Jocurile erotice nu sunt apanajul exclusiv al omului. Si animalele dau dovada de fantezie. Stiu sa seduca si sa initieze rituri amoroase, uneori complexe. Cercetatorii s-au intrebat mereu daca animalele au sentimente precum cele umane. Daca se indragostesc... Raspunsul ramane insa drapat de mister. Va prezentam cateva esantioane din „cuibul de nebunii” al necuvantatoarelor.

„Mincinosii” au prioritate!

 Competitia dintre masculi presupune prezenta fizica sau indrazneala. In unele cazuri criteriile sunt insa diferite. Maimutele femele kahau din Borneo nu apreciaza masivitatea corporala ci dimensiunea nasului masculului, un veritabil semnal sexual. Cu cat acesta e mai mare, cu atat atractia e mai puternica.

Ispita haremului

 In lumea zebrelor regulile sunt foarte clare. Femelele se aduna in harem in jurul unui mascul dominator dar foarte dragastos. Ca sa devina stapanul haremului, masculul trebuie sa treaca prin incercari, adesea sangeroase, cu adversarii sai, dar merita pentru ca haremul ii asigura ratia mult ravnita de endorfine...

Dragoste si... reciclare

 Papagalii sunt atrasi, se pare, de bogatia de culori a penelor pe care si le expun cu ostentatie. In cazul „pasarii paradisului”, masculul incearca sa profite de cea mai buna lumina care sa-i puna in evidenta bogatia de culori a penelor, o garantie a seductiei. In timpul zbenguielilor, o parte din pene cad pe sol, la poalele copacilor: o adevarata mana cereasca pentru „pasarile-gradinar”. Masculii le strang cu grija pentru a decora cuiburile din ramurici. Femelele sunt extrem de „sensibile” fata de aceste detalii, nu din punct de vedere estetic insa, ci pasional.

Dragoste la inaltime

Urangutanii zburdalnici sunt mari amatori de sarutari si mangaieri, un preludiu al acuplarii. Locurile predilecte in care au loc manifestarile erotice nu sunt la sol, asa cum ar fi normal, ci la zeci de metri deasupra solului, partenerii fiind suspendati de liane.

Fragilitate, emotie si... paradox

 Gatul girafelor e un fel de calcai al lui Ahile. E foarte fragil. Cand un partener isi lasa capul pe gatul femelei, ei bine, asta e un semn de afectiune si de incredere pe care il accepta cu emotie. In momentul in care se produce insa acuplarea, gatul femelelor devine rigid, sugerandu-i partenerului faptul ca nu e dornica de acest gest de tandrete. Un paradox ca multe altele...

Autor: DORIN MARAN - magazin.ro

Ficatul – caci despre el este vorba – se afla asezat în etajul abdominal superior, unde ocupa spatiul din dreapta, numit loja hepatica. Ficatul este cea mai mare si cea mai grea glanda din corp, avand o greutate variabila între 1400-1700 g, circa 1/40 din greutatea corpului, si are un continut foarte bogat în sange. Desi are o consistenta dura, este foarte fragil, fapt care se datoreste unei bogate vascularizatii.

Forma ficatului a fost comparata cu segmentul superior al unui ovoid, fiind împartit în doi lobi: lobul drept, cel mai mare, si lobul stang, mai mic.
 Prin studii experimentale, s-a constatat ca ficatul are cea mai mare putere de regenerare dintre toate organele corpului uman. De fapt, el este si organul cu regenerarea cea mai rapida dintre toate organele corpului uman. Prin activitatea sa, ficatul este considerat de majoritatea specialistilor ca un adevarat laborator central, cu importanta primordiala în mentinerea constantelor biologice din sange.

Cateva dintre functiile sale:

 - participa la sinteza si la degradarea proteinelor, la sinteza de aminoacizi, esentiali, indispensabili vietii;
 - participa la metabolizarea glucidelor si a grasimilor, astfel ca, printr-o serie de procese chimice, genereaza energia necesara functionarii tuturor organelor;
 - ficatul este organul care produce bila, cu participare importanta la procese de digestie, deci de prelucrare a alimentelor, bila fiind depozitata în vezica biliara.
 Un rol important al ficatului îl constituie sinteza formatiunilor factorilor de coagulare, deci sinteza de fribinogen si de protrombina. De asemenea, ficatul este organul de depozitare a vitaminei K.

Alte procese la care participa ficatul ar fi atat metabolizarea alcoolului, a hormonilor, cat si functia antitoxica, ficatul detoxificand substantele cu continut de toxine.
 Din cele relatate mai sus ne dam bine seama de marea importanta a acestui organ si întelegem de ce, cand capacitatea acestuia este depasita, începe o suferinta a tuturor organelor.

Principalele cauze care pot afecta functiile ficatului sunt:
 - cauze infectioase – hepatita epidemica detine rolul principal; este produsa prin inocularea pe cale orala sau injectabila a virusului hepatic;
 - hepatite toxice – aceste forme de îmbolnaviri apar în cazul manipularii sau expunerii în medii cu substante toxice, cum sunt: substante organo-fosforice, benzen, coloranti sintetici, ori prin consumul unor cantitati crescute de alcool si de medicamente.
 In urma testarii functiei hepatice, principalele dereglari se evidentiaza prin cresterea enzimelor hepatice, de exemplu transaminazele, scaderea proteinelor din sange, tulburari în procesul de coagulare, respectiv prin aparitia de mici hemoragii etc.

Ce trebuie sa cunoasca bolnavii cu afectiuni ale ficatului:

 - s-a constatat ca, de cele mai multe ori, evolutia nefavorabila a bolilor de ficat se explica prin nerespectarea normelor igieno-dietetice. In acest context, trebuie respectat atat regimul de odihna, cat si cel alimentar.
 Cateva dintre alimentele interzise: bauturile alcoolice, cafeaua, carnea grasa de porc, de oaie, mezelurile, afumaturile, condimentele, mustarul, piperul, fasolea.

 Alimente permise: sucurile de fructe, ceaiurile, produsele lactate, carnea slaba de vaca si pasare, peste slab (stiuca, salau), branzeturile sub orice forma, exceptandu-le pe cele afumate. Dintre condimente se recomanda cimbrul si telina.Pentru bolnavii cu afectiuni ale ficatului sunt indicate curele de fructe ca: struguri, pepeni, mere, lamai, portocale. Cu actiune protectoare pentru celula hepatica si cu rezultate bune se recomanda mierea de albine. Se recomanda, de asemenea, infuziile de sunatoare, de coada-soricelului si de cimbru (Herba sepylli).

Alte recomandari: mesele trebuie sa fie mai mici si mai dese, trebuie evitate eforturile fizice, starile de stres, tensiunile nervoase; de asemenea, trebuie respectate orele de somn.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Produs alimentar extrem de raspandit si consumat pe intreaga planeta, pastele fainoase au fost si sunt, pe de o parte, mult laudate pentru calitatile lor nutritive, dar si, pe de alta parte, privite cu suspiciune, din cauza unor posibile efecte nedorite ale consumului excesiv. Ca sa impace cumva pe toata lumea, nutritionistii fac recomandarea cea mai simpla si mai de bun-simt: deoarece au un index glicemic ridicat, e bine sa consumam pastele cu moderatie. Sa vedem insa care ar fi calitatile si „defectele” acestui gustos aliment.

Intre diabet si cancer

Am inceput cu vestea rea. Intr-adevar, cercetarile realizate in legatura cu consumul de paste fainoase au indicat atat o favorizare a diabetului, cat si cresterea riscului de cancer. Glucidele foarte rafinate, cum sunt si pastele au o incarcatura glicemica (IG) ridicata, care provoaca o secretie de insulina deosebit de importanta. In cadrul unor studii realizate in perioade diferite la Harvard, s-au putut identifica argumente pentru faptul ca, la femei, cu cat alimentatia este mai saraca in fibre si mai bogata in produse cu o incarcatura glicemica ridicata, cu atat creste riscul dezvoltarii unui diabet de tip 2.

Privitor la alte efecte nedorite, cercetatori italieni au comparat obiceiurile alimentare ale unor pacienti internati pentru cancer renal, cu cele ale altor bolnavi, cu diverse diagnostice. Verdictul: consumul de orez si de paste fainoase este asociat cu o crestere de 30% a riscului de cancer. Interesant, dar si alarmant, este amanuntul ca riscul cel mai mare – 94%! – apare in cazul marilor consumatori de paine preparata din faina rafinata. Din cauza incarcaturii glicemice ridicate, pastele pot de asemenea sa favorizeze cancerul de san si cancerul tiroidei.

Fara grija pentru silueta

Desi o prejudecata larg raspandita sugereaza ca un consum ridicat de paste duce sigur la ingrasare, nutritionistii sustin contrariul. O portie normala de paste, adica 200 de grame, reprezinta o incarcatura glicemica de 23, valoare ridicata. (Incarcatura glicemica se refera la capacitatea alimentului de a creste cantitatea de zahar din sange. O incarcatra glicemica mai mare de 19 este considerata ridicata, iar sub 10, scazuta.) Un regim alimentar cu o asemenea IG poate conduce la supraponderalitate, si poate chiar sa impiedice slabitul.

Cercetatorii australieni au analizat rezultatele mai multor teste clinice, comparand efectele asupra pierderii de greutate in cadrul regimurilor bazate pe IG ridicata (paste, paine alba, orez alb, piure de cartofi, produse pe baza de cereale rafinate) cu cele bazate pe IG scazuta (cereale integrale, leguminoase etc.). Concluzia: regimurile cu IG scazuta determina pierderea mai multor kilograme la persoanele supraponderale, decat regimurile cu IG ridicata. Chiar daca mancam fara restrictii, fara controlul caloriilor, regimurile cu IG scazuta fac la fel de bine ca si cele restrictive cu putine grasimi. Totodata, ele amelioreaza nivelul colesterolului „rau” din sange.

Cum sa le consumam

Un factor major care determina indicele glicemic al cerealelor este starea structurala a amidonului continut: gelatinizat sau nu. Or, acesta se gelatinizeaza cand este fiert in apa si in aceasta stare sucurile digestive il transforma foarte usor in glucoza. De aceea, se recomanda ca pastele sa fie preparate „al dente” (fierte in apa clocotita suficient de mult ca sa se inmoaie, dar nu sa se farame), decat sa se fiarba foarte mult. In acelasi timp, de preferat ar fi sa se consume paste integrale, care au un continut de fibre mai ridicat (antidiabet), ca si de vitamine (B1, B2, B5, B3, K, E) si de minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, zinc, mangan).

Aceste paste au si cea mai sanatoasa incarcatura glicemica. Intr-adevar, fibrele formeaza un gel care incetineste eliminarea gastrica si deci absorbtia de glucoza. De aceea, spaghetele „normale” au o IG de 37, in timp ce spaghetele integrale au IG 23. Pentru imbunatatirea calitatilor pastelor, nutritionistii pregatesc in prezent formule optime in vederea „imbogatirii” acestui produs cu leguminoase, cum sunt lintea si fasolea, cu toate varietatile lor.

Spaghete sau orez?

Intre cele doua alimente exista similitudini, dar si unele deosebiri transante in ce priveste compozitia, asa ca va prezentam mai jos, in paralel, continutul in principalele elemente din spaghete (S) si orez (O). Valoarea este exprimata pentru o portie de 200 grame.
– Energie (kcal) : 200 (s) – 200 (O)
– Proteine (g) : 9,5 (S) – 4,76 (O)
– Lipide (g) : 1,34 (S) – 0,42 (O)
– Glucide (g) : 53,3 (S) – 57,18 (O)
– Index glicemic : 44 (S) – 64 (O)
– Vitamina B9 (g) : 14 (S) – 4 (O)
– Vitamina B3 (mg) : 0,8 (S) – 0,8 (O)
– Vitamina B5 (mg) : 0,22 (S) – 0,82 (O)
– Vitamina B2 (mg) : 0,04 (S) – 0,03 (O)
– Vitamina B1 (mg) : 0,04 (S) – 0,03 (O)
– Vitamina B6 (mg) : 0,07 (S) – 0,1 (O)
– Calciu (mg) : 14 (S) – 6 (O)
– Fier (mg) : 1 (S) – 0,4 (O)
– Magneziu (mg) : 36 (S) – 26 (O)
– Fosfor (mg) : 108 (S) – 74 (O)
– Seleniu (mg) : 42,6 (S) – 15 (O)
– Incarcatura glicemica (mg) : 23 (S) – 36 (O)

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Se pare ca ne-am pierdut statutul de creatura superioara unica. Primatologii au spulberat ultima frontiera dintre om si maimutele mari, demonstrand fara dubiu ca empatia, constiinta de sine, cooperarea exista si la aceste fiinte. Din pacate, urangutanul, bonobo, cimpanzeul si gorila sunt specii amenintate cu disparitia. Pana prin anii 80, din cauza vanatorii si a capturarii lor, iar astazi din cauza restrangerii drastice a mediului de viata, prin despaduririle masive si irationale.

Unelte, violenta, sex

Cercetatorul Frans de Waal arata ca psihologia umana reprezinta o prelungire a celei animale, trecand prin exemplul cimpanzeului si al bonobo. El respinge ideea superioritatii omului, care s-a ridicat deasupra naturii. Dimpotriva, fiecare dintre actiunile noastre isi gaseste fundamentul in lumea animala si pentru aceasta aduce numeroase exemple extrase din observatiile sale asupra primatelor. Concluzia – omul este doar o maimuta goala, adica fara blana! Schimbarea a inceput insa in 1964, cand primatologul Jane Goodall a observat cimpanzei care isi confectionau si apoi foloseau diverse unelte.

Ulterior, ea a fost martorul unor razboaie intercomunitare la cimpanzeii salbatici, violenta naturala selectionata prin evolutie, ca si la om. De altfel, noi avem in comun cu aceasta specie 98,6 din patrimoniul genetic. Dupa anii ’80,  a intrat in centrul atentiei bonobo, mai apropiat genetic de Homo sapiens. Pacifist, acesta rezolva conflictele cu blandete, recurgand la „argumentul” sexului.

Altruism si refuzul nedreptatii

Empatia se refera la intelegerea emotiilor altui individ si la faptul de a fi afectat de acestea. Ea are insa trei nivele. Primul e un fel de „contaminare emotionala” si exista la toate mamiferele. Intelegerea trairilor unui congener apare doar la elefanti, delfini si maimute mari. Cat despre nivelul al treilea, intelegerea emotiilor, dar si a intentiilor celuilalt, nu-i caracterizeaza decat pe oameni si pe maimutele mari. In plus, un interes aparte pentru alte specii se manifesta in mod explicit, iar drept exemplu avem un bonobo care, gasind o pasare ce se lovise de un geam, a ridicat-o cu grija, apoi i-a dat drumul sa zboare din varful unui arbore, dupa ce i-a desfacut aripile, ca s-o ajute la zbor.

Empatia este asadar un continuum, pe care se grefeaza emotiile. Maimutele capucin sunt foarte sensibile la inechitati. Pe parcursul unor studii in domeniu, mai multi capucini primeau cate un castravete pentru efectuarea aceleiasi sarcini. S-a observat ca, daca in contextul respectiv unul dintre subiecti primea strugure (mult mai atractiv), partenerul confruntat cu o asemenea nedreptate refuza sa continue exercitiul. Aceeasi atitudine s-a observat si la cimpanzei.

Cine decide regulile jocului?

Un element esential in evolutia speciilor il constituie capacitatea de comunicare. Privitor la primate, cunostintele sunt inca destul de reduse, deoarece limbajul sonor este „imbogatit” cu componente vizuale (gesturi si mimica faciala), capital la care cimpanzeii exceleaza. Mai mult, acestia recurg si la un gen de consens comportamental implicit. De pilda, atunci cand patruleaza la limita (frontiera) teritoriului lor, cimpanzeii o fac intr-o liniste deplina, pentru a putea surprinde eventualii intrusi.

Totul pare stabilit de comun acord, in prealabil, dar cine a decis aceasta si cum le-a fost comunicata ideea si celorlalti membri ai comunitatii? Extrovertire, cordialitate, constienta, stabilitate emotionala si deschidere spirituala. Iata cele cinci mari trasaturi de personalitate distinse de psihologia umana, care insa apar si la primate. Ceea ce demonstreaza inca odata ca distanta dintre noi si aceste fiinte este infima; sau, poate, ca omul este si el un fel de maimuta, ca oricare alta.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Pana nu demult, teza otravirii imparatului a fost larg acceptata. O teza sustinuta de concentratia mare de arsenic din parul sau. Pentru a o valida, sustinatorii ei au incercat sa gaseasca un vinovat (Montholon?!) si un mobil (bani, glorie, gelozie?). Cercetari recente configureaza insa un alt punct de vedere. La putina vreme dupa ce si-a dat sufletul, in data de 5 mai 1821, in urma unei perioade de 5 ani si 7 luni de exil in insula Sfanta Elena, s-au emis mai multe ipoteze legate de cauzele mortii imparatului.

S-a considerat ca ar fi putut muri in urma unui cancer la stomac sau a unui abces al ficatului sau ca ar fi fost ucis din ordinul englezilor sau al contelui Artois, viitorul Charles X. Sau, asasinat de un sot gelos. Aproape fiecare ipoteza e insotita de arsenic. Primul care a pus acest diagnostic a fost dr. Antommarchi (medicul personal al imparatului) si colaboratorii sai englezi, autorii autopsiei in urma careia au fost constatate leziuni canceroase la stomac. Prin anii ’60, un stomatolog suedez a tras concluzia ca Napoleon n-ar fi murit de moarte naturala si ca a fost asasinat. Acesta a analizat cateva fire de par si a depistat urme de arsenic.

Concluzia sa a facut cariera. Istoricii s-au intrecut in schitarea unor intrigi care ar fi culminat cu otravirea. Toti s-au indreptat spre Charles de Montholon, unul din companionii imparatului cu grad de general. Motivul? Gelozia. O alta versiune: Montholon ar fi incercat sa-l imbolveasca pentru a putea fi repatriat. Dar, fatalitate, dozele de medicamente administrate pe baza de arsenic i-ar fi grabit moartea. Noile analize ale unor esantioane din parul imparatului dinainte si dupa sosirea in insula (din medalioane) si dupa moartea sa, au spulberat aceste supozitii.

Daca zaharurile au rolul lor bine determinat in mentinerea echilibrului organismului nostru, excesul de zahar are, dimpotriva, efecte nedorite. Consumul de zahar in cantitate mare activeaza formarea tesutului adipos, in detrimentul tesutului muscular, potrivit cercetatorilor italieni din Ferrara si Sadova. De altfel, zaharul era deja cunoscut ca stimulent al acumularii de grasimi in celulele tesutului adipos (adipocite).

Dar, cand in laborator s-a marit concentratia de glucoza in mediul de cultura celulara, adipocitele au aparut nu numai din celule suse ale tesutului adipos, ci si din cele ale tesutului muscular. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca, daca toate aceste observatii se confirma, abuzul de zahar devine alarmant, in primul rand pentru copii, deoarece el influenteaza negativ formarea tesuturilor.

Intr-adevar, in primii ani ai copilariei, in corpul omului se formeaza capitalul de adipocite. Daca zaharul in exces actioneaza asupra formarii acestora, potentialul celulelor musculare poate fi deturnat de la rolul sau de ardere a energiei, favorizand in schimb adipocitele, care stocheaza energie sub forma de grasimi. O asemenea influenta se poate face simtita chiar in stadiul intrauterin, daca viitoarea mama e diabetica sau mare consumatoare de dulciuri, fapt ce explica si transmiterea obezitatii de la o generatie la alta.

Pe baza observatiilor amintite, se sugereaza ca diabetul de tip II apare mai repede, daca organismul a pierdut o mare parte din tesuturile capabile sa elimine glucoza. Un adevarat cerc vicios, care nu poate fi „spart” decat cu participarea directa si nemijlocita a bolnavului si, pe de alta parte, care poate fi combatut de catre parinti, in beneficiul – pentru toata viata – al copiilor lor.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Revista Magazin

Despre nenorocirile produse de fumat poate ca n-ar trebui sa mai vorbim, pentru ca mai toata lumea stie ce efecte dezastruoase produce fumul tigarilor, atat pentru cel inrobit de acest vicu, cat si pentru nefumatorii din jurul sau. Intoxicatia acuta cu nicotina – tabagismul – provine din inhalarea acestei substante nocive, dar si a oxidului de carbon, a gudroanelor, principalele componente ale tutunului ars. Efectele nefaste se rasfrang in tot organismul, dupa cum vom arata mai jos.

Cu toate acestea, industria tigarilor atinge cote de afaceri fabuloase, comparabile cu ale celorlalte doua mari categorii de droguri: alcoolul si stupefiantele. Desi, de multa vreme, metode si preparate care sa ajute la renuntarea la fumat exista.Un organism ruinat La noi, numai in Bucuresti, circa 35% din populatie este reprezentata de fumatorii activi, 10% sunt fumatori pasivi, 8,5% fumatori ocazionali si doar restul, nefumatori; mai putin de jumatate.

Dincolo de motivatie (placere, lipsa de maturitate, necazuri etc.), trebuie vazuta realitatea dura careia i se expun fumatorii, de bunavoie. Afectarea creierului se manifesta prin cefalee, amnezie, tremuraturi; a plamanilor, prin laringite, emfizem, bronsite, cancer pulmonar (in peste 50% din cazuri!); a aparatului digestiv, prin dispepsii, diaree sau constipatii, gastrita, ulcere; a vazului, prin ambliopie tabagica (ingustarea si tulburarea campului vizual) si degenerescenta maculara senila, cu evolutie spre orbire; a sistemului cardio-vascular, prin angine, aritmii, arterioscleroza, hipertensiune arteriala, accidente vasculare, infarct miocardic (de 2-3 ori mai frecvent la fumatori); a sistemului-osos, prin marirea vitezei de diminuare a calciului din oase (osteoporoza).

Mai putem adauga afectiunile gurii, care pot merge pana la cancere, ale pielii, ca si ale organelor genitale si sexualitatii. Cat despre femeia insarcinata care fumeaza, ea nu se condamna doar pe sine, ci si pe fatul care poate vedea lumina zilei impovarat pe viata cu grave probleme de sanatate.

Actiuni pe plan social

Daca am aborda un ton cu o oarecare nuanta de cinism, am putea spune ca individul care vrea sa se sinucida lent, fumand, nu poate fi oprit de nimeni s-o faca. Marea drama este insa ca el trage dupa sine si persoane deloc atrase de acest viciu. Copiii sunt primii afectati de fumatul pasiv, iar urmarile pot ajunge la gravitate extrema. Practic, ele sunt aceleasi cu cele la care se expun fumatorii activi, chiar daca in proportie mai mica. Datele pe care le detinem sunt cutremuratoare, insa spatiul nu ne permite sa le prezentam aici.

Mai utile ar fi insa recomandarile pentru a lupta impotriva fumatului. Din partea societatii, pot veni initiative si actiuni indreptate catre informarea mai detaliata a populatiei in legatura cu efectele fumatului, pana la presiuni asupra factorilor de decizie, pentru a adopta legi in vederea diminuarii numarului de fumatori si a interzicerii fumatului, in orice spatiu unde exista si nefumatori. Pe plan international, OMS a stabilit ca 31 mai sa fie Ziua Mondiala impotriva Fumatului. Pretutindeni, exista ONG-uri care actioneaza in acest sens; Uniunea Europeana a Nefumatorilor pare a fi cea mai activa pe continentul nostru, dar din pacate, desi avem si in Romania asemenea organisme, activitatea lor nu e mai deloc vizibila.

Metode si preparate ajutatoare

Terapeutii recomanda diverse metode blande pentru renuntarea la fumat. Prima este renuntarea brusca la acest viciu, care vine de regula pe fondul unor evenimente importante: imbolnavire grava, casatorie, nasterea unui copil, o revelatie brusca, saracirea etc. Presopunctura si acupunctura ajuta destul de mult, dar aici e nevoie de ajutorul specialistilor in domeniu; oricum, procedurile nu sunt dureroase. Fitoterapia contribuie din plin la lupta impotriva fumatului. Oarecum paradoxal, se recomanda confectionarea de... tigari, din anumite plante medicinale, care vor taia insa dorinta de fumat. Iata cateva asemenea combinatii (plantele vor fi bine uscate).

- Cretisor sau vindecea (Betonica officinalis L.), in amestec cu podbal si cu izma.
 - Izma (Mentha piperita L.), in amestec cu vinarita si podbal, in proportii egale. Se folosesc doar frunze, amestecul  se lasa o noapte in apa indulcita cu miere, apoi se usuca bine, se toaca marunt si se fac tigari.
 - Amestec in cantitati egale, din arnica, izma, coada-calului, cretisor, usturoi, lemn cainesc, pedicuta, podbal, soc, vinarita.
 Si sucurile sau infuziile de plante ajuta la eliminarea tigarilor.
 - Cresonul este antidot al nicotinei. Trebuie folosit proaspat, sub forma de suc, 60-150 ml pe zi, in apa sau in supa rece.

- Podbalul combate tusea tabagica. Sucul se obtine prin presarea frunzelor si se consuma zilnic cate 2-3 lingurite, intr-o ceasca de supa sau de lapte fierbinte.
 - Pedicuta se infuzeaza 10-15 minute, cu 5 grame din partile aeriene ale plantei, la 150 ml de apa. Se bea dimineata, la o ora dupa micul dejun, pana la abandonarea fumatului.

Radacina de obligeana, uscata si taiata marunt, se mesteca lent, apoi se scuipa, nu se inghite. Gustul acesteia diminueaza pana la anulare dorinta de a fuma.
 Exista si alte metode blande de renuntare la tigari, pe care le vom aborda cu alta ocazie. Trebuie totusi sa amintim de fiecare data ca primul element ce contribuie la reusita este vointa ferma a persoanei in cauza.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Fizicienii de pretutindeni asteapta cu interes pornirea celui mai puternic accelerator de particule construit vreodata – Large Hadron Collider (LHC), un dispozitiv care a costat aproape 9 miliarde de dolari si care va reproduce conditiile existente in momentul genezei universului, Big Bang.  Prof. Irina Arefeva si dr. Igor Volovici, de la Institutul Matematic Steklov din Moscova sunt de parere ca prin acest vast experiment ce va debuta la inceputul verii, sub egida CERN, langa orasul elvetian Geneva, omenirea ar putea face cunostinta cu calatoriile in timp.

Ideea calatoriilor in timp s-a nascut atunci cand colegul lui Albert Einstein, Kurt Godel, a folosit teoria relativitatii pentru a arata ca expeditiile in trecut sunt posibile, dar numai din momentul in care pamantenii vor reusi sa creeze prima masina temporala – ceea ce inseamna ca daca la vara, experimentul CERN va reusi, ne-am putea astepta sa primim vizitatori din viitor, anul 2008 devenind astfel „anul zero” pentru turismul temporal!

Inca din 1949, cand aceasta idee a fost relevata, fizicieni eminenti au dezbatut problema calatoriei temporale, fiindca ea submina notiunile de cauza si efect, generand paradoxuri ireconciliabile: un calator temporal s-ar fi putut intoarce in trecut pentru a-si ucide strabunii, prin urmare teoretic el nu s-ar mai fi putut naste.

Enigmaticele „gauri de vierme” exista sau nu?

Dupa aproape saizeci de ani, controversa nu a fost inca transata. Cei doi savanti rusi sustin ca energiile dezvoltate de LHC sunt concentrate intr-o particula subatomica – de milioane de miliarde de ori mai mica decat un microb – care reprezinta caramida de baza a universului. Gravitatia terestra produce insa distorsiuni in acest cuantum spatio-temporal si energia produsa de LHC poate distorsiona timpul, in asa fel incat acesta se „intoarce”, practic, inapoi.

Aceste salturi inapoi, numite de savanti „curbe temporale inchise” ne-ar putea ajuta, cel putin in teorie, sa revedem momente din trecut. Schema a prins contur atunci cand in 1988, echipa profesorului Kip Thorne de la Institutul Tehnologic Pasadena, din California, a sustinut ca asa-numitele „gauri de vierme”, prin spatiu-timp, ar putea permite calatoriile temporale – ideea fiind popularizata de regretatul Carl Sagan in cartea sa, Contact.

Irina Arefeva considera ca experimentul LHC ar putea crea „gauri de vierme”, permitand o forma de intoarcere in trecut. Desigur, nimeni nu contesta ca aceste tunele miniaturale n-ar putea permite decat particulelor subatomice sa calatoreasca in timp, dar chiar si asa, inceputul e promitator. „Tot ceea ce speram, deocamdata, ar fi ca acest experiment sa ne ofere indicii clare despre existenta gaurilor de vierme. Daca o parte din energia produsa de ciocnirile particulelor va disparea brusc, ar insemna ca in urma coliziunilor unele particule au patruns, prin gauri de vierme, inapoi in timp”, spune dr. Volovici.

Nu toata comunitatea stiintifica este insa de acord cu opiniile exprimate de cei doi savanti rusi. Dr. Brian Cox, de la Universitatea Manchester, sustine ca: „Energia miliardelor de raze cosmice care au penetrat atmosfera terestra vreme de cinci miliarde de ani este cu mult mai mare decat cea produsa la LHC, prin urmare logic ar fi ca eventualii calatori temporali sa se afle deja aici. Nu cred ca experimentul desfasurat in Elvetia va face lumina in ceea ce priveste existenta gaurilor de vierme si cu atat mai putin ne va face sa ne trezim in laborator cu vizitatori din viitor.”

Autor: GABRIEL TUDOR

Enurezisul este o stare tranzitorie a copilariei. Copilul urineaza, ziua sau noaptea – la anumite intervale de timp – pe el sau în patul sau, la varsta la care mecanismele de control ale mictiunii nu s-au instalat înca. In general, dupa varsta de 24 de luni, copilul mic trebuie obisnuit cu starea de curatenie, de igiena.

Este varsta la care el poate întelege ca îi trebuie olita si pentru aceasta îi solicita pe cei din jur, iar la 3 ani, de regula, îsi poate face singur acest oficiu. Depasind, însa, varsta de 3-4 ani, daca ziua ori noaptea micutul îsi mai uda chiloteii si patul, cazul trebuie prezentat medicului. Daca au trecut cel putin 6 luni de zile dupa varsta de mai sus, de cand copilul nu a mai urinat în pat si dintr-o data reîncepe, aceasta constituie dovada certa a instalarii unui enurezis secundar. In astfel de cazuri, unii copii, desi raman curati toata ziua, îsi uda noaptea patul, motiv pentru care este bine sa li se aplice „pampers”-urile.

Specialistii nu au nici un argument pentru a demonstra ca aceasta tulburare este legata de ereditate, în schimb, se poate spune cu certitudine ca unul din zece cazuri de enurezis se declanseaza pe fond psihic. Asadar, dupa ce luni sau chiar ani de zile acesti copii erau mereu curati, dintr-o data încep sa ude patul, ca si în perioada primei copilarii. Ce s-a petrecut în sufletul copilului? Ce „drame”, ce îngrijorari l-au coplesit?

Uneori acest fenomen revine o data cu începerea scolii, pentru ca el, copilul, este incapabil sa se adapteze obligatiilor scolare. Ori cauza poate fi un nou fratior sau o surioara ce au aparut în familie, fata de care parintii sunt mai dragastosi si, pe el, copilul cel mare, l-au dat uitarii. Ori – de ce nu – unul din bunicii lui dragi este bolnav sau a decedat si sufletul lui mic a fost cuprins de durere. Dar daca tensiunile nervoase din familie sunt pentru copil insuportabile? Dumneavoastra, parintii, va certati, va agresati fizic, va insultati, îl neglijati pe cel mic ori îl uitati pe afara, ca pe un lucru de nimic? L-ati avertizat în ultimul timp cu pedepse corporale, cu umilinte, cu vorbe crunte.

Toate acestea s-au incrustat în sufletul lui atat de gingas si dumneavoastra nu stiti ce rana ati deschis. Iata, asadar, cateva motive pentru instalarea enurezisului secundar, asa-zis „psihogen”, cel mai frecvent întalnit în pediatrie. Nu-i mai putin adevarat ca, în asemenea cazuri, poate interveni si o imaturitate a circuitului nervos care comanda vezica si atunci, dormind profund, copilul urineaza în pat. Pentru asa-numitii enuretici diurni, cei care urineaza pe ei necontenit si ziua, mama, educatoarea, trebuie sa aiba grija ca din 2 în 2 ore sa-i trimita la toaleta. Insistent, dar calm, adoptand o astfel de atitudine, este posibil ca în cateva luni de zile enurezisul sa dispara. Cu o conditie: copilul enuretic trebuie sa se supuna acestor recomandari psiho-medicale, pentru ca totul sa reintre în normal.

Alte cazuri – este adevarat, mai putine – de enurezis nocturn sau/si diurn se pot datora unor malformatii ale cailor renouretrale, ale vezicii urinare sau ale uretrei si chiar unei anomalii de conformatie, unei vertebre din zona lombara, cunoscuta sub denumirea de spina bifida.

In sfarsit, o alta cauza, nu prea rara, care determina aparitia enurezisului la copil, o constituie infectia urinara, cu dispersie de microbi patogeni (colibacili, proteus, pioceanic etc.). Un examen clinic al copilului si una sau mai multe uroculturi vor evidentia prezenta unui anume microb în caile urinare si, în functie de rezultatul antibiogramei, se va institui un tratament medicamentos cu substante chimioterapice sau antibiotic. Este o medicatie meticuloasa care se va aplica numai cu recomandarea si sub supravegherea medicala.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Educatia fizica este considerata de cei mai multi dintre noi o „disciplina” scolara mai degraba minora. Uitam insa ca miscarea, sportul inseamna si sanatate, ceea ce impune ca orice persoana, indiferent de varsta si in aproape  orice imprejurare, sa-si cunoasca limitele, nevoile  si sa opteze, fara cea mai mica ezitare, pentru un asemenea remediu etern valabil.

Natatia

Este un sport ce se poate practica oricand, cu moderatie, fara a implica, de pilda, dureri musculare ori sufocare, chiar daca il reluam dupa o perioada de intrerupere (se poate compara, din acest punct de vedere, cu alergarea). Ca orice sport de anduranta, inotul are drept efect principal destinderea profunda a organismului, cu atat mai mult, cu cat mediul acvatic favorizeaza relaxarea. O calitate foarte apreciata de persoanele ce presteaza activitati in urma carora se aleg cu dureri de spate (circa 80% din indivizii activi).

Pentru acestea, terapeutii nu recomanda stilul bras, care accentueaza curbura vertebrelor cervicale, ci craul, cu conditia mentinerii corpului cat mai intins posibil si cu privirea ridicata catre cer. In lombalgiile persistente, ideal este ca bratele sa fie tinute de-a lungul corpului si sa se efectueze baterea apei cu picioarele, pentru a nu se accentua curbura coloanei lombare. Un alt avantaj general: inotul pune la treaba toti muschii spatelui, confirmand astfel ideea ca bolile ne ating cu atat mai rar, cu cat avem o spinare mai dreapta, mai puternica.

Drumetia

Plimbarile lungi, printr-o padure sau pe un drum de tara marginit de iarba verde si de flori, la munte, in campie, pe dealuri, asemenea momente de calmare spirituala, mentala si de antrenament fizic nu ar trebui sa lipseasca din modul nostru de viata, oricat ne-ar grabi de mult ritmurile cotidiene ale orasului. Mersul pe jos se recomanda in orice perioada a anului si poate incepe chiar o data cu iesirea pe usa casei.

El pune in functiune toti muschii corpului, picioarele, bratele, abdomenul, spatele, realizand astfel un gen de masaj intern al tubului digestiv, ce favorizeaza tranzitul intestinal si lupta impotriva constipatiei. In plus, se imbunatateste rezistenta inimii si se dezvolta capacitatea respiratorie, oxigenandu-se intregul organism. Spiritul beneficiaza si el de binefacerile mersului pe jos. Astfel, in timp ce contemplam un peisaj care ne incanta, creierul produce endorfine, substante naturale ce provoaca o senzatie de bine. Rezultatul este ca, daca pornim la plimbare tensionati, ne intoarcem relaxati, senini. Nu e nimic exagerat in aceasta remarca, dovada concreta fiind faptul ca milioane de oameni agreeaza, si la noi, mersul pe jos.

Rolele

Aveti nevoie de ceva aer in plus? Puneti-va rolele (sau patinele cu rotile, cum mai sunt numite) si porniti! Pare, pentru unii, o extravaganta sau o joaca rezervata exclusiv copiilor si adolescentilor, dar, odata depasite prejudecatile, putem constata singuri ca oricine poate deveni roller, spre folosul sau, din punct de vedere al sanatatii. Avantajul acestui sport mai nou este ca antrenamentele pot fi efectuate la doi pasi de casa sau – de ce nu? – de birou. O conditie esentiala trebuie respectata: stapanirea unei minime tehnici de rulare, pentru incepatori recomandandu-se si doua-trei cursuri de initiere.

Altfel, crisparea, oboseala excesiva si... cazaturile vor transforma, inevitabil, o placere ce ne e necesara si utila, in repulsie. Practicarea in mod regulat a deplasarii pe role permite antrenarea sistemului cardio-vascular, la fel ca un sport de anduranta. Deoarece un numar de calorii semnificativ se consuma, din rezervele adipoase, dupa un timp si silueta va deveni mai supla, corpul mai ferm, mai tonic si mult mai mobil. La rolleri, toti muschii lucreaza: cei ai picioarelor si ai feselor, cei ai bratelor si ai abdomenului, cei ai gatului si ai spatelui s.a.m.d. Iar in plus, cei ce nu stiu inca de ce alte asemenea foloase putem avea parte trebuie sa afle ca deplasarea pe role este ca un inceput de zbor, dand o senzatie puternica de libertate.

Sursa: magazin.ro - ADRIAN-NICOLAE POPESCU