... CONTINUA. LEGATURA AICI.

Hilary Koprowski

Hilary Koprowski se naste în 1916 în Polonia. Studiaza în contemporan pianul si medicina dar opteaza pentru cariera de cercetator, tinând cont ca dupa cum singur afirma: “nu aveam suficient talent pentru a fi cel mai bun   pianist din lume”.

Transferat în Statele Unite, începe sa se ocupe de poliomielita. În martie 1951 îi surprinde pe toti anuntând ca a devenit primul cercetator ce a administrat un vaccin oral viu la fiinte umane. “Voluntarii”, de el definiti “debili mintali”, sunt douazeci de copii dintr-o casa  de tratament din statul New York. Nu ne scandalizam: era obisnuinta normala utilizarea persoanelor cu încetinire mintala pe post de cobai.

Experientele lui Koprowski continua timp de 6 ani, incluzând nou-nascuti ai femeilor încarcerate în New Jersey. Si puscariasii erau subiectii favoriti ai experimentelor!

În 1956 efectueaza un experiment mai mare la Belfast, dar testele de verificare efectuate de medicii irlandezi indica faptul ca vaccinul lui Koprowski nu este deloc sigur si ca nu ar mai trebui utilizat.

În 1957 devine directorul Institutului Wistar din Philadelphia, un modest centru de cercetare modernizat în totalitate de Koprowski. Dar, înainte de a se transfera, îsi pregateste acordul cu autoritatile belgiene.

Koprowski si Sabin la acel moment sunt în plina competitie. Dupa descoperirea limitelor vaccinului Salk, atentia s-a focalizat iar asupra vaccinurilor orale vii: primul care dezvolta unul sigur si eficient devine un erou. O cursa de viteza fara menajamente. Koprowski si Sabin se urau de moarte reciproc. O stiu toti. Dar desigur, cu ura se dezvolta o sanatoasa competitie ce produce rezultate!

Cum a ajuns în Congo testeaza imediat vaccinul într-o colonie de cimpanzei. Ca “semn de precautie” administreaza vaccinul si îngrijitorilor de animale, bineînteles africani. Succesul imunizarii îngrijitorilor devine astfel justificatia primei experimentari în masa din istoria unui vaccin oral antipolio.

Chemati cu tobele, africanii se deplaseaza din zonele rurale în centrele de reuniune din sate. Sunt aliniati si li se introduce în gura vaccinul lichid. Cu metoda pipetei conectata la un rezervor, între 1957 si 1959, sunt inoculate aproape 300'000 de persoane.

Dar între timp Sabin a initiat campaniile sale în Uniunea Sovietica, sprijinit de un sistem statal chiar fericit sa i-o traga Statelor Unite si sa demonstreze ca un compatriot chiar daca emigrat peste ocean, a inventat primul vaccin oral antipolio sigur si eficient.

În 1959 la Washington se tine o conferinta pentru evaluarea situatiei. Rezultatele lui Sabin depasesc pe cele ale lui Koprowski. Si în plus, la acea conferinta, Sabin adânceste cutitul în Koprowski: “testele efectuate pe lotul vaccinului Chat tip 1 a lui Koprowski utilizat la experimentele din Congo belgian, dezvaluie prezenta unui virus neidentificat, nu al poliomielitei si citopatogen.”

Deci, dupa parerea lui Sabin, cunoscut de toti pentru precizia sa, vaccinul CHAT a lui Koprowski este contaminat cu un virus pe care el nu reuseste sa-l identifice. Posibilitatile de reusita pentru Koprowski sunt la acest punct minime. Scandalul cu SV40 ar putea sa-l ajute, dar între timp în Congo s-a întâmplat un pandemoniu: începe o revolutie ce va aduce tara întâi la independenta, apoi la razboi civil si dupa la dictatura feroce a lui Mobutu. Mai apoi, dupa cum se întâmpla întotdeauna celor ce ajung mai târziu, nimeni nu-si va mai aminti de vaccinarile lui Koprowski.

Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin

VA URMA ... LEGATURA AICI

... CONTINUA. LEGATURA AICI.

Ati publica sau nu?

Acum sa recapitulam: locul este acelasi si la fel si cu perioadele. Si din punct de vedere logic exista un precedent: SV40. În plus marele Sabin afirma ca vaccinul Koprowski era contaminat. Iar daca vrem sa fim rautaciosi: de ce Koprowski sfatuia în 1960 sa nu se mai foloseasca rinichi de maimute?

Nu spun ca s-a întâmplat asa. În schimb dubiul este îndreptatit. În acest moment teoria nu mai este doar o ipoteza. Aceasta este teoria vaccinului oral antipolio.

Acum va adresez o întrebare: Daca voi ati fi ziaristi si ajungând la aceste concluzii... ati publica sau nu? Ar fi logic sa ne consultam cu specialisti sau sa intervievam directii interesati. În aceasta situatie s-a regasit un ziarist pe nume Tom Curtis, care a mers sa intervieveze mai marii stiintei. Iata raspunsurile lor la teorie.

Dr. Jonas Salk: “Ce importanta are pentru oricine sa încerce sa implice o asemenea relatie de cauza si efect?”

Dr. Albert Sabin: “Nu puteti sa-l spânzurati pe Koprowski cu aceasta.”

Dr. Hilary Koprowski: “Va pierdeti timpul. Opinia mea este ca e o situatie foarte teoretica... care nu are sens”

Dr. David Heymann, Organizatia Mondiala a Sanatatii: “Originea virusului SIDA nu are nici o importanta pentru stiinta actuala. Orice speculatie despre cum ar fi aparut nu are nici o importanta.”

Dr. William Haseltine, Universitatea Harvard: “Nu este relevant. Pe cine intereseaza care a fost originea? Cui îi pasa cu adevarat? Daca doriti sa faceti ceva bun, scrieti de problemele oamenilor.”

Sunteti de acord cu acestia? Considerati si voi ca nu este important sa cunoastem originea SIDA? Poate ca rationamentul lor e de a zice: “De-acum este. Putin intereseaza cum a aparut. Trebuie gasita o solutie”. Însa s-ar putea raspunde ca o mai mare cunoastere a originilor ar putea sugera noi idei pentru un tratament sau profilaxie.

Dar pe lânga acest motiv, într-o societate matura, daca se întâmpla o tragedie, nu doar se ajuta victimele, dar se interogheaza asupra cauzei, pentru a evita ca astfel de dezastre sa se repete.

Dar pe lânga aceste motive practice, nu credeti ca motivul mortii a 28 de milioane de persoane ar necesita o explicatie? Am crescut cu ideea ca stiinta se poate interoga despre orice: ne întrebam daca este apa pe Marte, daca exista antimateria, studiem erele glaciare, analizam poeziile de la 1300... de ce nu putem considera important sa investigam modul în care un virus a reusit sa ajunga sa provoace milioane de morti la om?

Stiu, spusa asa devine o chestiune de prioritate: bineînteles fata de cautarea unui leac împotriva SIDA, tema originii trece în planul secund, dar nu fata de fizica cuantica sau alte domenii de cercetare foarte scumpe.

Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin

VA URMA ... LEGATURA AICI

... CONTINUA. LEGATURA AICI.

Tom Curtis

Sau poate ca explicatia e alta... Poate ca lumea, masele, tu si cu mine, suntem considerati prea prosti pentru a întelege o tema atât de complexa. Nu avem cunostintele si am putea trage concluzii grabite si gresite, ... cum ca vaccinurile ar fi rele ... ca stiinta ar face greata...

Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a întelege, a reflecta, a decide liberi? Cred ca daca lucrurile sunt explicate cu calm si claritate se pot întelege. Poate costa mai mult sa explici bine, dar pe urma are de câstigat întreaga societate.

Cine stie, poate ca asa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tiparit articolul sau despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O noua surprinzatoare teorie încearca sa raspunda întrebarii: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”

Si unde publica Tom Curtis? În Rolling Stone!

Capitolul al Patrulea: suprimare disidentei

Louis Pascal

În 1987, un cercetator independent pe nume Louis Pascal, ajunge sa formuleze aceeasi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo si tot restul. Scrie un articol si îl expediaza la 13 biologi  si cercetatori din câmpul SIDA: Nici o reactie.

Dupa care trimite manuscrisul la trei reviste stiintifice: una refuza fara sa motiveze, alta pentru ca retine teoria neplauzibila si cea de a treia nu raspunde. O alta versiune este acceptata de o revista medicala africana, care însa falimenteaza înainte de a publica. Atunci acest Pascal scrie unei reviste de etica medicala, care refuza pentru ca articolul este prea lung.

În sfârsit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lânga o universitate australiana, dupa mai bine de patru ani si doar pentru ca un profesor pe nume Brian Martin considera ca Pascal este victima a ceea ce el numeste “suprimarea disidentei”, si anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de catre un grup de putere, în acest caz comunitatea stiintifica.

De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideratie? Poate pentru ca ideile lui Pascal reprezentau o amenintare la imaginea medicinei si a cercetarii medicale? Sau pentru ca Pascal nu este un cercetator profesionist si nu este afiliat la nici o institutie? Daca nu ai o bucata de hârtie sa demonstreze cine esti, nu contezi.

Dar nu, este ca articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec si concis cum este cerut de catre revistele stiintifice. Pascal pune întotdeauna prea multa pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit sa respecte regulile revistelor de stiinta!

La sfârsit este însa publicat... 500 de copii? Nimeni nu observa. Dar când dupa putine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimba. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.

Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin

VA URMA ... LEGATURA AICI

... CONTINUA. LEGATURA AICI.

Reactia lumii stiintifice

Care este reactia lumii stiintifice la teorie? O revista stiintifica în particular se preocupa sa urmareasca cazul. Nu o revista oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoasteti... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îsi spune parerea.” Teoria lui Curtis este o “pura speculatie” .

La acest punct, pe un subiect stiintific, pe cine credeti? Pe Rolling Stone, o revista de muzica rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de stiinta din lume? Nu! Încercati sa gânditi cu capul dumneavoastra si cititi articolul! “Science” nu furnizeaza nici o proba care sa poata respinge teoria, citând doar ca “expertii” caracterizeaza teoria ca neverosimila.

Curtis nu accepta si scrie la “Science” pentru a contesta critica si confirma pozitia sa. Scrisoarea este publicata în mai de catre “Science” si doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:

“Ca om de stiinta, nu aveam de gând sa raspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însa, transfera dezbaterea din presa populara la un ziar stiintific deosebit de respectat. Doresc acum sa prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge si a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”

Întelegeti? Pe baza rationamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutata doar daca a fost prezentata într-o revista stiintifica. Deci argumentele mele (voastre), daca nu au fost publicate într-o revista de stiinta, nu au importanta.

Bineînteles revistele de stiinta nu pot publica orice lucru, trebuie sa faca un control de calitate. Lucrul curios este ca tocmai scrisoarea lui Koprowski este plina de erori si de imprecizii, pâna si notele sunt gresite si nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevarat teoria.

Curtis, înca o data nu accepta si rescrie catre “Science” pentru a evidentia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publica scrisoarea! Sa admitem ca pentru a avea merit, o teorie trebuie sa apara într-o revista stiintifica, dar daca nu ma publici cum se poate discuta?

Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin

VA URMA ... LEGATURA AICI

... CONTINUA. LEGATURA AICI.

Institutul Wistar

Dar nu se termina aici: imediat dupa publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinarile din Congo, instituie un grup de experti pentru a evalua pertinenta teoriei. Dupa 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinta de presa:

“Consideram probabilitatea ca epidemia de SIDA sa fi început cu inocularea involuntara a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slaba.”

Nu spun imposibil, ci doar putin probabil. De ce? Raportul citeaza testul Ohhttaaa (joaca iar) unde se observase ca virusul se pierdea deja în primele pasaje de productie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de productie.

Apoi calea orala nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin sperma în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane sa nu fi avut, iritatii, rani, vezici în gura? Se stie ca virusul poate fi transmis de la mama la nou-nascut în timpul alaptarii, si copiilor li se daduse o doza de 15 ori mai mare, pentru a obtine sigur un raspuns imunitar. La câti dintre acestia le ieseau dintii?

Raportul se încheie cu urmatoarea avertizare: “În încheiere, ne simtim obligati sa observam ca prezenta controversa evidentiaza problemele si dificultatile asociate utilizarii tesutului de maimuta pentru producerea vaccinurilor administrate fiintelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite si în multe alte natiuni folosind celule din tesut de rinichi de maimuta (...) Ar putea foarte bine sa existe alte virusuri nedescoperite ale maimutelor si care ar putea poate sa contamineze loturi de vaccinuri.”

Si acestia? Este deja a patra oara când cineva se pronunta împotriva utilizarii rinichilor de maimuta în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, si acum grupul de experti de la Institutul Wistar.

Marinarul din Manchester

Însa grupul de experti ofera o proba, clara, una singura, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.

În 1959 un baiat de 26 de ani din Manchester ce fusese în marina, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur si simplu îi devoreaza corpul. O moarte teribila de care prefer sa nu va vorbesc. Totul indica o prabusire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânar sunt atât de socati si perplecsi încât decid sa preleveze probe de organe ale baiatului pentru a le putea mai târziu, cine stie, analiza la lumina noilor cunostinte stiintifice.

Când începe sa se vorbeasca de SIDA în anii optzeci, se aminteste de acest caz. Însa doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate esantioanele de control rezulta seronegative, pe când 4 esantioane din 6 ale marinarului contin HIV: tânarul era seropozitiv si a murit de SIDA.

De ce însa marinarul din Manchester reprezinta o dovada covârsitoare împotriva teoriei? Faptul este ca acest baiat fusese în marina, calatorind prin Africa, între 1955 si 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinarilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, daca tânarul s-a infectat înainte de 1957, înseamna ca HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinarilor, care prin urmare nu au nici o legatura cu epidemia de SIDA.

Imediat dupa conferinta de presa tinuta de grupul de experti, “Science” publica într-un scurt editorial ca grupul de experti a demolat ipoteza ca experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fara rezerve. Punct.

Curtis înca o data nu accepta si scrie catre “Science” pentru a explica ca grupul de experti nu infirma absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine sa se fi infectat de la un coleg dupa întoarcerea sa în Anglia, si pentru ca simptomele bolii nu se aratasera înainte de sfârsitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fusesera vaccinate. Poate ca baiatul participase la alta vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Si nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singura proba!

Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârsitul lui ’92, si ce face “Science”? Nu, gresit. Publica scrisoarea. Si înca o data este Koprowski cel care raspunde, dar de aceasta data fara scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis si a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputatiei profesionale, pentru suferinta mentala si emotiva, pentru umilinta si rusinea.”

Un moment: dar unde se discuta teoriile stiintifice: în revistele specializate sau în salile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranta mai rau decât sa te nenorocesti platind avocati, dar se schimba doar amenintarea.

Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin

VA URMA ... LEGATURA AICI

... CONTINUA. LEGATURA AICI.

Procesul legal împotriva lui Curtis

Procesul legal îi ocupa lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecata. La sfârsitul lui 1993 avocatii celor doua parti gasesc un acord ce consista în plata simbolica a unui dolar catre Koprowski si în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificari” care precizeaza ca teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.

Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de stiinta, cerând scuzele daca articolul a cauzat daune reputatiei acestuia. Pâna la urma clarificarea nu retracteaza articolul lui Curtis, nici nu pomeneste ca face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridica la 300'000 de dolari pentru Koprowski si la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se multumeste Koprowski cu o astfel de clarificare, care nici macar nu retracteaza articolul lui Curtis si nu ajunge la un proces? Poate pentru ca la o judecata, dupa legea americana, ar trebui ca sa demonstreze Koprowski ca vaccinul sau nu este responsabil de epidemia de SIDA?

Procesul legal a obtinut oricum obiectivul de a intimida presa nestiintifica de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristica a lui Curtis? Ruinata. “Science” scrie ca o clarificare a Rolling Stone închide procesul si ca Koprowski se simte usurat.

Lovitura de teatru

În acest moment teoria apare ca definitiv infirmata. Dar oare este cu adevarat? Unica dovada reala pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Si în 1995 soseste descoperirea-bomba. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?

David Ho este un genial cercetator în domenul SIDA, dar era si unul din grupul de experti de la Institutul Wistar. Ei bine, dupa redactarea raportului, vrea sa stie mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, tinând cont ca e primul caz din lume.

David Ho obtine aceleasi esantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Si el observa prezenta virusului, dar daca pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjeaza sa-i fie trimise esantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul si efectueaza iar testele. În 1995 publica concluziile sale, care sunt mai curând surprinzatoare.

Esantioanele originale, cele din 1959, rezulta a fi toate seronegative. Pe când esantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însa... radacina virusului gasita în aceste probe apartine unei persoane moarta probabil la sfârsitul anilor optzeci. Mai mult aceasta proba rezulta a fi un amestec de tesuturi de la cel putin trei persoane diferite.

“În cel mai felicit caz se tlateaza de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice ca, la greu, cineva... cine oare a schimbat esantioanele? Mah... poate fi si o eroare. Si care este adevaratul motiv al mortii marinarului din Manchester? Poate ca marinarul apartine rarelor cazuri de persoane ce au aceeasi cadere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.

Prin urmare teoria trebuie discutata iar. Dar cine a ramas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal si Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a vazut vreodata. Cu siguranta Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur si Blaise Pascal, marele cercetator medical si marele filozof. Curtis, Martin si altii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodata în persoana si în 1996... dispare în neant.

Incredibil...

Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin

VA URMA ... LEGATURA AICI

... CONTINUA. LEGATURA AICI.

Capitolul al Cincilea: Râul

Alte teorii

Ce înseamna “Slim” în engleza? “Slab”... ajunge sa ne gândim la produsele dietetice. Astfel chemau SIDA în Uganda, la jumatatea anilor ’80. “Slim”, pentru ca SIDA, înainte de a ucide te slabeste.

“Slim” este si titlul primei carti a lui Edward Hooper, un englez care nareaza manifestarile initiale ale epidemiei de SIDA în Uganda. “Acum”, se întreaba Hooper, “de ce ugandezii folosesc un termen englez pentru aceasta boala? E clar ca si pentru ei este noua! Dar atunci, care este originea sa?”

Hooper analizeaza toate teoriile despre originea SIDA, de la cele mai ciudate la cele mai plauzibile. Una de exemplu spunea ca HIV cazuse din coada unei comete în trecere.

O anumita perioada circula aceea ce propunea HIV ca o creatura dintr-un laborator pentru arme bacteriologice. Haideti, când ati auzit-o pentru prima oara, ati crezut-o un pic. În varianta cea mai cunoscuta a acestei teorii, HIV a fost creat la sfârsitul anilor saptezeci într-un laborator militar american. Scopul? Decimarea negrilor, homosexualilor, a pacatosilor.

Exista o alta versiune a acestei teorii: ea propune ca HIV sa fi fost inventat de catre nazisti în cel de al Doilea Razboi Mondial. Dupa aceasta teorie, virusul HIV, numit de catre nazisti Virusul Q, pentru a nu-l confunda cu AH.I.FAU, Hei Führer!, ar fi fost kreat într-un laborator german pentru exterminare armata americana, care dupa cum se stie e compusa exclusiv din homosexuali. Deci s-a umplut un avion pentru a pomparda Statele Unite. Când avion ajuns deasupra Africii... bineînteles strada cea mai scurta pentru a ajunge în Statele Unite... pai, ghinion, avion kazut, si deci infectat Africa. Si laboratorul din Germania? Urmatoarea zi, pai, ghinion, aviatia engleza pompardat laborator în Germania si de aceea epidemia începuta doar în Africa.

Celelalte teorii sunt mai credibile si mai nelinistitoare. Una de exemplu pune atentia pe experimentele cu sânge de maimuta. În încercarea vindecarii neurosifilisului se injecta direct bolnavilor sânge de cimpanzeu: metoda ideala pentru transmiterea unui virus ca HIV!

Un alt studiu aminteste injectiile cu bucatele de testicole de maimuta în scrot si în muschiul abdominal rect, ca stimul sexual. Un obicei, se pare, destul de întâlnit la începutul secolului, dar putin documentat. Cine stie daca functiona...

Mai apoi Hooper înfrunta teoria transferului natural. Dar si el îsi face aceeasi întrebare. De ce acum? În 1992 citeste articolul lui Curtis si astfel începe a se interesa de teoria vaccinului oral antipolio. Si ce descopera?

Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin

VA URMA ... LEGATURA AICI

... CONTINUA. LEGATURA AICI.

Cercetarile lui Hooper

Înainte de toate este Hooper cel ce descopera ca marinarul din Manchester nici macar nu a fost în Africa, ci locul cel mai  îndepartat în care a ajuns a fost strâmtoarea Gibraltar.

Mai târziu reuseste sa descopere ca operatiunile de vaccinare au cuprins un numar mult mai ridicat de persoane. Nu 300'000 de persoane, precum descoperit de Curtis, ci mai bine de un milion de persoane au fost vaccinate între 1957 si 1960 în 28 de campanii diferite între Congo, Rwanda si Burundi.

Hooper cerceteaza în diferite arhive din jurul lumii. Însa în arhiva Ministerului Afacerilor Externe din Bruxelles, care ar trebui sa contina documentatia administratiei coloniale din Congo belgian, dosarele dintre octombrie 1956 si iulie 1958, lipsesc. Dintre documentele succesive celor lipsa din arhiva, o parte din corespondenta dintre Belgia si responsabilii sanitari din Congo priveste în mod straniu siguranta vaccinului Koprowski, tinând cont ca se dezvolta des mici epidemii de poliomielita succesive vaccinarilor. Câteva dintre aceste rezerve sunt chiar publicate în revistele stiintifice ale epocii.

Si ce sa mai spunem de Organizatia Mondiala a Sanatatii care în mai multe ocazii a precizat ca nu a oferit nici un consens pentru experimentarea, luând bineînteles distanta. Ba chiar într-un document datat 1958 se afirma ca vaccinarile efectuate în Congo sunt un exemplu clar de cum nu trebuie efectuate experimentarile.

Mai mult, acele vaccinari erau practic inutile pentru ca majoritatea populatiei africane era imunizata în mod natural la nastere. Credeti oare ca autoritatile belgiene din Congo au întrebat fiecare african: “Ma scuzati, acesta este un vaccin experimental, nu suntem cu adevarat siguri ca functioneaza si nu suntem nici macar siguri ca este de încredere. Dumneavoastra probabil nici nu aveti macar nevoie, însa acceptati sa luati parte la acest experiment pentru binele tarilor occidentale?”

Ok, stiu, nu pot face un caz. Pe timpul lui Koprowski, etica experimentarii facea primii sai pasi. Acum aceste lucruri nu se mai întâmpla. Dar atunci de ce în 1985 Koprowski a experimentat în Argentina un vaccin antirabic pe vaci, fara autorizatia autoritatilor competente si fara sa avertizeze taranii si populatia locala care au continuat sa bea laptele acelor vaci? Dar daca intram pe acest subiect ne prinde noaptea si nu va povestesc toata istoria.

Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin

VA URMA ... LEGATURA AICI

... CONTINUA. LEGATURA AICI.

Cimpanzei

Dar mai este o adevarata problema pentru teorie. Pâna la cazul SV40 au fost utilizate maimute asiatice, corect? Dupa care s-a trecut la utilizarea maimutelor verzi africane. În unele cazuri rare au fost folositi babuinii. Însa stramosii lui HIV-1 si HIV-2 se gasesc în cimpanzei si în maimutele mangabey, care nu s-au utilizat niciodata la producerea vaccinurilor. Deci teoria nu este adevarata. Punct.

Dar suntem siguri ca cimpanzeii si maimutele mangabey nu au fost vreodata uzate? Sabin, de exemplu, a fost întotdeauna explicit, specificând întotdeauna specia de maimuta folosita. Koprowski... În articolele sale din acea epoca, Koprowski nu precizeaza niciodata tipul de maimuta utilizat.

Nimeni nu l-a întrebat pe Koprowski ce tip de maimuta a utilizat? Koprowski a schimbat trei versiuni: maimute indiane, maimute verzi africane, maimute filipineze. “Documentele laboratorului s-au ratacit când au fost mutate”, textuale cuvinte ale lui Koprowski. S-ar fi putut folosi cu adevarat cimpanzei la producerea vaccinului Koprowski?

Si aici avem o alta lovitura de teatru: Curtis, ca si Pascal, au subliniat existenta în 1958 a unei mari colonii de cimpanzei în Congo belgian. Hooper descopera din diferite surse ca în acea colonie fusesera adunati mai bine de 400 de cimpanzei: cea mai mare colonie de cimpanzei creata în lume, la completa dispozitie a  Dr. Koprowski. Pentru a produce vaccinul antipolio? Oficial pentru a testa vaccinul sau pe cimpanzei, test absolut inutil (dar nu vom contempla aspectul drepturilor animalelor: în acea epoca nu se respectau drepturile africanilor, sa ne imaginam cele ale animalelor). Numarul lor este oricum disproportionat.

Într-un document se precizeaza ca rinichi de cimpanzei au fost expediati catre Statele Unite, pentru a produce culturi de tesut din rinichi de cimpanzeu, însa pentru o alta cercetare, despre hepatita. Deci fusesera deja uzate culturi de rinichi de cimpanzeu. Dar care ar fi fost motivele pentru a nu le utiliza si în producerea de vaccin antipolio? Daca am întreba un oarecare virolog din acea epoca va spune: pretul. Era mai scump sa obtii rinichi de cimpanzeu decât rinichii  maimutelor inferioare. Dar daca am la dispozitie 400 de cimpanzei!

Pascal ipotiza chiar ca numele vaccinului, CHAT, ar putea semnifica “CHimpanzee ATtenuated”…

Experimentari în Africa

De acord. Admitem acum ca teoria vaccinului oral antipolio este adevarata: s-a gasit o explicatie pentru epidemia de HIV-1. Dar cum se explica epidemia de HIV-2? Pai, Koprowski nu era chiar unicul care îsi testa vaccinurile în Africa. Într-un test efectuat în Maroc în 1953 aproape sase mii de copii au fost vaccinati cu un presupus vaccin antipolio care dupa doi ani s-a aratat a fi un virus parazit al iepurilor, din fericire inofensiv la om.

Mai era si Pierre Lépine, de la Institutul Pasteur, care facea experimente. Unul a fost înregistrat la Mitzic în 1957. Unde se gaseste Mitzic? În Serbia? Nu, se gaseste în Gabon. Doua mii de persoane au fost vaccinate în câteva zile si singura referinta la test din literatura stiintifica sunt doua rânduri la sfârsitul unui articol ce vorbeste despre altceva.

Uite ca în 1994 în regiunea Gabon se descopera existenta unei alte epidemii de SIDA, independenta de HIV-1 si de HIV-2. HIV-3? Nu, pentru ca la o analiza mai profunda se descopera ca acest nou virus apartine totusi familiei de SIV a cimpanzeilor, deci este putin asemanator cu HIV-1 normal, acela regasit în toata lumea. Dar un lucru este clar: este vorba de un pasaj independent de la cimpanzei la om.

Prima urma la om a acestei versiuni particulare de HIV-1 este datata 1962, prin cazul marinarului norvegian. Dar nu era din Manchester marinarul? Nu acel marinar, altul! Un alt marinar care a fost în Camerun între 1961 si 1962, care a contractat HIV, l-a transmis sotiei si fiicei si toata familia a murit de SIDA în 1976. Sângele a fost conservat si în 1997 s-a descoperit ca virusul marinarului norvegian era tocmai acest HIV-1.

Dar tinând cont ca primele cazuri de HIV-2 se înregistreaza printre câtiva veterani portughezi, care luptasera în Africa pe la jumatatea anilor saizeci, nu este posibil ca portughezii sa lucreze la dezvoltarea unei versiuni proprii a vaccinului în Africa Occidentala, utilizând de exemplu maimute mangabey?

Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin

VA URMA ... LEGATURA AICI

... CONTINUA. LEGATURA AICI.

Râul

Edward Hooper, “Râul. O calatorie catre izvorul de HIV si SIDA”, 1999. Zece ani de cercetari. Mii de documente consultate prin zeci de arhive americane, europene, africane. Sute de ore de interviuri. Totul publicat de catre una dintre cele mai mari edituri din lume. Nu putea fi ignorat cum s-a facut cu Pascal, si nu putea fi lichidat cu un proces ca pe Curtis. Sunt mai bine de o mie de pagini: o frumoasa caramida!

Capitolul al Saselea: Royal Society

Bill Hamilton

Dupa aparitia cartii lui Hooper, presa e interesata de teorie. Comunitatea stiintifica nu poate ramâne în tacere. Hooper este singur, dar are un aleat de tot respectul: Bill Hamilton.

Cine e Bill Hamilton? Bill Hamilton este probabil cel mai mare biolog al secolului XX. Întâi e Darwin dupa care vine Hamilton. Bill Hamilton, dupa rezultatul procesului împotriva lui Curtis, intervenise deja în apararea plauzibilitatii teoriei si pentru a evidentia pericolul generat de catre procese asupra stiintei. De la nivelul prestigiului sau, scrisese catre Science, care… (de doua ori!) refuzase sa publice. Atunci a scris catre “Nature”, o alta prestigioasa revista, care... a refuzat sa publice.

Dupa aparitia cartii lui Hooper, Hamilton decide sa aiba un rol mai activ: decide sa organizeze un meeting de discutie în cadrul Royal Society din Londra, cea mai prestigioasa academie de stiinte din lume, a carei membru onorariu el bineînteles este. La meeting invita exponentii principali din cercetare (epidemiologi, virusologi, primatologi, experti în genetica), pentru a discuta cele doua teorii principale despre originea SIDA: Teoria trecerii naturale si teoria vaccinului.

Dar Hamilton doreste si ca noi cercetari sa fie efectuate. Satul de raspunsuri de genul: “da, este interesant, dar fondurile noastre de cercetare vin de la... deci nu as dori sa ating acest argument”. Decide ca el însusi sa participe la cercetarea a noi informatii stiintifice: organizeaza astfel o serie  de expeditii în Congo. O prima misiune porneste pe parcursul lui 1999, pe când la începutul lui 2000, pleaca cea de a doua.

Dar aceasta istorie, ce pare a fi scrisa de un slab scenarist de telenovele, are o alta lovitura de teatru: Hamilton contracteaza în Congo malaria. Reintra în Anglia si dupa putine zile cade în coma. Pe 7 martie 2000, la vârsta de 64 de ani, Bill Hamilton, cel mai mare biolog al secolului XX, moare.

Cred ca nimeni nu a fost atât de cinic pentru a se bucura de disparitia lui Hamilton, însa la scurt timp se aud voci ce spun ca teoriei i se ofera prea mult spatiu, ca meeting-ul,  dupa prevederile lui Hamilton este prea neechilibrat, iar daca nu va fi modificat multi dintre participanti nu se vor prezenta. Astfel meeting-ul este amânat din mai în septembrie, fiind reorganizat. Noua data este una dintre acelea care nu se uita: 11 septembrie 2000, la un an de la o alta zi de neuitat.

Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin

VA URMA ... LEGATURA AICI