off, protecting the user. Pop the cartridge out. Pop a new one in. It's good for another 6,000 liters.
So let's look at the applications. Traditionally, in a crisis, what do we do? We ship water. Then, after a few weeks, we set up camps. And people are forced to come into the camps to get their safe drinking water. What happens when 20,000 people congregate in a camp? Diseases spread. More resources are required. The problem just becomes self-perpetuating. But by thinking differently, and shipping these, people can stay put. They can make their own sterile drinking water, and start to get on with rebuilding their homes and their lives.
Now, it doesn't require a natural disaster for this to work. Using the old thinking, of national infrastructure and pipe work, is too expensive. When you run the numbers on a calculator, you run out of noughts. So here is the "thinking different" bit.
Instead of shipping water, and using man-made processes to do it, let's use Mother Nature. She's got a fantastic system. She picks the water up from there, desalinates it, for free, transports it over there, and dumps it onto the mountains, rivers, and streams. And where do people live? Near water. All we've go to do is make it sterile. How do we do that?
Well, we could use the Lifesaver bottle. Or we could use one of these. The same technology, in a jerry can. This will process 25,000 liters of water; that's good enough for a family of four, for three years. And how much does it cost? About half a cent a day to run. Thank you.
(Applause)
So, by thinking differently, and processing water at the point of use, mothers and children no longer have to walk four hours a day to collect their water. They can get it from a source nearby. So with just eight billion dollars, we can hit the millennium goal's target of halving the number of people without access to safe drinking water. To put that into context, The U.K. government spends about 12 billion pounds a year on foreign aid. But why stop there? With 20 billion dollars, everyone can have access to safe drinking water. So the three-and-a-half billion people that suffer every year as a result, and the two million kids that die every year, will live. Thank you.
(Applause)
---
Buna dimineata tuturor. As vrea sa vorbesc azi despre câteva lucruri. Primul lucru este apa. Vad ca toti ati savurat apa care a fost asigurata aici la conferinta, în ultimele câteva zile. Si sunt sigur ca simtiti ca este dintr-o sursa sigura.
Dar daca nu ar fi fost? Daca ar fi fost dintr-o sursa ca aceasta? Atunci statisticile ar spune de fapt ca jumatate dintre voi ar suferi acum de diaree. Am vorbit mult despre statistici în trecut, si despre asigurarea apei potabile sigure pentru toti. Dar cele spuse nu au fost întelese. Si cred ca am înteles de ce nu au fost. Fiindca utilizând gândirea curenta scara problemei pare prea enorma pentru a gasi o rezolvare. Deci pur si simplu ne deconectam. Noi, guvernele si agentiile de ajutorare. Ei bine, azi as vrea sa va arat ca printr-o gândire diferita, problema a fost rezolvata. Apropo, de când am început sa vorbesc, alti 13000 de oameni din toata lumea sufera acum de diaree. Si patru copii tocmai au murit.
Am inventat sticla Lifesaver fiindca m-am enervat.. Ca majoritatea din voi, stateam, prima zi dupa Craciunul din 2004, când ma uitam la stirile devastatoare ale tsunami-ului din Asia pe masura ce se transmitea la TV. În zilele si saptamânile care au urmat, oamenii au fugit pe dealuri, fiind fortati sa bea apa contaminata, sau sa înfrunte moartea. Asta mi-a ramas în memorie. Apoi, câteva luni mai târziu, uraganul Katrina a lovit coastele Americii. "Bine," am gândit, "iata o tara dezvoltata, sa vedem ce pot face ei." Prima zi: nimic. A doua zi: nimic. Stiti ca a durat cinci zile pâna când s-a livrat apa potabila în Superdome? Oamenii se împuscau pe strazi pentru aparate TV si apa. Atunci am decis ca trebuie sa fac ceva.
În urmatoarele saptamâni si luni am petrecut multa vreme în garajul meu. Si de asemenea în bucatarie, spre disperarea nevestei mele. Însa dupa câteva prototipuri esuate, am inventat asta, sticla Lifesaver.
Bine, acum putina stiinta. Înainte de Lifesaver, cele mai bune filtre manuale erau în stare sa filtreze doar pâna la 200 de nanometri. Cea mai mica bacterie are cam 200 nanometri. Deci o bacterie de 200 nanometri va trece printr-o gaura de 200 nanometri. Pe de alta parte, cel mai mic virus are cam 25 nanometri. Deci acel virus sigur va trece prin gaurile de 200 nanometri. Lifesaver are pori de 15 nanometri. Deci nu trece nimic.
Bine, voi face o mica demonstratie practica. Ati vrea sa vedeti? Am petrecut multa vreme cu pregatirile. Deci cred ca ar trebui sa o fac. Suntem în minunatul oras Oxford. Deci -- cineva a umplut-o deja. Minunatul oras Oxford, deci ce am facut a fost sa merg si sa aduc niste apa din râul Cherwell, si din râul Tamisa, care curg pe aici. Asta este apa. Dar apoi m-am gândit, stiti, daca ar fi sa fim în mijlocul unei zone inundate din Bangladesh, apa nu ar arata asa. Deci m-am dus si am mai adus niste lucruri pentru a fi adagate în ea. Iar asta este din elesteul meu.
Michael Pritchard: Asa. Mai avem niste reziduuri de la o statie de epurare a apei. Deci voi pune si asta aici. (Râsete) Punem asta aici. Acum o facem. (Râsete) Si câteva alte chestii, le varsam înauntru. Si am un cadou de la un iepure al unui prieten. Deci voi pune si asta înauntru deasemenea. (Râsete) În regula. (Râsete) Acum.
Sticla Lifesaver functioneaza foarte simplu. Doar scoti apa cu sticla. Azi voi utiliza o cana doar ca sa arat la toti. Sa punem si un rahatel inauntru. Asta nu este suficient de murdar. Sa amestecam un pic. În regula, deci voi lua aceasta apa foarte murdara si o torn aici. Vreti sa beti din ea deja? (Râsete) În regula. Îi dam drumul. Îi punem capacul. Pompam de câteva ori. Bine? Asta e tot ce este nevoie. Acum, imediat ce voi scoate dopul, va iesi apa potabila sterila. Trebuie sa fiu rapid. Ei bine, sunteti gata? Poftim. Atentie la electrice. Acesta este apa potabila, sterila, sigura. (Aplauze) Sanatate. (Aplauze) Poftim Chris. (Aplauze) Ce gust are?
Chris Anderson: Delicios.
Michael Pritchard: În regula. Sa urmarim evolutia lui Chris în restul spectacolului. Bine? (Râsete)
În regula. Sticla Lifesaver este utilizata de mii de oameni din toata lumea. Va dura 6000 de litri. Si când expira, datorita tehnologiei sigure, sistemul se va opri, protejând utilizatorul. Scoti cartusul vechi afara. Introduci unul nou înauntru. Este bun pentru înca 6000 de litri.
Sa vedem aplicatiile practice. Ce facem într-o criza, în mod traditional? Trimitem apa potabila. Apoi, dupa câteva saptamâni, ridicam tabere pentru refugiati. Iar oamenii sunt fortati sa vina în aceste tabere pentru a obtine apa potabila. Ce se întâmpla când concentrezi 20000 de oameni într-o tabara? Se împrastie bolile. Sunt necesare mai multe resurse. Problema se întretine singura. Gândind diferit si trimitând aceste sticle, oamenii pot ramâne la locul lor. Îsi pot face propria apa potabila sterila, si pot începe reconstruirea caselor si vietilor lor.
Însa nu e nevoie de un dezastru natural pentru ca asta sa functioneze. Modul vechi de gândire, infrastructura nationala, si conductele de apa sunt prea scumpe. Când rulezi cifrele pe un calculator ramâi fara argumente. Asa ca iata partea cu "gânditul diferit".
În loc sa trimitem apa si sa utilizam procese create de om pentru asta, sa folosim Mama Natura. Ea are un sistem fantastic. Ea ridica de aici apa în aer, o desalinizeaza, gratis, o transporta dincoace, si o arunca peste munti, în râuri si ape curgatoare. Si unde traiesc oamenii? Lânga apa. Tot ce avem de facut este s-o facem sterila.
Ei, am putea utiliza sticla Lifesaver. Sau am putea utiliza unul dintre astea. Aceeasi tehnologie, într-o canistra. Asta va procesa 25000 de litri de apa. Asta ajunge unei familii de patru persoane pentru trei ani. Si cât costa? Cam jumatate de cent pe zi de utilizare. Multumesc.
(Aplauze)
Deci, prin gândire diferita si procesând apa la punctul de utilizare, mame si copii nu mai trebuie sa mearga patru ore pe zi pentru a-si aduce apa potabila necesara. O pot obtine dintr-o sursa din apropiere. Cu numai opt miliarde de dolari, am putea atinge tinta mileniului de a reduce la jumatate numarul de oameni care nu au acces la apa potabila sigura. Pentru a pune asta în context, guvernul Regatului Unit cheltuie cam 12 miliarde de lire pe an pentru ajutoare externe. Dar de ce sa ne oprim aici? Cu 20 de miliarde de dolari, toti ar avea acces la apa potabila. Deci cei trei miliarde si jumatate de oameni care sufera în fiecare an, ca si rezultat, si cei doua milioane de copii care mor anual, vor trai. Va multumesc.
Nu-i asa ca ti-ar placea ca macar o data sa vina cineva la tine si sa îti arate clar dovezi ale existentei lui Dumnezeu? Fara nici o fortare din partea nimanui. Fara afirmatii de genul: „Trebuie sa crezi si gata.” Ei bine, iata, încerc aici sa îti ofer câteva motive care sugereaza existenta lui Dumnezeu.
Dar mai înainte as vrea sa te gândesti putin... Daca cineva respinge pâna si posibilitatea existentei lui Dumnezeu, atunci orice dovada s-ar aduce, el o poate demonta, respingând-o printr-o explicatie sau alta. Este ca atunci când cineva refuza din principiu sa creada ca oamenii au ajuns pe Luna si, oricâte informatii ar primi, nu se va razgândi. Fotografii ale astronautilor în timp ce merg pe Luna, interviuri cu astronautii, roci selenare... toate dovezile n-ar avea nici o valoare daca persoana respectiva a ajuns deja la concluzia ca oamenii nu pot ajunge pe Luna.
Când vine vorba de posibilitatea existentei lui Dumnezeu, Biblia spune ca unii oameni au vazut suficiente dovezi, dar ca aleg sa înabuse adevarul despre Dumnezeu. Pe de alta parte, acelora care vor sa stie daca exista Dumnezeu, Dumnezeu Însusi le spune: „Ma veti cauta si Ma veti gasi; daca Ma veti cauta cu tot dinadinsul, Ma voi lasa gasit.”
Înainte de a analiza datele referitoare la existenta lui Dumnezeu, raspunde-ti la întrebarea: „Daca Dumnezeu chiar exista, as vrea sa-L cunosc?” Iata apoi câteva motive care ne pun pe gânduri...
Erodump - Vicky - Abbi
Nu-i asa ca ti-ar placea ca macar o data sa vina cineva la tine si sa îti arate clar dovezi ale existentei lui Dumnezeu? Fara nici o fortare din partea nimanui. Fara afirmatii de genul: „Trebuie sa crezi si gata.” Ei bine, iata, încerc aici sa îti ofer câteva motive care sugereaza existenta lui Dumnezeu.
Romanul Ionut Ion (JoJo Dan) va incerca sa-si ia revansa in fata lui Aydin Selcuk. Lucian Bute a plecat si el in Turcia pentru a-i face galerie lui JoJo Dan.
Miza meciului de box intre Jo Jo Dan si turcul Aydin Selcuk este titlul interimar WBC al categoriei semimijlocii. Miza meciului din aceasta seara este titlul interimar WBC al categoriei semimijlocie si pozitia de challenger obligatoriu al celebrului campion american Floyd Mayweather.
JoJo Dan vrea sa-l bata pe turc chiar in orasul sau natal, Trabzon, in fata a 7.500 de spectatori fanatici, ca revansa dupa infrangerea pe nedrept suferita in 2010. Turcul Aydin este campion european in 2003 si vicecampion mondial in 2004, ambele titluri la amatori.
TRANSMISIA S-A INCHEIAT. VA RUGAM SA REVENITI...
Potrivit Radio Romania Actualitati, Selcuk Aydin a primit numele de ring ''Mini Tyson'' pentru stilul de box pe care il adopta, asemanator cu al campionului american de la categoria grea. Turcul are planuri mari de viitor: vrea sa calce pe urmele lui Myke Tison si sa lupte cu Andre Berto, Floyd Mayweather, Miguel Cotto si Manny Pacquiao.
Meciul dintre Jojo Dan si Selcuk Aydin va avea loc in sala Spor Salonu din Trabzon si este de fapt o reeditare a partidei de la Istanbul, de pe 5 iunie 2010, cand Aydin a fost declarat invingator de doi dintre cei trei judecatori.
Orasul Trabzon s-a pregatit pentru meciul din aceasta seara, bannere uriase fiind impanzite in tot orasul. JoJo Dan are la dispozitie un automobil si este cazat la "Gold Hotel", stabiliment de patru stele. Ca bonus, Ion Ionut a primit invitatii la meciul de fotbal Trabzonspor - Inter Milano, scor 1-1, de marti, din Liga Campionilor.
Joi seara a sosit la Trabzon si Lucian Bute, campionul mondial IBF la supermijlocie. Bute il va sustine pe JoJo Dan insotit de o gasca de galateni. Din Canada a venit si Stephan Larouche, antrenorul lui Bute.
Meciul nu va fi transmis de nicio televiziune din Romania
Bursa lui JoJo pentru acest meci este de aproximativ 100.000 de dolari. Din pacate, nicio televiziune din Romania nu a cumparat drepturile de transmisie ale galei de la Trabzon. In schimb, partida va fi transmisa in direct de Radio Romania Actualitati, cu Adrian Fetecau la microfon.
Populatia de delfini Irrawaddy din râul Mekong prezintă un mare risc de disparitie, anuntă organizatia WWF, estimându-se că mai există doar 85 de exemplare în viată. Prinderea delfinilor în plasele de pescuit si mortalitatea ridicată în rândul puilor fac foarte probabilă extinctia acestei specii.
Uneltele de pescuit, în special năvodul, dar si metodele ilegale de pescuit, care implică exploziile, otrava si electricitatea, au contribuit la declinul populatiei de delfini, sugerează un studiu realizat între 2007 si 2010.
"Dovezile demonstrează că foarte putine animale ajung la maturitate, iar delfinii bătrâni care mor nu pot fi înlocuiti", sustine Li Lifeng, directorul programului WWF dedicat conservării faunei din râuri.
Delfinii Irrawaddy trăiesc într-o portiune de 190 de kilometri a râului Mekong, între Kratie, Cambodgia si cascada Khone, care se află la granita cu Laos.
Cercetările demonstrează că populatia de delfini ce trăieste bazinul de apă format la granita dintre Cambodgia si Laos este extrem de redusă, numărând doar sapte sau opt indivizi, în ciuda faptului că delfinii Irrawaddy sunt protejati prin lege în ambele tări.
WWF cere Cambodgiei să stabilească un cadru juridic clar pentru protectia delfinilor, inclusiv măsuri de interzicere a năvoadelor folosite de pescarii din zonă, care duc la moartea a multor delfini.
Pe vremuri, acesti delfini se găseau în întreaga deltă a fluviului Mekong din Vietnam, până în Tonle Sap în Cambodgia si în afluentii din Laos ai acestui fluviu. Cu timpul au dispărut, fiind împuscati de către soldati, care îi vânau pentru uleiul pretios ce se putea obtine din trupul acestora.
În prezent, acesti delfini se mai găsesc doar în zonele de coastă a Asiei de sud si de sud-est si în trei râuri: Mekong, Ayeyarwady din Burma si Mahakam din Borneo.
ASTER, un radiometru japonez aflat la bordul satelitului Terra, lansat de NASA în 1999.
Efectul 3D este realizat prin fuzionarea a doua imagini bidimensionale, pentru a da senzatia de adâncime.
Prima versiune a acestei harti a fost publicata de NASA si Ministerul Economiei, Comertului si Industriei din Japonia în iunie 2009, dar noua versiune este mult îmbunatatita, adaugând 260.000 de imagini tridimensionale, pentru o acoperire mai buna.
Varianta actuala dispune de o rezolutie spatiala mai mare, o precizie verticala si orizontala sporita, acoperire mai realista a întinderilor de apa si capacitatea de a identifica lacuri cu diametru de un kilometru. Harta este disponibila online pentru utilizatorii de pretutindeni, accesul fiind gratuit.
Datele colectate de ASTER acopera 99% din uscatul Pamântului, de la 83 de grade latitudine nordica, la 83 de grade latitudine sudica.
Harta topografica se va dovedi utila în mai multe domenii, ea putând fi folosita pentru cercetari stiintifice, exploatarea resurselor energetice si conservarea celor naturale, managementul mediului, designul lucrarilor publice, studii de geologie si planificare urbanistica.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
