Daca pentru multi dintre noi fericirea este doar o notiune fara corespondent in viata reala, budistii o considera un deziderat la care se poate ajunge prin meditatii intense. De altfel, multi intelepti apartinand acestei religii cu milioane de adepti in intreaga lume, sustin ca ar fi gasit fericirea in starile de extaz mistic, obtinute prin meditatie. Oamenii de stiinta au stabilit de altfel ca prin antrenamente intense, budistii reusesc stimularea permanenta a regiunii cerebrale situate in lobul prefrontal stang si  asociate, de obicei, cu emotiile pozitive si starea de „bine”, resimtita uneori de oricare dintre noi, astfel incat viata lor devine un lung sir de momente de extaz si fericire.  Din acest punct de vedere, „campion absolut” la fericire se poate considera francezul Matthieu Ricard, ce traieste de o buna bucata de timp intr-un permanent extaz...

Fuga de „civilizatie”

 Matthieu Ricard a vazut lumina zilei in anul 1946, la Paris, intr-o Franta devastata de razboi si macinata de conflicte fratricide. Tatal sau, filosoful, eseistul si ziaristul Jean-Francois Ricard a adoptat ulterior ca nume pseudonimul sub care fusese cunoscut in miscarea de Rezistenta, Revel, devenind celebru astfel; mama lui Matthieu, pictorita Yahne Le Toumelin, i-a insuflat inca de mic dragostea de frumos, in vreme ce parintele sau l-a invatat sa iubeasca intelepciunea.

In plina perioada „flower-power”, cu un an inainte ca Franta sa fie cuprinsa de o furtunoasa revolta a studentimii impotriva politicianismului burghez, tanarul de 21 de ani pleaca in India, pentru a cunoaste stilul de viata si credintele oamenilor de aici. Revine apoi la Paris si isi da teza de doctorat in genetica moleculara, sub indrumarea faimosului profesor Francois Jacob, laureat al Premiului Nobel pentru Medicina si este angajat apoi la Institutul Pasteur. Se parea ca genialul tanar era destinat unei stralucite cariere in domeniul cercetarii dar spre surprinderea tuturor, inclusiv a familiei sale, in 1972, Matthieu abandoneaza civilizatia spre a se retrage intr-o manastire din muntii Himalaya. De atunci, practica asiduu budismul, peregrinand prin mai multe manastiri apartinand acestei religii si stabilindu-se, in momentul de fata, la Shenchen, in Nepal.

Traind printre Iluminati

De-a lungul anilor, pe langa preocuparile sale religioase, Matthieu Ricard a ramas atras de arta, in special de fotografie. Imaginile surprinse de el reprezinta o veritabila cronica pictata a frumusetilor Tibetului, a manastirilor, calugarilor si maestrilor spirituali de aici. Ricard i-a cunoscut practic pe toti iluminatii budisti, oameni care au trait o viata intreaga in manastire, departe de lume, si care au capatat astfel fabuloase puteri ale spiritului. De altfel, mentorul sau a fost Dilgo Khyentse Rinpoche, considerat cel mai mare initiat budist al secolului trecut, care a murit in anul 1991.

Dupa anul 2000, Ricard s-a implicat activ in infiintarea Institutului pentru Minte si Viata, care are ca scop „impacarea” stiintei si religiei, pe baze logice. Totodata, a participat activ la studiile vizand antrenamentul creierului pentru atingerea starilor de extaz (un exemplu de plasticitate neuronala), studii desfasurate intre 2001 si 2003 la universitatile americane Madison-Wisconsin, Princeton si Berkeley. Absolut toti banii proveniti din drepturile sale de autor au fost donati de Matthieu pentru construirea de clinici, scoli, orfelinate in Nepal si India. Pentru activitatile sale umanitare, calugarul-savant a primit Ordinul National de Merit al Republicii Franceze.

„Este cu siguranta un fenomen”

In urma cu cativa ani, Matthieu Ricard s-a lasat testat de savantii americani, scanarea creierului sau cu ajutorul unui computer tomograf lasandu-i perplecsi pe acestia. Astfel, ei au depistat o activitate neobisnuit de intensa in cortexul pre-frontal al creierului lui Ricard, nivelele acestei activitati fiind neatinse de nici o alta fiinta umana! Rezultatul analizei i-a atras, cum era si firesc, supranumele de „cel mai fericit om din lume”. „Este cu siguranta un fenomen si din pacate, chiar daca avem aceste rezultate uluitoare, nu stim inca sa le interpretam. Tot ceea ce putem face este sa reflectam la uimitoarele puteri ale creierului uman”, spune Antoine Lutz, savantul care l-a studiat pe Ricard in iunie 2002, pozitionandu-i pe cap nu mai putin de 128 de electrozi.

Lutz i-a cerut calugarului budist sa mediteze la „iubirea neconditionata si la compasiunea fata de semeni” si imediat a observat o puternica activitate in sfera undelor cerebrale gamma, de circa 40 cicli pe secunda, indicand o gandire intensa. Dar savantii au ramas stupefiati de cele observate, intrucat de obicei undele gama sunt foarte slabe si dificil de observat, in timp ce acelea emanate de creierul lui Ricard erau vizibile chiar si pe o banala electroencefalograma! Mai mult, oscilatiile intre diverse parti ale cortexului erau sincronizate – fenomen remarcat doar la pacientii aflati sub anestezie – semn ca initiatul de origine franceza isi putea controla singur centrii durerii.

Crezand ca instrumentele lor ar putea fi defecte, oamenii de stiinta au repetat experimentul pe cinci calugari budisti si pe cinci studenti. S-a observat ca undele gama produse de calugari erau de 30 de ori mai puternice decat cele emise de creierele studentilor, dar nu se puteau compara totusi cu cele produse de creierul lui Matthieu Ricard. A fost o demonstratie practica venind in sprijinul cuvintelor calugarului budist, care spunea, inca din 1989: „Mintea este un instrument minunat, ea poate fi antrenata asemenea unor muschi sa se dezvolte, iar meditatia este cea care guverneaza acest antrenament. In toti acesti ani de cand practic meditatia am observat ca mintea este foarte maleabila. Vietile noastre se pot transforma miraculos fie si daca ne schimbam doar putin modul de a gandi, percepe si interpreta lumea. Fericirea este o calitate care poate fi dobandita prin munca si rabdare”.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro