Oamenii de stiintã cunosteau de ani de zile faptul cã o femeie însãrcinatã care suferã de stres cronic, anxietate sau probleme în cuplu are sanse mult mai mari sã nascã un copil care, atunci când va ajunge la vârsta maturitãtii, va suferi de probleme psihice si tulburãri de comportament. De asemenea, se cunostea faptul cã un mediu familial abuziv va marca profund comportamentul copilului. Cea de-a doua problemã este usor de înteles, însã prima dintre ele a rãmas mult timp neclarã pentru cercetãtori. Un studiu publicat de Axel Meyer, Thomas Elbert si colegii acestora din cadrul Universitãtii Konstanz din Germania, spune cã epigenetica ar putea oferi rãspunsul la prima întrebare.

Epigenetica studiazã modul în care conditiile ambientale pot afecta nu numai genomul unui individ, ci si pe al descendentilor acestuia.

Cel mai comun mecanism implicat este numit metilare. Prin acest proces, moleculele de metil se ataseazã celor de adeninã sau citozinã (douã dintre bazele azotate din structura ADN), în functie de genele implicate în proces. Ca urmare a metilãrii, genele respective devin inactive.

În cazul stresului, studiile precedente au sugerat faptul cã metilarea genelor care codificã sinteza receptorilor de glucocorticoid este foarte importantã. Receptorii de glucocorticoid transmit semnale de la hormonii de stres cãtre celule. La nou-nãscutii ale cãror mame au suferit depresii în timpul sarcinii, genele rãspunzãtoare de formarea acestor receptori sunt metilate într-o proportie mai mare. Acelasi lucru se întâmplã si cu copii care au suferit abuzuri. Ce a fost neclar pânã în acest moment era perioada în care persista acest efect.

Pentru a rãspunde la aceastã întrebare, echipa de cercetãtori germani a examinat metilarea acestor gene în cazul a douã grupuri de participanti. Primul grup era compus din copii cu vârsta cuprinsã între 10 si 19 ani, iar cel de-al doilea era alcãtuit din mamele acestor copii. De asemenea, oamenii de stiintã au utilizat si un test psihologic pentru a identifica mamele care au suportat abuzuri fizice sau psihice, în timpul sarcinii, înainte sau dupã aceea.

Cercetãtorii au descoperit cã mamele care suferiserã abuzuri în timpul sarcinii erau mult mai predispuse sã nascã copii cu o astfel de afectiune, în timp ce femeile care suportaserã abuzuri înainte sau dupã perioada sarcinii nu prezentau acest risc. Nici metilarea genelor în organismul mamei nu a fost afectata de violenta la care a fost aceasta expusã.

Puse cap la cap, aceste rezultate saugereazã faptul cã metilarea genelor are loc la în organismul fãtului, ca rãspuns la stresul suportat de mamã, iar acestã influentã persistã pânã la adolescentã.
Acest proces afecteazã sãnãtatea copilului pe termen lung, crescând riscul aparitiei obezitãtii, a depresiilor si a unor boli autoimune. Mai mult decât atât, metilarea genelor duce la un comportament impulsiv-agresiv, iar bãrbatii cu asemenea comportament îsi pot agresa partenerele în timpul sarcinii, reluând astfel întreg ciclul.

Implicatiile practice ale acestui studiu rãmâne încã neclare. Medicamentele pentru demetilarea ADN-ului sunt încã în stadiul cercetãrilor; pânã când vor primi aprobarea va mai dura ceva timp si, în orice caz, sã interferezi cu epigenetica este o abordare riscantã.

Ceea ce poate fi fãcut sunt interventiile pentru stoparea abuzurilor în familie, atât pentru binele mamelor, cât si al copiilor.

Sursa: The Economist