In toata isteria creata in jurul fictiunii lui Dan Brown, cu certe atacuri virulente anticrestine, pâna si lumea stiintifica pare ca a uitat de o latura cu-adevarat extraordinara a personalitatii lui Leonardo da Vinci: aceea de inventator genial. De fapt, putem folosi acest cuvânt doar daca ne situam strict intre limitele unei ratiuni umane comune, deoarece numeroase inventii ale italianului ii depasesc considerabil epoca (1452-1519). Ca vizionar in domeniul tehnicii, Leonardo se afla fara dubiu mult deasupra unui Jules Verne, unele idei ale sale fiind exploatate din plin abia cu patru-cinci secole mai târziu!

 Aripa zburatoare a fost conceputa de Leonardo da Vinci spre sfârsitul secolului al XV-lea. Pare un straniu hibrid intre ceea ce azi numim deltaplan, planor cu aripi mobile, hidroavion... Practic, aparatul ar fi trebuit sa imite zborul pasarilor, miscarile fiind sincronizate cu ajutorul a doua pedale de lungimi diferite si al unor tije articulate si corzi ce formau osatura aripilor.

Cercetatorii de azi presupun ca zborul prototipului ar fi trebuit sa aiba loc deasupra unui lac, din motive de securitate. Astfel s-ar explica si existenta cilindrului plutitor plasat sub placa pe care pilotul ar fi stat intins. Dar aripa zburatoare nu a fost construita niciodata.Canoniera plutitoare este o arma redutabila, care se putea deplasa in orice directie, tragând proiectile in orice directie, datorita celor 16 tunuri asezate pe toata circumferinta sa exterioara. La exterior, seamana izbitor cu "modelul" farfuriilor zburatoare descrise astazi, exceptând amintita rozeta de tunuri si vâslele dispuse jur-imprejur. Mai exista insa un sistem de propulsie in centrul masinii de razboi, bine protejat si alcatuit din palete (exact ca la primele vapoare de mai târziu) actionate de roti dintate.

Foarte interesanta ramâne si ipoteza ca infernala arma se folosea si pe uscat, la nivelul solului ori asezata pe vârful unui turn, ceea ce i-ar fi oferit o raza de actiune mult marita. Elicopterul veacului 15 a fost "visul aerian" al lui da Vinci. Totusi, un vis fara sfârsit, intrucât marele inventator a conceput doar sistemul simplu, actionat de patru oameni si alcatuit dintr-o aripa spiralata, platforma circulara rotativa, axul central si o serie de tije si corzi. Detaliile referitoare la urcarea si coborârea aparatului nu au mai fost aprofundate.

Marele vis aduce insa in prim-plan o idee considerata, inca vreo câteva secole dupa Leonardo, o utopie numai buna de luat in râs. El a remarcat ca atmosfera putea permite infiltrarea in masa ei a unui obiect care sa se roteasca cu viteza suficient de mare, astfel incât sa poata decola si zbura. O miscare comparabila cu cea a burghiului care patrunde incet in lemn.

 Podul rotitor, batiscaful Si scafandrul, bicicleta sau... o jucarie "autonoma" cum este toba mecanica reprezinta alte câteva dovezi ca Leonardo a fost inzestrat cu mult mai mult geniu decât marea majoritate a semenilor sai. Ramâne un mister aceasta desincronizare a omului da Vinci, fata de epoca sa. Se stie ca el a fost un excelent observator al naturii, in detaliile ei cele mai uluitoare.

Se mai stie ca nu a lasat posteritatii informatii despre tehnica montarii inventiilor sale si ca scria de la dreapta spre stânga. Dar nu de necunoscute si de mistere ne putem plânge in cazul acestui om, ci de faptul ca in era calculatoarelor si a zborurilor cosmice inca nu suntem capabili sa descifram "codul" genialitatii lui da Vinci, multumindu-ne cu speculatii elucubrante. In fond, poate ca aici sta si limitarea reala a lumii de azi!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro