|
Di seguito gli interventi pubblicati in questa sezione, in ordine cronologico.
 Daca mai binele este dusmanul binelui, ce ati spune ca raul sa fie amicul lui? Oricat ar parea de greu de crezut, o asemenea posibilitate ar putea deveni realitate, astfel ca bacteria Salmonella, nume la auzul caruia multi se cutremura, ar putea oferi solutia pentru una dintre cele mai grave si mai raspandite maladii actuale: cancerul.
Bacteria va fi transformata intr-un robot liliputan, a carui sarcina va fi sa patrunda adanc in interiorul tumorilor canceroase, unde terapia conventionala nu poate actiona, si sa distruga doar celulele „rele”. Acest lucru ar putea face chimioterapia clasica mult mai eficienta si mai usor de suportat de catre pacienti. Dr. Neil Forbes, de la Universitatea Amherst, Massachusetts, a primit suma de 1 milion de dolari din partea Institutului National de Sanatate din Statele Unite, pentru a cerceta modul in care bacteria Salmonella ar putea veni de hac celulelor canceroase.
Forbes a reusit sa transforme bacteria intr-un robot viu care isi foloseste filamentul mobil (flagelul) pentru a patrunde in miezul tumorii si a o distruge din interior, eliberand substante care determina celulele canceroase sa se „sinucida”. „Odata ajunsa in interiorul tumorii, bacteria este programata sa anihileze celulele de aici, declansand un receptor al acestora, numit „receptorul mortii”, care le determina sa-si inceteze existenta. Am reusit deja acest lucru la cobai si rata lor de supravietuire a crescut considerabil”, explica Forbes.
In mod normal, cobaii cu tumori canceroase decedeaza in termen de 30 de zile. Dupa ce li s-a inoculat acest sistem bacterian si au primit o doza de radiatii, toate rozatoarele din laboratorul lui Forbes au supravietuit mult peste termenul fatidic, ceea ce inseamna ca, daca solutia va fi implementata si la om, rata de supravietuire s-ar prelungi cu multi ani. „Pare un fenomen tinand de science-fiction, spune Forbes, asistent la catedra de inginerie chimica din cadrul institutiei mentionate.
Dar Salmonella actioneaza ca un robot microscopic, ce poate inota oriunde doreste sau unde este ghidat sa o faca. Ea foloseste, pentru deplasare, filamente mobile sub forma de flageli, are senzori care-i spun incotro se indreapta si mai ales poate actiona ca o fabrica chimica in miniatura. Tot ceea ce trebuie sa facem noi este sa-i controlam ruta, in interiorul organismului, sa ii dictam ce substante chimice sa fabrice si cand sa le fabrice.
Bacteria-robot va elimina citostaticele la „punct fix”
Utilizarea bacteriilor pentru distrugerea tumorilor canceroase a fost incercata de-a lungul anilor, cu un succes moderat insa. Dar Forbes spera sa obtina performante notabile prin introducerea unei tehnici specifice, numita „injectare terapeutica intratumorala localizata”, tehnica ce vizeaza trimiterea bacteriilor in acele parti ale tumorii aflate dincolo de puterea de actiune a chimio si radioterapiei.
Gratie metodei sale, doze „personalizate” de substante chimioterapeutice ar putea fi introduse in organismul bolnavilor de cancer, facand tratamentul mult mai eficient si dozele de citostatice mult mai reduse. „Cu metodele clasice, accesul medicamentelor catre tesuturile tumorii era limitat de distributia vaselor sangvine. Dincolo de acestea, citosticele nu puteau ajunge si eficienta lor era mult diminuata. Spre deosebire de medicamente, insa, Salmonella este un organism viu care-si ia energia din mediu si poate „inota” oriunde doreste, cu ajutorul motoraselor-flageli, chiar si dincolo de vasele de sange”, precizeaza Forbes.
Savantul american adauga ca bacteriile folosite nu vor fi din genul clasic de Salmonella, atat de periculoase, ci o varianta modificata genetic si deci lipsita de toxicitate; in plus, ele contin substante care pot actiona asemenea citostaticelor, pe care le elibereaza la „punct fix”. Spre deosebire de bacteriile obisnuite, care se hranesc cu tesuturi moarte, folosind senzori specializati pentru a detecta substantele chimice emise de celulele muribunde, la „robotii Salmonella” realizati de Forbes si echipa sa senzorii au fost eliminati, asa incat bacteria sa se hraneasca si cu celule vii, dar numai din cele canceroase.
GABRIEL TUDOR - magazin.ro
 Multa lume cunoaste strigatele ca de trompeta emise de elefanti, dar putini au aflat ca uriasul mamifer e capabil sa comunice la distanta prin sunete imperceptibile de om. O ciudatenie care insa are o explicatie stiintifica. Am putea spune, cu o nuanta de gluma, ca daca omul a inventat telepatia, atunci elefantul se pricepe de minune sa „vorbeasca” prin infrasunete...
„Telefonul” fara fir
S-a observat la elefantii africani ca uneori efectuau miscari coordonate bruste, desi se aflau la distanta unii fata de altii si nici o alta comunicare intre ei nu avusese loc. Etologii americani au presupus - si ideea lor s-a confirmat - ca acestia isi transmit semnale prin sunete de foarte joasa frecventa. Urechea umana are un spectru auditiv cuprins aproximativ intre 20 Hz si 20 kHz. Dincolo de limita maxima, emisiile intra in zona ultrasunetelor, iar sub limita minima, in cea a infrasunetelor. Or, capacitatile auditive ale unor specii de animale se situeaza in afara acestor limite. In mod particular, unele isi folosesc aceasta calitate pentru a comunica intre ele. Un caz spectaculos este cel al balenelor, care emit ultrasunete ce pot parcurge sute de kilometri sub apa!
Infrasunete cu functie sociala
Revenim la elefanti: s-a observat ca, atunci cand acestia emit anumite sunete de foarte mica frecventa, in zona de la jonctiunea dintre orificiul nazal si craniu pielea zvacneste abia perceptibil. Aceeasi reactie s-a inregistrat si la elefantul asiatic, fara a se putea capta vreun sunet. Ulterior, cercetarile s-au extins la pachiderme din gradini zoologice americane, la care s-au constatat „vocalize” similare, de sub 20 Hz. Privitor la exemplarele traitoare in mediul natural constituit din savane si paduri, sunetele de foarte joasa frecventa emise de ele se propaga cel mai eficace, pana la multe sute de metri, iar turmele de elefanti ocupa in mod frecvent un spatiu mai mare de o suta de metri. Astfel, se putea afirma ca infrasunetele devin un mod de comunicare foarte eficace in interiorul unei astfel de populatii. Asadar, ar fi fost vorba despre o functie sociala a limbajului respectiv, pentru animalele separate de distante mari. Mai ramanea de testat ipoteza pe teren.
Dialoguri... conjugale
S-a ales drept zona de cercetare Parcul National Amboseli din Kenya, unde erau repertoriati si cunoscuti individual circa 670 de elefanti. Acestia traiesc in grupuri sociale de baza constituite din femele si din puii lor, aflate insa in relatii apropiate cu alte familii. Asemenea „clanuri” sunt un nivel superior de regrupare, masculii adulti traind independent si asociindu-se alternativ cu familii matriarhale sau cu alti masculi. In doi ani, peste o mie de productii vocale s-au inregistrat in Amboseli, doar o treime din ele fiind perceptibile de om. Perioada de rut este cea mai bogata in aceasta forma de comunicare, masculii producand de mai multe ori pe ora infrasunete precedate si urmate de o postura de ascultare, frecventa fundamentala fiind de 14 Hz.
Manifestarea respectiva le permite masculilor in rut sa se evite (ei devin acum foarte agresivi) si sa-si faca semnatala prezenta fata de femele. Si acestea emit semnale similare, cand se afla la estru sau cand vor sa cheme un mascul de rang inalt, daca in preajma lor se afla unul inferior ierarhic. Pare un gen de lume absolut surprinzatoare prin modul sau de organizare, dar tocmai senzationalul pe care il include ne dovedeste faptul ca nu traim singuri pe planeta si mai ales nu printre fapturi lipsite de inteligenta si de calitati nebanuite.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro
 Se spune, pe buna dreptate, ca aceia care nu-si cunosc istoria sunt condamnati sa o repete - iar istoricii ne asigura ca majoritatea evenimentelor din trecut sunt atat de sumbre si de sangeroase incat nimeni nu si-ar dori sa le retraiasca. Pe de alta parte insa, v-ati intrebat vreodata cat sunt de adevarate faptele inscrise in manualele de istorie drept „absolut autentice”? Din nefericire, timp de decenii si chiar secole, oamenii au crezut diverse legende istorice false, pe care, din fericire, istoriografia moderna, judecand fara ura si partinire, le-a clarificat.
„Marul lui Adam” a fost lamaie?
Toata lumea stie astazi ca, potrivit scrierilor biblice, fructul prin care Adam a dobandit cunoasterea ar fi marul daruit de Eva. Dar arheologii ne asigura ca, in urma cu cateva milenii, pe valea Eufratului - locul presupusei „gradini a Edenului” - nu cresteau meri, in schimb existau numerosi lamai. Iar ca marul pare a fi doar o inventie tarzie a teologilor crestini, o dovedeste faptul ca pana si in Coran, fructul cu care Eva si-a ispitit barbatul este... banana. Cu alte cuvinte, fiecare religie a adaptat legenda biblica propriei culturi si traditii, fiindca in tarile arabe banana era la fel de comuna ca si marul, in Europa medievala. De altfel, multi oameni, in Europa Evului Mediu nici nu auzisera macar de lamaie, si mai mult ca sigur pentru ei teologii medievali au facut aceasta rectificare in paginile Bibliei.
Newton si gravitatia
O alta legenda ce are in centru marul, dar care de asemenea pare sa fie falsa, se refera la descoperirea, de catre Isaac Newton, ale celebrelor legi ale gravitatiei. Povestea spune ca intr-o zi, faimosul savant statea la umbra unui mar, cand un fruct i-a cazut in cap, dandu-i astfel inspiratia pentru a formula legile gravitatiei, problema ce-l framanta de multa vreme. Cel ce a amintit primul despre povestea marului a fost Voltaire, intr-unul dintre eseurile sale, preluand o marturie indoielnica a nepoatei lui Newton, Catherine Conduitt, neconfirmata de nimeni altcineva din anturajul savantului englez.
Cozonacul dauneaza grav sanatatii
In 1766, Jean Jacques Rousseau a scris despre un incident petrecut, sustinea el, in urma cu un sfert de veac, in care „unei mari printese” (numele sau nu era mentionat) i s-a spus ca poporul nu are paine. „Atunci sa manance cozonac”, a venit raspunsul. Cand Rosseau scria aceste lucruri, Maria Antoinette era o fetiscana de 11 ani, in Austria, iar pana la Revolutia franceza se vor mai scurge 23 de ani. Este evident ca mitul potrivit caruia ea ar fi rostit aceste cuvinte a fost lansat mult mai tarziu, de catre propagandistii revolutionari, dornici sa arate astfel dispretul pe care „austriaca” il manifesta fata de poporul francez. Cuvintele niciodata rostite aveau sa o coste insa viata pe nefericita regina, al carei cap va cadea pe esafod.
Un artist intr-o ureche
Van Gogh reprezinta astazi arhetipul artistului damnat, condamnat la o viata de saracie si privatiuni de catre o lume care nu i-a recunoscut talentul. Lucrurile nu au stat chiar asa, intrucat el nu a pictat decat in ultimii opt ani din viata si nu a dus-o deloc atat de rau cum se crede, beneficiind de stipendiile generoase ale fratelui sau, Theo. Ar fi putut trai chiar mai bine daca pasiunea pentru absint nu l-ar fi inrobit. La fel de falsa este teza potrivit careia Van Gogh si-ar fi taiat o ureche, dupa o cearta la betie cu Gauguin. De fapt, nu si-a retezat toata urechea, ci doar o parte din lobul acesteia.
Vrajitoarele din Salem
Procesul „vrajitoarelor din Salem”, desfasurat in 1692 si ulterior reflectat in zeci de carti si filme, a constituit unul dintre cele mai rusinoase episoade din istoria omenirii, o crima comisa in numele religiei. In total au fost arestate 150 de persoane, dintre care 31 judecate si 20 executate. Este impropriu spus „procesul vrajitoarelor”, fiindca sase dintre cei condamnati la moarte au fost barbati. De asemenea, nici unul dintre acuzati nu au fost arsi pe rug, asa cum iti vor spune astazi toti elevii de liceu, ci de fapt spanzurati, una singura dintre „vrajitoare” fiind ucisa cu pietre de multimea isterizata.
Micul caporal nu era chiar mititel
Unii psihologi au incercat sa explice faptul ca ambitia devoratoare a lui Napoleon Bonaparte s-a datorat complexului de inferioritate provocat de inaltimea prea mica. Dar respectivii psihologi au fost indusi in eroare de o mica neintelegere: „piciorul regal”, unitatea de masura standard in secolul 18, nu era egala cu „piciorul englezesc”. Ca urmare, timp de doua secole s-a mentinut conceptia gresita ca Napoleon ar fi masurat doar 159 cm, cand in realitate el avea o inaltime de 168 cm, adica era mai inalt decat media barbatilor din epoca sa. Porecla „micul caporal” i-a fost data de soldati spre a-l necaji, la inceputul carierei sale militare, atunci cand ambitiile sale erau incomparabil mai mari decat rangul inferior detinut in armata franceza.
Ioan cel Fara de Tara si stiinta de carte
Magna Carta reprezinta o piatra de hotar in istoria umanitatii, fiind documentul care a limitat puterea suveranilor britanici si a semanat primele seminte ale democratiei parlamentare. Exista numeroase tablouri infatisandu-l pe regele Ioan Fara de Tara cum semneaza acest act, inconjurat de baroni, la Runnymede, in 1215. Tablouri minunat realizate, de altfel, dar avand o singura hiba: regele nu si-a pus niciodata semnatura pe Magna Carta, din simplul motiv ca era cu desavarsire analfabet si se folosea de un sigiliu regal pentru a sanctiona documentele, neavand nevoie de semnatura.
Capitanul Cook, erou fara voie
Daca ii vei intreba astazi pe australieni cine a fost europeanul care a descoperit continentul de la Antipozi, trei sferturi dintre ei iti vor raspunde pe data: capitanul James Cook. Si totusi, in 1770, atunci cand faimosul navigator acosta la Sydney, Australia fusese deja vizitata de olandezii Abel Tasman si Dirk Hartog, si de piratul englez William Dampier. In plus, la data primei sale expeditii in Marile Sudului, Cook nu era capitan, ci doar locotenent de marina.
Edison si lumina electrica
Si Thomas Edison este creditat pe nedrept ca fiind inventatorul luminii electrice. Este drept, el a avut la activ peste o mie de inventii, dar in ceea ce priveste lumina electrica, gloria apartine altcuiva. Mai precis englezului Humphry Davy, care a inventat arcul electric, folosind un filament de carbon. Dar problema era ca acest filament nu rezista unei utilizari mai mari de 12 ore; in decursul anilor ce a urmat, numerosi savanti au incercat sa imbunatateasca ideea lui Davy, cel care a gasit cea mai ingenioasa solutie fiind, intr-adevar, Edison.
Gandhi a eliberat India... mai tarziu
Pentru occidentali, Mahatma Gandhi reprezinta simbolul independentei Indiei. El a promovat idealurile antice de non-violenta, ahimsa, dar astazi, multi istorici sunt de parere ca independenta uriasului subcontinent asiatic era inevitabila, cu sau fara aportul lui Gandhi. Congresul National Indian, motorul eliberarii tarii de sub dominatia coloniala britanica, exista inca din 1885, atunci cand Gandhi avea doar 16 ani. Alti istorici afirma chiar ca independenta ar fi putut fi obtinuta chiar mai devreme, daca s-ar fi concentrat pe metode mai dure decat pasnica rezistenta pasiva, propovaduita de Gandhi, precum cele pentru care pleda marele rival al acestuia, Netaji Chandra Bose.
Washington n-a fost primul presedinte american
Contrar opiniei impartasite de 99,99% din populatia lumii, primul presedinte al Statelor Unite, abia eliberate de sub jugul scortosilor britanici nu a fost George Washington, ci un cvasinecunoscut John Hanson, reprezentatul coloniei Maryland in Congresul continental. Pe 5 noiembrie 1781, Hanson care culmea, era considerat... om de culoare, din cauza descendentei sale maure, a fost ales de Congresul constitutional al celor 13 colonii in functia de „Presedinte al Statelor Unite” in cadrul adunarii Congresului. El s-a aflat in aceasta functie timp de un an incheiat, fiind urmat de alti sase presedinti, inainte ca Washington sa primeasca primul sau mandat.
GABRIEL TUDOR - magazin.ro
 Înca de la începutul anilor cincizeci, oficialitatile americane au fost hotarate sa controleze asociatiile civile, neguvernamentale, care investigau fenomenele OZN. Intr-un document declasificat la sfarsitul anilor optzeci, privind recomandarile asa numitului „grup Robertson”, organizat de CIA si Air Force la Washington în 1953, scrie: „Comisia a luat cunostinta de existenta unor grupuri precum «Civilian Flying Saucer Investigators» din Los Angeles si «Aerial Phenomena Research Organization» (Wisconsin). S-a convenit ca astfel de organizatii trebuie supravegheate din cauza influentei importante asupra gandirii maselor în cazul în care vor apare observatii extinse. Trebuie avute în vedere aparenta iresponsabilitate a unor astfel de grupuri, ca si posibila lor utilizare pentru scopuri subversive”.
O metoda de control a fost infiltrarea asociatiilor pentru studiul OZN-urilor cu fosti agenti de securitate si militari iesiti la pensie, santajarea unor persoane care au reusit sa-si creeze o anumita credibilitate în mediul investigatorilor OZN si folosirea unor „organizatii paravan” pentru a finanta proiecte ambigue. De pilda oameni de stiinta credibili dar fara coloana vertebrala primeau sponsorizari generoase pentru a deturna cercetarile în cazuri sensibile, sau a ajunge la concluzii prestabilite, convenabile guvernului. Aceste sponsorizari începeau de regula în momentul în care cel în cauza dobandea o influenta importanta sau ocupa o pozitie de conducere în interiorul organizatiei.
La sfarsitul anilor cincizeci, cele mai importante organizatii civile pentru studiul fenomenului OZN erau APRO (condus de sotii Coral si Jim Lorenzen) si NICAP (National Investigations Committee on Aerial Phenomena). Acesta din urma a fost înfiintat la începutul anului 1956 si legalizat la 24 octombrie, în acelasi an. Director a fost ales maiorul Daniel E. Keyhoe. El a adunat, în scurt timp, un consiliu de administratie impresionant, din care faceau parte contraamiralul Roscoe Hillenkoetter, fost director al CIA, J.B. Hartranft, presedintele asociatiei proprietarilor si pilotilor de avioane, Wilbert B. Smith, inginerul canadian din ministerul transporturilor si altii.
Actiunile asociatiei au fost discret cenzurate. Astfel, în 22 ianuarie 1958, televiziunea CBS a realizat o emisiune despre problema OZN, invitandu-l si pe Daniel Keyhoe. Dar acestuia i s-a rezervat doar un timp extrem de redus, i s-a cerut sa-si prezinte, din timp, punctele de vedere, în scris, iar înainte de emisiune i-au fost sterse din text o serie de afirmatii mai îndraznete. Chiar si asa, Keyhoe spera sa prezinte documente care aratau ca, în mediile oficiale, era acceptata ipoteza ca OZN-urile erau nave spatiale. Nu a reusit, deoarece interventiile sale au fost sabotate pe parcursul emisiunii.
În disperare de cauza, Keyhoe s-a decis sa se abata de la textul aprobat, spunand „si acum voi spune ceva care nu a mai fost dezvaluit... în ultimele sase luni am muncit împreuna cu o comisie din Congres care investigheaza motivele pastrarii secretului oficial asupra OZN-urilor”. În acest moment emisiunea a fost întrerupta. Keyhoe intentionase sa continue spunand „Daca toate dovezile pe care le-am dat acestei comisii vor fi facute publice, se va dovedi ca OZN-urile sunt masini reale, sub comanda inteligenta”. Conducerea canalului de televiziune s-a scuzat spunand ca s-a conformat standardelor de securitate, care îl obligau sa nu se abata de la textul scris aprobat.
De asemenea, mai tarziu, cand anumite documente au putut deveni publice, s-a aflat ca mai multi ufologi cunoscuti aveau dosare la FBI, unul dintre acestia fiind Richard Hall, fost membru în conducerea NICAP si ulterior sef al Fondului pentru cercetari OZN (FUFOR), una dintre principalele organizatii din Statele Unite, dedicate acestui domeniu.
Dan D. Farcas - magazin.ro
 Una dintre cele mai fericite îmbinari între arta - în special sculptura - si natura mama este reprezentata de ceea ce se numeste „fantana artistica”. Element purificator esential (vezi si botezul crestin traditional), apa este componenta cea mai atragatoare forma care poate pune în valoare un monument sculptural. De altfel, miscarea „eterna” a jetului translucid, alimentat de un izvor subteran, a fost un fascinant motiv de visare înca din antichitate. Sistemele hidraulice realizate de inginerii Greciei antice si ai vechii Rome, alaturi de maestrii Indiei medievale au condus la aparitia sculptorilor care au ornamentat fantanile publice, alaturandu-le unor simboluri mitologice consacrate si, uneori, unor puteri magice capabile sa înnobileze spiritul uman.
În iconografia crestina, chiar de timpuriu apare conceptul de „Fantana a vietii”, legata de sacralitatea botezului cu ajutorul apei de izvor. Manuscrise ilustrate din secolul V d.Ch. Si picturi pe paneluri ne arata o fantana superba, unde apa îsi are rolul purificator în interiorul unui dom hexagonal sustinut de opt coloane; în jur sunt animale asociate cu taina botezului, precum cerbii si caprioarele. Una dintre cele mai faimoase fantani ritualice reprezentate în arta este cea din Evangherierul Godesclac (781), realizat cu prilejul botezului unuia dintre fiii lui Carol cel Mare si al sotiei sale, Hildegard.
„Fantana tineretii” este o alta reprezentare grandioasa a puterii de simbol a apei asociata cu arta vizuala. Maestrul german Lucas Granach cel Batran (1472-1553) si-a imaginat aceasta miraculoasa putere a apei printr-o uriasa piscina (am spune astazi), în centru carei strajuieste o fabuloasa fantana arteziana, alimentata de un izvor secret al zeilor. Cu acest prilej artistic, Cranach lanseaza în pictura si celebrul motiv al „femeii la baie”, care va face valva abia în secolul XIX. În secolul care a urmat decoperirii Americii, aceasta „Fantana a tineretii” chiar a fost cautata pe Noul Continent de catre exploratori, asa cum alchimistii cautau piatra filosofala sau elixirul vietii. În statul american Florida chiar exista astazi Parcul National al Fantanii Tineretii.
Perioada de gloriei a transformarii unei fantani în pretext pentru marea arta a fost barocul italian. Impunatoare grupuri statuare, de inspiratie mitologica în principal, au aparut la Roma, dar si în alte capitale europene. Nume precum cel al lui Gian Lorenzo Bernini (1598-1680) - de exemplu - va ramane vesnic legat de fantanile decorative ale cetatii Eterne.
Arta si miscarea fluidului au si alte exemple uluitoare, care au însa statut de exceptie. Astfel, sculptorul american Alexander Calder (1898-1976) a realizat la Barcelona, în 1937, unica Fantana cu mercur cu lume (în memoria minerilor din Almaden), expusa în cutie de sticla din cauza toxicitatii metalului fluid. La randul sau, designerul Gene Moore (1910-1998), celebrul decorator al vitrinelor Tiffany's din New York, a avut ideea sa realizeze o fantana cu... gin, ornata cu diamante - în perioada unei mari secete de pe coasta de est a SUA. Ironicul artist a avertizat trecatorii: „ Aici nu curge scumpa apa a New York-ului. Este gin!”
Actualmente, cel mai înalt jet de apa din lume este asigurat la „Fantana regelui Fahd” din Arabia Saudita, în localitatea Jeddah. Apa tasneste pana la 312 metri înaltime. În unele mari orase au fost amenajate hidraulofoane, adica fantani muzicale în care apa circula prin multiple gaurele, fiecare reprezentand o nota muzicala.
PAUL IOAN - magazin.ro
 Arthuromania nu constituie o noutate, fenomenul situandu-se in secolul XIII. Aventurile prestigiosului suveran pasioneaza multimile: intre anii 1200 si 1600 povestile despre regele Arthur sunt traduse in engleza, scotiana, franceza, italiana, portugheza, provensala, islandeza, elvetiana, suedeza, daneza, greaca, turca, rusa... chiar si in yiddish! Despre ce vorbesc ele?
Despre faptul ca Arthur era rege al Bretaniei (Anglia actuala) la inceputul Evului Mediu, ca era foarte viteaz si foarte pios, cautator al Graalului, posesor al unei spade miraculoase, Excalibur. Ca manuia cu abilitate armele. Ca a ucis o serie de monstri care populau Pamantul, invadatori barbari care nu-si taiau niciodata parul (saxoni). Ca se intalnea in mod regulat in superbul sau castel din Camelot cu prietenii sai cavaleri in jurul unei mese rotunde. Ca era curtenitor cu doamnele fiind in acelasi timp foarte atasat de superba sa sotie Guenievre. Pe scurt, avea un CV aproape perfect.
Un personaj fara „amprente”
Despre castelul sau nu se stie nimic; nici un indiciu care sa-l identifice. Despre spada sa? Nimic. Doar din descrierile unui autor medieval. Cautarea Graalului? Un truc inventat de calugari. Masa rotunda exista insa si se afla suspendata in ma-rele hol al castelului din Winchester. Dar aceasta masa a fost construita la 900 de ani dupa moartea regelui. A fost Arthur intr-adevar un rege adevarat? Dupa unii istorici, numele sau ar veni din latinul Artorius fiind vorba de un ofiter roman, (Roma a fost integral ocupata de Anglia timp de mai multe secole) un sef de razboi care ar fi luptat impotriva diversilor invadatori. S-au gasit chiar urme ale cartierului sau general. Istoria a fost insa modificata, Artorius devenind rege iar oamenii sai, cavaleri.
O alta pista e cea a lui Riothamus, rege al englezilor din acea epoca, ale carui fapte sunt atestate, un mare numar din ele corespunzand cu cele ale lui Arthur: lupte din Galia, faptul ca a fost tradat de cel caruia i-a incredintat regatul in absenta sa. Riothamus a murit insa prin anul 470. Nu a putut participa, asadar, la unele evenimente esentiale, cum ar fi de pilda, marea victorie atribuita lui Arthur impotriva saxonilor pe muntele Badon, prin anul 500.
S-ar putea vorbi si de un print scotian, un anume Artuir. Pe de alta parte, cariera sa nu e remarcabila. Mai ramane o ipoteza: prezenta anterioara a unui ilustru roman, un anume Lucius Artorius Castus, comandant trimis in nordul tarii pentru a lupta impotriva cotropitorilor scotieni. Dar aceste evenimente s-au derulat prin anul 175. (Va urma)
DORIN MARAN - magazin.ro
 Un numar mare de sugari contracteaza infectii acute respiratorii, care, spre deosebire de cele ale copiilor scolari, au tendinta de a evolua sever. Ele apar în special în sezonul rece, frigul, curentii de aer si umezeala constituind factori favorizanti. Sugarul se poate îmbolnavi de boli usoare, dar si severe, ca laringita acuta sufocanta, pneumonia (bronsita capilara) sau catarul sufocant al plamânului. Mama sugarului poate fi un ajutor pretios în prevenirea îmbolnavirilor respiratorii, atunci când recunoaste primele semne ale acestora si acorda ea însasi îngrijirile initiale, pâna la venirea medicului pediatru.
Rinofaringita acuta este cunoscuta sub denumirea de guturai sau raceala comuna si consta în inflamatia mucoasei nasului si a faringelui. Ea poate constitui o boala de sine statatoare sau poate însoti gripa, rujeola ori alta maladie infecto-contagioasa. Boala începe cu febra (38-39ºC), indispozitie, lipsa poftei de mâncare si somn agitat. Nasucul se înfunda, iar respiratia este fornaita, greoaie si pe gura.
Sugarul începe sa aiba o tuse uscata, stranuta si uneori are probleme digestive: varsaturi, diaree, refuz al mâncarii. La unii copii, mai ales când febra se ridica, pot aparea convulsii (contractii musculare involuntare). De la aparitia primelor semne, copilul trebuie tinut în casa, iar încaperea va fi bine aerisita, încalzita optim, cu aer umidificat. Pâna la sosirea medicului, mama va pune sugarului de 3-4 ori pe zi, în ambele nari, picaturi de ser fiziologic simplu sau efedrinat.
Se mai pot administra: piramidon, supozitoare cu aminofenazona, simple sau cu luminal (la sugarul agitat), asociate cu o fiola de vitamina C, pe gura. De asemenea, se dau ceaiuri calde din flori de tei, musetel, soc, îndulcite cu miere de albine; în 3-4 zile, pâna la o saptamâna, copilul se vindeca.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro
 Medicina traditionala a unor popoare precum indienii sau chinezii pune accent foarte mare pe rolul gandirii, al gandului, in tratarea unor boli extrem de grave, cum ar fi cardiopatia ischemica, boala coronariana, psoriazisul, arteritele, dereglari ale tensiunii arteriale, ciroza, impotenta sexuala, nevrozele, cancerul etc.
Preluand in buna parte traditia multimilenara orientala, medicina alopata occidentala de azi incearca sa combine metodele proprii cu autoterapia prin gand, dar au aparut si tehnici terapeutice complementare bazate in mod fundamental pe aceste proceduri.
Frica e o boala
Omul este inrobit de propriile ganduri. Eliberarea de sub tirania lor (ne referim la gandurile negative) confera individului respectiv puteri de esenta divina, dupa cum sustin adeptii acestor practici. De aceea, se impune sa se puna un accent special pe controlul asupra gandurilor rele. Acestea (sinonime intr-un fel cu frica) au un efect devastator asupra fiintei umane. Si alt gen de ganduri - cum ar fi cel care genereaza ingrijorarea prelungita, nesiguranta zilei de maine, suspiciunile, invidia - afecteaza organismul, dar nu-l distrug asa cum face „gandul-frica”.
Frica micsoreaza diametrul vaselor de sange, cu urmare a unui flux excesiv de noradrenalina in sange. Acest lucru duce la o subalimentare prelungita cu sange arterial a creierului si a altor organe (inima, ficatul, rinichii, maduva spinarii, pielea, sistemul nervos), deci cu oxigen si cu elemente nutritive, lucru care poate duce la boli organice, cum ar fi boala coronariana, ischemia, hepatita, boli de piele, nevroze si psihoze.
Stresul, rapus de veselie
Gandul rau sau frica pot fi datorate unor cauze individuale sau generale. Asupra celor individuale nu ne vom opri, deoarece ele sunt cauzate in mare parte de lipsa de educatie a gandului. Cauza generala o constituie stresul, mult mai frecvent intalnit in zonele urbane, stres cauzat de zgomot, de trepidatii, de vibratii, de aer infectat, plin de toxine, de amenintari foarte variate, de consumul alimentelor sintetice, de apele contaminate, de filmele de groaza si de cultura poluata, iar exemplele ar putea continua foarte mult.
Totusi, daca elementele stresante pot fi evitate prin schimbarea mediului in care sunt prezente, gandul rau nu poate fi eliminat decat prin metoda reeducarii. Metoda generala de combatere a gandului rau, a fricii, se concretizeaza prin ras, veselie, zambetul mereu prezent. Probabil va intrebati cum poate o persoana care sufera de o boala foarte grava sa fie vesela, cu zambetul pe buze. Desigur, asa ceva nu se realizeaza de la inceput, batand din palme, dar cu timpul se constata ca metoda este eficace si are nevoie de rabdarea si de perseverenta subiectului.
Autosugestia - leac sau otrava
O boala fizica va afecta mentalul, iar o boala mentala va afecta buna functionare a organismului. Gandirea viciata produce concomitent modificari distructive ale secretiilor nervoase si glandulare. Pentru organism este foarte rau, deoarece o gandire viciata genereaza stari uneori letale, celulele somatice se pot intoxica sau pot surveni dereglari sau accidente grave legate de vasele de sange. Pot surveni depresiuni ale anumitor centri nervosi sau spirituali, sangele se poate otravi cu substantele chimice elaborate in timpul socului negativ produs de gandul rau.
Toate organele aflate in tractul digestiv vor suporta o otravire cu consecinte negative greu de evaluat, care decurg din intoxicarea sucurilor digestive. Un exemplu curent despre ceea ce inseamna autosugestia: pe masura ce inainteaza in varsta, multi oameni isi spun „Sunt din ce in ce mai batran, mai bolnav si mai neputincios”. Asemenea ganduri creeaza escavatii periculoase in toate structurile lor, producand uscarea, ridarea si subtierea pielii, socuri ale glandelor care au mecanismul lor, ca de altfel toate organele interne. Acesta sunt „socate” de gandurile rele, ducand la deteriorarea brusca si uneori ireversibila a functiilor lor sau, in cel mai bun caz, la uzuri dramatice (a vaselor de sange, caderea parului, ciroza etc.).
*
Pastrarea unei bune dispozitii, a unor ganduri pline de optimism tonifica organismul clipa de clipa si il intinereste. Gandind, de pilda, ca organismul nostru are 18 ani, celulele corpului isi vor reface nucleul si vor recapata tonusul si vioiciunea unui adolescent, iar noi insine vom smti ca suntem din nou - fireste, nu chiar junii nelistiti si veseli de acum mai multi ani - mai tineri, mai vigurosi, mai sanatosi.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro
 Dupa ce fizicianul Drake a enuntat faimoasa sa teorie cu privire la numarul probabil al planetelor din galaxie care ar putea gazdui viata inteligenta, lumea stiintifica a inceput sa viseze cu ochii deschisi la ziua in care mult asteptatul contact cu o civilizatie extraterestra se va produce. Sansele ca acest lucru sa se intample curand cresc pe zi ce trece, adica pe masura ce sunt descoperite noi si noi planete ce ar putea sustine forme de viata.
Un studiu (din 2008) da noi sperante sustinatorii existentei civilizatiilor extraterestre, relevand ca numarul planetelor „apte pentru viata” din galaxia Calea Lactee ar putea fi mult mai ridicat decat s-a crezut pana acum.
Noile descoperiri la care ne referim au fost prezentate la cel mai recent congres al Asociatiei Americane de Stiinta, desfasurat la Boston. Ele sugereaza ca mai bine de jumatate dintre stelele similare Soarelui ar putea avea sisteme planetare asemanatoare cu al nostru, ceea ce reprezinta o suma impresionanta. De asemenea, s-a vehiculat ideea ca in afara sistemului nostru solar s-ar putea afla mii de lumi, inca nedescoperite, pe langa cele a caror existenta a fost deja relevata.
„Zona Goldilocks” ar putea gazdui „gemeni” ai Pamantului
Michael Meyer, astronom la Universitatea Arizona, apreciaza ca, gratie noilor metode de investigatie, in urmatorul deceniu, vor fi descoperite mii de stele asemanatoare Soarelui, stele in jurul carora orbiteaza planete din categoria Terrei. „Observatiile noastre ne determina sa afirmam ca intre 20 si 60% dintre stelele apropiate ca masa si dimensiuni Soarelui au, in cadrul sistemelor solare, planete solide, stancoase, in genul Pamantului.
Este o concluzie care pune intr-o lumina mult mai optimista problema existentei vietii in galaxie. Sansele ca aceasta sa existe cresc, din punct de vedere teoretic, considerabil”, spune Meyer. Echipa astronomului american a folosit telescopul spatial Spitzer, apartinand NASA, pentru a examina grupuri de stele cu mase apropiate de ale Soarelui. S-a reusit astfel detectarea unor discuri de praf cosmic in jurul stelelor, la unele dintre cele mai „tinere” grupuri studiate.
Astronomii sustin ca aceasta pulbere ar putea fi rezultatul ciocnirii unor fragmente stancoase, care ulterior se vor uni, formand planete, asemenea procese ducand, in trecut, si la crearea Pamantului. Mai multe indicii referitoare la aceste lumi indepartate va releva, cu siguranta, misiunea spatiala Kepler, pe care NASA o va lansa anul viitor, cu scopul de a cauta in imensitatea universului planete de marimea Pamantului.
Pentru ca o planeta sa poata gazdui forme de viata, ea trebuie insa sa aiba o marime corespunzatoare si sa se gaseasca la o anumita distanta fata de steaua-mama, adica sa se afle in asa-numita „zona Goldilocks”. „Descoperirea unor astfel de planete, avand conditii pentru dezvoltarea vietii, ar fi de o importanta capitala, intrucat le-ar permite colonistilor umani ca in viitor sa le populeze”, a afirmat, in cadrul comunicarii sale, dr. Debra Fischer, de la San Francisco State University.
Un inalt responsabil al NASA, Alan Stern, este de parere ca oamenii n-au vazut decat varful aisbergului, chiar si in privinta propriului nostru sistem solar. „Teoria traditionala, potrivit careia in Sistemul Solar sunt doar noua planete, ar putea fi inlocuita cu o alta, ce afirma ca exista de fapt sute, daca nu mii de planete aici. Multe dintre acestea sunt inghetate, altele stancoase, iar unele ar putea avea mase apropiate de ale Terrei. Ar putea exista planete si in norul lui Oort (o fasie de sfaramaturi cosmice, inconjurand sistemul nostru solar), dar cu siguranta ele sunt inghetate, din cauza prea marii departari fata de Soare”, sustine Stern.
GABRIEL TUDOR - magazin.ro
 Dupa ce l-am vazut pe ecrane ca pe un (utopic, in realitate) personaj de film, vom avea ocazia sa-l admiram pe faimosul Spider-Man plimbandu-se chiar pe fatadele blocurilor noastre sau chiar pe tavane. Si noi insine vom putea devenit, temporar, „oameni-paianjen”, destul de curand: cam peste 10 ani. Totusi, ca sa nu nedreptatim alta specie animala, precizam ca incredibilele acrobatii vor fi posibile datorita micutei soparle asiatice gecko tokay.
O soparla... colanta
Reptila amintita traieste in zonele calde si are o caracteristica anatomica uluitoare, considerata multa vreme o enigma. Degetele sale sunt acoperite cu lamele adezive, care ii permit sa se deplaseze cu usurinta pe suprafetele cele mai lunecoase. De pilda, cu un singur deget, ea poate sa se „agate” de o placa de sticla.
Aceasta ciudatenie l-a inspirat pe cercetatorul italian Nicola Pugno, specialist in materiale, care s-a gandit ca si omul poate atinge performante similare, daca este dotat cu incaltari si cu manusi care sa aiba pe suprafata de contact un gen de lamele ca ale soparlei gecko. Pentru a fabrica asemenea particule fine si rezistente, cercetatorul a ales un material la fel de straniu: nanotuburi de carbon. Acestea au diametrul de numai cativa nanometri (o miliardime de metru), formati din atomi dispusi in forma de fagure si sunt de 100.000 de ori mai fine decat firul de par.
Padurile microscopice
Datorita legaturilor solide dintre atomi, minusculele tuburi pot fi de 100 de ori mai rezistente decat otelul, dar de 6 ori mai usoare, deoarece nu contin si atomi de fier. Inventia seamana mult cu lamelele de pe degetele soparlei gecko. Pana la un punct: la animal, lamelele se ramifica spre extremitati, la fel ca ramurile unui copac.
Cand gecko se urca pe un perete, filamentele atrag moleculele de la suprafata, gratie unor forte (Van der Waals), iar cele patru labute ale sale formeaza „paduri” extrem de dense, care multiplica efectul de milioane de ori. Si-atunci, cum se va desprinde de materialul pe care s-a lipit atat de bine? Simplu: isi impinge piciorul in fata, unghiul de contact se modifica si reptila se deplaseaza fara eforturi suplimentare. Iar nanotuburile de carbon actioneaza intr-un mod similar, astfel incat, cu putin antrenament, si un om masiv va putea face plimbari pe tavan!
De la reptile, la astronauti
Senzationala inventie, dar la ce poate folosi? Pugno s-a gandit sa doteze cu nanotuburile sale manusi si incaltari speciale, purtate de cei ce practica activitati dificile, cum este industria forestiera. Dar se-ntelege ca o asemenea minune a atras si specialisti din alte domenii. De exemplu, astronautii si militarii vor folosi cu eficienta echipamente atat de usoare si de performante. In statiile spatiale, imponderabilitatea nu le va mai juca feste celor dintai, mai ales ca, fiind mai putin grele, minusculele particule de carbon vor da rezultate superioare.
Cat despre militari, in cadrul operatiunilor de comando ei vor putea actiona mai rapid, daca vor fi nevoiti sa escaladeze cladiri si sa se deplaseze pe suprafete abrupte. Iar ca sa ne gandim si la noi, ne-am putea imagina un insolit mijloc de locomotie al viitorului, in contextul marilor aglomerari. Asadar, nu ramane decat sa incepem antrenamentele.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro
|
|
Ci sono 4347 persone collegate
|
<
|
aprile 2024
|
>
|
L |
M |
M |
G |
V |
S |
D |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
6 |
7 |
8 |
9 |
10 |
11 |
12 |
13 |
14 |
15 |
16 |
17 |
18 |
19 |
20 |
21 |
22 |
23 |
24 |
25 |
26 |
27 |
28 |
29 |
30 |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
18/04/2024 @ 15:12:44
script eseguito in 662 ms
|
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
