De-a lungul timpului, atât jeleurile, cât si degetele amputate au fost folosite ca tehnici de înselare a detectorului de amprente. În prezent, o companie germană numită Dermalog Identification Systems se foloseste de modul în care pielea umană îsi schimbă culoarea sub presiune pentru a bloca accesul persoanleor care utilizează jeleuri si degete amputate pentru a intra într-o zonă protejată de un sistem de detectare a amprentelor.
Principala problemă a detectoarelor de amprente folosite în ziua de astăzi este aceea că ele răspund la prezenta imaginii unei amprente, indiferent dacă aceasta apartine unui corp viu, dacă este o amprentă imprimată pe un jeleu de tip "gummy bear" sau dacă amprenta este pe un deget amputat.
Chiar dacă scenariul în care un răufăcător foloseste un deget amputat pentru a avea acces la o zonă protejată pare smulsă dintr-un film de actiune, problema este una reală, acesta fiind motivul pentru care compania germană a căutat o solutie.
Bazându-se pe faptul că pielea îsi schimbă culoarea sub presiune, Dermalog a utilizat această caracteristică pentru a face imposibilă autentificarea cu un deget amputat sau cu o amprentă reprodusă pe un alt mediu.
Atunci când apesi cu degetul pe o suprafată, sângele din acea zonă este îndepărtat, iar zona devine mai albă. Un studiu efectuat de cei de la Dermalog, publicat în Forensic Science International, sugerează că albirea degetelor sub presiune este una previzibilă si măsurabilă. Degetele persoanelor vii absorb lumina la o lungime de undă de 550 nanometri atunci când are loc primul contact, iar după ce se albesc, acestea absorb lumina la o lungime de undă de 1.450 nanometri. În cazul degetelor amputate, această diferentă de culoare nu poate fi observată, deoarece în vasele capilare ale acestora nu mai curge sânge.
Pentru a identifica indicatorul lungimilor de undă, cercetătorii au testat "reflexiile si spectrele de transmisie în regiunea lungimilor de undă de la 400 nm la 1650 nm", atât pe voluntari vii, cât si pe cadavre.
Asadar, atât scenaristii filmelor de actiune cât si adevăratii răufăcători vor fi nevoiti să inventeze alte scenarii pentru a penetra un sistem protejat de un cititor de amprente.
Acestia au descoperit că metalele grele emit electroni de mică putere atunci când sunt expuse la raze X la un anume nivel de energie. Gratie acestei informatii descoperite de astronomi, există posibilitatea ca implanturile realizate din aur sau platină să permită medicilor să distrugă tumorile canceroase prin expunerea pacientilor la radiatii mult mai slabe decât cele utilizate azi în oncologie.
Simulările pe calculator, făcute de cercetători, sugerează că expunerea unui singur atom de aur sau platină la doză mică de raze X într-o bandă îngustă de frecventă produce un flux mai mare de 20 de electroni de mică putere.
Acesti electroni, spun expertii, pot distruge cancerul prin măruntirea ADN-ului lor. Asadar, medicii ar implanta bucatele de metale grele în jurul si în interiorul tumorii, iar apoi ar expune pacientul la un nivel potrivit de radiatii. Electronii rezultati ar distruge tumoarea. Întregul proces ar reduce cu mult expunerea pacientului la radiatii comparativ cu metodele curente de tratare a cancerului.
Echipa de spcialisti a construit un prototip al unui dispozitiv care arată că o anumită frecventă de raze X poate elibera electroni de mică putere din nanoparticulele de metal greu. Desi aparatul trebuie dezvoltat în continuare, el oferă o primă dovadă că această tehnică are potentialul de a trata cancerul.
"Este posibil ca în viitor să fim capabili să combinăm radioterapia cu chimioterapia, folosind platina drept agent activ", a declarat astronomul Anil Pradhan.
Descoperirea a fost făcută atunci când astronomii au încercat să afle din ce anume sunt alcătuite diferite stele, bazându-se pe modul în care radiatiile trec prin ele si cel în care acestea sunt emanate de stele. Ei au alcătuit un model computerizat complex cu ajutorul căruia să poată simula aceste procese. Asa au aflat despre modul în care se comportă metalele grele, precum fierul, atunci când absorb diferite tipuri de radiatii.
Fierul joacă un rol dominant în controlul fluxului de radiatii care trece prin stele, iar în plus el a fost observat si în unele găuri negre care produc unele tipuri de raze X care pot fi detectate de pe Pământ.
"Atunci am realizat că cercetarea depăseste mediul astrofizicii atomice. Razele X si metalele grele sunt des folosite în tratamente si imagistică, doar că nu în acest mod. Dacă am putea implanta nanoparticule de metale grele în anumite zone din organism, imagistica cu raze X si terapia ar putea fi mai puternice, reducând totodată expunerea la radiatii si fiind mult mai precise," a încheiat Pradhan.
Pentru prima dată, cercetătorii au detectat semnalele din creier care anticipează momentul în care un sofer va frâna. În viitor, sistemele de frânare asistată ale automobilelor ar putea frâna înainte ca soferul să facă un gest, prin simpla detectie a gândurilor acestuia.
Semnalele electrice trimise de creier pentru a semnaliza intentia de frânare au fost detectate de oamenii de stiintă cu 130 de milisecunde înainte ca soferii să apese pedala de frânare, au descoperit cercetătorii de la Universitatea Tehnică din Berlin. Dacă frâna ar fi fost aplicată în momentul în care gândul a fost detectat, distanta de frânare ar fi fost redusă cu 4 metri.
Studiul publicat în Journal of Natural Engineering a fost efectuat pe o serie de voluntari care au fost asezati în fata a trei monitoare, într-un simulator de conducere numit "The Open Source Racing Car Simulator".
Fiecare individ a fost rugat să conducă un vehicul la 18 metri în spatele unui alt autoturism condus de computer, care circula cu o viteză de aproximativ 100 de kilometri pe oră.
Simularea includea trafic din sens opus si curbe dificile. Când luminile de frână ale masinii din fată s-au aprins, subiectii au frânat si ei. Utilizând datele înregistrate de electroencefalograf (test electrofiziologic de explorare a sistemului nervos central) si electromiograf (test folosit pentru înregistrarea activitătii electrice a muschilor), cercetătorii au putut identifica semnale care au intervenit constant în timpul frânării de urgentă.
Următorul pas pe care cercetătorii ar vrea să îl facă ar fi acela de a utiliza electroencefalograful si electromiograful în situatii reale. Desi acest tel este foarte greu de atins, cercetarea ar constitui un prim pas spre crearea unui sistem de conducere asistată care să ia în considerare datele transmise de la creier.
Inginerii de la Universitatea din Southampton, Marea Britanie, au creat un o aeronavă fără pilot (UAV) a cărei structură a fost în întregime printată cu ajutorul imprimantei EOS EOSINT P730.
Acest model de imprimantă functionează pe baza unui laser care topeste particule de material, determinând fuzionarea lor si construind astfel obiecte din plastic sau metal, strat cu strat.
După ce toate componentele au fost printate, asamblarea lui SULSA (Southampton University Laser Sintered Aircraft) a durat mai putin de o oră.
Aeronava este electrică, are o anvergură de doi metri, iar viteza maximă la care poate ajunge este de 150 de kilometri pe oră.
Spre deosebire de modurile traditionale de fabricatie, întregul proces de construire a SULSA a durat doar câteva săptămâni si a costat mult mai putin. În plus, datorită faptului că nu sunt folosite unelte pentru fabricare, eventualele schimbări ale formei si dimensiunii aeronavei se pot face fără costuri suplimentare.
"Această modalitatea de construire este foarte rapidă si usoară, dar si deosebit de complexă. Dacă avionul ar fi fost fabricat conventional, ar fi fost nevoie de un număr mare de piese, a căror fixare ar fi necesitat timp si multi bani," a declarat Jim Scanlan, unul dintre autorii proiectului.
Sedintele de terapie prin muzică ameliorează simptomele depresiei la adulti, au constatat cercetătorii finlandezi.
Întâlnirile terapeutice în cadrul cărora pacientii suferind de depresie cântă ei însisi la instrumente muzicale, precum tobele sau xilofonul, sunt de un real ajutor: cei care au beneficiat de astfel de terapii au prezentat mai putine simptome de anxietate si depresie, în comparatie cu pacientii care au beneficiat doar de sedinte de consiliere obisnuite.
Cercetătorii de la Universitatea Jyvaskyla, din Finlanda, autorii studiului, cred că a cânta la un instrument - pe lângă faptul că e o activitate plăcută în sine - îi ajută pe pacienti să-si exprime emotiile, să-si exteriorizeze trăirile în modul cel mai simplu si direct, fără a avea nevoie de cuvinte.
Adăugată la tratamentele standard - medicamente, psihoterapie si consiliere - terapia prin muzică ar putea deveni, asfel, o "armă" terapeutică de mare importantă, care să sprijine procesul de vindecare emotională si să ajute la depăsirea depresiei.
Până în prezent, se considera că factorii genetici contribuie în proprotie de 90% la riscul unui copil de a avea autism, dar un nou studiu, realizat de cercetătorii de la Facultatea de Medicină din cadrul Universitatii Stanford, SUA, sugerează că factorii de mediu ar putea juca un rol mai important decât se credea anterior.
Cel mai mare studiu de acest gen a cercetat cazurile a 192 de perechi de gemeni care au autism - 54 identici (s-au dezvoltat din acelasi ovul) si 138 diferiti (s-au dezvoltat din ovule diferite).
Surpriza cercetătorilor a fost aceea de a descoperi un număr mai mare de gemeni diferiti care au autism, decât identici. Gemenii care s-au dezvoltat din ovule diferite au doar jumătate din gene identice. Rezultatul sugerează că există alti factori, diferiti de cei genetici, care influentează aparitia autismului.
Cercetătorii bănuiau de mult timp că există factori de mediu care contribuie la aparitia autismului, sustine doctor Joachim Hallmayer, principalul autor al acestui studiu. Cercetări anterioare au demonstrat că această boală apare în primele săptămâni de viată intrauterină. Există si dovezi care indică faptul că vârsta părintilor este la fel de importantă precum factorii ambientali. De asemenea, sexul reprezintă un factor important: autismul este mult mai răspândit la bărbati decât la femei.
Deoarece există multiple forme ale autismului, Hallmayer subliniază importanta efectuării unor studii suplimentare cu privire la autismul si factorii care contribuie la aparitia acestei boli, inclusiv interactiunea dintre factorii genetici si cei de mediu, care poate influenta în mod diferit.
Primul rezultat al cercetării a constat în prezentarea unor nanobaterii tridimensionale si a fost făcut public anul trecut, în decembrie.
În acest proiect, specialistii au încastrat o matrice verticală de nanofilamente de nichel-cositor în plexiglas. Apoi au dezvoltat nanofilamente, prin electrodepunere într-un mediu de oxid de aluminiu anodizat pe un substrat de cupru.
În acel prim model, anodul confectionat din nichel-cositor a fost încastrat, dar catodul a trebuit atasat la exterior. Un alt proiect, mai nou, include catodul în interiorul nanofilamentelor. De data aceasta, cercetătorii au utilizat PEO (oxid de polietilenă), un electrolit sub formă de gel, care stochează ioni de litiu si serveste drept izolator între nanofilamente.
După nenumărate teste, cercetătorii au ale, pentru fabricarea catodului, un polimer usor de sintetizat, cunoscut sub numele de polianilină (PANI). Alumina a fost pulverizată cu oxid de polietilenă, care a "căptusit" porii aluminei, încastrând astfel anozii; catozii din PANI au fost atasati în dreptul deschiderilor porilor, tot prin metoda pulverizării.
Bateriile experimentale au cca. 50 de microni în lungime si o capacitate de stocare destul de bună. Acum cercetătorii vor să le perfectioneze pentru a le putea încărca si descărca în mod repetat; pentru moment, prototipurile existente nu rezistă la mai mult de 20 de cicluri de încărcare/descărcare.
Sase din zece adulti aleg băutura ca primă optiune după o zi stresantă, în timp ce 28% sustin că timpul petrecut cu copilul lor îi ajută să se relaxeze. Pe de altă parte, doar 26% doresc să stea de vorbă cu partenerul lor, odată ajunsi acasă de la lucru.
Un sondaj la care au participat 825 de adulti demonstrează că britanicii se luptă cu stresul prin consumul a patru pahare de vin, într-o seară tipică la domiciliu.
Mai multe femei decât bărbati (73%) au sustinut că stresul este principalul factor pentru care aleg consumul de alcool la domiciliu, la sfârsitul unei zile de muncă.
Un total de 73% dintre femeile intervievate au declarat că beau un pahar de vin pentru a se relaxa. De asemenea, aproximativ 61% dintre femei consumă două sau mai multe pahare de vin într-o seară obisnuită, mai mult decât doza zilnică recomandată în cazul femeilor. Dar si 61% dintre bărbati aleg să îsi încheie o zi de muncă cu două halbe de bere.
În cazul ambelor sexe, 61% recunosc că beau după o experientă stresantă si 73% după o zi proastă la locul de muncă, comparabil cu doar 15% care beau după o zi importantă si de 17% care fac acest lucru după o zi bună la locul de muncă.
Dintre toate persoanele intervievate, 26% simt că beau prea mult în cel putin două astfel de ocazii, pe săptămână.
Donna Dawson, un psiholog specializat în comportamentul de personalitate sustine că "atunci când vine vorba de consumul de alcool, modul în care creierul uman functionează presupune o tendintă naturală de a ne răsplăti, mai ales după o zi grea de muncă".
"Asadar, la sfârsitul unei zile de lucru ar trebui să stim că două sau trei pahare de alcool nu sunt necesare sau dorite, dar creierul a rationat deja că, dacă după un pahar ne simtim bine, atunci mai multe vor fi benefice".
Femeile sunt sfătuite să nu bea mai mult de 14 unităti de alcool pe săptămână, în timp ce bărbatii ar trebui să bea mai putin de 21. O unitate de alcool este măsurată ca reprezentând 25 ml de whisky, o treime dintr-o halbă de bere, sau o jumătate dintr-un pahar de 175 ml de vin rosu.
Un studiu publicat recent în jurnalul Neurology a descoperit că tensiunea arterială ridicată, diabetul, fumatul si obezitatea în perioada de mijloc a vietii ar putea cauza micsorarea dimensiunilor creierului si probleme cognitive zece ani mai târziu.
Cercetătorii au extras date din bine-cunoscutul studiu Framingham Heart, care a urmărit locuitorii din Framingham, Massachusetts si apoi pe descendentii lor, timp de aproximativ 60 de ani.
Condusi de Charles DeCarli de la Universitatea California, cercetătorii au examinat doar anumite fragmente ale acestui studiu masiv, care a analizat 1.400 de oameni pe durata a peste 50 de ani, subiecti care nu au avut dementă sau antecedente de accident vascular cerebral la începutul analizei.
Descoperirile au fost îngrijorătoare. În termen de zece ani, multi oameni au început să se confrunte cu declinul cognitiv si cu o reducere exagerată a dimensiunilor creierului, toate acestea fiind detectate cu ajutorul testelor de rutină si al scanărilor RMN. Fiecare factor de risc - hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul si obezitatea - a fost asociat cu un element diferit din afectiunile cognitive.
Persoanele cu hipertensiune arterială vor dezvolta leziuni vasculare în materia albă a creierului, cu un ritm mult mai rapid decât în cazul celor care au tensiunea arterială normală. Materia albă contine fibre neuronale care realizează conexiunea dintre numeroase portiuni ale materiei cenusii, unde au loc perceptia senzorială si gândirea ratională. Diabeticii pierd din volumul ariei hipocampice, regiune cerebrală care, printre alte functii, converteste memoria pe termen scurt în cea pe termen lung. Aceasta este prima regiune afectată în cazul bolii Alzheimer.
Fumătorii pierd din volumul întregului creier, iar volumul hipocampului va scădea mai repede decât în cazul nefumătorilor. De asemenea, această categorie de persoane va suferi de aceeasi problemă de vascularizare a materiei albe din creier, asemeni celor cu probleme de hipertensiune arterială.
Obezitatea duce la micsorarea creierului în ansamblu. Persoanele din această categorie riscă să aibă performante mai scăzute la testele cognitive care evaluează diverse functii ale creierului, cum ar fi memoria si gândirea.
Alte lucrări recente ale cercetătorilor de la Universitatea din Boston au descoperit că odată cu micsorarea creierului, creste riscul de a suferi de dementă.
În ansamblu, studiul a scos în evidentă legătura strânsă dintre bolile cronice si aparitia maladiei Alzheimer si a altor forme de de dementă.
Pomii fructiferi se pot planta pana la altitudinea de 1.500 m, de unde incep sa se adapteze bine arbustii fructiferi.
Alegerea terenului Terenul ales si destinat plantarii pomilor fructiferi, fie ca este vorba de o suprafata mai mica sau de una mai mare, trebuie sa intruneasca anumite cerinte legate de situarea lor, gradul de fertilitate, posibilitatile de udare si mecanizare.
Pentru o plantare reusita terenul trebuie sa fie plan sau sa aiba o panta usoara, de pana la 10%. Terenurile cu pante de peste 10% si pana la 15% nu sunt recomandate pentru cais, piersic si nectarin.
Cele mai bune soluri pentru plantarea pomilor fructiferi sunt cernoziomurile, bogate in humus si solurile brun-roscate de padure, solurile lutoase si luto-argiloase nefiind favorabile pentru cultura pomilor.
Solul trebuie sa fie permeabil, pentru a se evita baltirea apei, avand grija ca panza de apa freatica sa se afle la peste 2-3 m adancime. Atentie ca sursele permanente de apa pentru udarea pomilor si pentru tratamente fitosanitare sa nu fie poluate.
Se va evita plantarea pomilor fructiferi pe terenurile puternic inierbate, pe solurile mai putin fertile, recomandandu-se utilizarea unei culturi premergatoare (lucerna) care fertilizeaza natural terenul.
Terenurile unde se va efectua plantarea pomilor fructiferi vor fi expuse la soare, orientarea preferata a randurilor fiind Nord-Sud. In zona dealurilor inalte se vor alege numai specii si soiuri mai rezistente la frig si care pot lega fructe chiar in primaverile ploioase.
Nu se recomanda plantarea in vaile inguste, cu curenti puternici de aer, precum si zonele cu frecvente ingheturi tarzii de primavara. In zonele cu frecventa mare a vanturilor sunt obligatorii perdelele de protectie cu arbori inalti (stejar, frasin, artar, salcam).
Zonarea speciilor pomicole Zonarea speciilor se va face in functie de pretentiile fiecarei specii si chiar a soiurilor fata de lumina si caldura, precum si de rezistenta la geruri, oscilatii de temperatura si alte accidente climatice.
Marul, parul, gutui, prunul, ciresul, visinul, se pot cultiva in zona dealurilor subcarpatice, iar in zonele calde de campie, se vor planta mai ales: cais, piersic, fara a exclude celelalte specii. Desi in cadrul tuturor speciilor s-au creat soiuri autocompatibile, se recomanda folosirea a cel putin 2-3 soiuri, pentru o mai buna polenizare.
Plantarea pomilor fructiferi Perioada optima de plantare a pomilor fructiferi este toamna, incepand cu 15 octombrie si pana la venirea primului inghet. Exista avantajul ca prinderea este sigura, deoarece exista in sol umiditate suficienta. In perioada de iarna ranile de pe radacini au timp suficent sa se cicatrizeze, emitand noi perisori absorbanti, care permit reluarea vegetatiei primavara timpuriu.
Plantarea de primavara da rezultate bune cu cat se face mai devreme. Plantarea pomilor fructiferi primavara, este recomandata a se efectua inainte de umflarea mugurilor, prinderea fiind conditionata de udarile repetate, ce devin absolut obligatorii in perioada de seceta.
In vederea plantarii de toamna trebuie efectuate o serie de pregatiri absolut necesare si anume dupa care se executa plantarea propriu-zisa. De asemenea trebuie stabilite dinainte speciile ce se planteaza in livada.
Stabilirea corecta a distantei dintre randuri si dintre pomi pe rand se face pentru fiecare specie in parte de pe grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare, tinandu-se seama si de portaltoiul utilizat, deoarece el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor.
Distanta intre randuri trebuie sa nu fie mai mica de 3,5-4,5 m, pentru a asigura spatiul de lumina necesar. Sunt foarte pretentiosi la acest factor caisii, piersicii, migdalii, ciresii, ca si unele soiuri de mar si par. Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii cresc mai voluminosi.
Pregatirea gropilor Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol. Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se asaza de o parte si de alta a randului sub forma de musuroaie (se are grija ca peretii gropii sa fie verticali).
Stratul de la suprafata (30-35 cm) se asaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de exemplu spre est), iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest). De aceasta asezare a straturilor de pamant in musuroaie se va tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare.
Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare. La fundul gropii se arunca 15-20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua treimi cu pamant din stratul de la suprafata. Se urmareste ca pamantul cel mai fertil sa se gaseasca in zona radacinilor pomului.
Procurarea pomilor fructiferi Pentru pomii fructiferi, se va face o alegere riguroasa a materialului saditor. Este indicat ca materialul saditor sa fie procurat din toamna, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial si controlate, care garanteaza autenticitatea, calitatea si sanatatea pomului.
Pomii fructiferi cumparati se vor transporta direct in gospodarie, mentinand radacinile protejate de contactul cu aerul, de caldura sau curent, pentru a nu se deshidrata. In functie de data cand are loc plantarea, pomii fructiferi se pot tine in beciuri, cu umiditate corectata prin udarea radacinilor.
Pentru pastrarea un timp mai indelungat, pomii fructiferi se vor stratifica in santuri sau gropi adanci de 30-40 cm, cu latimea de 30-50 cm, facute la adapostul cladirilor, in scopul protectiei pomilor. Materialul saditor se va aseza in picioare, in legaturi, cu eticheta, si se va acoperi pe radacini si pe 20-30 cm din tulpina cu nisip sau pamant bine maruntit.
Se vor planta numai pomi fructiferi bine dezvoltati, sanatosi, cu radacini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente. Se inlatura toti pomii cu tumori canceroase pe radacini, oricat de mici ar fi acestea.
Alegerea portaltoilor trebuie facuta in functie de calitatile solului. Pentru solurile uscate din zona de campie se prefera ca portaltoi zarzarul pentru cais, eventual pentru prun; migdalul amar si piersicul pentru piersic; mahalebul pentru cires si visin, corcodusul pentru prun, parul franc pentru par, marul franc pentru mar.
Cum trebuie sa arate un pom corespunzator pentru plantare? - sa aiba 1-2 ani, si o inaltime de peste 1m; - radacinile principale sa fie sanatoase, de peste 20-30 cm, iar in cazul pomilor altoiti pe portaltoi vegetativi sa fie cu un smoc de radacini subtiri; - tulpina si radacina nu trebuie sa fie deshidratate sau cu rani; - la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie sa fie deja formata.
Fasonarea radacinilor se face pentru improspatarea sectiunii la radacinile de schelet mai groase de 3-4mm. Tinand cont ca prinderea se face pe baza radacinilor groase, de schelet, acestea se lasa cat mai lungi daca nu sunt ranite, in caz contrar acestea se fasoneaza deasupra ranii. Prin aceasta se innoiesc taieturile facute la scos, operand cu foarfeca; se scurteaza radacinile frante ori ranite, imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi cele sanatoase principale. Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi.
Mocirlirea radacinilor consta in scufundarea repetata a radacinilor pomilor intr-un amestec alcatuit din parti egale de balega proaspata de vaca, pamant de telina si apa. Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini. Pomii se vor planta imediat dupa aceasta operatiune pentru ca mocirla sa nu se usuce pe radacini.
Ingrasarea la plantare este o alta conditie esentiala. In pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus 50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica.
Stabilirea corecta a adancimii de plantare a pomilor fructiferi Pomii se aseaza in gropi astfel ca punctul de altoire sa ramana deasupra nivelului solului. Pe fundul gropii se face un musuroi din pamant reavan pe care se aseaza radacinile pomului. Se arunca apoi pamant marunt si reavan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu-se usor cu degetele rasfirate printre radacini.
Dupa ce au fost acoperite radacinile, se scutura usor pomul (fara sa fie tras afara) pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile. Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta. Se trage apoi tot pamantul in groapa, pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou.
Daca este cazul se mai adauga 5-10 kg mranita, o galeata de apa, apoi se mai calca o data si se face un musuroi larg in jurul trunchiului pentru a proteja radacinile de ger. Cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in jurul pomului. In aceasta copca se toarna 1-2 galeti de apa.
Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, "se asaza" revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera.
Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi. Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii.
Coroana sau partea aeriana a pomului ramane nefasonata; taierile urmand sa se efectueze in primavara, la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
