Oamenii de stiintă cunosteau de ani de zile faptul că o femeie însărcinată care suferă de stres cronic, anxietate sau probleme în cuplu are sanse mult mai mari să nască un copil care, atunci când va ajunge la vârsta maturitătii, va suferi de probleme psihice si tulburări de comportament. De asemenea, se cunostea faptul că un mediu familial abuziv va marca profund comportamentul copilului. Cea de-a doua problemă este usor de înteles, însă prima dintre ele a rămas mult timp neclară pentru cercetători. Un studiu publicat de Axel Meyer, Thomas Elbert si colegii acestora din cadrul Universitătii Konstanz din Germania, spune că epigenetica ar putea oferi răspunsul la prima întrebare.

Epigenetica studiază modul în care conditiile ambientale pot afecta nu numai genomul unui individ, ci si pe al descendentilor acestuia.

Cel mai comun mecanism implicat este numit metilare. Prin acest proces, moleculele de metil se atasează celor de adenină sau citozină (două dintre bazele azotate din structura ADN), în functie de genele implicate în proces. Ca urmare a metilării, genele respective devin inactive.

În cazul stresului, studiile precedente au sugerat faptul că metilarea genelor care codifică sinteza receptorilor de glucocorticoid este foarte importantă. Receptorii de glucocorticoid transmit semnale de la hormonii de stres către celule. La nou-născutii ale căror mame au suferit depresii în timpul sarcinii, genele răspunzătoare de formarea acestor receptori sunt metilate într-o proportie mai mare. Acelasi lucru se întâmplă si cu copii care au suferit abuzuri. Ce a fost neclar până în acest moment era perioada în care persista acest efect.

Pentru a răspunde la această întrebare, echipa de cercetători germani a examinat metilarea acestor gene în cazul a două grupuri de participanti. Primul grup era compus din copii cu vârsta cuprinsă între 10 si 19 ani, iar cel de-al doilea era alcătuit din mamele acestor copii. De asemenea, oamenii de stiintă au utilizat si un test psihologic pentru a identifica mamele care au suportat abuzuri fizice sau psihice, în timpul sarcinii, înainte sau după aceea.

Cercetătorii au descoperit că mamele care suferiseră abuzuri în timpul sarcinii erau mult mai predispuse să nască copii cu o astfel de afectiune, în timp ce femeile care suportaseră abuzuri înainte sau după perioada sarcinii nu prezentau acest risc. Nici metilarea genelor în organismul mamei nu a fost afectata de violenta la care a fost aceasta expusă.

Puse cap la cap, aceste rezultate saugerează faptul că metilarea genelor are loc la în organismul fătului, ca răspuns la stresul suportat de mamă, iar acestă influentă persistă până la adolescentă.
Acest proces afectează sănătatea copilului pe termen lung, crescând riscul aparitiei obezitătii, a depresiilor si a unor boli autoimune. Mai mult decât atât, metilarea genelor duce la un comportament impulsiv-agresiv, iar bărbatii cu asemenea comportament îsi pot agresa partenerele în timpul sarcinii, reluând astfel întreg ciclul.

Implicatiile practice ale acestui studiu rămâne încă neclare. Medicamentele pentru demetilarea ADN-ului sunt încă în stadiul cercetărilor; până când vor primi aprobarea va mai dura ceva timp si, în orice caz, să interferezi cu epigenetica este o abordare riscantă.

Ceea ce poate fi făcut sunt interventiile pentru stoparea abuzurilor în familie, atât pentru binele mamelor, cât si al copiilor.

Sursa: The Economist