Lider marcant si carismatic al Revolutiei bolsevice din octombrie 1917, Lev Davidovici Bronstein, ramas în istorie ca Leon Trotki, a fost unul dintre artizanii rasturnarii tarismului si, ulterior, a regimului lui Kerenski. Nascut în acelasi an ca si Stalin – 1879, el a îmbratisat înca de tânar cauza revolutionara si, desi initial s-a situat pe pozitii divergente fata de Lenin, în final va colabora cu acesta la succesul Revolutiei, dovedindu-se un priceput diplomat si mai ales un excelent strateg militar, în calitatea sa de Comisar al Poporului pentru politica externa si, ulterior, de întemeietor si prim comandant al Armatei Rosii si Comisar al Poporului pentru aparare.

Este greu de spus de altfel care ar fi fost sansele de succes ale bolsevicilor în lupta contra Albilor (partizani ai tarismului) si al fortelor interventioniste occidentale daca la conducerea Armatei Rosii nu s-ar fi aflat Leon Trotki. Dupa moartea lui Lenin, Trotki a intrat în conflict deschis cu succesorul acestuia la conducerea Partidului Comunist, Stalin. În contradictie cu politica stalinista a fauririi socialismului într-o singura tara, Trotki a pledat pentru raspândirea ideilor comuniste în întreaga lume si a militat pentru o „revolutie permanenta”.

De asemenea, a sustinut, în opozitie cu Buharin, renuntarea la Noua Politica Economica, initiata de Lenin dupa victoria Revolutiei si industrializarea rapida a URSS, ca singura cale de ajungere din urma a statelor dezvoltate din Occident. Stalin, un diletant în materie de economie, s-a opus, doar pentru a nu fi de acord cu cel pe care-l percepea ca fiind principalul sau rival. Duelul a fost pierdut de Trotki, care s-a vazut exclus din Partid în noiembrie 1927 si deportat mai întâi în Kazahstan, apoi exilat din URSS, în 1929.