Generatia care-ar trebui sa dea socoteala.

Acum 23 de ani aveau 50 de ani. Azi, multi nu mai sunt. Multi au uitat. Multi isi sfarsesc zilele prin spitale cu medici putini. Pensiile lor sunt mici, pentru ca n-are cine sa le mai plateasca. La televizor sunt alte generatii. Viata lor se stinge incet, ca o candela rosie chinezeasca, intr-un cimitir sarac, de tara.

Si totusi, sa ne aducem aminte de ei: sunt cei care au condamnat doua milioane de romani inteligenti si energici si dornici de schimbare  la exil.

Sa ne aducem aminte de ei: cei care au votat FSN-ul in 20 mai 1990. Cei care si-au dorit liniste, securitate (in mai multe feluri decat unul), cei care si-au dorit sa apara soarele si imediat dupa el Iliescu, cei care si-au dorit si-au reusit sa puna cu botul pe labe (si imediat pe geamantan si avion) tanara si naiva intelectualitate progresista din Romania. Cei care au detestat golanii. Cei care n-au inteles artistii. Cei care s-au uitat cu scarba la studenti. Cei care au luat cu “huo!” pe tinerii care voiau libertate. Cei care au aplaudat violenta (da, imi aduc aminte de voi gospodinelor care ii pupati pe mineri!). Cei care s-au inrolat de buna voie intr-o masa de votanti fricosi si prosti (de la varsta, de la salam cu soia, cine mai stie?) si ne-au dat, celor de 20 de ani pe atunci, un certificat simplu si la obiect:

“Tara n-are nevoie de tine si de ideile tale. Valea!”

Fac parte din acea generatie. Fac parte din ce-a lasat in urma acea generatie, ariergarda ramasilor in tara, naivi si nostalgici si greu de desprins de mirosul Campiei Romane intr-o dupa amiaza de vara. Dar chiar si asa, nostalgic, nu pot sa nu acuz, acum ca sunt batran si inca nu intelept:

I-ati gonit pe cei mai destepti!

Voi, cei care intre 1990 si 1996 ati tinut puterea ca pe o perna pe fata Romaniei evoluate, pana la sufocare, voi care ati saracit spiritual aceasta natiune si i-ati trimis pe fiii ei, pe colegii mei de generatie sa-si caute semeni intre alte neamuri, sa-si caute intelegere intre alte culturi, sa-si caute linistea si cetatenia si uitarea in tari in care jigodiile n-au fost niciodata atat de multe ca aici!

M-am gandit la toate astea zilele astea cand am tot discutat de rezultatele tot mai slabe la BAC, rezultate care ne forteaza sa transformam examenul intr-o farsa, doar, doar n-or pica 80%… Cu riscul de a va jigni, am sa pun intrebarea pe care nimeni n-are onestitatea s-o ridice:

Si daca nu e o problema de educatie? Si daca nu e o grava eroare a sistemului? Si daca nu e decat un lucru simplu, numit in biologie “selectie naturala”? Si daca Romania de azi, cu notele si cu performanta ei si cu discursul ei public si cu inteligenta ei medie (masurata in statistici medicale de care nu vrem sa stim, nu, nu!) nu e decat rezultatul selectiei fortate de oameni politici ticalosi, in colaborare cu o generatie oarba, acum 20 de ani si mai bine ?

Si daca pur si simplu ce se vede in jur e doar natia care-a mai ramas? Ultimii din tramvai. Cei carora le-a fost frica sa plece, cei care s-au putut obisnui cu mizeria spirituala (mai grava decat cea materiala), cei care si-au zis ca totul trece, cei care prefera sa se descurce decat sa lupte deschis pentru ideile si destinul lor…

Ganditi-va la asta cand inca o generatie nu e in stare sa lege trei cuvinte si doua sensuri pe o foaie de hartie la un examen.

Ganditi-va ca povestea acestui esec national a inceput tot pe o foaie de hartie, acum 23 de de ani. Un buletin de vot. Si-o mare, imensa greseala pentru care nu va exista nici o re-evaluare. Nici o contestatie. Nici un examen in toamna istoriei.

Ci doar, poate, un pic mai tarziu, un grup statuar intr-un parc, pe care o sa se aseze porumbeii, ca sa scape de salbaticii nostri urmasi, care-i vor vana cu prastia sa-i manance…

Sursa: lucianmindruta.com