Progresele extraordinare inregistrate, in ultima suta de ani, in domeniul inventicii, au permis producerea unor materiale cu proprietati deosebite. In anii 30, a aparut bachelita, peste jumatate de secol a venit rândul fibrei de carbon, pentru ca in anii 90 sa fie inventat siliconul. Acum, savantii vorbesc despre un material, numit aerogel, care, opineaza ei, va revolutiona evolutia multor domenii ale civilizatiei umane.

Primul care a incercat sa creeze acest material-minune a fost chimistul american Steven Kistler. In 1931, el a facut un amuzant pariu cu un coleg, sustinând ca poate inlocui lichidul dintr-un recipient de jeleu cu gaz, fara ca recipientul sa se micsoreze. Kistler a câstigat pariul, inventând un precursor al actualului Aerogel dar, pentru ca producerea acestui material era prea scumpa, nimeni nu s-a aratat interesat de idee.

In anul 2000, cercetatorii americani care lucrau in cadrul NASA si-au amintit insa de nazbâtia lui Kistler, pentru ca aveau nevoie de un material foarte usor si in acelasi timp foarte rezistent la temperaturi scazute. Extragând componenta lichida dintr-un gel, prin uscare rapida, ei au reusit sa nu avarieze matricea solida, asa cum s-ar fi intâmplat in mod normal, prin evaporare conventionala.

Un material cu o mie de utilizari

Primele aerogeluri au fost produse din geluri de siliciu, dar ulterior s-au realizat si altele, pe baza de carbon, aluminiu si crom. In ciuda numelui, aerogelurile sunt materiale uscate, care nu seamana deloc cu gelul clasic, fiind insa, fiabile, foarte elastice si extrem de rezistente la socuri si variatii mari de temperatura. „Aerogelurile sunt izolatori termici remarcabili, pentru ca ele aproape anuleaza cele trei cai de transfer ale caldurii, convectia, conductia si radiatia, spune Peter Tsou, de la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul NASA. Desi este, la origine, hidrofilic, gratie unui tratament chimic special, aerogelul poate deveni hidrofobic. Totodata, el se topeste doar la 1200 grade, are o conductibilitate apropiata de 0 si este considerat drept cel mai putin dens material solid.

Cât despre utilizarile produsului, acestea sunt nenumarate. Practic, nu este domeniu in care, sunt de parere specialistii, aerogelul sa nu poata fi folosit. Fiindca absoarbe complet radiatiile infrarosii, el va permite construirea unor cladiri in care sa poata patrunde lumina solara, dar nu si caldura toropitoare a astrului zile. Asternând, asadar, un strat din acest material pe peretii exteriori ai caselor, vom spune, asadar, adio atât zapuselii cât si aerului conditionat!

Multumita aerogelului, catastrofele ecologice produse prin deversarea accidentala a produselor petroliere in apa marilor si oceanelor vor fi evitate, intrucât materialul are o capacitate de absorbtie fantastica, actionând ca un adevarat burete. NASA foloseste aerogelul pentru izolarea termica a costumelor astronautilor (un strat de 18 mm din material asigura protectia la temperaturi de pâna la minus 150 grade Celsius!). Probabil una dintre cele mai importante caracteristici ale aerogelului ramâne insa rezistenta la socuri.

Un strat de doar 8 mm de aerogel poate asigura supravietuirea in fata exploziei apropiate a unui kilogram de dinamita si a unui soc termic ce degajeaza o caldura de peste 1000 grade Celsius! „Este un material absolut fantastic. Are cea mai mica densitate dintre toate produsele realizate de om si poate face o multime de lucruri. Acest fum inghetat, cum a fost supranumit aerogelul, si-a gasit utilitatea in aproape orice domeniu, de la filtrarea apei poluate la prelucrarea bijuteriilor si fabricarea rachetelor de tenis”, spune Mercouri Kanatzidis, profesor de chimie la Universitatea Evanston, din Illinois.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro