Cele mai multe studii anterioare au concluzionat cã abilitatea de a se ridica împingând cu degetul mare în pãmânt si mersul biped în pozitie perfect verticalã au apãrut pentru prima oarã acum 1,9 milioane de ani la genul Homo. Acum, însã, o echipã de cercetãtori de la universitãtile din Liverpool, Manchester si Bournemouth demonstreazã cã mersul biped al unui strãmos care a trãit acum 3,7 milioane de ani seamãnã mai mult cu mersul omului modern decât cu cel al urangutanilor, cimpanzeilor si gorilelor.

Situl arheologic de la Laetoli contine cele mai vechi urme de pasi umani, din care 11 urme individuale se pãstreazã în stare foarte bunã. Studiile anterioare s-au bazat pe situri cu o singurã urmã, care de cele mai multe ori era afectatã de factori de mediu precum eroziunea care diminuau autenticitatea amprentei. Tocmai de aceea au existat multe discutii cu privire la caracteristicile exacte ale mersului biped al strãmosilor nostri.

Echipa de cercetãtori a utilizat o tehnicã nouã, bazatã pe metode ale imagisticii cerebrale functionale, pentru a obtine o medie a caracteristicilor tridimensionale ale celor 11 urme de la Laetoli. Aceste rezultate au fost comparate cu cele obtinute din studiile realizate asupra mersului oamenilor si al antropoidelor din ziua de azi.

Simulãrile computerizate le-au permis cercetãtorilor sã compare variante de urme de pasi care ar putea proveni de la reprezentanti ai speciei Australopithecus afarensis, care a trãit acum 3-4 milioane de ani.

Profesorul Robin Crompton de la Universitatea din Liverpool a declarat cã "se credea cã Australopithecus afarensis mergea chircit si mai apãsat spre exteriorul tãlpii, împingând mai tare în partea medianã a tãlpii, asa cum fac maimutele antropoide din ziua de azi. Cu toate acestea, noi am descoperit Australopithecus afarensis mergea biped în pozitie verticalã si mai apãsat pe partea din fatã a tãlpii, în special pe degetul mare, la fel ca oamenii de azi. Aceastã decoperire este foarte importantã, deoarece dezvoltarea functiei locomotorii a oamenilor le-a permis strãmosilor nostri sã se extindã în afara continentului african. Silueta noastrã cu picioare lungi si corp scund ne permite sã mergem si sã alergãm pe distante lungi, chiar si atunci când cãrãm greutãti. Australopithecus afarensis avea constitutia total opusã: picioarele scurte si corpul lung, ceea ce înseamnã cã el putea merge eficient doar pe distante scurte. Acum trebuie sã mai aflãm doar când anume au reusit strãmosii nostri sã se deplaseze pe distantele lugi care ne-au permis sã populãm lumea".

Sursa: Eurekalert