Today's ancient offering is about history, science, voyeurism and religion. Here in NYC, people regularly spy on each other with binoculars and telescopes. It's just a given when so many of us live so closely together in high-rise buildings. You get used to it and don't think anything about it after a while. When I first came to NYC, my future wife, CHNW, used to routinely walk around her apartment at night in various stages of undress. I asked her why she didn't close her blinds and she said, quite innocently, "What's the point? The only thing across the street is a rectory full of priests." (Not to be confused with a rectum full...)

Cel mai temut terorist al anilor '80 a avut bârlog sigur în România, scria în ziarul nostru în urmã cu ceva vreme. Primea misiuni de la Ceausescu, bani si arme de la Securitate. Paradox: de câte ori îsi fãcea aparitia în Bucuresti, ofiterii USLA care aveau misiunea sã-l captureze erau trimisi de sefii lor sã se bronzeze pe Litoral. Asa, ca sã nu se întâlneascã, din întâmplare, cu "vânatul".

FANTOMA SACALULUI LA BUCURESTI.

Personaj de legendã, Ilici Ramirez Sanchez, zis "Carlos Sacalul", a fost în România la el acasã. În Europa occidentalã, vreme de douã decenii, a semãnat sânge. Pe urmele pasilor sãi cãlãtorea, de la Paris la Viena si apoi la Madrid, moartea.

Ucidea cu sânge rece cu trei gloante în cap. Cu acelasi calm planifica atentate cu bombã. Le regiza si lãsa altora sarcina sã le ducã la îndeplinire. Îl vânau CIA si Mossad. Îl curtau Arafat si George Habash. Ceausescu îl cocolosea. Îi dãdea bani, arme si gãzduire, cerându-i în schimb sã-i rezolve murdarele rãfuieli cu adversarii politici din Diaspora.

Oficial, si la noi în tarã, Carlos era un proscris. Fotografiile lui erau agãtate pe pereti la punctele de frontierã. Fotografii vechi, care n-aveau nimic în comun cu înfãtisarea realã a teroristului. Unitatea antitero primise misiunea sã-l captureze când intra în România. Paradoxal, când "Sacalul" intra în Bucuresti, ocrotit de un grup de "initiati" din "celula R" a Securitãtii, ofiterii care-l aveau în lucru erau trimisi la plimbare, pe Litoral.

Dupã '90, colonelul Nica, ofiterul care pãstra contactul cu temutul terorist, a confirmat legãturile Securitatii cu "Sacalul". La scurtã vreme, Nica si colaboratorii sãi apropiati au murit de cancer. Secretele lor i-au însotit în mormânt. Teroristul a fost prins în Sudan si condamnat pe viatã în Franta. N-a vorbit nimic despre misiunile primite de la Ceausescu si nici nu va vorbi. Ancheta declansatã la Bucuresti de justitia europeanã a murit în fasã, din lipsã de probe. Iar dosarele SIE pe aceastã temã (cãci cele SRI nu contin decât file albe) vor rãmâne bine încuiate, clasificate pentru încã multi ani.

Ani la rând, "Sacalul" a fost "vânat" de CIA, FBI, serviciile speciale franceze si Mossad. Norocul a fost de partea agentilor francezi ai DST (Directia Supravegherii Teritoriului), care l-au capturat în anul 1994 pe teritoriul Sudanului. Adus la Paris, în conditii de maximã sigurantã, Sanchez a fost judecat si condamnat la închisoare pe viatã. Cu mult timp înaintea arestãrii sale s-a stiut cã "Sacalul" si-a asumat calitatea de "brat înarmat" al miscãrilor extremiste musulmane. De asemenea, s-a mai stiut cã Ilici Ramirez Sanchez s-a bucurat si de ajutorul constant al serviciilor secrete ale tãrilor comuniste, inclusiv România.

Pe parcursul cercetãrilor, care au durat pânã în 1997, s-a mai aflat cã raporturile sale cu Securitatea au fost deosebit de complexe. Marea surprizã a apãrut în momentul în care s-a constatat cã, în timp ce agentii occidentali îl cãutau prin toate colturile lumii, "Sacalul" s-a miscat nestingherit prin tara noastrã, iar Directia de Informatii Externe (DIE) din cadrul Securitãtii lui Ceausescu nu a ezitat sã-l foloseascã pentru rezolvarea unor "afaceri murdare" legate de anihilarea unor contestatari ai regimului comunist aflati în Occident.

VA URMA ...

What if we were not alone?

What if the hundreds of thousands of people claiming to have seen unidentified flying objects, in fact had been witnesses to extra terrestrial spacecraft?

What if the thousands of people all over the world who tell about their encounters with alien beings through friendly contact or even forced abductions, were actually telling the truth?

What if our governments had known about an ET-presence for more than half a century, if they were in possession of alien technology that had the potential of changing how our world is run, and they chose to keep the public in the dark through a campaign of informational suppression?

What if that campaign acted as a chain around the ankles of humanity, keeping us from rising to a whole new level of consciousness and understanding of our selves, our planet and the universe around us?

And what if that campaign ended tomorrow?

TO BE CONTINUED ...

Chissà come si sente il Lago di Como, mentre riflette l’immagine incantevole di Cernobbio con alle spalle il Monte Bisbino: impossibile non rendersi conto di quanto questo panorama sia perfetto, quasi surreale, degno di una tela a olio o di una scenografia teatrale. Cernobbio, in dialetto comasco Cernobi, è un villaggio di circa 7 mila abitanti nella provincia di Como, in Lombardia, affacciato al corso argentino del Lario e distribuito su un territorio irregolare, increspato di rilievi e montagne dal fascino sublime.

Insignito del titolo di città soltanto nel 2005, il paese è da tempo una delle località più amate della zona, tra le perle più belle che agghindano il lago. Oltre all’arte della filatura della seta, infatti, la cittadina può contare su un turismo fiorente, incrementato non solo dalle meraviglie paesaggistiche, ma anche da alcune testimonianze storico-artistiche interessanti. Il borgo vanta infatti origini molto antiche, e una storia ricca che ha disseminato qua e là tracce e indizi appassionanti. Divenuto libero comune soltanto nel XIII secolo, Cernobbio riscosse molto successo nel XVI secolo tra i nobili signori lombardi, che lo scelsero come meta vacanziera e vi fecero costruire le loro ville lussuose, rigorosamente affacciate sulle acque del lago e circondate da giardini fiabeschi.

Tra queste si distingue la Villa d’Este, attualmente utilizzata come hotel di grande prestigio. Realizzata nel XVI secolo da Pellegrino Tibaldi, la nobile dimora conserva un’eleganza impeccabile e un valore artistico notevole, nonostante l’uso turistico. Il fiore all’occhiello è il bellissimo giardino vicino all’acqua, dominato da una quercia anziana di oltre 500 anni, ma anche l’interno non delude le aspettative: una nutrita rassegna di opere d’arte fa bella mostra di sé nelle ampie sale, affrescate dalla mano fine di Andrea Appiani, pittore ufficiale al servizio di Napoleone in Italia. Subito dopo, in ordine di splendore, viene Villa Erba: l’edificio nacque nel XVI secolo come monastero femminile, ma nel corso dell’Ottocento raffinate opere di restauro lo modificarono secondo il gusto dell’epoca. Oggi è un importante centro congressi, dall’aria seria e raffinata, abbracciata dal parco lambito dal lago. Infine, merita una visita la bella Villa Bernasconi: utilizzata come centro espositivo e galleria, la villa è un grazioso esempio di architettura e decorazioni liberty.

Ma la ricchezza di Cernobbio non si conclude con le dimore eleganti dei signori lombardi: degna di nota è anche la Chiesa di San Vincenzo, realizzata nel XVIII secolo e modificata verso la fine dell’Ottocento, custode di un prezioso altare barocco. Per chi non vuole rinunciare a qualche escursione naturalistica, infine, vale la pena di avventurarsi lungo la strada panoramica che conduce alla vetta del Monte Bissino: l’esperienza è davvero spettacolare, e offre una veduta unica sul Lago di Como. Il percorso è di circa 17 km, e lungo la strada si incontrano il Buco della Volpe, grande grotta con laghetti e corsi d’acqua sotterranei, e la Zocca d’Ass sotto l’Alpe di Garzegallo. Conquistata la cima, poi, si viene accolti dalla grazia solenne del Santuario della Beata Vergine.

In un piccolo paradiso come Cernobbio, dove la natura ha dato il meglio di sé e la cultura e l’arte convivono a stretto contatto, non esiste una stagione o un periodo dell’anno in cui l’atmosfera non sia affascinante. Il borgo è sempre vivo e accogliente, in ogni momento: chi decide di fare una gita invernale, e arriva in paese nel mese di dicembre, troverà le luci, i profumi e i sapori delle bancarelle nel Mercatino di Natale tradizionale. A giugno, invece, sembrerà di fare un viaggio indietro nel tempo: in questo periodo si svolge infatti la cena a tema “Tra Medioevo e Rinascimento”, nella splendida piazza in riva al lago, col le ricette dei migliori chef del posto riadattate in chiave storica. Lo spettacolo degli sbandieratori, le letture poetiche e le conferenze sulla gastronomia medievale e rinascimentale completano l’aria suggestiva della festa.

Perché l’atmosfera del Natale sia davvero magica, e la bella stagione possa far risplendere la natura al meglio, a Cernobbio non poteva mancare un clima freddo d’inverno e fresco d’estate: le temperature medie di gennaio, il mese più freddo, vanno da una minima media di -2°C a una massima di 6°C, mentre in agosto si passa dai 15°C ai 27°C. Per quanto riguarda le piogge il periodo invernale è piuttosto secco, e predilige piuttosto le nevicate pittoresche; al contrario il mese più piovoso è maggio, con una media di 13 giorni di pioggia sul totale, ma si tratta spesso di fugaci temporali primaverili.

Per raggiungere Cernobbio si può scegliere tra diverse soluzioni. Per chi viaggia in auto, il paese si trova a 5 km dal centro di Como. Venendo da Milano si imbocca l’Autostrada A9 Como-Chiasso, si prende l’uscita Como Nord e si continua sulla Statale Regina: il primo borgo che si incontra è proprio Cernobbio. Chi usa il treno deve scendere alla stazione di Como San Giovanni e servirsi degli autobus della linea 6 per raggiungere Cernobbio, mentre chi preferisce l’aereo può atterrare a Milano Malpensa, Linate o Orio al Serio. Una volta atterrati conviene dirigersi verso il centro di Milano e prendere il treno per Como.

Fonte: ilturista.info

"christmas cancelled, santas got no package"

super fly Rocks :D

... CONTINUA.

BIOGRAFIE DE GANGSTER CU SCOALA LA MOSCOVA.
 
Pânã la un anumit punct, biografia "Sacalului" este asemãnãtoare, atât prin originea lui socialã, cât si prin fanatismul convingerilor sale politice cu cea a multor anarhisti celebri. S-a nãscut la 12 octombrie 1949, la Caracas, fiu al unui avocat deosebit de bogat, simpatizant al Partidului Comunist Venezuelan.

La doar 17 ani, Ilici Sanchez a aderat la Miscarea Studentilor Comunisti din aceastã tarã si în 1964 a plecat într-o tabãrã de tineret organizatã în Cuba. În 1968 si-a început studiile la Moscova, unde s-a înscris la cursurile Universitãtii "Patrice Lumumba", studii pe care însã nu a mai apucat sã le termine.

La începutul anilor '70 a fost retinut si anchetat de autoritãtile sovietice pentru participarea sa la un atac încheiat prin devastarea Ambasadei Libanului din Moscova si ceva mai târziu a fost expulzat din URSS. Dupã o scurtã perioadã de timp petrecutã în Berlinul de Est s-a stabilit în Liban, la Beirut. În 1972 a plecat si de aici si s-a mutat la Londra, unde s-a înscris la cursurile London School of Econo­mics (Scoala de Economie Politicã).

Încã de pe atunci avea o prezentã fizicã impresionantã: solid, înalt de peste 1,90 m, cu înfãtisare specific latino-americanã, subliniatã de tenul mãsliniu, fata rotundã si pãrul negru ca pana corbului. Alãturi de limba spaniolã vorbeste curent francezã, englezã, germanã, italianã, rusã si arabã.

Putinele fotografii din timpul tineretii sale îl prezintã purtând ochelari fumurii. În timp ce majoritatea lumii îl considera "un asasin plãtit" ori "o fiarã dispusã oricând sã ucidã cu sânge rece", simpatizantii care îi împãrtãsesc idealurile îl cred si acum "un revolutionar total", "o legendã vie" sau "un geniu al actiunilor directe". Citate în mãrturiile unor oameni care l-au cunoscut îndeaproape, câteva afirmatii ale "Sacalului" confirmã însã primele opinii. Se relateazã cã el era mândru de recunoasterea sa ca gangster profesionist si ucigas feroce. Într-una dintre confesiunile sale s-ar fi lãudat cã: "Mi-am ucis victimele, în mod normal, prin trei împuscãturi". În alte ocazii, el s-ar fi autocompãtimit în mod cinic: "Nu-mi este usor sã împusc pe cineva chiar între ochi tocmai când mã priveste si în special când, în mai putin de 10 secunde, trebuie sã omor patru oameni".

VA URMA ...

... CONTINUES.

The Day Before Disclosure is a film documenting the growing awareness and the build up to what can potentially be the single, most important event in human history – the day the UFO and ET presence becomes a world wide accepted reality. This is the story of the witnesses that was laughed at, the researchers and reporters that wasn’t believed and the governmental and military personnel that were sworn to silence.

A story that alters the foundation of everything you thought you knew, and takes you along for a ride all the way from the darkest abyss of living nightmares, through to the brightest hope for the future of humanity.

TO BE CONTINUED ...

Bun gasit in gura presei. Am fost astazi la primarie ca sa incep demersurile legale pentru a face un miting de protest in fata Consiliului National al Audiovizualului, pe care il acuz - ca sint un cetatean al Romaniei - de faptul ca vrea sa-mi limiteze dreptul la libera exprimare.

Si pentru ca au murit oameni acum douazeci de ani ca sa vorbim liber, nu inteleg de ce trebuie sa ma cenzureze, de ce trebuie sa ma stopeze, de ce trebuie sa ma ingradeasca prin nenumarate amenzi stupide, care nu au nici un fel de legatura cu legea pe care cica ei o supravegheaza?

... ceea ce fac ei este politie politica. Daca as vorbi despre ... n-ar avea nimeni nici o problema: nici doamna Narcisa Iorga care a lucrat pentru PDL si pentru Traian Basescu si se vede treaba ca lucreaza in continuare in cadrul Consiliului National al Audiovizualului, nici domnul Gelu Trandafir, nici domnul ala Onisei, nici domnul ala care cinta la pian dar vad ca nu prea mai cinta ca acum se uita prea mult la televizor, cum il cheama? ... Dan Grigore ..., au o problema: ce se intimpla la Antena 3? exista niste cetateni care nu il preaslavesc pe presedintele Basescu?

... pot si eu sa nu ma inscriu in corul adoratiilor penibile de la B1 si de la TVR1, si de la Evenimentul Zilei si de la Romania Libera si de la Hot News?

... ca imi dau amenda saptaminal: 200 de milioane, 100 de milioane ... ce e asta? taxa de protectie? ma vamuieste? ...

Daca exista oameni in Romania care simt ca mine, care isi dau seama de pericolul din ce in ce mai real si din ce in ce mai concret sa ne reintoarcem la situatia de dinainte de 1989, fara nici un fel de exagerare, situatie in care ne puteam uita la televiziunea romana doua ore pe zi ... pentru ca incet-incet, cu amenzi, cu incercarea de neprelungire a licentei pentru Realitatea TV de exemplu, ... unele posturi vor fi interzise, altele vor fi puse pe butuci prin nenumarate amenzi ... care se constituie presiuni prin repetarea lor obsesiva si prin dimensionarea uriasa a sumelor percepute de CNA ... se transforma in pirghii de presiune puternice.