Ideea potrivit careia alimentatia influenteaza aparitia tumorilor nu este recenta. Ea s-a nascut dupa ce s-a constatat ca populatia de mormoni din SUA care consuma cantitati infime de carne in favoarea legumelor si cerealelor de tot felul si nu beau niciodata alcool, cunoaste extrem de putine cazuri de cancer de colon si de san. De atunci, s-au facut sute de studii care au dus la concluzii uimitoare in ce priveste rolul major pe care il joaca in special vegetalele proaspete in prevenirea temutei maladii. Astfel, s-a dovedit ca persoanele care consuma 35 g fibre pe zi in medie (echivalentul a sapte portii de fructe si legume) au un risc de cancer colorectal mai mic cu 40%.
Iar procentul este cu atat mai scazut cu cat acest regim este dublat de multa miscare zilnic. Pentru asta nu trebuie sa deveniti vegetarieni. Un studiu intreprins in Europa pe un lot de 500 de mii de persoane din 10 tari diferite din nordul pana in sudul batranului continent, cu varste cuprinse intre 35 si 70 de ani, a demonstrat ca pentru a preveni cancerul la colon nu trebuie sa renunti la carne, ci sa cresti cantitatea de vegetale – principala sursa de fibre naturale. Asigurati-va ca mancati la fiecare masa principala o leguma sau o salata si un fruct la desert. Nu conteaza pentru ce varietate optati, caci toate sunt benefice pentru sanatate. Si nu doar in prevenirea cancerului de colon sunt utile, ci si in alte forme ale bolii care afecteaza esofagul, stomacul, pancreasul.
Mancati mai mult peste
Inca de acum cateva zeci de ani se banuia ca excesul de carne nu este sanatos. Studii relativ recente au confirmat aceasta banuiala. S-a regrupat carnea in trei categorii distincte: carne rosie, mezeluri si carne de pasare. Prima includea carnea de vita, de porc, de miel si de oaie, proaspata, portionata si/sau inghetata. A doua categorie includea carnea de porc si de vita conservata prin adaus de sare (cu sau fara nitriti), la fum, marinata, prin uscare sau coacere (jambon, carnati, pateu etc).
Carnea de pasare era reprezentata de gaini si curcani. Rezultatul: riscul de cancer colorectal este mai ridicat la consumatorii de carne rosie si mezeluri la fiecare masa. In schimb, nu sunt probleme in randul consumatorilor de carne de pui si de curcan. Nu se pune problema sa renuntati la consumul de carne, ci doar sa incercati sa va limitati la a o consuma de maximum doua ori pe saptamana. Inlocuiti-o cu peste: se pare ca acizii grasi aflati in cantitate importanta in uleiul de peste, inhiba dezvoltarea tumorilor canceroase.
Consumati cereale integrale
Fie ca este vorba de grau, de ovaz, linte, soia sau secara toate sunt benefice pentru sanatate. Este timpul sa redescoperiti gustul cerealelor si leguminoaselor cat mai putin prelucrate cu putinta. Caci continutul mare de fibre le face arme redutabile impotriva cancerului de colon. Invelisul boabelor de grau, tarata cum mai este cunoscut, este campion in acest domeniu. Echivalentul a sase felii de paine integrala ofera protectie impotriva amintitei boli.
Nu incape nici o indoiala ca Albert Einstein a fost savantul care, prin ideile sale, a influentat cel mai mult evolutia stiintei. Faimoasa ecuatie E = mc2 i-a adus, inca din tinerete, o reputatie neegalata inca de nici un alt om de stiinta. El a incercat sa explice lumea in termeni fizici, iar descoperirile ulterioare, facute de astronomi in ultimii ani, i-au confirmat calculele teoretice, realizate in urma cu un secol, cand omul inca nu se desprinsese de invelisul de ozon al planetei albastre. Despre Einstein, toata lumea are impresia ca stie totul. De fapt, viata acestui savant ramane un mister la fel de mare ca si modul in care a ajuns la teoriile enuntate, teorii pe care savantii de pana la el nici macar nu indraznisera sa le viseze. In randurile care urmeaza, vom incerca sa gasim raspuns pentru unele dintre aceste mistere.
Copilul cu capul prea mare
Atunci cand Albert Einstein a venit pe lume, in data de 14 martie 1879, mama sa, Pauline Einstein, a fost atat de speriata incat a crezut ca a dat nastere unui monstru: i se parea ca bebelusul are un cap imens si deformat. Chiar si medicii au fost surprinsi de forma deosebita a capului, mai ales in zona de deasupra cefei, dar peste cateva saptamani, capul si-a recapatat aspectul normal. Contrazicand toate presupunerile facute la nasterea lui, Albert s-a dezvoltat ca un copil normal, cu vizibile dificultati insa in planul vorbirii. Einstein a vorbit foarte tarziu, aproape cand ajunsese de varsta scolara! Iar atunci cand a facut-o, in sfarsit, rostea cuvintele foarte rar, dupa ce repetase mai intai fraza in soapta, pentru a fi sigur ca o spune corect. Parintii sai se temeau ca odrasla lor sufera de un retard major, dar toti doctorii care l-au consultat le-au infirmat temerile.
Se spune ca prima data el ar fi vorbit intr-o seara, pe cand familia servea supa in salon. „Supa e prea fierbinte”, a spus el, clar. Uimiti, parintii au tabarat asupra lui cu intrebarile. De ce nu vorbise pana atunci, desi, iata, o putea face? „Pentru ca pana acum, supa a fost cum trebuie”, a replicat el, sec. Incapacitatea lui Einstein de intelegere si invatare i-a determinat pe multi sa considere ca suferea de o forma de dislexie. Altii sunt convinsi ca era autist, data fiind permanenta lui dorinta de singuratate si dificultatea de a comunica cu ceilalti. Interesul lui Albert fata de stiinta a aparut atunci cand, avand cinci ani, era bolnav de gripa si zacea la pat. Pentru a-l mai inviora, tatal sau i-a adus o busola. Copilul a fost foarte contrariat ca, indiferent de cum ar fi orientat busola, acul acesteia indica mereu acelasi punct. El a presupus ca trebuie sa existe o forta in spatiul nevazut din jurul busolei, care sa actioneze asupra acului. Tatal sau, Hermann, se gandea sa-l faca negustor, mama il dorea muzician, convinsa de talentul sau artistic – Albert canta de la vioara de la sase ani si va ramane cu aceasta pasiune toata viata. Dar baiatul voia altceva. Impulsionat de cartile de stiinta imprumutate de un tanar medic evreu, Max Talmey, el era convins ca va face o cariera in fizica.
Avea sase amante simultan!
La 17 ani, Einstein a dat examen pentru a urma cursurile Politehnicii din Zürich, singura institutie care nu cerea dovada absolvirii cursurilor liceale – pe care tanarul razvratit le ratase pe ultima suta de metri. El a trecut fara probleme de probele la matematica si fizica, dar a esuat lamentabil la toate celelalte materii (istorie, geografie, limbi straine). Tatal sau l-a dat la o scoala economica si abia anul urmator, in 1896, Albert a putut intra la Politehnica. Dupa cativa ani, s-a casatorit cu o colega de studentie, Mileva Marici, cu care va avea doi baieti, Hans Albert si Eduard. Dar succesele academice si faima crescanda a lui Einstein, care era mai tot timpul plecat la diverse conferinte stiintifice, in intreaga lume, au avut un pret nedorit: instrainarea de sotia lui. Pentru a putea totusi convietui, Einstein a propus un straniu „contract” matrimonial, in care spunea, printre altele: „Ai grija ca hainele si lenjeria mea sa fie spalate si calcate; ca sa primesc trei mese pe zi, in camera mea; ca nimeni sa nu intre in biroul meu si mai ales sa nu se atinga de lucrurile de pe masa mea de lucru. Vei renunta la toate relatiile personale, intrucat ele nu mai sunt necesare din motive sociale. Nu vei vorbi cu mine decat daca ti-o voi cere.”
Oricat ar fi de curios, femeia a acceptat toti acesti termeni umilitori. Dupa ce Einstein a divortat de Mileva, din cauza infidelitatilor lui repetate, s-a recasatorit cu propria lui verisoara, Elsa Lowenthal. Si mai scandalos e faptul ca el dorea sa se marite cu fiica acesteia, Ilse, cu douazeci de ani mai tanara, care-l iubea insa ca pe un tata si nu a dorit sa faca acest gest, de teama scandalului ce s-ar fi declansat. Einstein era infidel din nastere, nu se putea abtine sa nu flirteze, sa nu aiba relatii si cu alte femei. Ani de-a randul, el a intretinut o idila cu secretara, Betty Neumann, sub ochii indulgenti ai sotiei. In cateva scrisori date publicitatii de Universitatea Ebraica din Ierusalim, Einstein vorbeste nonsalant despre relatiile sale cu sase femei, cu care isi petrecea timpul liber si de la care primea cadouri, desi era insurat cu Elsa. Ele se numesc: Estella, Ethel, Toni si Margarita „spioana mea rusoaica”, asa cum o alinta savantul. La celelalte, Einstein se refera folosind doar initiale: M. si L.
Pacifistul care a construit bomba atomica
In 1933, cand Adolf Hitler abia venise la putere, Einstein a emigrat in America, unde a devenit instantaneu un „superstar”. Vanat de presa, admirat de opinia publica pentru non-conformismul sau, Einstein s-a trezit peste noapte in centrul atentiei, tocmai el, atat de dornic de intimitate si recluziune. Ziarele ii pandeau orice miscare si anecdotele despre el infloreau. Se spunea ca adesea, la receptii, venea imbracat cu frac, dar nu avea ciorapi in picioare. Un alt capitol controversat din viata lui Einstein il reprezinta participarea lui la fabricarea primei bombe atomice. In 1939, alarmat de ascensiunea Germaniei naziste, fizicianul Leo Szilar l-a convins pe Einstein sa ii scrie impreuna un apel presedintelui Franklin Delano Roosevelt, avertizandu-l ca Hitler ar putea fi interesat de producerea unei bombe atomice si implorandu-l sa demareze un program nuclear american. Presedintele s-a dovedit receptiv, avizand proiectul secret „Manhattan”, concretizat in cele din urma prin cele doua bombe atomice aruncate asupra Japoniei, in 1945.
Cum de a putut participa un savant pacifist precum Einstein la aceasta crima cumplita? Este o intrebare la care nu vom afla niciodata raspunsul. In orice caz, Einstein si-a dat mai tarziu seama de greseala si a cerut, zadarnic, incetarea experientelor nucleare. Dar era prea tarziu. Bomba atomica, izvorata din mintea lui stralucitoare, incapuse deja pe mainile cui nu trebuia... Dupa moartea lui, survenita in 1955, creierul lui Einstein a fost scos din craniu de catre legistul Thomas Stolz Harvey, de la Spitalul Princeton, cel ce a efectuat autopsia. Fara stirea familiei, Harvey a luat creierul, intr-un borcan, si l-a dus acasa. Cand faptul a iesit la iveala, s-a declansat un imens scandal si, cum legistul a refuzat sa returneze pretioasa relicva, a fost concediat. Peste multi ani, Harvey a trimis lamele cu portiuni din creierul lui Einstein mai multor savanti. Unul dintre acestia, Marian Diamond, de la Berkeley, a descoperit ca in regiunea cerebrala responsabila de sintetizarea informatiilor, Einstein avea un numar de celule gliale incomparabil mai mare decat cel al unui om obisnuit. Sandra Witelson, de la Mc Master University, a ajuns la concluzia ca creierul lui Einstein nu avea o „cuta” specifica, numita fisura silviana. Witelson a presupus ca aceasta anatomie neobisnuita permitea neuronilor sa comunice mai bine intre ei.
Alte studii au evidentiat ca creierul savantului era mai dens si ca lobul parietal inferior, asociat cu abilitatile de calcul, era mai dezvoltat decat cel superior. Abia in 1998, simtindu-si sfarsitul aproape, Harvey a incredintat creierul lui Einstein doctorului Elliot Kraus, legistul de la Princeton, acolo unde el insusi lucrase.
Propaganda nazista l-a prezentat pe Adolf Hitler ca fiind, in timpul Primului Razboi Mondial, un caporal ce si-a riscat frecvent viata, savârsind acte de mare eroism si fiind chiar grav ranit, in timp ce lupta in linia intâi. Cercetari recente dovedesc insa ca aceasta imagine este cu totul falsa, intrucât viitorul dictator german a fost mai curând un furier neimplicat in luptele propriu-zise si urât, din aceasta cauza, de camarazii sai combatanti.
Dr. Thomas Weber, profesor de istorie moderna la Universitatea Aberdeen a descoperit in arhive, in urma unor minutioase cautari, scrisori pâna acum necunoscute, apartinând unor fosti camarazi de regiment ai lui Hitler. Rândurile acestora dezvaluie o imagine total diferita decât cea acceptata pâna acum inclusiv de istoricii moderni, imagine in care unitatea lui Hitler, Regimentul List, era prezentat ca o echipa unita de camarazi, al carei suflet era cel ce avea sa devina liderul Germaniei. „Porc de cancelarie” il numeau ceilalti soldati, acuzându-l ca in loc sa lupte, statea la câtiva kilometri de front, protejându-se.
Acuzele erau insotite si de ironii, dispretuitul caporal fiind ridiculizat de camarazi, care sustineau ca acesta ar fi putut muri de foame intr-o fabrica de conserve, incapabil sa deschida o cutie cu baioneta armei. Spre deosebire de figura stralucitoare si carismatica, relevata de istoriografia oficiala, noile date releva un Hitler singuratic, introvertit, o figura stearsa si apatica, neavând nimic din atitudinea vulcanica a politicianului de mai târziu. Ceilalti soldati il numeau „artistul” sau „pictorul”, titulatura ce avea, in mod evident, o nuanta peiorativa, intrucât Hitler nu-si petrecea timpul liber alaturi de ei, bând, trancanind verzi si uscate sau scriind acasa, ci prefera sa stea singur si sa picteze ori sa citeasca lucrari politice. Un alt motiv pentru care nimeni nu-l putea suferi era atitudinea lui deosebit de slugarnica fata de superiori.
Mitul fals, intretinut de propaganda nazista
„Opinia acceptata pâna acum era ca Hitler ar fi avut in razboi periculoasa misiune de curier pe linia frontului, functie in care-si punea constant viata in pericol. Dar am descoperit ca rolul lui era de fapt de a distribui mesaje intre cartierul general al regimentului sau si cartierele generale ale altor unitati, ceea ce inseamna ca el se afla mai mereu in spatele frontului, la câtiva kilometri de prima linie. Biografiile precedente s-au bazat exclusiv pe materialele de propaganda, furnizate de insusi Hitler sau fabricate de nazisti. Cum el a fost doar un simplu soldat, in Primul Razboi Mondial, gasirea de informatii referitoare la Hitler nu a fost o sarcina usoara, iar biografii sai nu au sapat suficient de mult ca sa afle adevarul.
Mitul lui Hitler, vazut ca un soldat brav, in mijlocul unor camarazi care-l idolatrizau pentru curajul lui, a fost folosit de partidul nazist inca de la inceput, pentru a-si atrage simpatizanti. S-a mers pâna acolo incât editiile consecutive ale unor carti de memorii, semnate de fostii camarazi ai lui Hitler erau modificate de la an la an, spre a reflecta linia oficiala”, sustine Weber. In Arhivele de Razboi Bavareze el a descoperit scrisori si documente pe care nu le-a analizat nimeni, in ultimele noua decenii. In alte arhive, istoricul a gasit scrisori nepublicate si a dat de urma unor camarazi de razboi evrei ai lui Hitler.
Crucea de Fier, primita „pe pile”
In cartea „Adevaratul Hitler”, Weber a folosit surse necunoscute pâna acum, care-l pun pe dictatorul nazist intr-o postura total defavorabila. „Trebuie facuta diferenta intre curierii regimentali si cei de companie. Primii, dintre care a facut parte si Hitler, aveau o viata usoara si confortabila, in vreme ce ultimii se aflau permanent sub amenintarea gloantelor inamice. S-a facut o confuzie pâna acum, considerându-se ca Hitler ar fi fost curier de companie, când el de fapt a fost curier de regiment. Scrisorile unui alt curier de regiment, Alois Schnelldorfer, confirma faptul ca acesti soldati erau favorizati. „Trebuie sa stau intr-un fotoliu si sa raspund la telefon. Dupa ce ies din schimb ma tolanesc la umbra unui castan si beau un litru de bere”, scria acesta parintilor sai.
Cât despre decorarea lui Hitler cu faimoasa „Cruce de Fier Clasa I”, Weber este convins ca aceasta nu s-ar fi datorat actelor lui de vitejie – inexistente, de altfel, in contextul amintit – ci faptului ca era un personaj servil si se dadea bine pe lânga ofiterii care faceau recomandarile. Ironia sortii face ca omul care a propus decorarea lui sa fi fost un evreu, adjutantul Hugo Guttmann. In 1937, când el a fost intemnitat de Gestapo, prietenia cu Hitler l-a salvat de la o moarte sigura si Guttmann a fost ajutat apoi de un alt camarad din Regimentul List sa fuga in America. Ura, atât de clamata, a lui Hitler fata de evrei, nu a aparut in timpul razboiului, intrucât atunci el avea camarazi si prieteni evrei, ci mai târziu, in perioada revolutiilor comuniste din Germania si a crizei economice cu care s-a confruntat Republica de la Weimar.
Din ziua cand oamenii au reusit sa se desprinda de Terra si sa porneasca, la bordul unor navete spatiale, spre Cosmos, nimeni nu i-a mai putut opri sa viseze cu ochii deschisi la colonizarea spatiului. Deocamdata, pamantenii au reusit sa ajunga pe Luna si se pregatesc cu ardoare sa plece spre Marte. Unii se tem insa ca asemenea „vizite” nu sunt de bun augur si aduc in sprijinul convingerilor lor faptul ca toate sondele spatiale trimise pana acum spre Planeta Rosie s-au defectat.
Mai mult decat atat, se pare ca prezenta noastra nu este dorita nici in afara Sistemului Solar, dupa cum dovedesc incidentele in care a fost implicata sonda Pioneer 10.
Cine o franeaza pe Pioneer 10?
Dupa cum se stie, aceasta sonda a fost lansata de NASA pe 2 martie 1972 si, impreuna cu „sora sa geamana”, Pioneer 11, a revolutionat astronomia prin imaginile detaliate ale planetelor Jupiter si Saturn, retransmise spre Pamant. In iunie 1983, Pioneer 10 a trecut de Pluto – pe atunci considerata cea mai indepartata planeta a Sistemului Solar, astazi insa „retrogradata” la rangul de planetoid. Ambele sonde calatoresc si in momentul de fata, cu o viteza de aproape 40.000 km/ora, catre stele pe care le vor intalni probabil peste cateva milioane de ani.
Oamenii de stiinta din cadrul NASA monitorizeaza permanent semnalele primite de la Pioneer 10, aflata acum la peste 15 miliarde kilometri de Terra. Dar datele colectate in ultima vreme si publicate in revista The Psysical Review sugereaza ca viteza sondei s-a redus treptat, in ultimul deceniu, si continua sa se micsoreze, in mod inexplicabil. Initial, s-a suspectat ca de vina pentru aceasta „franare” ar fi gazele scapate din motoarele de racheta de la bordul sondelor sau caldura degajata de microcentralele nucleare care asigura inaintarea in spatiu.
Suntem supusi „cenzurii cosmice”?
Ambele variante au fost insa eliminate si specialistii americani recunosc ca nici o teorie curenta nu poate explica de ce forta de franare care actioneaza asupra lui Pioneer 10 ramane constanta: toate celelalte forte ce ar putea constitui explicatii plauzibile, de la gravitatie la efectul radiatiilor solare, scad treptat, odata cu cresterea distantei fata de Soare. S-a eliminat totodata si posibilitatea ca sonda spatiala sa fie afectata de atractia gravitationala a unor planete necunoscute, aflate dincolo de Sistemul Solar.
Presupunerile specialistilor, ca anomalia ar fi cauzata de o defectiune de la bordul lui Pioneer au fost infirmate, dupa ce s-a descoperit ca si alte doua sonde spatiale, Galileo si Ulysses, sunt afectate de enigmaticul efect de franare. In plus, datele furnizate de aceste doua sonde releva ca forta are aceeasi putere ca si cea semnalata la Pioneer. Dr. Duncan Steel, de la Universitatea Salford, spune ca pana si o forta slaba ar putea avea efecte uriase la scara cosmica. „Ea ar reduce numarul de comete care vin spre Pamant, cu consecinte deosebit de importante pentru viata terestra. De asemenea, pune in discutie tot ceea ce stim pana in prezent despre gravitatie.”
Descoperirea i-a determinat insa pe multi ufologi si cercetatori ai misterelor sa banuiasca faptul ca am putea fi supusi unei „cenzuri cosmice” si ca, la fel ca si in cazul navetelor spatiale trimise spre planeta Marte si defectate in mod inexplicabil, forta care impinge sondele NASA inapoi, spre Sistemul Solar, ar avea nu o origine naturala, ci una artificiala. Cu alte cuvinte, „cineva” vrea sa ne tina legati de Pamant...
Astronomii spun cã au reperat pentru prima data o planetã perfect locuibilã, în zona denumita de cercetatori "Goldilocks". Planeta nu e nici prea calda si nici prea rece, nu este nici prea departe si nici prea aproape de soarele ei, cu o suprafatã medie, gravitate si atmosferã numai buna. Este perfecta pentru sustinerea vietii. De asemenea, temperatura este perfecta pentru existenta apei in stare lichida, explicã cercetãtorii, a cãror descoperire incredibilã apare în cea mai recentã editie a Astrophysical Journal.
"Descoperirea noastrã oferã un exemplu extrem de convingãtor de planetã locuibilã", spune Steven Vogt, profesor de astronomie si astrofizicã la Universitatea California din Santa Cruz, unul dintre cercetãtori. "Faptul cã am putut detecta aceastã planetã, atât de aproape de sistemul nostru solar, indicã faptul cã pot exista multe astfel de planete", adaugã el într-un comunicat.
Planeta se aflã la circa 20 de ani luminã de Terra si potrivit cercetatorilor, ne-ar mai trebui cateva generatii s-o vedem de aproape. Potrivit acestora, distanta de 20 de ani lumina, in cadrul universului nostru este atat de mica, incat se poate considera ca planeta, numita de cercetatori (neoficial) dupa sotia lui Vogt "Zarmina", este chiar usa-n usa cu Pamantul, ca doi vecini de palier.
Zarmina graviteaza in jurul unei stele numita Gliese 581. Steaua este un Soare pitic, cu aproximativ o treime din puterea Soarelui nostru. Din acest motiv, Gliese 581 nu poate fi vãzuta fãrã un telescop de pe Pamant, desi este în constelatia Libra, a spus Vogt. Dar daca ne-am afla pe Zarmina, am putea sa vedem cu usurinta Soarele nostru, cu ochiul liber.
De asemenea, Soarele Zarminei va continua sa arda mult mai mult decat al nostru, marind si mai mult sansele de existenta si dezvoltare a vietii pe planeta nou descoperita.
"Nu e ceva foarte spectaculos, nu este un motiv prea mare de bucurie, pentru ca steaua in jurul careia se roteste planeta nu este asemantoare cu Soarele. Nu este o stea ca a noastra. Este o stea pitica rosie. Planeta are o masa de minim 3 ori mai mare decat a Pamantului, insa este cea mai mica exoplaneta descoperita pana in prezent, si este una telurica, similara Pamantului, adica cu suprafata solida. Nu stim diametrul sau temperatura de la suprafata si nu putem spune sigur daca atmosfera este exact ca a Pamantului. Nu stim pentru ca nu putem afla aceste aspecte. Tot ce stim este distanta fata de Soarele ei, perioada de rotatie pe care o are in jurul stelei, (37 de zile) si masa. Steaua se afla in galaxia noastra, destul de aproape de soarele nostru. Planeta nu se poate vedea direct, pentru ca lumina stelei sterge lumina slaba a planetei", a declarat pentru Jurnalul National, Adrian Sonka - astronom coordonator la Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu.
De ce se bucura astronomii, de ce este importanta descoperirea?
Pentru ca planeta se afla la o departare de steaua respectiva, la care apa poate exista in stare lichida. Inca nu stim daca chiar exista apa, dar conditiile permit existenta apei lichide. Tot intr-o zona asemanatoare se afla si Pamantul. Este prima confirmare ca planetele pot exista la o distanta potrivita de soarele lor, astfel incat apa sa poata exista in forma lichida, a adaugat Sonka.
Un artist din Brazilia si-a deschis o expozitie cu tablouri în care este înfãtisat în timp ce omoarã nouã mari lideri de state din toatã lumea. Printre cei condamnati în picturile lui Gil Vicente se aflã Papa Benedict al XVI-lea, presedintele Mahmoud Ahmadinejad, Regina Elisabeta a Marii Britanii si liderul brazilian Luiz Inacio Lula da Silva.
Potrivit Telegraph.co.uk, seria de tablouri ale artistului este intitulatã "Inimigos" (Dusmani) si are menirea de a evidentia crimele pentru care marii conducãtori mentionati mai sus ar fi considerati vinovati, direct sau nu. Desenele reprezintã pedeapsa pe care ar merita-o acesti oameni.
"Deoarece ei au ucis atat de multi oameni, ar fi o favoare sa-i asasinezi, intelegeti? De ce nu mor cei aflati in putere sau in randul elitelor?" a declarat Gil Vicente pentru sursa citatã.
Într-una din lucrãri, Vicente îl înfãtiseazã pe fostul presedinte american George W. Bush, care are mâinile legate la spate si este îngenuncheat, în timp ce artistul îi tine un pistol la tâmplã. Un alt tablou îl aratã pe Papa Benedict cu mâinile ridicate pentru a se apãra de cel care urmeazã a-i curma viata.
Printre personalitãtile "executate" de artist în operele sale se numãrã si liderul iranian Mahmoud Ahmadinejad.
Vernisajul a stârnit un adevãrat scandal la nivel mondial si a fãcut ca mai multe organizatii sã cearã eliminarea unor tablouri din expozitie, pe motiv cã încurajeazã violenta fatã de autoritãti.
Pământul este în pericol să fie prăjit! Deja nu mai este doar un avertisment stiintific. Autoritătile britanice încearcă disperate să caute solutii ca să-si protejeze sistemul electric de tsunami-ul solar care este asteptat să lovească Pământul în 2013.
Toată infrastructura care sustine vietile noastre se bazează pe electricitate. Nu doar în Marea Britanie, ci în toată lumea. Dacă se întâmplă asa ceva, toată lumea va fi prăjită, inclusiv infrastructura, consideră oamenii de stiintă.
Liam Fox, ministrul britanic al Apărării, a înteles că o lume fără electricitate este o lume fără alimentare cu apă, fără mâncare si fără servicii medicale. Oficialul a vorbit, în timpul unei conferinte internationale, despre pericolul unei furtuni cosmise. Iar oamenii de stiintă s-au grăbit să-i dea dreptate.
Singura solutie pe care o întrevăd britanicii este un mecanism complex de protectie a sistemului de electricitate. Tradusă în bani, ar fi o investitie de sute de milioane de lire.
Un control oftalmologic minutios este acum la îndemâna oricui. Cercetătorii de la Universitatea din Massachusetts au inventat un dispozitiv care, atasat unui telefon mobil si apoi pus la ochi, poate înlocui un control oftalmologic foarte complex. Rezultatele testului sunt apoi trimise unui doctor, care le interpretează.
Inventia cercetătorilor americani poate înlocui cu succes un consult oftalmologic de specialitate si oferă exact aceleasi rezultate.
"Nectra este un dispozitiv pentru ochi care se pune pe telefonul mobil si îti permite să măsori vederea de aproape, vederea la distantă si astigmatismul", sustine unul dintre cercetători.
Grupul de firme TROFIN, "Moldoptic Invest" si "Smart Optical Glasses", prin vasta experienta dobindita incepind cu anul 1986 sub indrumarea profesorului universitar doctor Sergiu Buiuc, confectioneaza proteze oculare de o calitate recunoscuta in tara si peste hotare. Sos. Nationala, nr. 180 Bloc: A 3, sc. E, parter IASI - Romania
Telefon: 0040 / 232 / 266 039
Totul durează doar câteva minute. După ce rezultatele sunt trimise si analizate de un oftalmolog, pacientul află dacă are nevoie de ochelari sau nu.
Inventatorii spun că un astfel de dispozitiv este mult mai convenabil decât varianta clasică a consultului la oftalmolog.
Cercetătorii mai spun că au ales să folosească telefoanele mobile pentru conceperea dispozitivului, datorită tehnologiei avansate de care acestea dispun.
Unele date aparute în presa în luna octombrie 1994 anuntau pe spatii largi desfasurarea exercitiilor navale din Marea Neagra, codificate cu numele „Sea Partener `94”, cu participarea a 10 nave militare din Bulgaria, Grecia, Italia, România, Rusia, SUA, Turcia si Ucraina. Aplicatia în cauza va pune în evidenta faptul ca în prezent se afla în experimentare, daca nu chiar în exploatare la trupe, metode „de manipulare a spatiului si timpului”. Planificate sa înceapa la 22 octombrie exercitiile au fost amânate cu 24 de ore din cauza conditiilor meteo extrem de nefavorabile. Manevrele încep la 23 octombrie ora 10, partea româna participând cu distrugatorul „Marasesti”, exercitiul continuând si pe 24 octombrie. Tema exercitiului de lupta era „Executarea de foc cu tunurile de 76 mm asupra unei tinte marine” lansate de la bordul fregatei americane „Doyle”, de unde de fapt era condusa întreaga aplicatie. Observarea rezultatelor tragerilor s-a facut dintr-un elicopter de lupta decolat de pe fregata Doyle si direct de catre participanti . Fiecare nava trebuia sa traga asupra tintei ce marca inamicul timp de 8 minute. Elementul surpriza al întregului exercitiu tactic a fost uluitor. Nici unul dintre tragatori nu a lovit tinta. Mai mult chiar, corveta bulgareasca „Restelnîi” se apropie contrar regulilor stabilite si executa focul de la o distanta de numai 3 mile fata de tinta, distanta mult inferioara celei regulamentare. Surpriza i-a proportii pentru toti participantii – desigur mai putin pentru americani – atunci când constata ca daca se puteau astepta la bruiajul radiolocatorului de descoperire a tintei si de dirijare a focului, nu se poate explica faptul ca tinta nu este lovita nici macar când este încadrata „la vedere” prin intermediul mijloacelor de ochire optice si optoelectronice.
Este absolut evident ca daca americanii au venit cu fregata „Doyle” pregatiti sa-si testeze mijloacele si capacitatile de aparare pasiva a tintei asupra focului, nu mai putin pregatiti au venit si rusii pentru a-si testa mijloacele de contracarare a bruiajului radiolocatoarelor de dirijare a focului. Oricum, din perspectiva analizata intereseaza nu atât faptul ca bruiajul radar al dirijarii focului a functionat sau nu, ci faptul ca dirijarea „la vedere” si prin mijloace optice a focului asupra tintei nu a avut nici un fel de efect pentru nici unul dintre tragatori. Explicatia rezida în faptul ca tinta se gasea de fapt plasata într-o alta locatie spatiala decât cea care aparea vizibila în mod virtual.
Faptul este demonstrat de observatia ca neputându-si dirija focul prin radar (acesta era complet bruiat si ineficient în situatia data) distrugatorul „Marasesti” caruia i-a venit rândul la tragere dupa fregata rusa „Bezucoruznenîi”, executa într-un rastimp de 8 minute 37 de lovituri. Dar dupa numai primele 2 salve, conducatorul focului de pe Marasesti, locotenentul Marian Pitea, corecteaza la vedere traiectoria, tragând grupat, dar la o distanta de 6 cabluri stânga fata de tinta (o mila marina = 1.851,85 metri; 1 cablu = 185,2 metri), ratând din nou tinta.
Desigur, ca duelul principalilor protagonisti ai exercitiului s-a derulat între fregata americana „Doyle” si fregata rusa „Bezucoruznenîi”.
Data fiind miza cât si importanta exercitiului, este sigur ca rusii au venit dotati cu tot echipamentul electronic de ultima ora (oare?) de care dispuneau, pe de o parte pentru as testa propria tehnica de razboi electronic, iar pe de alta pentru a o testa pe cea americana prin determinarea tuturor parametrilor de lucru ai aparaturii puse în joc. Si totusi asa se face ca dupa scurgerea celor 8 minute regulamentare nici rusii (ca si ceilalti 6 participanti) n-au obisnuit nici un rezultat. Singurii care au lovit tinta în conditii foarte bune fiind americanii. Dar, contrar regulilor impuse, vazând ca nu au lovit tinta dupa cele 8 minute regulamentare, rusii nu se retrag de pe linia de foc si, încercând probabil sa colecteze cât mai multe informatii posibile continua tragerea timp de înca 30 de minute cu tot armamentul de bord, cele peste 150 de salve trase neatingând în final nici macar o data tinta. Este evident desigur ca pe parcursul celor 30 de minute scurse în afara timpului regulamentar legal ordonat, rusii au cautat sa-si dirijeze focul atât prin vizare telemetrica si radar a tintei, prin vizare la vedere cât si prin modalitati combinate. Si desigur – daca au avut în rezerva – si cu alte mijloace ce le-au stat eventual la dispozitie (vizare laser, infrarosii). Fara însa nici un rezultat.
Dupa cum se stie în materie de invizibilitate a tintelor navale si aeriene au fost obtinute o serie întreaga de realizari în ceea ce priveste invizibilitatea în spectrul electromagnetic (tehnologia Stealth – pentru tinte terestre, nave maritime si aeriene). De asemenea, sunt cunoscute realizarile în ceea ce priveste materialele absorbante si vopselele antiradar. Tehnologiile bruiajului activ sunt deja arhicunoscute chiar si în ceea ce priveste bruiajul activ de baraj sau prin impulsuri electromagnetice de foarte mare putere tintite asupra radarului inamic. Ori cu toate aceste tehnici cunoscute care la rândul lor pot fi contracarate cu alte mijloace, cum ar fi telemetrele laser si cele cu raze infrarosii, nici unul dintre participantii la exercitiul pomenit nu a putut atinge tinta, toate proiectilele trimise fiind rateuri.
Cauza în sine a fenomenului descris a ramas un mister si la 10 ani de la eveniment. Specialistii participanti la exercitiu au încercat câteva explicatii posibile, astfel:
1. proiectilele nu au reusit sa strapunga zona unui spatiu, „zid” de protectie din jurul tintei.
2. tinta nu se afla în locul unde era vizata când s-a tras asupra ei (alta locatie spatiala).
3. tinta nu se afla în locatia spatiala de foc la momentul respectiv (alta locatie temporala).
Învatamântul care se desprinde din cazul de mai sus este aceea ca tinta avea o alta locatie spatio-temporala, focul executându-se asupra unei tinte virtuale. Este evident ca este foarte posibil ca efectul în cauza sa fie o perfectionare sau o varianta a Experimentului Philadelphia aplicata în prezent în tehnologia militara americana.
Mai multe carti referitoare la Experimentul Rainbow au aparut în ultimul timp în Statele Unite, încercându-se sa se faca o legatura între acest experiment si un altul dezvoltat în anii 1960-1970 de catre armata americana cunoscut sub numele de Proiectul Montauk.
Concluziile unui mare numar de savanti si specialisti militari atât occidentali, cât si est-europeni, converg spre ideea ca experimentul descris, desi negat de catre Pentagon, a avut loc si este perfectionat în continuare în zilele noastre.
Nota redactiei: Informatiile din acest articol nu le-am putut verifica in nici un fel. De aceea subliniem ca Stiinta si tehnica nu poate certifica adevarul continut in ele. Despre unele dintre ele, cum ar fi cele privitoare la cutremurele provocate de Tesla, stim sigur ca tin de legendele epocii noastre, cat despre afirmatia lui Einstein facuta "facand referire la proiectele Manhattan si Rainbow"... de fapt Einstein se referea numai la Manhattan. Tot ceea ce a scris Einstein este acum de domeniul public.
Citam un articol HotNews.ro de Luminita Parvu din 29 mai 2009:
Elena Basescu se razgandeste: Nu trebuie legalizata marijuana, indiferent cat de usor este drogul.
Hotararea Elenei Basescu de a sustine legalizarea marijuanei nu a durat nici 24 de ore, fiica cea mica a presedintelui razgandindu-se la Ploiesti, unde a declarat ca "marijuana nu trebuie legalizata la noi in tara, indiferent cat de usor este drogul acesta si indiferent daca da dependenta sau nu", transmite corespondentul HotNews.
"As fi de acord cu legalizarea marijuanei numai in cazul in care se va lua decizia in Europa, dar pentru Romania in nici un caz, pentru ca in Romania acest fenomen este scapat de sub control si n-ar putea fi gestionata nici macar legalizarea marijuanei", a declarat Elena Basescu, aflata in vizita electorala la Ploiesti.
EBA: Ecstasy distruge celulele nervoase, cocaina da dependenta
"Am spus ca, dintre toate drogurile, este cel mai usor, pentru ca nu afecteaza, ca ecstasy, celulele nervoase si nu creeaza dependenta, ca si cocaina, dar la domnul Ciutacu am subliniat ca poate voi fi de acord cu legalizarea marijuanei, daca e decizie de la UE", si-a nuantat Elena Basescu declaratiile.
Ea a precizat ca, daca acest drog va fi legalizat in Uniunea Europeana, Romania va trebui sa se supuna reglementarilor comunitare, insa declaratiile ei de joi seara nu sugerau pornirea unei dezbateri din Romania catre Uniunea Europeana.
Elena Basescu, candidat independent pentru PE, a declarat, joi seara, la Antena 2, ca daca ar ajunge in Parlamentul European "ar fi probabil de acord" cu legalizarea drogurilor usoare, cum ar fi marijuana.
Intrebata care este parerea sa personala, ea a mentionat ca a fost la studii in SUA un an si ca "in campusurile din America aceste droguri usoare, marijuana, erau legale".
"Eu nu fumez, nu beau cafea, e ceva atat de delicat sa-mi dau eu cu parerea despre asa ceva... atata vreme cat nu-mi dau seama ce gust are o tigara. Dar daca in unele tari ca Olanda si America aceste droguri sunt permise, marijuana, pentru ca am inteles ca nu dau dependenta... nu e vorba de ecstasy care am inteles ca-ti afecteaza celulele nervoase, si de cocaina. Se refereau la marijuana. La iarba. Probabil ca voi fi de acord cu aceasta initiativa".
Continuam cu un articol Antena3.ro din 15 septembrie 2010:
Elena Bãsescu apare în Top 100 femei care sustin marijuana.
Fiica cea micã a presedintelui României, Elena Bãsescu, se numãrã printre cele mai influente femei care militeazã pentru legalizarea marijuanei la momentul actual. Numele eurodeputatului român apare într-un Top 100 al "celor mai influente femei din lumea cannabisului", întocmit de revista Skunk, citatã de Puterea. Fiica presedintelui este, astfel, una din persoanele care au influentat pozitiv lumea cannabisului, prin declaratiile sale politice cu privire la legalizarea drogurilor usoare.
Alãturi de Elena Bãsescu, în topul întocmit de Skunk - revistã consideratã a fi cea mai îndrãzneatã publicatie existentã despre marijuana - figureazã diverse personalitãti, printre care Cameron Diaz, Megan Fox, Kate Hudson, Alanis Morissette si Barbara Streisand. Totodatã, în top apar si numerosi doctori, activisti, avocati si scriitori.
Numele persoanelor care apar în acest top au fost trecute în ordine alfabeticã, astfel cã Elena Bãsescu este a treia persoanã amintitã, fiind urmatã de actrita Drew Barrymore.
Primele 10 locuri din Topul Skunk, în ordine alfabeticã:
- Carolyn Adams - fosta sotie a lui Jerry Garcia - Rebecca Ambrose - Vancouver Seed Bank - Elena Bãsescu - fiica presedintelui României - Drew Barrymore - actritã - Lynn Belle-Isle - Canadian AIDS Society - Joan Bello - autorul "The Benefits of Marijuana" ("Avantajele Marijuanei") - Sarah Bergeron - activist - Hilary Black - BC Compassion Club Society - Natalie Bouchard - activist - Bong Pixie - Toronto Hash Mob
Fiica cea micã a presedintelui României si-a exprimat public pentru prima oarã intentia de a legaliza drogurile usoare, în cadrul unei editii de anul trecut a emisiunii "Vorbe Grele", moderatã de Victor Ciutacu.
"Eu nu fumez, nu beau cafea, e ceva atât de delicat sã-mi dau eu cu pãrerea despre asa ceva... atâta vreme cât nu-mi dau seama ce gust are o tigarã. Dar în unele tãri ca Olanda si ca America aceste droguri sunt permise, marijuana, pentru cã am înteles cã nu dau dependentã... nu e vorba de ecstasy, care am înteles cã-ti afecteazã celulele nervoase, si de cocainã. Se refereau la marijuana. La iarbã. Probabil cã voi fi de acord cu aceastã initiativã", a declarat atunci Elena Bãsescu.
A doua zi însã, fiica ce micã a presedintelui a revenit asupra afirmatiei, precizând cã declaratiile sale nu sugerau pornirea unei dezbateri din România cãtre Uniunea Europeanã si cã, de fapt, "marijuana nu trebuie legalizatã la noi în tarã, indiferent cât de usor este drogul acesta si indiferent dacã dã dependentã sau nu".
Ideea potrivit careia alimentatia influenteaza aparitia tumorilor nu este recenta. Ea s-a nascut dupa ce s-a constatat ca populatia de mormoni din SUA care consuma cantitati infime de carne in favoarea legumelor si cerealelor de tot felul si nu beau niciodata alcool, cunoaste extrem de putine cazuri de cancer de colon si de san. De atunci, s-au facut sute de studii care au dus la concluzii uimitoare in ce priveste rolul major pe care il joaca in special vegetalele proaspete in prevenirea temutei maladii. Astfel, s-a dovedit ca persoanele care consuma 35 g fibre pe zi in medie (echivalentul a sapte portii de fructe si legume) au un risc de cancer colorectal mai mic cu 40%.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Nu incape nici o indoiala ca Albert Einstein a fost savantul care, prin ideile sale, a influentat cel mai mult evolutia stiintei. Faimoasa ecuatie E = mc2 i-a adus, inca din tinerete, o reputatie neegalata inca de nici un alt om de stiinta. El a incercat sa explice lumea in termeni fizici, iar descoperirile ulterioare, facute de astronomi in ultimii ani, i-au confirmat calculele teoretice, realizate in urma cu un secol, cand omul inca nu se desprinsese de invelisul de ozon al planetei albastre. Despre Einstein, toata lumea are impresia ca stie totul. De fapt, viata acestui savant ramane un mister la fel de mare ca si modul in care a ajuns la teoriile enuntate, teorii pe care savantii de pana la el nici macar nu indraznisera sa le viseze. In randurile care urmeaza, vom incerca sa gasim raspuns pentru unele dintre aceste mistere.
Propaganda nazista l-a prezentat pe Adolf Hitler ca fiind, in timpul Primului Razboi Mondial, un caporal ce si-a riscat frecvent viata, savârsind acte de mare eroism si fiind chiar grav ranit, in timp ce lupta in linia intâi. Cercetari recente dovedesc insa ca aceasta imagine este cu totul falsa, intrucât viitorul dictator german a fost mai curând un furier neimplicat in luptele propriu-zise si urât, din aceasta cauza, de camarazii sai combatanti.
Din ziua cand oamenii au reusit sa se desprinda de Terra si sa porneasca, la bordul unor navete spatiale, spre Cosmos, nimeni nu i-a mai putut opri sa viseze cu ochii deschisi la colonizarea spatiului. Deocamdata, pamantenii au reusit sa ajunga pe Luna si se pregatesc cu ardoare sa plece spre Marte. Unii se tem insa ca asemenea „vizite” nu sunt de bun augur si aduc in sprijinul convingerilor lor faptul ca toate sondele spatiale trimise pana acum spre Planeta Rosie s-au defectat.
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
