Criminala! La puscărie cu ea! Să moară! I-a omorât pe copii! Sunt doar câteva dintre îndemnurile postate de unii cititori pe forumurile ziarelor si televiziunilor românesti imediat după aflarea numelui asistentei învinuite în tragedia de la Maternitatea Giulesti. Nu există cuvinte care să redea durerea fără margini a părintilor - unii si-au îngropat copiii pierduti, ceilalti se roagă zi si noapte lui Dumnezeu pentru salvarea micutilor rămasi în viată, la Spitalul „Grigore Alexandrescu”. Dar, dincolo de isteria mediatică, justitia forumistă sau declaratiile anchetatorilor, cazul Florentinei Cîrstea readuce în atentia opiniei publice o problemă care, în mod normal, n-ar fi trebuit să existe: agonia sistemului sanitar.

În urmă cu o săptămână (articol datat 2010-08-31 - n.Red. TA), judecătorii au dispus arestarea preventivă, pentru 29 de zile, a asistentei Florentina Cîrstea, aruncând-o în spatele gratiilor, exact ca pe infractori. Motivatia Judecătoriei Sectorului 6, care a emis mandatul de arestare, lasă perplex pe absolut oricine prin absurditatea argumentelor invocate în sustinerea deciziei. „În prezenta cauză, instanta se raportează la circumstantele reale de săvârsire a infractiunii de ucidere din culpă, urmările produse, numărul victimelor, nou-născuti lipsiti de apărare, aflati într-o unitate sanitară specializată, tocmai ca să beneficieze de servicii medicale, sentimentul puternic de insecuritate produs în rândul opiniei publice si starea de dezaprobare generală cu privire la comportamentul inculpatei, care nu si-a îndeplinit îndatoririle de serviciu si nu a asigurat supravegherea copiilor care se aflau în 16 august în salonul de terapie intensivă”. Cu alte cuvinte, neîncrederea românilor în sistemul sanitar este unul dintre factorii care au contribuit la decizia de arestare. Dar cum poate fi o persoană privată de libertate pentru că un judecător consideră că asta îsi doreste publicul? Nici în Justitie nu prea au încredere românii si, cu toate astea, n-am văzut arestat nici un magistrat...

Pe de altă parte, să credem că arestarea asistentei a rezolvat problema, iar românii au din nou încredere în sistemul sanitar? Sigur că nu! Numai un naiv sau un posesor de IQ 60 ar crede asta. Adevărul este altul, iar autoritătile se feresc să-l rostească: neîncrederea populatiei în sistem există, dar ea va reveni numai atunci când adevăratii vinovati, care ne conduc de 20 de ani, îsi vor asuma public partea de vină pentru starea dezastruoasă în care au adus sănătatea românească.

Absurdul justitiei nu se opreste, însă, aici: „Arestarea preventivă a asistentei este necesară pentru buna desfăsurare a procesului penal, atâta timp cât aceasta a avut o atitudine oscilantă, una dintre martore a revenit asupra unei declaratii anterioare; martora a mentionat că refuză să declare dacă i s-a sugerat de către o persoană să omită detalii referitoare la accident”. Asadar, judecătorul a considerat că procesul penal se poate desfăsura numai în stare de arest, desi arestarea preventivă este o măsura exceptională care se ia, de regulă, în cazuri bine stabilite prin lege, precum împiedicarea săvârsirii altor infractiuni, distrugerea probelor, disparitia învinuitului etc. Arestarea preventivă se mai aplică în cazul săvârsirii de infractiuni cu intentie, în special prin violentă. Or, aici nici vorbă nu poate fi despre o asemenea stiuatie.

Si, ca tacâmul umilintei să fie complet, Florentina Cîrstea a fost adusă în duba Politiei cu mascatii, exact ca în cazurile în care trupele speciale escortează la Tribunal cei mai periculosi infractori. Doar asistenta era – nu-i asa? – pericol social, iar autoritătile au luat toate măsurile ca nu cumva inculpata să fugă, să sustragă sau să distrugă probele. Asa s-a considerat că este corect, iar asta ne scuteste de orice comentarii.

Unii spun că ceea ce s-a întâmplat la Maternitatea Giulesti nu putea fi prevăzut, însă o analiză mai atentă arată tocmai contrariul. De ani întregi, Ordinul Asistentilor trage semnalul de alarmă în privinta personalului insuficient din sistemul sanitar si a riscurilor ce decurg de aici. Asistentii medicali părăsesc cu sutele unitătile în care lucrează, iar acest exod este o adevărată bombă cu ceas. Cu toate acestea, până acum, răspunsul Ministerului Sănătătii a fost acelasi sec si iresponsabil: „Nu sunt bani. Descurcati-vă cu ce aveti!”. Practic, Ministerul a refuzat să ia în calcul posibilitatea unei tragedii, desi aceasta era de asteptat prin politica falimentară si incoerentă, concentrată întotdeauna pe economii la sânge. Iar nenorocirea s-a întâmplat. Atunci când în sectia ATI există o singură (!) asistentă pe tură în loc de patru, iar infirmierele lipsesc cu desăvârsire, rezultatul nu poate fi altul. Nu se punea întrebarea dacă, ci când si unde se va întâmpla ceva dezastruos. Nenorocirea s-a produs la Maternitatea Giulesti dar, practic, toate unitătile medicale din România sunt nevoite să lucreze cu mai putin personal decât au nevoie si există riscul ca situatia din Capitală să se repete oricând, oriunde în tară.

După tragedie, ministrul Sănătătii a anuntat că în sistem sunt libere 7 000 de locuri, dar nu pot fi angajati decât maximum 1 000 de oameni în sistemul sanitar. De unde s-au găsit, peste noapte, banii care lipseau, chiar si pentru 1 000 de oameni? Si ce facem cu restul de 6 000? Se asteaptă, oare, o nouă tragedie, poate cu mai multe victime?

Nimeni întreg la minte nu poate crede că tragedia de la maternitatea Giulesti are drept cauză neglijenta unei singure asistente. O dovedesc comentariile echilibrate ale cititorilor care scriu că vina trebuie împărtită si că un singur om nu poate fi învinuit de tot ce s-a întîmplat. Pe de altă parte, mai sunt de clarificat si alte aspecte: cine este vinovat că Florentina Cîrstea nu a avut pe cine să lase în loc? Cine plăteste pentru faptul că Maternitatea Giulesti functiona cu personal mult sub necesar? Cine a făcut revizia instalatiei electrice? Cine a verificat amplasarea acesteia si a evaluat potentialele pericole de incendiu? De ce nu exista în spital un sistem integrat de supraveghere video, care ar fi putut ajuta, chiar în lipsa asistentei din sectie? Cine a decis montarea usilor pe bază de cartele magnetice, desi acest lucru este total interzis în unitătile care au o singură cale de acces, asa cum este Maternitatea Giulesti? Iar lista poate continua...

Ieri s-a judecat recursul împotriva deciziei de arestare preventivă a Florentinei Cîrstea. Apărarea a explicat că asistenta a nu avea cum să prevadă aparitia unui incendiu sau a unui alt eveniment neasteptat si că, în fisa postului, asistenta nu avea obligatia de a se afla permanent în salon. Mai mult, potrivit fisei postului, asistenta ar fi avut obligatia de a supraveghea pacientii din salonul de neonatologie, si nu de la terapie intensivă, ea nefiind nici instruită pentru a supraveghea un asemenea salon. Un ordin al ministrului Sănătătii prevede că în sectiile de terapie intensivă ar trebui să fie sase asistenti si patru infirmieri, iar în Maternitatea Giulesti, pe 16 august, erau două asistente pe tură, dintre care una se afla în concediu. La ora la care a avut loc incendiul, Florentina Cîrstea era deja de 11 ore în activitate, timp în care a făcut munca a sase oameni. Mai mult, ea trebuia să aibă în subordinea sa „una sau două asistente debutante si una sau două infirmiere”, dar a fost nevoită să se ocupe singură de toată sectia de terapie intensivă.

În pofida tuturor argumentelor, instanta a decis mentinerea stării de arest. Decizia este definitivă.

Asistenta Florentina Cîrstea trăieste o dramă ale cărei dimensiuni sufletesti si efecte în timp nu putem nici măcar să ni le imaginăm. Se simte vinovată că a lipsit acele 12 minute fatale din sectie. Este îngrozită si nu va uita toată viata imaginile dezastrului, pe care le-a văzut mai întâi cu ochii ei, apoi la jurnalele tv. A înteles perfect suferinta din sufletele părintilor. De o săptămână este neom. Nu mai stie ce înseamnă somnul, mâncarea si se roagă lui Dumnezeu să nu mai moară vreun nou-născut. Are o imagine distorsionată în ochii comunitătii, dar mai ales în cei ai propriului său copil, care stia că ea salvează vieti, iar acum o vede încătusată si după gratii, în acelasi rând cu criminalii, violatorii si tâlharii. Dar, mai ales, este "vinovată" pentru că a acceptat să lucreze de una singură, fără să cârtească, si să-si facă datoria. Si, pentru toate astea, instanta nu a acceptat ca ea să fie judecată în libertate, ba a respins până si cererea avocatului, de consiliere psihologică specializată a asistentei la locul de detentie.

Florentina Cîrstea plăteste pentru toate greselile. Ale ei si, mai ales, ale celor care au adus Sănătatea în starea de acum. A ajuns să fie victima unui sistem nenorocit, pentru care a muncit cu pasiune. A salvat zeci de vieti si nimeni nu a lăudat-o. A primit un salariu de mizerie fată de colegii din Occident – că tot ne place să clamăm apartenenta la lumea civilizată –, iar pentru că i s-a întâmplat o nenorocire, care putea să cadă asupra oricui, putin mai lipseste să fie linsată, numai să se găsească un vinovat care să plătească pentru toti. Ca întotdeauna, autoritătile se grăbesc să sacrifice un om care este, poate, cel mai putin vinovat pentru cele întâmplate si refuză o abordare globală, în profunzime, a chestiunii. Si asta pentru că nu au curajul să-si asume public partea de vină pentru catastrofa sănătătii românesti. Este mult mai usor să-i pui cătusele unei asistente decât să recunosti că ai contribuit si tu, factor de decizie, prin neglijentă si iresponsabilitate, la aparitia nenorocirii. O atitudine lasă, specifică autoritătilor centrale, care nu face decât să perpetueze pericolul pentru cei care vor avea „îndrăzneala” să apeleze, de acum încolo, la serviciile unitătilor sanitare românesti.

Cazul Florentina Cîrstea constituie un precedent deosebit de periculos. Orice asistentă sau moasă care intră singură în tură pe sectorul de care răspunde lucrează terorizată de gândul că în orice clipă se poate întâmpla ceva asemănător ca la Maternitatea Giulesti, iar ea va fi, mai mult ca sigur, singura care va plăti pagubele. Pentru că cei „de sus” sunt imuni si nu-i atinge nici o pedeapsă, oricât de mult ar fi gresit. În conditiile în care autoritătile rămân surde si mute la nevoile sistemului sanitar, multumindu-se cu declaratii si promisiuni goale de continut, asistentii au de ales între a pleca din tară si a astepta răspunsul la întrebarea:

CINE URMEAZĂ LA RÂND?

Marius Asăndulesei
Compartimentul publicatii, comunicare, imagine si relatii cu mass-media

OAMGMAMR Iasi

Sursa: oamr-iasi.ro