Doi economisti sustin că au descoperit documente care dovedesc o datorie imensă a fostului stat nazist german către România, în valoare de aproape 19 miliarde euro, însă autoritătile române spun că nu au dovezi în acest sens. Guvernul german apreciază că am fi renuntat la o parte din datorii, în tratatul de pace de la Paris. În plus, politicienii si presa de limbă germană ridică o problemă spinoasă: datoriile sunt ale nazistilor sau ale românilor, victimele acestora?

Doi economisti români, Radu Golban, Mihaela-Brândusa Tudose, dezvăluiau în luna mai, în premieră în Sfin, că România ar avea de recuperat de la Germania o datorie istorică aferentă relatiilor comerciale nerespectate de 18,88 miliarde de euro.

În perioada subordonării României de către Germania hitleristă s-a încheiat, în anul 1935, Acordul pentru „reglementarea plătilor între Imperiul German si Regatul României”. Prin acest acord s-a stabilit ca plătile dintre România si Germania, provenind din schimbul de mărfuri (noi furnizam germanilor alimente, cherestea, petrol, metale si alte materii prime iar ei ne trimiteau arme si trenuri, printre altele) să fie efectuate prin cliring bilateral între Banca Natională a României si Casa Germană de Compensatie din Berlin.
 
„Fluxul de mărfuri românesti spre Germania, fără să fie însotit de un flux corespunzător dinspre Germania spre România, s-a soldat cu sărăcirea de mărfuri a populatiei românesti, cu o crestere a inflatiei si cu o creantă în mărci nevalorificabilă a BNR fată de Casa Germană de Compensatie”, sustin cei doi specialisti. Mai exact, datoria la finalul anului 1944 era de 3,7 miliarde euro, iar dacă se adaugă o dobândă de 2,5% de-a lungul ultimilor 66 de ani, suma ajunge la aproape 19 miliarde de euro. E bine de precizat că BNR a plătit exportatorilor români contravaloarea tuturor mărfurilor exportate către Germania, dar se pare că, la rândul ei, nu a primit sumele de bani datorate de la banca germaniei.
 
Subiectul a rămas luni de zile fără ecou, dintr-un motiv simplu: autoritătile statului sustin că nu dispun de documente care să dovedească respectiva datorie istorică a Germaniei către România. Astfel, dintr-o adresă BNR trimisă Ministerului de Finante rezultă că „aceasta nu a identificat documente care să ateste existenta unei eventuale creante a BNR fată de Casa Germană de Compensatie. A fost cercetată atât Arhiva BNR, cât si literatura de specialitate referitoare la relatiile financiare si comerciale româno-germane în perioada 1939-1944, ajungându-se la concluzia că statul german nu are obligatii economico-financiare fată de România. Din corespondenta purtată cu Ministerul Afacerilor Externe nu au rezultat date noi”.
 
De cealaltă parte, guvernul german, interpelat de un parlamentar de stânga al acestei tări, Ulla Jelpke, la rugămintea initiatorului dezvăluirii, Radu Golban, sustine că tara noastră ar fi renuntat, în tratatul de pace de la Paris din 1947, la respectivele datorii. Cu alte cuvinte, se poate deduce, de aici, că Germania nu neagă existenta datoriilor, dar sustine că am renuntat la ele.
 
Parlamentarul german precizează însă că în respectivul tratat România renuntă doar la datoriile înregistrate după începerea războiului, la 1 septembrie 1939, nu si la cele dinainte de război, acordul economic fiind încheiat în luna martie din acelasi an. Rămâne astfel de văzut dacă în perioada respectivă au fost înregistrate datorii.
 

Pe de altă parte, mai notează parlamentarul german, chestiunea trebuie abordată si din perspectiva situatiei României din punct de vedere politic: dacă a fost sau nu o victimă a nazismului. Pentru că, pe de o parte, am fost aliati ai Germaniei naziste, dar în acelasi timp se poate considera că eventualele despăgubiri din partea Germaniei ar putea reveni victimelor regimului fascist sub dictatura maresalului Antonescu.
 
Asadar, dincolo de existenta, încă nesigură, a unor documente care să dovedească respectiva datorie istorică, rezolvarea problemei pare a fi mai mult de natură politică, de interpretare a tratatelor de pace si a despăguburii victimelor nazismului.
 
Asa cum este interpretată si în presa de limbă germană. Într-un articol pe această temă publicat în ziarul austriac „Die Presse” se spune că guvernul român, în căutare disperată de fonduri în conditiile puternicei crize economice, si-ar putea reduce deficitul bugetar dacă ar obtine măcar o parte din valoarea datoriei pretinse. Titlul articolului spune însă totul: „Tratarea bugetului de stat cu banii nazistilor”.

Sursa: sfin.ro; Autor: Vasile Pop-Coman