Pâna acum, oamenii de stiinta au estimat ca adolescenta începe odata cu pubertatea si se termina în jurul vârstei de 20 de ani. Acum, însa, o serie de cercetari au reliefat ca, de fapt, creierul nu atinge gradul maxim de dezvoltare pâna la vârsta de 24 de ani.

În Marea Britanie, indivizii au dreptul legal de a fuma la 16 ani, de a conduce un vehicul la 17 si de a consuma alcool si a vota la 18. La noi, vârsta de 18 ani este vazuta drept pragul de trecere spre maturitate. Cu toate acestea, cercetarile sugereaza ca în perioada adolescentei creierul nu face fata cu succes efectelor provocate de consumul de alcool si droguri, fiind totodata mai putin capabil sa evalueze riscurile.

Noile cercetari au scos la iveala ca cei 1.8 miliarde de adolescenti din întreaga lume sunt mult mai expusi la efectele nocive ale alcoolului, bolilor cu transmitere sexuala, dar unor noi amenintari precum sexting-ul, dependenta de calculator, "moda" sociala a auto-agresiunilor sau violenta în scoli, comparativ cu generatiile anterioare.

În ciuda schimbarilor radicale aparute în modul de manifestare a adolescentilor si a repercusiunilor care rezulta de aici, pâna de curând aceasta perioada a vietii a fost neglijata în domeniul cercetarii stiintifice si medicale.

Într-un articol aparut în prestigioasa publicatie medicala The Lancet, sunt mentionate patru domenii de cercetare si actiune menite sa îmbunatateasca viata adolescentilor: compararea comportamentului lor la nivel international; stabilirea unor scopuri vizând dezvoltarea lor sanatoasa; masuri preventive pentru combaterea obezitatii, a consumului de alcool si droguri; monitorizarea progreselor lor.

Sursa: Daily Mail - via Descopera.ro

On 1 June 2011 in Seville, the Coordinadora para la Prevención y Denuncia de la Tortura (CPDT, a network that includes 44 associations) released its eighth annual "Report on torture in the Spanish state", a comprehensive analysis of cases of torture enacted by police officers and public officials in different contexts that range from demonstrations and prisons to police stations and policing in the streets. The definition that is used in collecting these cases is drawn from art. 1 of the UN Convention against Torture (CAT):

"For the purposes of this Convention, torture means any act by which severe pain or suffering, whether physical or mental, is intentionally inflicted on a person for such purposes as obtaining from him or a third person information or a confession, punishing him for an act he or a third person has committed or is suspected of having committed, or intimidating or coercing him or a third person, or for any reason based on discrimination of any kind, when such pain or suffering is inflicted by or at the instigation of or with the consent or acquiescence of a public official or other person acting in an official capacity. It does not include pain or suffering arising only from, inherent in or incidental to lawful sanctions".

The report includes information on 280 cases of attacks and ill-treatment suffered by 853 people, the highest number of victims recorded since the CPDT's first report in 2005 (covering the year 2004) when 755 people were affected and over 300 more victims than in 2010, the year with the lowest number of victims (540). The number of cases has remained roughly stable over these eight years, with a maximum of 319 in 2008 and a minimum of 242 in 2009. The data is not exhaustive because cases have been excluded at the request of victims or if the information received was insufficient or not adequately confirmed, and a significant number of incidents involving violence by police or prison officers are never reported, especially when the victims are prisoners or foreigners. Moreover, the report is based on information gathered by associations that are CPDT members and, hence, there are autonomous communities in which they are not present. In spite of the "spectacular" increase in people who have suffered torture and ill-treatment, the report notes the "trend of not reporting attacks suffered by people who participate in various social mobilisations" due to the fear of becoming involved in counterclaims by the police and to a lack of trust in the authorities that investigate these cases. To illustrate this, the authors refer to a demonstration in Plaza de Catalunya in Barcelona in which the Mossos d'Esquadra (the Catalan police force) intervened forcefully: the medical services officially acknowledged having tended to 120 people, the media reported that 150-200 people were injured, but only 56 people lodged formal complaints.

Three criteria are used to analyse the problem of torture in Spain: the geographical location where it is practised; who the people on the receiving end of violence are; and which bodies or police and security forces have carried out abuses. The highest number of incidents were in the Madrid region (50), followed by Andalucía (48), Catalunya (40), Euskal Herria (the Basque Country, 35), the Valencia region (22), Castilla y León (20), Galicia (18), Aragón (14) and the Balearic islands (10). There were no cases in La Rioja, one in Castilla La Mancha and Melilla, and less than ten cases were recorded in all the other autonomous communities. The number of victims was highest in Catalunya (241), followed by Euskal Herria (158), the Madrid region (111), Andalucía (105), the Balearic islands (60), the Valencia region (55), Castilla y León (40) and Galicia (36). The figures vary somewhat compared to the total because some people suffered violence in different locations and at the hands of different bodies (particularly in the context of anti-terrorist operations in which suspects are transferred to Madrid).
By breaking down the data and comparing it with the population of the different autonomous communities, the outcome is that the average rate of victims per 100,000 people throughout Spain is 1.78, above which there are only four autonomous communities - Euskal Herria tops the chart, with 5.59, followed by the Balearic islands, 5.39, Ceuta, the Spanish enclave in northern Morocco, with 3.64 (for three victims, considering its low population) and Catalunya, with 3.19. Despite recording over 100 victims, the rate for the Madrid region (with a population comparable to Catalunya) is 1.48, the sixth worse nationwide, and Andalucía (the largest autonomous community in terms of population) is tenth with 1.25 per 100,000 people.

Analysis of the personal situation of victims of police violence is divided into six categories: people in incommunicado detention; participants in social mobilisations; migrants; prisoners; minors; and a wide-ranging "others" category (including sports events, identification by officers in the street or alcohol testing for drivers, for example) that tops the list for the number of cases (77), followed by social mobilisations (75), migrants (74), prisoners (64), minors (13) and people in incommunicado detention (6). The highest number of victims was among participants in social mobilisations (433), followed at a distance by "others" (235), migrants (110), prisoners (71), minors (27) and people held incommunicado (18). The total (894) is higher than the total for the year (853) because there are people who belong in more than one category. The high number of victims among participants in social mobilisations must be read within the context of increasing social unrest and the nationwide Indignad@s 15M protest movement, during whose mobilisations (camps in squares, sit-in protests, actions against evictions) police operations resulted in people being wounded. A comparative chart on victims of police ill-treatment during social mobilisations shows that this year's figure of 433 is the highest to date, followed by 2004 when the figure was 368 and then 2009 with 302 victims. The figure for 2010 was 200, less than half the figure for 2011. 246 people, equivalent to 57% of those ill-treated during social mobilisations, were on the receiving end of abuse by police forces during Indignad@s 15M actions, a group that also makes up 28.8% of the total number of affected people. It is worth noting that a majority of the women who were on the receiving end of violence or ill-treatment were participants in social mobilisations (98 out of a total of 148), followed by "others" (20) and migrant women (19).

As for the officers against whom complaints were lodged for cases of torture or ill-treatment, there were 100 cases involving the national police force, with 289 people affected; both the local police forces and the prison service were accused in 64 cases, involving 141 and 71 people respectively; autonomous community police forces were involved in 36 incidents (33 of which concerned the Catalan Mossos d'Esquadra and the Basque Ertzaintza) that were reported and affected 338 people in total (of whom 213 were in Catalunya and 116 in Euskal Herria); complaints were lodged against Guardia Civil [police force with military status] officers in 15 cases affecting 18 people; and, finally, complaints were lodged in four cases against staff from minors' centres affecting 13 people.

By analysing the data on police forces and the typology of victims, it becomes evident that people in incommunicado detention were only allegedly abused by national police (22.2%) and Guardia Civil (77.8%) officers. This is logical, considering that this kind of detention - which has repeatedly drawn criticism from UN Special Rapporteurs on Torture - is used for terrorist suspects who are dealt with in the context of national operations for which these two forces are responsible. Almost half of the participants in social movements who suffered abuses (49.2%) did so at the hands of the Mossos d'Esquadra or the Ertzaintza, whereas the national police force was responsible in 37.9% of cases and local police forces the alleged culprits in 9.8% of cases. Half the migrants (50%) who reported that they had been mistreated accused the national police force, with local police forces responsible in 28.2% of cases.

The CPDT reports that in 2011 there were 51 deaths in custody, which it refers to as an "endemic disease in the Spanish state." It notes that in a decade from 1 January 2001 to 31 December 2011, the CPDT has "directly" learnt of 722 deaths, 65% of them (465) in prisons. The 51 deaths recorded for 2011 include 34 deaths in prison, seven in the custody of the national police force, five in the custody of local police forces, four in the custody of minors' centres' staff, and one in the custody of the Mossos d'Esquadra.

Sources:

"La Tortura en el Estado Espańol en el ańo 2011", Coordinadora para la Prevención y Denuncia de la Tortura, Seville, 1 June 2012, summary:
http://www.prevenciontortura.org/wp-content/uploads/2012/05/Info-CPDT-2011-resumen.pdf

Full-text of the report: http://www.statewatch.org/news/2012/jun/spain-cpdt-annual-report-2011.pdf

Un scenariu stupefiant este lansat în prim plan de către portavocea SRI, vicepresedintele comisiei de resort a parlamentului, deputatul Ion Stan, prin intermediul unei declaratii politice. Potrivit acestuia, MRU a fost adus la cîrma guvernului de către Băsescu la cererea unui consortiu de companii americane, care au puternice interese economice la noi, inclusiv celebrele gaze de sist.

După cum a declarat Ion Stan, pentru Inpolitics, declaratia urmează să fie citită în plenul Senatului, fiind depusă în forma scrisă la secretariatul camerei respective.

În luna februarie, imediat după desemnarea lui MRU premier, Inpolitics titra:
”Mutare servita in plic de SUA si Israel: seful SIE desemnat premier”.

Iată că SRI confirmă azi, partial, teoria de mai sus, prin intermediul deputatului PSD Ion Stan, cunoscut ca foarte apropiat de serviciul amintit în ultimul deceniu si principalul lansator de mesaje din partea acestuia.
Atît doar că nu e vorba de politicieni americani, ci strict de afaceristi de peste ocean.

”Desemnarea sa ca prim-ministru a fost o “mutare în plic” primită de Traian Băsescu de la lobbyistul Lockheed Martin, Chevron, Gold Corporation, Roman Cooper etc. etc. acreditat pe lângă chiriasul Palatului Cotroceni. Acesta, la rândul sau, înglodat în angajamente de trădare în favoarea protectorilor externi” afirmă vicepresedintele comisiei SRI.

”Desi departe de mine gândul de a fi vreun fan de al Emil Boc, acesta a avut, în cele din urmă, si o zvâcnire de constiintă, refuzând să se conformeze lobbyistului, iar acesta i-a ordonat debarcarea. În acest sens, Gabriel Oprea si structurile speciale de informatii si diversiune avute în subordine, cu asistenta agentilor de operatiuni psihologice speciale, acoperiti la o adresă din strada Povernei, au pus în operă a doua “Revolutie de iarnă” din Piata Universitătii. Cum de au scăpat scenaristii si regizorii controlul evenimentelor? Au ales un prim-ministru de mucava. Un Pinocchio, cu apucături de domnisoară sadomasochistă, deprins la SIE cu tertipurile ieftine ale celor ratati în ale spionajului, care l-au umflat cu alune si îmbălsămat în whisky.

Pe seama sperantelor învestite în această sugativă politică, avidă de putere, onoruri si avere, Chevron i-a impus să contracteze creditele pentru acoperirea riscurilor de mediu, iar Roman Cooper i-a cerut o perioadă de gratie, în care să fie scutită de taxe si impozite, plus o serie de garantii si alte facilităti.

În weekendul de 1 Mai, prim-ministrul cenzurat a fost convocat la Neptun. Oficial de Traian Băsescu, neoficial de lobbyistul anterior mentionat, prilej cu care Băsescu si Ungureanu au fost sever reevaluati, ca elemente de sprijin al intereselor companiilor străine amintite, reamintindu-li-se că sunt pasibili de execuatare politică silită, fiecare după cât li s-a transferat în conturile ce pot fi imediat descărcate la zero” mai sustine Stan.

Încă si mai spectaculos de atît, deputatul afirmă că, pe lîngă promovarea intereselor proprii, americanii l-au si recompensat, totodată, pe Ungureanu, pentru rolul avut în musamalizarea scandalului Teo Peter, ucis, oficial, de un soldat american atasat ambasadei SUA la Bucuresti.

”Autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american, ci fiul, minor si beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucuresti. Soldatul, protagonistul unei relatii sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, a fost determinat să preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul cheie trebuia “să nu mai fie găsit”. Mihai Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE si a SIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat si prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea, nu atât a acuzatiilor, cât mai ales a persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului”.

Reamintim că, acum trei ani, Mihai Răzvan Ungureanu a fost acuzat public de un alt purtător de mesaje al SRI, col.Nicolae Ulieru, că ar fi agent al unui serviciu secret străin, dezvăluire rămasă, în mod straniu, fără niciun fel de consecinte pînă în ziua de azi.

Sursa: inpolitics.ro - Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Paura del terremoto? Sono affari tuoi! Se dormi in tenda 140 € di multa!

L’ULTIMA VERGOGNA: Se avete paura del terremoto (nelle zone che dal 20 Maggio non hanno tregua...)

NON DORMITE IN TENDA: rischiate 140€ di multa per “campeggio abusivo”, come se chi decide di dormire in tenda facesse una allegra scampagnata… la normativa in alcuni Comuni è già in vigore, a Correggio lo sarà da Lunedì…

...roba da Italia...

La lettera inviata ai cittadini dal Comune di Correggio:
http://www.comune.correggio.re.it/servizi/notizie/notizie_fase02.aspx?ID=6059

“Il Comune di Correggio sfratta le tende dai parchi pubblici.”
http://gazzettadireggio.gelocal.it/cronaca/2012/06/14/news/il-comune-di-correggio-sfratta-le-tende-dai-parchi-1.5257478

“Correggio, il comune scrive ai cittadini, basta accamparsi nei parchi pubblici”
http://www.4minuti.it/showPage.php?template=newsreggio&id=10738&masterPage=articoloreggio.htm

Fonte: http://www.nocensura.com/2012/06/paura-del-terremoto-sono-affari-tuoi-se.html via http://armysoftport.wordpress.com/

A recent large study corroborates other independent study surveys comparing unvaccinated children to vaccinated children.

They all show that vaccinated children have two to five times more childhood diseases, illnesses, and allergies than unvaccinated children.

Originally, the recent still ongoing study compared unvaccinated children against a German national health survey conducted by KiGGS involving over 17,000 children up to age 19. This currently ongoing survey study was initiated by classical homoeopathist Andreas Bachmair.

However, the American connection for Bachmair's study can be found at VaccineInjury.info website that has added a link for parents of vaccinated children to participate in the study. So far this ongoing survey has well over 11,000 respondents, mostly from the U.S.A. Other studies have surveyed smaller groups of families.

Nevertheless, the results were similar. Of course, none of these studies were picked up by the MSM (mainstream media). None were funded by the Centers for Disease Control and Prevention (CDC) or the World Health Organization (WHO) or any national or international health agency or medical profession group (http://healthimpactnews.com).

They don't dare compare the health of unvaccinated children to vaccinated children objectively and risk disrupting their vaxmania (vaccination mania). The focus for all the studies was mostly on childhood illnesses occurring as the children matured.

Dramatic, debilitating, or lethal vaccine injuries were not the focus since so few, five percent or less, actually get reported to VAERS (Vaccine Adverse Injury Reporting System) in the U.S.A. for various reasons including:

* It's a complicated system that takes time from a doctor's practice.
* Most parents don't know about it.
* Only adverse reactions that occur immediately after vaccinations are considered.
* Since VAERS is voluntary, most doctors don't want to incriminate themselves with vaccination injuries and maintain their denial of vaccine dangers.

Consequently, even the most terrible adverse reactions are minimally acknowledged, while long term negative health issues resulting from vaccines are not even considered relevant.

Different surveys summarized

The childhood diseases usually posed to respondents by the independent surveys involved asthma, reoccurring tonsillitis, chronic bronchitis, sinusitis, allergies, eczema, ear infections, diabetes, sleep disorders, bedwetting, dyslexia, migraines, hyperactivity, ADD, epilepsy, depression, and slower development of speech or motor skills.

In 1992, a New Zealand group called the Immunization Awareness Society (IAS) surveyed 245 families with a total of 495 children. The children were divided with 226 vaccinated and 269 unvaccinated. Eighty-one families had both vaccinated and unvaccinated children.

The differences were dramatic, with unvaccinated children showing far less incidence of common childhood ailments than vaccinated children (http://www.vaccineinjury.info/images/stories/ias1992study.pdf).

From a different survey in the South Island New Zealand city of Christchurch, among children born during or after 1977, none of the unvaccinated children had asthma events where nearly 25% of the vaccinated children were treated for asthma by age 10 (http://www.vaccineinjury.info/images/stories/ias1992study.pdf).

Many of the comments from non-vaccinating parents to VaccineInjury.info for the ongoing Bachmair survey mentioned vaccination danger and developing true immunity naturally were concerns (http://www.vaccineinjury.info).

A PhD immunologist who wrote the book Vaccine Illusion, Dr. Tetyana Obukhanych, has gone against the dogma of her medical training and background. She asserts that true immunity to any disease is not conferred by vaccines. Exposure to the disease, whether contracted or not, does (http://www.vaccinationcouncil.org).

Perhaps the most informal grass-roots survey going on now is by Tim O'Shea, DC, author of Vaccination is Not Immunization. He simply has non-vaccinating parents email him with comparisons of their children's health to friends and families they know with vaccinated children. That and more is available on his site (http://www.thedoctorwithin.com).

Sources for this article include:

http://healthimpactnews.com

http://www.vaccineinjury.info/images/stories/ias1992study.pdf

Link to participate in Bachmair survey here: http://www.vaccineinjury.info

http://www.vaccinationcouncil.org

http://www.thedoctorwithin.com

May be of interest for the undecided: http://churnyourown.com/2011/11/28/vaccine-controversy/

Learn more: naturalnews.com/

Un film documentar dur, rămas aproape necunoscut, realizat de Andrei Gheorghe pentru emisiunea Mari români, spune povestea sumbră, dar adevărată, a asasinării lente a lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai incomozi ziaristi ai vremii sale, hărtuit de serviciile secrete străine si trădat în final de prietenii săi cei mai intimi. “Stirea despre boala lui Eminescu apare în ziarul Românul, cu care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28 apărea ziarul de la 29 iunie.

MARI ROMANI MIHAI EMINESCU HD complet prezinta Andrei Gheorghe

Vezi mai multe video din cultura

Stirea va fi confirmată de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a încetat a mai lua parte la redactiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală”, asa suna. Deci, este un anunt de destituire, nu mai face parte din redactie. Există însă un consens în epocă: un om atins de nebunie nu mai are voie sa facă parte din nici o functie publică, or Mihai Eminescu avea o functie publică foarte importantă, fusese în 1881-1882 redactorul-sef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune clar atunci când se organizează Partidul Conservator: “Cei zece capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

Eminescu a fost o victimă politică

Eminescu a avut sase ani la rând de luptă pentru a reveni în atentie, nu a avut nici pe departe paralizie generală, cum s-a spus, n-a avut sifilis. A fost după aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Politia Română de opt ori! In diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe stradă, din berării. După ce se îndrăgosteste si vine de la Viena în Bucuresti, este trimis la Iasi. Pe urmele lui la Iasi a fost trimis seful Politiei Române, Radu Mihail. Eminescu era urmărit în primul rând de agentii austro-ungari, sunt rapoartele lor găsite în arhivă, apoi de agenti români. Era un om foarte incomod prin activitatea lui ziaristică.” (Sursa)

P.S. O carte foarte bună despre sfârsitul tragic al lui Eminescu este cea a lui Theodor Codreanu, Eminescu – Drama sacrificării, disponibilă gratuit în format pdf.

Vezi si:
Primul film documentar despre Eminescu (din 1914), primul film documentar cunoscut despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar în 1914, regăsit recent în Arhiva Natională de Filme

Sursa: filmedocumentare.com

Le forze armate di Russia, Cina, Iran e Siria faranno "esercitazioni anfibie congiunte lungo le coste siriana nelle prossime settimane". Lo scrive l'agenzia semi-ufficiale iraniana Fars citando "fonti informate".

Alle esercitazioni di terra, aria e mare parteciperanno 90 mila uomini assieme ad unità di contraerea e missilistiche.

Nelle manovre saranno coinvolti anche 400 aerei da guerra e mille carri armati.

Fonte: ATS via Tio.ch

Millions of americans smoke MARIJUANA, despite the specter of fanatical drug laws that have sent many gentle pot smokers up the river. But - what's a responsible stoner to do?

For 33 years, Seattle lawyer Jeff Steinborn has been defending people accused of drug crimes.

First: MAINTAIN CAUTIOUS HABITS. (Be paranoid!)

Când Gheorghe Assan si Ioan Martinovici sarbatoreau, în 1853, cu vin la carafa de lut, deschiderea primei mori cu aburi din România, niciunului dintre ei nu îi trecea prin cap ca proaspetele caramizi lipite se vor îmbratisa atât de puternic încât vor face fata unui tsunami de secol si jumatate, condimentat cu razboaie mondiale, cutremure, interese avare si, mai ales, cu întepaturile otravitoare ale nepasarii.

 
Ei, cel mai probabil, doar aveau în minte sa faca o mica revolutie industriala si câtiva gologani din asta. Si au cam reusit.
 
Moara lui Assan a fost ridicata cu doi ani înaintea primei fabrici de caramida a Bucurestiului. Era impunatoare în peisajul Capitalei, iar bucurestenii acelor vremuri o porecleau “Vaporul lui Assan” sau “Moara de foc”. Ajunsese atât de productiva încât, în 1894, când frâiele morii erau deja în mâinile celor doi fii ai lui Assan, moara macina sapte vagoane într-o singura zi.

 
Dar vremurile acelea au apus. Imediat dupa revolutie, când gurile flamânde ale baietilor destepti au început sa se înfrupte din trupul proaspat dezgolit al patriei, moara a devenit tinta hotilor marunti. Fierul forjat care mângâia geamurile cladirii, plumbul si zincul care decorau turnurile, placile de indentificare ale monumentului, toate au fost furate. Arhivele, mobilierul si utilajele au fost “ratacite” într-o tacere avara. În mai putin de douazeci de ani, “Moara de Foc” a fost transformata într-o ruina care, ironic, ia foc în fiecare an.
 
La începutul anului, probabil satula de micii omuleti care, seara de seara, îi slabesc rezistenta voit, “Moara de Foc” parca si-a prabusit intentionat acoperisul. Lasându-si sufletul prada cerului. Ca un om care îsi deschide toracele si îsi scoate inima la lumina soarelui, pura sau reflectata de luna.
 
Moara s-a saturat, a rezistat prea mult.. si ar mai rezista daca ar fi sa se puna la mintea celor care îi vor pamântul de sub rezistenta. Vrea sa capete viata ca sa moara si sa duca în “visul lui Assan”, ca sa îl completeze. Assan a murit în 1866, la treisprezece ani de la nasterea morii, iar pe crucea lui, din cimitirul Bellu, scrie, conform dorintei testamentare, “Fondatorul primei masini cu abur în industria româna (1853)”.
 
Ei bine, prima masina cu abur din industria româna urmeaza sa paraseasca ce a mai ramas din industria româna. Urmeaza sa treaca granitele acestei lumi, scârbita de cei care aveau în fisa postului responsabilitatea de o veghea si de a-i schimba uleiul.
 
Sursa: mariciu.ro - foto: Feeder.ro
Sursa informatii: Istoria-Romanilor.com

P.S. Citeste si articolul despre Crematoriul Cenusa, care se afla, aproximativ, în aceeasi situatie.

È stata costruita «una campagna di insinuazioni e sospetti nei confronti del presidente della Repubblica e dei suoi collaboratori: una campagna costruita sul nulla».Lo ha detto il presidente della Repubblica, Giorgio Napolitano, avvicinato dai giornalisti all'Aquila, dopo aver partecipato alle celebrazioni del 238° anniversario della Guardia di Finanza. Da qualche giorno alcuni quotidiani hanno sollevato l'ipotesi, pubblicando delle intercettazioni, di un coinvolgimento del Colle nel tentativo dell'ex ministro dell'Interno ed ex vicepresidente del Csm Nicola Mancino di fare pressioni sui magistrati di Palermo, che lo indagano per falsa testimonianza nell'ambito delle stragi mafiose del '92-'93.

Il Capo dello Stato ha spiegato con toni estremamente decisi che questa «campagna» è stata costruita «sul nulla». Cioè, ha spiegato, «si sono riempite pagine di quotidiani con le conversazioni telefoniche intercettate in ordine alle indagini giudiziarie in corso sugli anni delle più sanguinose stragi di mafia degli anni 1992-93». E, ha detto ancora, «sono state fatte interpretazioni arbitrarie e tendenziose, ci sono state talvolta persino versioni manipolate». Ma Napolitano ha voluto anche sottolineare che «coloro che sono intervenuti sulla vicenda, e stanno intervenendo, avendo una seria conoscenza del diritto e delle leggi, e dando una lettura obiettiva dei fatti, hanno ribadito l'assoluta correttezza del comportamento della presidenza della Repubblica». Un comportamento «ispirato soltanto a favorire la causa dell'accertamento della verità anche su quegli anni».

«Ho reagito con serenità e la massima trasparenza» agli attacchi che hanno investito il Quirinale, ha garantito il presidente, che continuerà «ad andare avanti nel modo più corretto ed efficace anche attraverso i necessari coordinamenti dell'azione della magistratura».

Intercettazioni. Quella della riforma delle norme sulle intercettazioni è «una scelta che spetta al Parlamento», ma è una questione che già da tempo andava «affrontata e risolta sulla base di un'intesa la più larga possibile», ha aggiunto.

Di Pietro. «Il presidente della Repubblica dovrebbe sapere bene che nessuno, neppure lui è al di sopra e al di fuori della legge. Prendiamo atto che avalla il comportamento dei suoi più stretti collaboratori che hanno tentato di interferire in una inchiesta penale in corso», afferma il leader dell'Idv, Antonio Di Pietro.

Fonte: ilmessaggero.it - © RIPRODUZIONE RISERVATA