Cercetãtorii au creat o asa-numitã "piele electronicã" care înregistreazã bãtãile inimii, activitatea cerebralã, contractiile musculare la fel de precis ca electrozii conventionali, mult mai voluminosi. Crearea unui sistem aproape invizibil, dar cu puterea de a efectua operatii la fel de bine ca majoritatea dispozitivelor electronice actuale, ar putea da nastere unei noi ere tehnologice.

Dispozitivul sub formã de plasture a fost creat de John Rogers, un om de stiintã de la Universitatea din Illinois. El constã într-o retea flexibilã si elasticã de circuite cu senzori. Acesta devine folositor dupã ce este aplicat pe piele. Momentan sistemul trebuie înlãturat dupã o perioadã de câteva zile si înlocuit cu un altul, dar cercetãtorii sperã cã vor putea trata siliciul astfel încât sã nu se mai dezlipeascã atât de repede.

Mai mult de cât atât, noua inventie are capacitãti mai avansate decât senzorii medicali. Pusã pe gât, "pelea electronicã" poate "simti" suficient de bine cunvintele încât sã permitã controlul unui joc simplu pe calculator. Totodatã, aparatul ar putea fi folosit pentru a ajuta sã comunice persoanele cu probleme la nivelul laringelui. Alte utilizãri ale acestei inventii revolutionare ar putea consta în monitorizarea noilor-noscuti sau pentru a spori controlul protezelor.

De asemenea, pielea electronicã poate fi folositã pentru monitorizarea activitãtii cerebrale sau a bãtãilor inimii. Faptul cã nu depãseste grosimea unui fir de pãr, cã se ataseazã într-un mod extrem de usor pe piele, fãrã niciun adeziv, cât si flexibilitatea de care dã dovadã sunt câteva elemente care fac din pielea electronicã o inventie incredibilã, cu mii de potentiale utilizãri.

În prezent, Rogers colaboreazã cu fizioterapeuti pentru a facilita utilizarea sistemului în scopul de a induce contractii musculare în regiunile degradate ale corpului, facilitând astfel refacerea tesutului.

Proiectul lui Rogers si al echipei lui a început acum aproape 15 ani, când au început sã studieze anumite sisteme cardiace si dispozitive de imagisticã cerebralã care se montau pe tesuturile interne. Apoi, cercetarea a avansat spre crearea sistemelor externe care imitã pielea, cel mai mare organ, dar si cel mai interesant, asa cum afirmã chiar Rogers.

"Pielea electronicã" este formatã din senzori, antene, diode emitãtoare de luminã si alte componente prinse între douã straturi de protectie. Este alimentatã de celule solare integrate sau de bobine inductive care pot fi folosite pentru a genera curent wireless. Întregul sistem este amplasat pe o foaie de poliester elastic, conceputã pentru a se potrivi cu proprietãtile fizice ale pielii. Întreaga structurã are mai putin de 40 de microni grosime, fiind suficient de subtire încât sã rãmânã pe piele doar cu ajutorul inductiei van der Waals, care forteazã moleculele sã stea împreunã.

În prezent echipa lucreazã la adãugarea unor noi componente, inclusiv a comunicatorilor wireless pentru încarcarea datelor sau a comenzilor si a dispozitivelor piezoelectrice ( mecanisme care genereazã semnale electrice ca rãspuns la vibratii si care produc energie mecanicã ca urmare a semnalelor electrice), care sunt alimentate de miscãrile corpului.

Prin urmare, este posibil ca în curând sã puteti purta propriul telefon mobil sau computer sub mâneca unei cãmãsi.

Surse: Nature si Discover - via Descopera.ro