Nu mai reprezinta un secret faptul ca animalele care in mod natural traiesc in salbaticie, dar au ajuns captive (in cele mai „fericite” cazuri, in gradini zoologice si circuri), sufera, la fel ca omul, de afectiuni psihice. De aceea, uneori ele au reactii violente, aparent inexplicabile, din fiinte docile si resemnate putându-se transforma in adevarate masinarii distrugatoare. In ultimii ani s-a observat insa ca nici macar nu mai e nevoie sa existe conditii de captivitate: e suficient ca o salbaticiune sa ia contact fortat cu omul si declicul violentei se produce.
Simpaticii agresori cu blana!
Unele incidente cu animale agresive ne-ar putea amuza, daca nu ar avea un substrat dramatic. In 2007, un cuplu de pensionari din Linz (Austria) a fost atacat de un iepure de 5 kg. S-a considerat ca de vina era o „supraincarcare” hormonala. In acelasi an, cartierul londonez Brixton era martorul unor atacuri ale veveritelor asupra trecatorilor. Aici, lucrurile erau mult mai serioase: fortate sa-si caute hrana prin tomberoanele cu gunoaie, simpaticele vietati consumasera resturi de droguri aruncate de toxicomani, ceea ce le facuse neobisnuit de violente.
In aprilie 2008, un taur furios a raspândit panica intr-un sat mexican si a devastat culturile agricole. Explicatia: fusese abandonat de stapânul sau. Pe 29 mai, intr-un sat din nordul Indiei, un elefant a ucis sapte persoane. Tot in India, la New Delhi – metropola in care traiesc si peste 20.000 de maimute macac, din ce in ce mai „nervoase” – o hoarda de asemenea animale l-au ucis pe viceprimarul orasului, impingându-l de la balconul locuintei sale. Autoritatile refuza insa sa ucida acesti agresori, maimutele fiind considerate sfinte.
Originea valului de furie
Cauzele reale ce genereaza bizarul fenomen sunt totusi foarte complexe. Prima dintre ele – teritoriul. Pretutindeni in lume, omul si-a extins activitatile si zonele rezidentiale, distrugând habitaturile animalelor. O asemenea invazie tipica se produce in Africa, unde, pe masura ce omul ocupa noi teritorii, habitatul elefantilor se restrânge si din pacate intr-un mediu din ce in ce mai degradat. Desigur, e un lucru pozitiv declararea unor zone intinse drept parcuri naturale, unde speciile de animale si de plante sunt protejate de lege.
Totusi, braconajul se practica si aici, iar o asemenea masura indica faptul ca s-a ajuns la limita la care, pentru a salva o specie, trebuie s-o plasam intr-un spatiu inchis, restrângându-i deci libertatea de miscare. Acest tip de presiune umana provoaca stres si agresivitate la animale. Un exemplu edificator: din secolul al XVIII-lea pâna in zilele noastre, India a pierdut jumatate din padurile sale! Astfel se explica de ce maimutele, alungate din mediul lor natural, s-au indreptat cu zecile de mii catre localitati mai mici sau mai mari.
Omul – un „pedagog” malefic
Nici Nordul inghetat nu a scapat de aceasta drama. Incalzirea climei si topirea ghetarilor a modificat si ritmul vietii faunei arctice. Ursul alb este impins de foame sa scotoceasca prin pubele si chiar sa intre in locuinte. Agresivitatea umana extrema duce si ea la o reactie pe masura din partea animalelor. In numai doua decenii, comertul cu fildes a determinat reducerea numarului elefantilor africani, de la 2 milioane, la numai 350.000 de exemplare. Or, aceasta specie foarte inteligenta si bine organizata in absenta omului, devine astfel derutata si neobisnuit de agresiva.
Revenind la macacul din New Delhi, odinioara hranit si rasfatat de localnici, desi nu e impuscat, e totusi vânat cu detasamente de languri (maimute deosebit de feroce) special dresati in acest scop. Efectul – o amplificare generala a violentelor. Brutal, invadator, omul este si ignorant. De fapt, el este cel ce le transmite animalelor, direct sau indirect, stimulentele necesare si suficiente pentru a deveni violente. Fireste insa ca, in situatii extreme, necuvântatoarele vor primi pedeapsa capitala, desi la ele instinctul dicteaza reactiile, si nu ratiunea. Ratiunea ar trebui sa-i apartina omului. Dar morala?
Roughly 7,000 rural communities in the U.S. deal with sewage the old-fashioned way: by dumping it into an open holding pond and letting sunlight and bacteria do the rest. Not only do these ponds smell bad, but it takes the bacteria a long time to render the sewage nonhazardous, a situation that could pose a contamination risk to waterways.
Poo Lagoon - These "Poo-Gloos," which normally rest on the bottom of a wastewater pond, await installation. Bacteria living in the domes break down contaminates into compounds such as carbon dioxide. Aerators within them keep oxygen flowing to the microbes. Wastewater Compliance Systems.
Wastewater-treatment plants, the most common solution, cost upward of $2 million to build, according to Kraig Johnson, the chief technology officer of Salt Lake City–based Wastewater Compliance Systems. Johnson, who researched biological solutions for sewage treatment at the University of Utah, is pilot-testing a simple and cheap solution: BioDomes, which house bacteria that break down contaminants in sewage.
So far, 200 BioDomes (colloquially known as Poo-Gloos) are cleaning up sewage in six states, including Alabama and Nevada, and early data suggests that they might be as efficient as mechanical wastewater-treatment plants.
Ma oggi questa ipotesi sembra finalmente essere più reale. Il merito è di alcuni ricercatori del Columbia University Medical Center e del loro lavoro su una molecola che agisce sui recettori dell'acido retinoico (RAR), sostanza in grado di interferire con il processo di spermatogenesi, che potrebbe diventare il primo anticoncezionale orale non steroideo maschile a basso dosaggio. I risultati del loro studio sono stati pubblicati su Endocrinology.
Che la carenza di vitamina A negli uomini provochi sterilità è un fatto noto. In particolare, i ricercatori della Columbia avevano già dimostrato che manipolando il sistema dei recettori dell'acido retinoico si poteva interferire con la genesi dello sperma. Studiando la letteratura su questo argomento gli scienziati si sono imbattuti in un ritrovato della Bristol-Myers Squibb per il trattamento della pelle e delle malattie infiammatorie: BMS-189453, questo il nome della molecola, era stata però abbandonata dalla multinazionale farmaceutica perché causava mutamenti nel testicolo, tanto da essere definita “tossina testicolare”. Proprio quegli stessi mutamenti che Debra Wolgemuth, coordinatrice dello studio, aveva osservato nel suo laboratorio. "Siamo stati incuriositi dal fatto che quella che era una tossina per qualcuno poteva essere un contraccettivo per un'altra persona," ha detto Debra Wolgemuth, coordinatrice dello studio.
Così Wolgemuth e il suo team hanno testato il farmaco su topi di laboratorio e hanno osservato che le modifiche del testicolo riscontrate nel corso degli esperimenti condotti da BMS sono simili a quelle causate dalla carenza di vitamina A e dalla perdita della funzione di un recettore dell'acido retinoico, il RARalpha. Ma il passo decisivo è stato fatto somministrando il farmaco a un basso dosaggio per un periodo di 4 settimane: gli animali così trattatati hanno sviluppato una sterilità reversibile. La reversibilità è una componente essenziale per un contraccettivo, la sua azione infatti deve essere limitata nel periodo compreso dall’inizio della somministrazione alla sospensione del farmaco.
Uno dei vantaggi di un anticoncezionale non-steroideo, dicono inoltre i ricercatori, è evitare gli effetti collaterali dei farmaci a base di ormoni, tra cui il rischio di malattie cardiovascolari e di iperplasia prostatica benigna, oltre ad un calo della libido. "Non abbiamo osservato alcun effetto collaterale e, finora, i topi sembrano accoppiarsi senza problemi", ha affermato Wolgemuth.
"Un ulteriore vantaggio del nostro composto è che può essere assunto per via orale come una pillola, evitando il processo di iniezione. Sembra anche avere un effetto molto rapido sulla produzione di spermatozoi e di un recupero ancora più rapido quando si vuole tornare alla fertilità", ha dichiarato Sanny Chung, ricercatore associato presso il Columbia University Medical Center. Ma perche l'ipotesi del pillolo diventi veramente realtà i ricercatori devono ancora dimostrare che il farmaco è sicuro, efficace e reversibile anche se usato per anni.
Dupa ce l-a gazduit si hranit pe om ca o mama iubitoare, timp de zeci de mii de ani, adica, eufemistic vorbind, de cand acesta s-a dat jos din copaci, Pamantul este tot mai amenintat de poluarea generata de activitatile umane si nu putini sunt specialistii ce atrag atentia ca ar fi o planeta muribunda. Desigur, pentru a opri degradarea Terrei s-au oferit numeroase solutii, printre cele mai eficiente numarandu-se cea avansata de o echipa de futurologi din Statele Unite si Israel, care ne propun sa revenim in copacii din care am coborat V-ati saturat de aglomeratia marilor orase, de zgomotul, noxele si temperaturile infernale specifice metropolelor? candva...
V-ati saturat de aglomeratia marilor orase, de zgomotul, noxele si temperaturile infernale specifice metropolelor? Toate neplacerile de acest gen vor putea fi rezolvate in curand, adica atunci cand oamenii vor transforma asezarile urbane in imense paduri, cu case ecologice crescute din radacinile arborilor. Folosind tehnologiile avansate ale aeroponicii, prin care plantele sunt crescute in lipsa solului, ecologistii sunt convinsi ca primele prototipuri ale „casei verzi” vor fi locuibile in mai putin de zece ani.
„Zgarie-norii” vegetali vor impanzi planeta
Reprezentantii firmei Plantware, care a dezvoltat aceasta tehnologie, sustin ca au reusit deja sa creeze cu succes statii de autobuz, banci si semafoare, folosind metoda lor unica. Fiecare locuinta va fi construita din radacini autentice de copaci, care vor fi facute sa dea crengi de forma si lungimea dorite de beneficiar! In plus, arborii-casa vor fi echipati cu o serie intreaga de utilitati ecologice, precum panouri solare si turbine eoliene, menite sa le asigure totala independenta energetica. Casele, proiectate de cercetatorii de la Universitatea Tel Aviv si de la prestigiosul M.I.T. (Massachussets Institute of Technology) vor converti de asemenea dejectiile si reziduurile menajere in nutrienti pretiosi pentru arborii din jur.
Se spera ca prin reconectarea civilizatiei umane la radacinile sale organice poluarea si emisiile de monoxid de carbon sa devina ceva de domeniul trecutului. „Conceptul aflat la baza Plantware deriva din cercetarile facute de noi la Universitatea Tel Aviv, cercetari care au dat rezultate incredibile. cu radacini si crengi de copaci care nu devin rigide atunci cand cresc, ci sunt suple, fara sa se rupa la indoire”, spune managerul proiectului Plantware, Gordon Glaze. Impreuna cu partenerii sai, Yael Stav si Yaniv Naflaly. Glaze si-a dedicat trei ani de zile dezvoltarii si perfectionarii stiintei aeroponice si ne asigura ca „arborii-casa” autentici vor creste deja in urmatorul deceniu.
„Putem dicta unui copac, la nivel celular, cum trebuie sa creasca, spre a respecta forma dorita. Asta inseamna ca vom putea produce radacini si copaci de dimensiuni impresionante, ca niste zgarie-nori vegetali. Materialul viu din care ele vor fi construite ne permite sa ii modelam cum vrem, exact asa cum se construiesc astazi edificii din beton, otel si sticla. Pare ceva de domeniul Star Trek, dar tehnologia a facut posibila o astfel de realizare”, spune Stav.
Beneficiile acestor case-copaci vor fi extraordinare. De pilda, factura la caldura va fi mult mai ieftina, caci in sezonul rece frunzele arborilor vor cadea, permitand astfel locatarilor sa primeasca, in mod direct, mai multa lumina si caldura de la soare. Similar, vara oamenii care vor trai in casele arboricole vor beneficia de racoarea data de frunzisul des. Mai mult decat atat, Glaze precizeaza ca locuintele din copaci se vor incadra perfect in ambientul respectiv. De pilda, britanicii vor locui in case din stejar si salcii, in vreme ce americanii din California se vor bucura de tot confortul oferit de un sequoia. Probabil ca si miliardarii romani isi vor permite sa-si faca astfel de vile, desigur, intr-un copac adaptat tot mai mult meleagurilor mioritice: palmierul...
The ants, which are incredibly resilient, have developed the ability to team together to form a raft to survive the flooding of their habitat. The entire colony links arms and legs and floats above the water‘s surface – incredibly, even the ants on the bottom layer stay dry! Researchers are currently looking into ways to mimic the ants’ water-defying teamwork to develop new materials and robots to help humans. If you don’t believe these ants, check out the incredible video after the jump.
Nathan Mlot, a mechanical engineer at the Georgia Institute of Technology, and his team have been among the first to research fire ant colonies as a whole instead of focusing on individual ants. It has been previously found that though one ant placed in water starts to flail, a thin layer of air stays around the ant and acts as a personal life raft. When the ants are dropped in water as a colony they lock together with their limbs and mouths and form a steady raft that can survive the swells of a river. The ants were discovered to be haphazardly connected — mouths attached to legs and arms and bodies — with one thing in common, close proximity pushes each ant’s air pocket against the next. With their powers combined, they are not only buoyant but waterproof.
A flood hits a fire ant colony in the Amazon jungle. An amazing chance to see footage on how the species has adapted to water to protect their queen. From the BBC.
Researchers actually had to push the ants eight inches under water before their waterproof seal broke and have been freezing the ant rafts with liquid nitrogen in order to study their structure under a microscope. They are hoping to use the ants’ clinging technology to make more efficient waterproof materials. They also think this tactic — and other ant behaviors — could further robotics. One lone ant can’t float, but one hundred can, so therefore perhaps one hundred simple robots could perform a much more complicated task without having to be complex machines. Researchers like Edward O. Wilson talk about ant colonies as one being; all of the ants work together to get tasks done and without each other, can’t survive. It seems we could learn a lot about togetherness from these tiny little insects.
Fericire, vise implinite – cine nu-si doreste asa ceva pentru toata viata? Dar nu exista lumina fara intuneric. Viata de zi cu zi ne arata ca pana si oamenii care par a avea toate motivele din lume sa fie lipsiti de griji ajung in impas psihic si afectiv. Omul este supus incertitudinii si dezamagirii, îndoielii si neîmplinirii. El este responsabil fata de sine si fata de lume, se afla într-un permanent dialog/monolog cu sine si cu ceilalti, astfel încat nu este ocolit de suferinta si de umilinta. De multe ori însa e nevoie ca aceasta comunicare sa fie prelungita si stimulata ca dialog terapeutic, pentru ca individul sa se poata elibera de teama, de frustrare, de complexe.
Vulnerabilitate sporita
Intr-un asemenea peisaj, femeia ocupa un loc principal. Prin structura personalitatii ei are o sensibilitate sufleteasca mai mare si deci o capacitate crescuta de a percepe si de a aprecia lumea. De aceea, femeia este mult mai usor ranita, jignita, mai vulnerabila decat barbatii. Ea are mai frecvent sentimente de vinovatie, deprimare si disperare. Uneori, ea ajunge sa fie un biet suflet „chinuit” de ura fata de sine însasi, de sentimentele de culpabilitate si din pacate chiar de gandul ca viata nu merita sa fie traita. Astfel se face ca depresia psihica este mai des întalnita la femei.
Nevrozei (în general), depresiei psihice (în special), pe langa alte cauze mai mult sau mai putin abordate, i s-a adaugat înca o cauza, una socio-politica specifica tarilor foste totalitariste, unde populatia a fost instruita, educata de o armata de oameni (învatatori, profesori, parinti, prieteni etc.) sa devina... nevrotica. Noi, romanii, am fost învatati sa fim „rationali”, supusi, vinovati permanent pentru orice si nu-i de mirare, nici macar prea deplasat, sa spunem ca societatea romaneasca are nevoie si de o „reforma” psihologica.
Reguli pentru alungarea depresiei
Privind astfel lucrurile, se poate afirma ca (la nivel general) depresia nervoasa este dobandita si depinde în mare masura de noi sa reparam raul care ni s-a facut. Daca ne-am dovedit buni elevi în a ne „însusi” ideile nevrotice, ce ne-ar putea împiedica sa le acceptam pe cele sanatoase? Cum? Reînvatand sa gandim, sa ne adaptam in mod matur la viata, sa dobandim noi criterii de valorizare, de apreciere a sinelui si a celorlalti. Va prezentam, în acest sens, o prima „lectie”, ce cuprinde cateva îndrumari pe care oricine le poate aplica pentru a-si învinge „suferinta”, pentru a preveni si a combate nivelurile moderate ale depresiei psihice:
- nu va mai sacrificati inutil, nimeni nu are nevoie de martiri, de amatori de suferinta; - nu va mai culpabilizati, autoînvinovatirea este un act de violenta asupra propriei tale persoane; - gandurile tale despre tine trebuie sa fie un balsam, nu un bici; - nu-i mai compatimiti atat pe ceilalti, obligati-i sa fie disciplinati; lasati-i sa fie suparati, daca asta vor, dar nu le mai cedati sub nici o forma; - încetati cu autocompatimirea, mila de sine nu duce la nimic constructiv.
Prin meandrele casniciei
Nu exista decat doua ganduri care ne provoaca mila: 1) gandul ca tu TREBUIE sa ai dreptate; 2) convingerea ca, daca primul gand nu s-a adeverit, atunci e „sfarsitul lumii” pentru tine. Ca exemplu, va descriem un model de evitare a depresiei psihice în cazul infidelitatii sotului. Intr-o relatie de cuplu, în general apar doua reactii tipice pentru femeie:
A) Se poate simti teribil de vinovata ca si-a neglijat partenerul si ca astfel s-a ajuns la situatia respectiva. B) Apare o autocompatimire provocata de faptul ca este foarte greu de acceptat ca a putut sa fie tratata atat de meschin, dupa toate sacrificiile pe care le-a facut pentru fiinta iubita.
Aceste reactii sunt total nepotrivite. Evita-le! Incearca sa fii multumita ca nu esti tu în situatia de a re curge la o aventura, ceea ce înseamna o tarie de caracter pe care putini o au. Daca partenerul tau se întoarce si îti reproseaza ca „din cauza ta” a alunecat în bratele alteia, nu te lasa pacalita. Si tu ai putea întocmi o lista întreaga cu nemultumiri la adresa lui, dar nu ai permis ca neajunsurile sa te duca în alta directie. }i-ai acceptat partenerul cu toate defectele sale si nu le-ai folosit ca pe o scuza pentru actiuni ale tale, indecente. Daca privesti astfel infidelitatea, vei fi mandra de tine, ca femeie, si nu vei mai avea stari depresive în genul acesta de situatii, pentru ca:
a) nu te vei autocompatimi ca nu esti un partener perfect: nimeni nu este; b) nu te autoconvinge ca s-a produs o „catastrofa”: o aventura nu este, de obicei, decat un avertisment serios la adresa casniciei voastre.
Lo sostiene Bruce Bartholow dell’Università del Missouri dopo averlo sperimentato su 70 volontari.
Bartholow e colleghi hanno creato due gruppi: i partecipanti al primo hanno giocato per 25 minuti con un videogame violento, i volontari del secondo a un videogame incruento. Subito dopo, i ricercatori hanno misurato le loro attività cerebrali mentre osservavano due fotografie: un’immagine “forte” che mostrava un uomo nell'atto di tenere una pistola nella bocca di un altro, e un'immagine “neutra”. La terza parte dell’esperimento consisteva in una gara a coppie e permetteva ai volontari di far ascoltare all'avversario un'esplosione, decidendo di volta in volta il volume (nello studio, l’intensità scelta è stata considerata un parametro per misurare l’aggressività).
Ed ecco i risultati: chi aveva giocato a videogame violenti ha alzato il volume di più rispetto a chi aveva giocato a quelli non cruenti. Queste stesse persone, inoltre, hanno avuto una risposta significativamente più bassa, a livello di attività cerebrale, di fronte alla fotografia dell’uomo con la pistola. I ricercatori hanno anche appurato che chi, tra i volontari, era un habitué dei giochi sparatutto ha avuto una risposta molto bassa a prescindere dal gruppo in cui era capitato. Questo, ha commentato Bartholow, si potrebbe tradurre come una elevata desensibilizzazione alla violenza. I prossimi studi dovranno indagare gli effetti che questi giochi possono avere sul cervello ancora in fase di formazione dei bambini. Ricerche importanti, visto che, negli Usa, si è calcolato che i ragazzi passano più di 40 ore a settimana davanti a una consolle.
Cai, bizoni, mamuti, lei, capre ibex, maini, figuri geometrice... Imagini care isi au originea in strafundurile timpurilor preistorice in urma cu zeci de mii de ani si care se infatiseaza umanitatii, pictate sau gravate, pe peretii grotelor din Lascaux, Chauvet sau Niaux (Franta) sau din Spania. Aproximativ 350 au fost descoperite in Europa. Cine erau artistii preistorici care ne-au lasat mostenire imagini emotionante, realizate cu o incredibila maiestrie?
Homo sapiens, a caror cultura e foarte putin cunoscuta. In ansamblul bestiarului paleolitic domina caii. In unele pesteri insa abunda alte animale, precum mamutii sau bizonii. Cea mai mare parte dintre animale sunt mari ierbivore care misunau in jurul comunitatilor.
Animalele reprezentate nu sunt, in general, cele pe care Homo sapiens le consuma. De pilda, in pestera din Niaux sunt pictati bizoni dar oamenii consumau carne de capra ibex. Dovada stau osemintele acestor animale descoperite in imprejurimi. Bizonul juca in cultura lor un rol special in plan mitic, identificandu-se cu un spirit puternic care insufla teama si veneratie.
Cat priveste semnele geometrice, acestea sunt mai numeroase decat animalele si reprezentarile umane. (In arta parientala au fost recenzate aproximativ 100 de reprezentari umane.) Cu totul exceptionale sunt si mainile pictate prin tehnica sablonului. Artistul isi aseza mana pe peretele grotei apoi sufla un pigment cu gura sau printr-un tub. Pigment negru (carbune, in special) sau rosu (hematita, care e un oxid de fier). Pentru a desena, picta sau grava, preistoricii nu dispuneau de modele. Nu aveau animalele in fata ochilor. Le desenau din memorie. Pentru a ajunge la nivelul artistic demonstrat a avut nevoie de exercitii, de ucenicie. O concluzie intarita de descoperirea unor plachete din piatra cu schite gravate.
Care era insa scopul acestor demersuri artistice? Era omul preistoric un estet? Ii placea sa-si contemple operele? O grota nu e o galerie de tablouri. Cei care desenau sau gravau erau alesi sa o faca in cadrul „religiei” lor samanice. Uneori, relieful peretelui sugereaza forma desenului, a trupului de animal. In pestera din Niaux, de pilda, se afla un mic bizon izolat, pictat cu rosu, intr-o adancitura a peretelui. Artistul a ales forma peretelui pentru a obtine o pictura in relief. De multe ori, peretele e cel care sugereaza desenele prin fisurile si reliefurile sale.
To produce the neural stem cells, the researchers added small molecules in a chemically defined culture condition that induces hESCs to become primitive neural precursor cells, but then halts the further differentiation process.
Cultured, self-renewing primitive neural precursors derived from human embryonic stem cells using molecule inhibitors (credit: UC San Diego School of Medicine).
Because the process doesn’t use any gene transfer technologies or exogenous cell products, there’s minimal risk of introducing mutations or outside contamination, the researchers said.
The scientists were able to direct the precursor cells to differentiate into different types of mature neurons. ”You can generate neurons for specific conditions like amyotrophic lateral sclerosis (ALS or Lou Gehrig’s disease), Parkinson’s disease or, in the case of my particular research area, eye-specific neurons that are lost in macular degeneration, retinitis pigmentosa or glaucoma,” said Kang Zhang, M.D., Ph.D.
Stained mature neurons, derived from precursor cells, expressing the neurotransmitter dopamine (credit: UC San Diego School of Medicine).
The same method can be used to push induced pluripotent stem cells (stem cells artificially derived from adult, differentiated mature cells) to become neural stem cells, Zhang said.
Their work appears in the April 25 early online edition of the journal PNAS.
Anche per questo è nato il nuovo portale della Federazione Nazionale dei Collegi Infermieri (Ipasvi), uno strumento per i cittadini, attraverso il quale poter accedere a informazioni certificate. Il sito, completamente rinnovato, è pienamente conforme alle “Linee Guida per la comunicazione on line in tema di tutela e promozione della salute”, emanate dal Ministero della Salute (che collabora al progetto) ed è pensato anche per offrire supporto e formazione continua ai professionisti dell’assistenza infermieristica.
Nella sezione “Per il cittadino” si trovano approfondimenti su temi come allattamento, infezioni, nutrizione, problemi respiratori (alcuni argomenti saranno on line a partire dai prossimi mesi), suggerimenti sui corretti stili di vita (come consigli per l’igiene o sull’uso delle lampade abbronzanti). Il tutto in un linguaggio accessibile e divulgativo. Il sito offre anche un filo diretto tra paziente e infermiere: nella rubrica “L’infermiere risponde” è infatti possibile sottoporre i propri quesiti in merito a problemi di assistenza direttamente al personale specializzato e ricevere risposte nel giro di 48-72 ore.
Per quanto riguarda la parte dedicata agli infermieri, il portale riporta una piccola guida su come orientarsi nel web alla ricerca di informazioni certificate; inoltre, dà la possibilità di tenersi sempre aggiornati, sia sul piano della comunicazione tra i singoli Collegi, sia su quello della formazione, grazie all’accesso a corsi e convegni.
Infine, gli infermieri potranno videochattare direttamente con la presidente della Federazione Ipasvi, Annalisa Silvestro.
“L’invecchiamento della popolazione, l’aumento delle malattie croniche, la contrazione dei tempi di degenza in ospedale, impongono di pensare e di agire sempre più ‘in rete’ e di poter contare su operatori sanitari preparati e cittadini in grado di essere coinvolti attivamente nella propria salute. Gli infermieri possono svolgere un ruolo fondamentale in questa prospettiva, garantendo assistenza e professionalità e il potenziamento nel portale della comunicazione con gli utenti va proprio in questa direzione”, ha commentato il ministro della salute Ferruccio Fazio, in occasione della presentazione del nuovo sito, avvenuta il 8 giugno scorso, a Roma.
Nu mai reprezinta un secret faptul ca animalele care in mod natural traiesc in salbaticie, dar au ajuns captive (in cele mai „fericite” cazuri, in gradini zoologice si circuri), sufera, la fel ca omul, de afectiuni psihice. De aceea, uneori ele au reactii violente, aparent inexplicabile, din fiinte docile si resemnate putându-se transforma in adevarate masinarii distrugatoare. In ultimii ani s-a observat insa ca nici macar nu mai e nevoie sa existe conditii de captivitate: e suficient ca o salbaticiune sa ia contact fortat cu omul si declicul violentei se produce.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Dupa ce l-a gazduit si hranit pe om ca o mama iubitoare, timp de zeci de mii de ani, adica, eufemistic vorbind, de cand acesta s-a dat jos din copaci, Pamantul este tot mai amenintat de poluarea generata de activitatile umane si nu putini sunt specialistii ce atrag atentia ca ar fi o planeta muribunda. Desigur, pentru a opri degradarea Terrei s-au oferit numeroase solutii, printre cele mai eficiente numarandu-se cea avansata de o echipa de futurologi din Statele Unite si Israel, care ne propun sa revenim in copacii din care am coborat V-ati saturat de aglomeratia marilor orase, de zgomotul, noxele si temperaturile infernale specifice metropolelor? candva...
Fericire, vise implinite – cine nu-si doreste asa ceva pentru toata viata? Dar nu exista lumina fara intuneric. Viata de zi cu zi ne arata ca pana si oamenii care par a avea toate motivele din lume sa fie lipsiti de griji ajung in impas psihic si afectiv. Omul este supus incertitudinii si dezamagirii, îndoielii si neîmplinirii. El este responsabil fata de sine si fata de lume, se afla într-un permanent dialog/monolog cu sine si cu ceilalti, astfel încat nu este ocolit de suferinta si de umilinta. De multe ori însa e nevoie ca aceasta comunicare sa fie prelungita si stimulata ca dialog terapeutic, pentru ca individul sa se poata elibera de teama, de frustrare, de complexe.
Cai, bizoni, mamuti, lei, capre ibex, maini, figuri geometrice... Imagini care isi au originea in strafundurile timpurilor preistorice in urma cu zeci de mii de ani si care se infatiseaza umanitatii, pictate sau gravate, pe peretii grotelor din Lascaux, Chauvet sau Niaux (Franta) sau din Spania. Aproximativ 350 au fost descoperite in Europa. Cine erau artistii preistorici care ne-au lasat mostenire imagini emotionante, realizate cu o incredibila maiestrie?
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
