Apiterapia este una dintre cele mai vechi terapii ale lumii si se poate aplica în cazul unui numar impresionant de boli, cu rezultate de-a dreptul uimitoare. „Medicamentele” naturale de baza folosite sunt: mierea, polenul, pastura, propolisul, laptisorul de matca, Apilarnilul si veninul de albine, beneficiile acestuia din urma fiindu-va prezentate într-un numar trecut al revistei noastre. Unul dintre cei mai renumiti apiterapeuti din România, dr. Stefan Stângaciu (medalion), va spune, în acest numar si în cel viitor, cum se obtin produsele apiterapeutice, cum se diferentiaza cele autentice de cele contrafacute, în ce afectiuni se folosesc, ce cantitati sunt ideale pentru consumul zilnic si ce trebuie sa stiti despre cocteilurile apicole.

Trei metode de control

- Cum putem distinge mierea naturala de cea artificiala, produsa din zahar, fructoza sau glucoza?

- Exista multiple metode care ne pot ajuta în a stabili daca o miere este sau nu 100% naturala. În primul rând, verificati aroma, gustul si savoarea mierii pe care vreti sa o cumparati. O miere de origine naturala va avea aproape întotdeauna un „buchet” de parfumuri care provin de la florile sau plantele pe care albinele le viziteaza. Mierea falsificata are doar gust dulce, fara a lasa parfum sau aroma. De asemenea, verificati densitatea. Mierea are o densitate de 1,4 ori mai mare decât apa. În consecinta, atunci când lasati mierea de pe o lingurita sa se scurga într-un pahar cu apa rece, mierea va cadea rapid catre fundul paharului si va ramâne acolo. Cea falsificata, având în compozitie zahar, glucoza sau fructoza, are o densitate mai mica si nu va cadea pe fundul paharului, ci se va împrastia repede în tot volumul apei, atunci când va fi amestecata usor cu o lingurita. Nu în ultimul rând, verificati miscarea de „elastic”. Mierea care este naturala si are cantitatea corecta de apa, în general sub 20%, va avea o miscare de tip elastic, pe verticala, coborând si urcând de câteva ori atunci când este turnata în pahar. Mierea „botezata” cu apa sau cu ceaiuri nu prezinta aceasta miscare specifica. Daca dupa cele trei teste de mai sus înca mai aveti dubii puteti trimite borcanul cu miere, pentru analiza, la un laborator de specialitate precum cel al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura din Bucuresti sau cel al Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj-Napoca. Colegii de la aceste laboratoare vor verifica multipli parametri, pentru a da verdictul final. Daca este miere falsificata adresati-va celui mai apropiat Oficiu de Protectie a Consumatorului pentru a se lua toate masurile legale corespunzatoare contra falsificatorilor si cereti despagubiri.

„Nu lasa glicemia sa creasca rapid în sânge”

- Mierea se poate recomanda oricarei afectiuni?

- Aproape oricarei afectiuni, exceptie facând diabetul în forma avansata sau cel instabil, de tipul I sau II. Dar, daca se administreaza o doza mica de miere si se scoate din alimentatie o cantitate echivalenta de carbohidrati, atunci nu este nicio problema pentru diabetici. De exemplu, se scoate o felie de pâine din alimentatie si se înlocuieste cu o jumatate de lingurita cu miere. Acest lucru se face numai sub control medical. Mai exista o situatie de contraindicatie, atunci când exista intoleranta sau alergie digestiva la miere. Sunt foarte rare cazurile de pacienti, unul la zece mii, care au dureri gastrice ori crampe sau diaree din pricina acestui produs. În aceste cazuri se face o pauza de o saptamâna, apoi se reîncepe administrarea, dar în doze foarte mici si foarte diluate, apoi se creste concentratia gradat.

- Când se recomanda mierea ca aliment vitaminizant?

- Trebuie sa facem o remarca aici. Nu este tocmai bine sa promovam mierea ca fiind foarte bogata în vitamine, chiar daca ea contine o gama variata, deoarece acestea se afla totusi în cantitati foarte mici. Vitaminele provin din polen, iar acesta este doar în proportie de circa 1% în miere. Putem spune însa ca este bogata în minerale diverse, are multe enzime si, mai ales, carbohidrati liberi, precum glucoza si fructoza, care se absorb în organism foarte usor, aproape fara efort energetic. Daca avem nevoie rapid de energie sau daca avem un pacient grav bolnav, mierea aduce rapid aportul energetic necesar si este foarte sanatoasa pentru întregul corp, deoarece nu se mai pierde energia prin digestie, asa cum se întâmpla în cazul dulciurilor pe baza de zahar. Mai este ceva foarte util la miere: are substante flavonoide sau polifenoli, care sunt pigmenti vegetali si nu lasa sa creasca glicemia în sânge rapid, asa cum se întâmpla în cazul zaharului, si nu deranjeaza pancreasul. Acest lucru înseamna ca absorbtia mierii din tubul digestiv este mai lenta.

„Polenul uscat îsi pierde din valorile nutritionale”

- Cum se obtine polenul?

- Exista tehnici speciale apicole care folosesc un fel de filtru, numit placa activa. Sa ne imaginam un dreptunghi din plastic, subtire de câtiva milimetri, care are multe orificii cât sa permita intrarea albinei în stup. Aceasta vine încarcata cu grauncioare de polen, care o fac sa aiba „gabarit depasit” pentru acele orificii. Albina trece prin ele, dar polenul de pe piciorusele ei cade printr-o sita într-o cutiuta speciala. Acesta se aduna zilnic, ideal de mai multe ori pe zi, si se usuca sau se congeleaza imediat înainte de a fi folosit ca produs final. Eu recomand consumul celui proaspat, care a fost congelat, deoarece sortimentul uscat îsi pierde o parte din valorile nutritionale. Scotându-se apa, o data cu aceasta se evapora si din uleiurile volatile, care au efecte antibacteriene, antivirale si nu numai.

- În ce afectiuni se foloseste polenul?

- Lista este foarte lunga. Cele mai importante afectiuni, din punctul meu de vedere, sunt cele legate de ficat, cele ale aparatului cardiovascular, ale sistemului nervos, dar sunt si alte indicatii traditionale, precum cele ale prostatei, preventiv si curativ si pentru refacerea sportivilor ori a studentilor. Sa nu uitam ca polenul are foarte multe vitamine si aminoacizi liberi esentiali!

- Se poate recomanda un tonic zilnic din polen?

- Toate produsele apicole sunt foarte bune din punct de vedere preventiv, ele având numerosi nutrienti de mare valoare, care se absorb usor, si multe substante protectoare, un fel de medicamente ale naturii care ne protejeaza de oxidare si de virusuri. Este bine ca aceste produse sa fie consumate zilnic, în cantitati adaptate de la caz la caz, pentru a preveni afectiunile si pentru ca, asa cum se stie de mii de ani, medicul cel mai bun este cel care previne, nu cel care trateaza. Sortimentele apicole se pot consuma atât individual, cât si în amestec, dar la început este foarte important sa se efectueze un test de toleranta. Se ia o cantitate mica din fiecare produs, apoi se creste gradat, iar daca lucrurile sunt în regula, se poate ajunge la o doza medie pe termen lung.
În numarul urmator va vom prezenta beneficiile aduse de pastura, de propolis si de laptisorul de matca, dar si ce trebuie sa stiti despre cocteilurile apicole.

Evitati sa puneti miere în lichide fierbinti

- De ce nu se recomanda topirea mierii în lichid fierbinte?

- Acesta este un lucru foarte rau. Mierea are enzime si vitamine, ambele grupe de substante fiind proteine destructibile la caldura, care se coaguleaza si se deterioreaza, iar orice supunere la temperaturi ridicate este un lucru negativ. Asadar, înainte de a adauga mierea, trebuie asteptat pâna când ceaiul sau cafeaua se racesc pâna la 39°-40°C, când nu mai apare senzatia de opareala la atingerea buzelor.

Cantitati zilnice recomandate

- Spuneti-ne, orientativ, ce gramaj ar fi indicat zilnic pentru fiecare produs apicol.

- Miere: 30-40 g, adica patru-sase lingurite, polen: trei-cinci lingurite, pastura: una-trei lingurite si laptisor de matca: 1-2 g. În cazul propolisului se iau 2-3 g de propolis brut sau o picatura/kg/corp împartita în mai multe portii. De exemplu, daca aveti 60 kg, luati 60 de picaturi de tinctura, împartita în patru portii pe zi, dupa mese.

Sursa: taifasuri.ro - Autor: Gabriela Niculescu