Turismo Associati prezinta: Miturile false ale istoriei. - Turismo Associati

Se spune, pe buna dreptate, ca aceia care nu-si cunosc istoria sunt condamnati sa o repete - iar istoricii ne asigura ca majoritatea evenimentelor din trecut sunt atat de sumbre si de sangeroase incat nimeni nu si-ar dori sa le retraiasca. Pe de alta parte insa, v-ati intrebat vreodata cat sunt de adevarate faptele inscrise in manualele de istorie drept „absolut autentice”? Din nefericire, timp de decenii si chiar secole, oamenii au crezut diverse legende istorice false, pe care, din fericire, istoriografia moderna, judecand fara ura si partinire, le-a clarificat.

„Marul lui Adam” a fost lamaie?

Toata lumea stie astazi ca, potrivit scrierilor biblice, fructul prin care Adam a dobandit cunoasterea ar fi marul daruit de Eva. Dar arheologii ne asigura ca, in urma cu cateva milenii, pe valea Eufratului - locul presupusei „gradini a Edenului” - nu cresteau meri, in schimb existau numerosi lamai. Iar ca marul pare a fi doar o inventie tarzie a teologilor crestini, o dovedeste faptul ca pana si in Coran, fructul cu care Eva si-a ispitit barbatul este... banana. Cu alte cuvinte, fiecare religie a adaptat legenda biblica propriei culturi si traditii, fiindca in tarile arabe banana era la fel de comuna ca si marul, in Europa medievala. De altfel, multi oameni, in Europa Evului Mediu nici nu auzisera macar de lamaie, si mai mult ca sigur pentru ei teologii medievali au facut aceasta rectificare in paginile Bibliei.

Newton si gravitatia

O alta legenda ce are in centru marul, dar care de asemenea pare sa fie falsa, se refera la descoperirea, de catre Isaac Newton, ale celebrelor legi ale gravitatiei. Povestea spune ca intr-o zi, faimosul savant statea la umbra unui mar, cand un fruct i-a cazut in cap, dandu-i astfel inspiratia pentru a formula legile gravitatiei, problema ce-l framanta de multa vreme. Cel ce a amintit primul despre povestea marului a fost Voltaire, intr-unul dintre eseurile sale, preluand o marturie indoielnica a nepoatei lui Newton, Catherine Conduitt, neconfirmata de nimeni altcineva din anturajul savantului englez.

Cozonacul dauneaza grav sanatatii

In 1766, Jean Jacques Rousseau a scris despre un incident petrecut, sustinea el, in urma cu un sfert de veac, in care „unei mari printese” (numele sau nu era mentionat) i s-a spus ca poporul nu are paine. „Atunci sa manance cozonac”, a venit raspunsul. Cand Rosseau scria aceste lucruri, Maria Antoinette era o fetiscana de 11 ani, in Austria, iar pana la Revolutia franceza se vor mai scurge 23 de ani. Este evident ca mitul potrivit caruia ea ar fi rostit aceste cuvinte a fost lansat mult mai tarziu, de catre propagandistii revolutionari, dornici sa arate astfel dispretul pe care „austriaca” il manifesta fata de poporul francez. Cuvintele niciodata rostite aveau sa o coste insa viata pe nefericita regina, al carei cap va cadea pe esafod.

Un artist intr-o ureche

Van Gogh reprezinta astazi arhetipul artistului damnat, condamnat la o viata de saracie si privatiuni de catre o lume care nu i-a recunoscut talentul. Lucrurile nu au stat chiar asa, intrucat el nu a pictat decat in ultimii opt ani din viata si nu a dus-o deloc atat de rau cum se crede, beneficiind de stipendiile generoase ale fratelui sau, Theo. Ar fi putut trai chiar mai bine daca pasiunea pentru absint nu l-ar fi inrobit. La fel de falsa este teza potrivit careia Van Gogh si-ar fi taiat o ureche, dupa o cearta la betie cu Gauguin. De fapt, nu si-a retezat toata urechea, ci doar o parte din lobul acesteia.

Vrajitoarele din Salem

Procesul „vrajitoarelor din Salem”, desfasurat in 1692 si ulterior reflectat in zeci de carti si filme, a constituit unul dintre cele mai rusinoase episoade din istoria omenirii, o crima comisa in numele religiei. In total au fost arestate 150 de persoane, dintre care 31 judecate si 20 executate. Este impropriu spus „procesul vrajitoarelor”, fiindca sase dintre cei condamnati la moarte au fost barbati. De asemenea, nici unul dintre acuzati nu au fost arsi pe rug, asa cum iti vor spune astazi toti elevii de liceu, ci de fapt spanzurati, una singura dintre „vrajitoare” fiind ucisa cu pietre de multimea isterizata.

Micul caporal nu era chiar mititel

Unii psihologi au incercat sa explice faptul ca ambitia devoratoare a lui Napoleon Bonaparte s-a datorat complexului de inferioritate provocat de inaltimea prea mica. Dar respectivii psihologi au fost indusi in eroare de o mica neintelegere: „piciorul regal”, unitatea de masura standard in secolul 18, nu era egala cu „piciorul englezesc”. Ca urmare, timp de doua secole s-a mentinut conceptia gresita ca Napoleon ar fi masurat doar 159 cm, cand in realitate el avea o inaltime de 168 cm, adica era mai inalt decat media barbatilor din epoca sa. Porecla „micul caporal” i-a fost data de soldati spre a-l necaji, la inceputul carierei sale militare, atunci cand ambitiile sale erau incomparabil mai mari decat rangul inferior detinut in armata franceza.

Ioan cel Fara de Tara si stiinta de carte

Magna Carta reprezinta o piatra de hotar in istoria umanitatii, fiind documentul care a limitat puterea suveranilor britanici si a semanat primele seminte ale democratiei parlamentare. Exista numeroase tablouri infatisandu-l pe regele Ioan Fara de Tara cum semneaza acest act, inconjurat de baroni, la Runnymede, in 1215. Tablouri minunat realizate, de altfel, dar avand o singura hiba: regele nu si-a pus niciodata semnatura pe Magna Carta, din simplul motiv ca era cu desavarsire analfabet si se folosea de un sigiliu regal pentru a sanctiona documentele, neavand nevoie de semnatura.

Capitanul Cook, erou fara voie

Daca ii vei intreba astazi pe australieni cine a fost europeanul care a descoperit continentul de la Antipozi, trei sferturi dintre ei iti vor raspunde pe data: capitanul James Cook. Si totusi, in 1770, atunci cand faimosul navigator acosta la Sydney, Australia fusese deja vizitata de olandezii Abel Tasman si Dirk Hartog, si de piratul englez William Dampier. In plus, la data primei sale expeditii in Marile Sudului, Cook nu era capitan, ci doar locotenent de marina.

Edison si lumina electrica

Si Thomas Edison este creditat pe nedrept ca fiind inventatorul luminii electrice. Este drept, el a avut la activ peste o mie de inventii, dar in ceea ce priveste lumina electrica, gloria apartine altcuiva. Mai precis englezului Humphry Davy, care a inventat arcul electric, folosind un filament de carbon. Dar problema era ca acest filament nu rezista unei utilizari mai mari de 12 ore; in decursul anilor ce a urmat, numerosi savanti au incercat sa imbunatateasca ideea lui Davy, cel care a gasit cea mai ingenioasa solutie fiind, intr-adevar, Edison.

Gandhi a eliberat India... mai tarziu

Pentru occidentali, Mahatma Gandhi reprezinta simbolul independentei Indiei. El a promovat idealurile antice de non-violenta, ahimsa, dar astazi, multi istorici sunt de parere ca independenta uriasului subcontinent asiatic era inevitabila, cu sau fara aportul lui Gandhi. Congresul National Indian, motorul eliberarii tarii de sub dominatia coloniala britanica, exista inca din 1885, atunci cand Gandhi avea doar 16 ani. Alti istorici afirma chiar ca independenta ar fi putut fi obtinuta chiar mai devreme, daca s-ar fi concentrat pe metode mai dure decat pasnica rezistenta pasiva, propovaduita de Gandhi, precum cele pentru care pleda marele rival al acestuia, Netaji Chandra Bose.

Washington n-a fost primul presedinte american

Contrar opiniei impartasite de 99,99% din populatia lumii, primul presedinte al Statelor Unite, abia eliberate de sub jugul scortosilor britanici nu a fost George Washington, ci un cvasinecunoscut John Hanson, reprezentatul coloniei Maryland in Congresul continental. Pe 5 noiembrie 1781, Hanson care culmea, era considerat... om de culoare, din cauza descendentei sale maure, a fost ales de Congresul constitutional al celor 13 colonii in functia de „Presedinte al Statelor Unite” in cadrul adunarii Congresului. El s-a aflat in aceasta functie timp de un an incheiat, fiind urmat de alti sase presedinti, inainte ca Washington sa primeasca primul sau mandat.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro