Internetul ADN-ului
O intrebare esentiala i-a pus in incurcatura pe virusologi: cum se face ca, dupa infectarea celulelor-gazda de catre virusi, acestea nu au disparut? S-a demonstrat astfel ca virusii constituie un factor evolutiv de neinlocuit pentru genomul nostru, deoarece - daca evolutia s-ar fi realizat numai prin mutatii - n-ar fi existat astazi o atât de mare diversitate a speciilor.
Integrati putin câte putin in patrimoniul nostru genetic, retrovirusii nu numai ca l-au modificat, ci l-au si imbogatit cu secvente de ADN straine. O capacitate de difuzare a informatiei genetice universale, care face ca virusii sa fie considerati un fel de Internet al ADN-ului: virosfera a precedat deci infosfera cu câteva milioane de ani! Un amanunt deosebit de important este acela ca, pe parcursul dezvoltarii embrionare, numeroase elemente retrovirale endogene se activeaza in momente precis stabilite.
Daca fenomenul nu ar avea loc, nu ar mai exista nici dezvoltare. {i surprizele nu se opresc aici. In prezent, se cunosc circa 1031 virusi diferiti, mai mult decât organismele celorlalte specii vii. Unii dintre ei, fiind dusmani ai unor bacterii, inseamna ca sunt de fapt prietenii nostri. De altfel, deja se folosesc asemenea metode terapeutice, cu virusi pe post de substituenti ai antibioticelor. Domeniul cel mai important este cancerologia, unde asa-numitii virusi oncogeni pot infecta pâna la a ucide celulele tumorale.
Virusul HIV va trata... SIDA!
Pentru geneticieni, virusii reprezinta obiecte de analiza si unelte de cercetare ideale si datorita lor pot fi corectate problemele sau bolile genetice. Ideea e simpla: manipulati in laborator, virusii „prietenosi” sunt echipati cu gene ajutatoare pe care le vor depune in celulele bolnave. Astfel, cel considerat inca un dusman de moarte pentru organismul uman - virusul HIV-, „dezarmat” si dotat in schimb cu gene nepericuloase, ajunge un redutabil aliat al omului tocmai impotriva bolii.
Prin urmare, virusul nu e programat sa faca rau. Este un fel de animal extrem de mic, traitor in corpul nostru ca orice alta specie intr-un mediu anume: are un loc si functii. El nu-si contamineaza gazda pentru a o distruge, ci pentru a supravietui. In acest context, trebuie inteles ca boala este o ruptura in echilibrul ecosistemului. Sa recunoastem ca avem de-a face cu inversarea categorica a perspectivelor asupra domeniului, ceea ce e pe cale sa ne aduca imense avantaje.
Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Sursa: magazin.ro