Un articol recent publicat (data publicarii in Business Magazin: 01 februarie 2010 - n. Red. TA) in cotidianul italienesc La Repubblica scria ca Romania este tara care detine suprematia serviciilor secrete din Europa. Ceea ce ne ridica inevitabil cateva intrebari, zic eu, firesti.

Cercetarea jurnalistilor italieni, mult mai obiectivi si neinruditi cu serviciile noastre, a pornit de la marinimia premierului Boc de a acorda, in vremuri de criza, bugete mai consistente acestor institutii. Fie ca se numesc SRI, SIE, STS, UM 0215 (faimosul serviciu al Ministerului de Interne, doi s-un sfert), acestea au primit zeci de milioane de euro pentru propria administrare, in conditiile in care alte institutii fac reduceri de personal si sunt nevoite sa isi diminueze cheltuielile. La Repubblica constata si ca numarul agentilor secreti este de sase ori mai mare decat al celor din FBI si de cinci ori superior colegior britanici din MI5.

Astfel, potrivit cotidianului, celebra Securitate romana, una dintre cele mai puternice si brutale politii secrete din lume, abolita in 1989, era compusa din sase departamente, care avea 11.000 de agenti. Si stim bine cat de eficienta era activitatea lor pentru pastrarea "sigurantei nationale", adica a stabilitatii regimului comunist.

Daca acum, in 2010, Serviciul Roman de Informatii are 12.000 de agenti, nu vi se pare firesc sa ne intrebam cu ce se ocupa acestia? Sau acum putem sa ne explicam si mai clar de unde apar unele discutii telefonice in presa sau probe-cheie care declanseaza linsaje mediatice ori procese care tin prima pagina? Putem acum sa intelegem, daca mai era necesar, si batalia pentru servicii ca doi s-un sfert, care a rasturnat trei ministri in mai putin de o luna? Putem sa intelegem de unde apar motivele de santaj intre politicieni? Si poate putem sa ne luam adio si de la mandatul de ascultare, care ar trebui emis, potrivit legii, numai de catre judecator.

Sunt curios de ce nu a aparut materialul in presa romaneasca decat foarte firav.

Sunt curios si cati securisti vor lasa comentarii in urma acestui editorial.

Sursa: BusinessMagazin.ro - Autor: Razvan Muresan