... CONTINUA.

Si nu este singurul care gândeste asa. Multi greci încep sã acrediteze teorii care sustin cã tara lor nu este decât o victimã a unor comploturi internationale. Ioannis Paschalis, consilierul economic al Ambasadei Greciei la Bucuresti, avea cu el la interviul cu MONEY EXPRESS o carte de business care detaliazã astfel de teorii. Este vorba de cartea „La Banque. Comment Goldman Sachs dirige le monde“ (Banca. Cum conduce Goldman Sachs lumea – n.r.), scrisã de jurnalistul belgian Marc Roche si publicatã în 2010. Pe scurt, cartea devoaleazã faptul cã Goldman Sachs – cea mai mare bancã de investitii americanã – controleazã lumea prin diverse practici mai mult sau mai putin ortodoxe, iar Grecia – alãturi de alte state periferice ale UE – nu este decât o simplã victimã a acestui gigant financiar cu active de peste 900.000 mld. dolari. Teoria este cu atât mai seducãtoare cu cât în cazul Greciei Goldman Sachs a avut o implicare directã. Presa internationalã a dezvãluit încã de anul trecut cã Goldman Sachs a ajutat în mod sistematic guvernul Greciei sã cosmetizeze statisticile reale legate de datoria suveranã cumulatã între 1998 si 2009, prin intermediul unor instrumente financiare sofisticate numite CDS (Credit Default Swap). De fapt, crede Paschalis, aceste instrumente financiare sunt foarte toxice pentru cã permit speculatorilor sã câstige foarte multi bani din intrarea în faliment a unor state. Simplificând, CDS-ul este ca un fel de asigurare de viatã pentru state: creditorii (în general bãnci) primesc o asigurare dacã statele împrumutate intrã în incapacitate de platã. Diferenta fatã de politele de asigurare traditionale este cã aceste CDS pot fi cumpãrate de institutii care nu au nici un interes direct în rambursarea creditului si care pot câsiga foarte multi bani dacã creditul respectiv nu mai poate fi rambursat. Si teoriile conspiratiei merg pânã acolo încât spun cã speculatorii pot chiar „ajuta“ statul îndatorat sã intre în faliment. „Este ca si cum tu ai da cuiva un mãr care este otrãvit. Stii sigur cã cel care a luat mãrul va muri si te duci la cea mai apropiatã casã de pariuri si pariezi un milion de dolari cã respectivul va muri“, descrie mai plastic Ioannis Paschalis impactul negativ al acestor instrumente perverse asupra economiilor mondiale. Athanase Dakas duce rationamentul si mai departe, spunând cã adevãrata cauzã a problemelor lumii este sistemul capitalist, mai ales forma sa extremã din ultimii zece ani: neoliberalismul. „În capitalism, cel mai important este profitul, iar profitul distruge totul pentru cã nu tine cont nici de democratie, nici de ideologie, de nimic“, spune omul de afaceri. Nu este întâmplãtor, crede el, cã aceastã crizã a Europei a început în Grecia, locul de unde a luat fiintã civilizatia occidentalã. Capitalismul si-a atins limitele si este nevoie de un nou sistem de organizare economicã si socialã.

Ioannis Paschalis, Yorgos Kossyvakis si Athanase Dakas au o alta versiune legat de colapsul tarii. Foto: Robert David

O CHESTIUNE DE MENTALITATE. Dincolo de toate aceste filosofii, nimeni nu poate nega cã Grecia are o serie de probleme cât se poate de concrete si palpabile, cea mai importantã fiind evaziunea fiscalã la scarã largã. O recunosc si interlocutorii MONEY EXPRESS. Aproximativ un sfert din economie nu plãteste deloc taxe, potrivit unor estimãri recente ale ministrului elen al Muncii. Salariile grecilor s-au dublat în medie în ultimul deceniu, ceea ce nu se poate spune despre productivitatea muncii în aceastã tarã. Iatã o mostrã: potrivit „The Economist“, în 2009, cãile ferate grecesti au strâns doar 174 de milioane de euro din vânzarea de bilete de cãlãtorie si alte venituri. Au cheltuit în schimb 246 de milioane de euro cu salariile si au pierdut în total 937 de milioane de euro. Explozia cheltuielilor publice a culminat cu organizarea Olimpiadei de la Atena din 2004. Yorgos Kossyvakis, om de afaceri grec si fost functionar la Comisia Europeanã timp de aproape 20 ani, bãnuieste cã una din cauze este si mentalitatea acestui popor. „Trebuie sã o recunoastem: grecii, ca si românii, au o mentalitate balcanicã. (...) În Grecia, familia are un rol foarte mare. Multi tineri nu muncesc si preferã sã stea cu pãrintii pânã la vârstã înaintatã. În Belgia, la 20 de ani pleacã de acasã sã munceascã. Aici si religia are un rol...“, crede Kossyvakis, care îsi împarte timpul între Grecia, România si Belgia, având investitii importante pe bursele din cele trei tãri. Kossyvakis are o viziune optimistã legatã de viitorul tãrii sale. Grecia, spune el, va fi sustinutã de Uniunea Europeanã cu orice pret, „chiar dacã va fie nevoie de 20 de ani de reforme“. „Vor fi reforme importante, se vor face privatizãri masive“, spune el.

Cât despre scenariul iesirii Greciei din zona euro, Kossyvakis nici nu vrea sã audã. „Niciodatã sã nu spuneti asta. Nu se poate sã te întorci înapoi. În ziua de azi nu este de conceput pentru mine ca o tarã sã iasã din zona euro“, afirmã categoric omul de afaceri. El crede cã politicienii europeni „sunt mult prea destepti“ pentru a lãsa moneda euro sã se piardã, deoarece asta ar însemna ca dolarul sã devinã din nou valuta-vedetã a lumii. Un faliment al Greciei ar fi o catastrofã si o umilintã pentru Uniunea Europeanã care în 1999 a lansat euro – cel mai ambitios proiect al sãu si un simbol al unitãtii bãtrânului continent. Kossyvakis este însã un european convins si sustine cã Uniunea Europeanã va iesi mai puternicã din aceastã încercare. „Trebuie sã devenim mai europeni. Nu ne mai putem permite sã cheltuim mai multi bani decât putem produce“, spune Kossyvakis despre conationalii sãi.

Din pãcate eforturile lor s-ar putea sã fie pânã la urmã inutile. Existã voci avizate care spun cã actuala criza greceascã reflectã de fapt o slãbiciune inerentã zonei euro – o zonã monetarã cu o ratã a dobânzii fãcutã pe „mãrime universalã“ si aplicatã unui set de 17 economii extrem de diferite, fiecare cu propria politicã fiscalã.

Oameni de afaceri de alte nationalitãti – si deci mai putin implicati emotional – cred cã iesirea Greciei din zona euro este inevitabilã. „Cred cã grecii vor iesi pânã la urmã din zona euro si cu cât mai repede cu atât mai bine pentru ei“, spune Doru Lionãchescu, fondatorul casei de investitii Capital Partners. Pe aceeasi linie, omul de afaceri de origine israelianã Eli Davidai a comentat pentru MONEY EXPRESS cã Grecia ar trebui sã se întoarcã la drahmã cât mai repede. „Când a început totul acum doi ani, am spus cã Grecia a intrat în zona euro pe baza unor statistici false si cã prin urmare ar trebui sã se întoarcã la drahmã. Nu s-a întâmplat acest lucru din motive politice. Acum, lucrurile s-au agravat si au de ales între întoarcerea la drahmã si restructurarea datoriilor. Orice altceva înseamnã doar amânare“, a comentat Davidai. Pentru cât timp?

O dramã, mai multe scenarii

De mai bine de o lunã au fost vehiculate mai toate scenariile posibile. Default, faliment controlat, restructurarea datoriei suverane, stergerea unei pãrti a datoriei sau chiar iesirea din zona euro. Nici unul nu va fi usor de digerat de poporul grec.

1. LEHMANESQUE. Declararea default-ului statului grec (intrarea în incapacitate de platã) ar lovi din plin actori mari din sistemul bancar european – marii creditori fiind bãnci franceze si germane – si implicit Banca Centralã Europeanã (BCE). Însã cel mai mare pericol ar veni din asa-numitul „efect de contagiune“ (cum s-a întâmplat dupã cãderea bãncii americane Lehman Brothers) care s-ar rãspândi asupra unor tãri ca Spania, Portugalia, Irlanda, Italia, chiar Belgia, care la fel au scãpat din mânã datoria publicã.

2. BAILOUT x 2. Scenariul de salvare al FMI, BCE si CE, dirijat de la Berlin – încã 120 mld. euro, care se adaugã celor 110 mld. euro acordate anul trecut –, la pachet însã cu constrângeri bugetare draconice pentru Grecia ani buni de acum înainte. Un exemplu: reducerea deficitului în urmãtorii trei ani de la 13% la doar 3%.

3. ROSTOGOLIREA DATORIILOR. Sau prelungirea maturitãtii împrumuturilor Greciei, din 3–5 ani sã ajungã la 5–10 ani. Un plan care are însã nevoie de sustinerea creditorilor privati, reticenti însã (unii) pentru cã riscã sã primeascã randamente mai mici decât cele promise initial. Fãrã o restructurare a datoriilor (consideratã de unii investitori un default mascat), poate chiar o stergere a unei pãrti a datoriilor, sansele ca Grecia sã reuseascã sã achite integral nota de platã de 340 mld. euro sunt aproape nule.

4. IESIREA DIN ZONA EURO. Chiar dacã nu existã un mecanism prin care vreo tarã sã poatã iesi din zona euro, sunt totusi voci – inclusiv economistul Nouriel Roubini – care nu exclud iesirea temporarã (optimistii) sau definitivã (radicalii) a Greciei.

Primul an de austeritate

În ultimul an, Grecia a trecut prin cea mai amplã consolidare fiscalã realizatã pânã acum de o tarã din zona euro. Principalele mãsuri luate pentru a reduce deficitul bugetar cu 5 puncte procentuale:

>Salariile nominale din sectorul public au fost reduse cu 15%
>Pensiile au fost reduse cu 10%
>Numãrul angajatilor din sectorul public a fost redus cu 10%
>Cheltuielile militare si operationale au fost reduse
>TVA a fost mãritã cu 4 puncte procentuale
>Accizele au crescut cu 30%

Datoria odioasã

Criza datoriilor suverane din Grecia a readus în actualitate conceptul asa-numitei „datorii odioase“, elaborat în anii ’20 de economistul rus Alexander Sacks.

1. NELEGITIMÃ. Potrivit teoriei sale juridice, o datorie publicã contractatã fãrã a consulta cetãtenii si în detrimentul intereselor lor de cãtre un regim dictatorial, oligarhic sau incompetent de care profitã personal anumite persoane fizice sau juridice nu e legitimã, prin urmare nu ar trebui plãtitã.

2. HAIRCUT PENTRU GRECIA. Teoria a fost deja invocatã si pentru usurarea poverii financiare pe care Grecia o are de dus cel putin în urmãtoarea decadã. Si în cazul Greciei s-a sugerat organizarea unui audit international – cum s-a fãcut în Ecuador si Argentina, de pildã – pentru a stabili cât din datoria publicã a Greciei este „odioasã“, iar suma respectivã sã fie stearsã.

3. PRECEDENTUL GERMAN. Într-un interviu recent acordat publicatiei germane „Der Spiegel“ pe tema situatiei actuale din Grecia, istoricul economic german Albrecht Ritschl a tinut sã reaminteascã opiniei publice cel mai mare default al secolului al XX-lea: cel al Germaniei, dupã cele douã Rãzboaie Mondiale, când SUA si alte state au fost de acord cu un asa-numit „haircut“, prin care au fost reduse la jumãtate datoriile de rãzboi ale Germaniei. A fost de departe o decizie care a înlesnit miracolul economic german de dupã.

4. PUTINÃ ISTORIE. În urma Tratatului de la Versailles, s-a stabilit cã Germania si aliatii ei trebuie sã plãteascã reparatii de rãzboi ce echivalau cu 100.000 tone de aur pur, adicã 785 mld. dolari, la nivelul lui 2011. Peste opt ani, în 1929, a fost stearsã jumãtate din datorie, iar când Hitler a ajuns la putere, plãtile, evident, au încetat (Germania plãtise doar o optime din sumã). Ultimele transe din aceastã datorie au fost achitate chiar în octombrie 2010, la 20 de ani de la reunificarea Germaniei.

Oglindã, oglinjoarã, cine e cea mai expusã din zonã?

Potrivit presei internationale, circa 70% din datoria Greciei este detinutã de cãtre institutiile financiare din Franta si Germania.

1) FRANTA. Cea mai mare expunere a Frantei vine pe filiera Credit Agricole (una dintre primele trei bãnci franceze ca mãrime) care detine majoritar banca greceascã Emporiki. Acest lucru face ca expunerea totalã a Frantei sã ajungã la 56,7 mld. dolari din care 15 mld. dolari sunt pe datoria suveranã a Greciei.

2) GERMANIA. Are o expunere mai mare decât Franta la datoria suveranã a Greciei – detine obligatiuni elene în valoare de 22,6 mld. dolari –, dar e mai micã în sistemul bancar grec. Prin urmare, expunerea totalã a Germaniei ajunge la 34 mld. dolari.

3) MAREA BRITANIE. Marea Britanie nefiind în zona euro, bãncile ei au o expunere relativ micã la obligatiunile elene – doar 3,4 mld. dolari. Însã cãlcâiul lui Ahile pentru Regatul Unit este Irlanda, unde expunerea pe sistemul bancar irlandez este de 188 mld. dolari.

Sursa: money.ro - Autori: Georgiana Stavarache, Mimi Noel

VA URMA ...