Despre nenorocirile produse de fumat poate ca n-ar trebui sa mai vorbim, pentru ca mai toata lumea stie ce efecte dezastruoase produce fumul tigarilor, atat pentru cel inrobit de acest vicu, cat si pentru nefumatorii din jurul sau. Intoxicatia acuta cu nicotina – tabagismul – provine din inhalarea acestei substante nocive, dar si a oxidului de carbon, a gudroanelor, principalele componente ale tutunului ars. Efectele nefaste se rasfrang in tot organismul, dupa cum vom arata mai jos.

Cu toate acestea, industria tigarilor atinge cote de afaceri fabuloase, comparabile cu ale celorlalte doua mari categorii de droguri: alcoolul si stupefiantele. Desi, de multa vreme, metode si preparate care sa ajute la renuntarea la fumat exista.Un organism ruinat La noi, numai in Bucuresti, circa 35% din populatie este reprezentata de fumatorii activi, 10% sunt fumatori pasivi, 8,5% fumatori ocazionali si doar restul, nefumatori; mai putin de jumatate.

Dincolo de motivatie (placere, lipsa de maturitate, necazuri etc.), trebuie vazuta realitatea dura careia i se expun fumatorii, de bunavoie. Afectarea creierului se manifesta prin cefalee, amnezie, tremuraturi; a plamanilor, prin laringite, emfizem, bronsite, cancer pulmonar (in peste 50% din cazuri!); a aparatului digestiv, prin dispepsii, diaree sau constipatii, gastrita, ulcere; a vazului, prin ambliopie tabagica (ingustarea si tulburarea campului vizual) si degenerescenta maculara senila, cu evolutie spre orbire; a sistemului cardio-vascular, prin angine, aritmii, arterioscleroza, hipertensiune arteriala, accidente vasculare, infarct miocardic (de 2-3 ori mai frecvent la fumatori); a sistemului-osos, prin marirea vitezei de diminuare a calciului din oase (osteoporoza).

Mai putem adauga afectiunile gurii, care pot merge pana la cancere, ale pielii, ca si ale organelor genitale si sexualitatii. Cat despre femeia insarcinata care fumeaza, ea nu se condamna doar pe sine, ci si pe fatul care poate vedea lumina zilei impovarat pe viata cu grave probleme de sanatate.

Actiuni pe plan social

Daca am aborda un ton cu o oarecare nuanta de cinism, am putea spune ca individul care vrea sa se sinucida lent, fumand, nu poate fi oprit de nimeni s-o faca. Marea drama este insa ca el trage dupa sine si persoane deloc atrase de acest viciu. Copiii sunt primii afectati de fumatul pasiv, iar urmarile pot ajunge la gravitate extrema. Practic, ele sunt aceleasi cu cele la care se expun fumatorii activi, chiar daca in proportie mai mica. Datele pe care le detinem sunt cutremuratoare, insa spatiul nu ne permite sa le prezentam aici.

Mai utile ar fi insa recomandarile pentru a lupta impotriva fumatului. Din partea societatii, pot veni initiative si actiuni indreptate catre informarea mai detaliata a populatiei in legatura cu efectele fumatului, pana la presiuni asupra factorilor de decizie, pentru a adopta legi in vederea diminuarii numarului de fumatori si a interzicerii fumatului, in orice spatiu unde exista si nefumatori. Pe plan international, OMS a stabilit ca 31 mai sa fie Ziua Mondiala impotriva Fumatului. Pretutindeni, exista ONG-uri care actioneaza in acest sens; Uniunea Europeana a Nefumatorilor pare a fi cea mai activa pe continentul nostru, dar din pacate, desi avem si in Romania asemenea organisme, activitatea lor nu e mai deloc vizibila.

Metode si preparate ajutatoare

Terapeutii recomanda diverse metode blande pentru renuntarea la fumat. Prima este renuntarea brusca la acest viciu, care vine de regula pe fondul unor evenimente importante: imbolnavire grava, casatorie, nasterea unui copil, o revelatie brusca, saracirea etc. Presopunctura si acupunctura ajuta destul de mult, dar aici e nevoie de ajutorul specialistilor in domeniu; oricum, procedurile nu sunt dureroase. Fitoterapia contribuie din plin la lupta impotriva fumatului. Oarecum paradoxal, se recomanda confectionarea de... tigari, din anumite plante medicinale, care vor taia insa dorinta de fumat. Iata cateva asemenea combinatii (plantele vor fi bine uscate).

- Cretisor sau vindecea (Betonica officinalis L.), in amestec cu podbal si cu izma.
 - Izma (Mentha piperita L.), in amestec cu vinarita si podbal, in proportii egale. Se folosesc doar frunze, amestecul  se lasa o noapte in apa indulcita cu miere, apoi se usuca bine, se toaca marunt si se fac tigari.
 - Amestec in cantitati egale, din arnica, izma, coada-calului, cretisor, usturoi, lemn cainesc, pedicuta, podbal, soc, vinarita.
 Si sucurile sau infuziile de plante ajuta la eliminarea tigarilor.
 - Cresonul este antidot al nicotinei. Trebuie folosit proaspat, sub forma de suc, 60-150 ml pe zi, in apa sau in supa rece.

- Podbalul combate tusea tabagica. Sucul se obtine prin presarea frunzelor si se consuma zilnic cate 2-3 lingurite, intr-o ceasca de supa sau de lapte fierbinte.
 - Pedicuta se infuzeaza 10-15 minute, cu 5 grame din partile aeriene ale plantei, la 150 ml de apa. Se bea dimineata, la o ora dupa micul dejun, pana la abandonarea fumatului.

Radacina de obligeana, uscata si taiata marunt, se mesteca lent, apoi se scuipa, nu se inghite. Gustul acesteia diminueaza pana la anulare dorinta de a fuma.
 Exista si alte metode blande de renuntare la tigari, pe care le vom aborda cu alta ocazie. Trebuie totusi sa amintim de fiecare data ca primul element ce contribuie la reusita este vointa ferma a persoanei in cauza.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Daca zaharurile au rolul lor bine determinat in mentinerea echilibrului organismului nostru, excesul de zahar are, dimpotriva, efecte nedorite. Consumul de zahar in cantitate mare activeaza formarea tesutului adipos, in detrimentul tesutului muscular, potrivit cercetatorilor italieni din Ferrara si Sadova. De altfel, zaharul era deja cunoscut ca stimulent al acumularii de grasimi in celulele tesutului adipos (adipocite).

Dar, cand in laborator s-a marit concentratia de glucoza in mediul de cultura celulara, adipocitele au aparut nu numai din celule suse ale tesutului adipos, ci si din cele ale tesutului muscular. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca, daca toate aceste observatii se confirma, abuzul de zahar devine alarmant, in primul rand pentru copii, deoarece el influenteaza negativ formarea tesuturilor.

Intr-adevar, in primii ani ai copilariei, in corpul omului se formeaza capitalul de adipocite. Daca zaharul in exces actioneaza asupra formarii acestora, potentialul celulelor musculare poate fi deturnat de la rolul sau de ardere a energiei, favorizand in schimb adipocitele, care stocheaza energie sub forma de grasimi. O asemenea influenta se poate face simtita chiar in stadiul intrauterin, daca viitoarea mama e diabetica sau mare consumatoare de dulciuri, fapt ce explica si transmiterea obezitatii de la o generatie la alta.

Pe baza observatiilor amintite, se sugereaza ca diabetul de tip II apare mai repede, daca organismul a pierdut o mare parte din tesuturile capabile sa elimine glucoza. Un adevarat cerc vicios, care nu poate fi „spart” decat cu participarea directa si nemijlocita a bolnavului si, pe de alta parte, care poate fi combatut de catre parinti, in beneficiul – pentru toata viata – al copiilor lor.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Revista Magazin

Pana nu demult, teza otravirii imparatului a fost larg acceptata. O teza sustinuta de concentratia mare de arsenic din parul sau. Pentru a o valida, sustinatorii ei au incercat sa gaseasca un vinovat (Montholon?!) si un mobil (bani, glorie, gelozie?). Cercetari recente configureaza insa un alt punct de vedere. La putina vreme dupa ce si-a dat sufletul, in data de 5 mai 1821, in urma unei perioade de 5 ani si 7 luni de exil in insula Sfanta Elena, s-au emis mai multe ipoteze legate de cauzele mortii imparatului.

S-a considerat ca ar fi putut muri in urma unui cancer la stomac sau a unui abces al ficatului sau ca ar fi fost ucis din ordinul englezilor sau al contelui Artois, viitorul Charles X. Sau, asasinat de un sot gelos. Aproape fiecare ipoteza e insotita de arsenic. Primul care a pus acest diagnostic a fost dr. Antommarchi (medicul personal al imparatului) si colaboratorii sai englezi, autorii autopsiei in urma careia au fost constatate leziuni canceroase la stomac. Prin anii ’60, un stomatolog suedez a tras concluzia ca Napoleon n-ar fi murit de moarte naturala si ca a fost asasinat. Acesta a analizat cateva fire de par si a depistat urme de arsenic.

Concluzia sa a facut cariera. Istoricii s-au intrecut in schitarea unor intrigi care ar fi culminat cu otravirea. Toti s-au indreptat spre Charles de Montholon, unul din companionii imparatului cu grad de general. Motivul? Gelozia. O alta versiune: Montholon ar fi incercat sa-l imbolveasca pentru a putea fi repatriat. Dar, fatalitate, dozele de medicamente administrate pe baza de arsenic i-ar fi grabit moartea. Noile analize ale unor esantioane din parul imparatului dinainte si dupa sosirea in insula (din medalioane) si dupa moartea sa, au spulberat aceste supozitii.

Se pare ca ne-am pierdut statutul de creatura superioara unica. Primatologii au spulberat ultima frontiera dintre om si maimutele mari, demonstrand fara dubiu ca empatia, constiinta de sine, cooperarea exista si la aceste fiinte. Din pacate, urangutanul, bonobo, cimpanzeul si gorila sunt specii amenintate cu disparitia. Pana prin anii 80, din cauza vanatorii si a capturarii lor, iar astazi din cauza restrangerii drastice a mediului de viata, prin despaduririle masive si irationale.

Unelte, violenta, sex

Cercetatorul Frans de Waal arata ca psihologia umana reprezinta o prelungire a celei animale, trecand prin exemplul cimpanzeului si al bonobo. El respinge ideea superioritatii omului, care s-a ridicat deasupra naturii. Dimpotriva, fiecare dintre actiunile noastre isi gaseste fundamentul in lumea animala si pentru aceasta aduce numeroase exemple extrase din observatiile sale asupra primatelor. Concluzia – omul este doar o maimuta goala, adica fara blana! Schimbarea a inceput insa in 1964, cand primatologul Jane Goodall a observat cimpanzei care isi confectionau si apoi foloseau diverse unelte.

Ulterior, ea a fost martorul unor razboaie intercomunitare la cimpanzeii salbatici, violenta naturala selectionata prin evolutie, ca si la om. De altfel, noi avem in comun cu aceasta specie 98,6 din patrimoniul genetic. Dupa anii ’80,  a intrat in centrul atentiei bonobo, mai apropiat genetic de Homo sapiens. Pacifist, acesta rezolva conflictele cu blandete, recurgand la „argumentul” sexului.

Altruism si refuzul nedreptatii

Empatia se refera la intelegerea emotiilor altui individ si la faptul de a fi afectat de acestea. Ea are insa trei nivele. Primul e un fel de „contaminare emotionala” si exista la toate mamiferele. Intelegerea trairilor unui congener apare doar la elefanti, delfini si maimute mari. Cat despre nivelul al treilea, intelegerea emotiilor, dar si a intentiilor celuilalt, nu-i caracterizeaza decat pe oameni si pe maimutele mari. In plus, un interes aparte pentru alte specii se manifesta in mod explicit, iar drept exemplu avem un bonobo care, gasind o pasare ce se lovise de un geam, a ridicat-o cu grija, apoi i-a dat drumul sa zboare din varful unui arbore, dupa ce i-a desfacut aripile, ca s-o ajute la zbor.

Empatia este asadar un continuum, pe care se grefeaza emotiile. Maimutele capucin sunt foarte sensibile la inechitati. Pe parcursul unor studii in domeniu, mai multi capucini primeau cate un castravete pentru efectuarea aceleiasi sarcini. S-a observat ca, daca in contextul respectiv unul dintre subiecti primea strugure (mult mai atractiv), partenerul confruntat cu o asemenea nedreptate refuza sa continue exercitiul. Aceeasi atitudine s-a observat si la cimpanzei.

Cine decide regulile jocului?

Un element esential in evolutia speciilor il constituie capacitatea de comunicare. Privitor la primate, cunostintele sunt inca destul de reduse, deoarece limbajul sonor este „imbogatit” cu componente vizuale (gesturi si mimica faciala), capital la care cimpanzeii exceleaza. Mai mult, acestia recurg si la un gen de consens comportamental implicit. De pilda, atunci cand patruleaza la limita (frontiera) teritoriului lor, cimpanzeii o fac intr-o liniste deplina, pentru a putea surprinde eventualii intrusi.

Totul pare stabilit de comun acord, in prealabil, dar cine a decis aceasta si cum le-a fost comunicata ideea si celorlalti membri ai comunitatii? Extrovertire, cordialitate, constienta, stabilitate emotionala si deschidere spirituala. Iata cele cinci mari trasaturi de personalitate distinse de psihologia umana, care insa apar si la primate. Ceea ce demonstreaza inca odata ca distanta dintre noi si aceste fiinte este infima; sau, poate, ca omul este si el un fel de maimuta, ca oricare alta.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Produs alimentar extrem de raspandit si consumat pe intreaga planeta, pastele fainoase au fost si sunt, pe de o parte, mult laudate pentru calitatile lor nutritive, dar si, pe de alta parte, privite cu suspiciune, din cauza unor posibile efecte nedorite ale consumului excesiv. Ca sa impace cumva pe toata lumea, nutritionistii fac recomandarea cea mai simpla si mai de bun-simt: deoarece au un index glicemic ridicat, e bine sa consumam pastele cu moderatie. Sa vedem insa care ar fi calitatile si „defectele” acestui gustos aliment.

Intre diabet si cancer

Am inceput cu vestea rea. Intr-adevar, cercetarile realizate in legatura cu consumul de paste fainoase au indicat atat o favorizare a diabetului, cat si cresterea riscului de cancer. Glucidele foarte rafinate, cum sunt si pastele au o incarcatura glicemica (IG) ridicata, care provoaca o secretie de insulina deosebit de importanta. In cadrul unor studii realizate in perioade diferite la Harvard, s-au putut identifica argumente pentru faptul ca, la femei, cu cat alimentatia este mai saraca in fibre si mai bogata in produse cu o incarcatura glicemica ridicata, cu atat creste riscul dezvoltarii unui diabet de tip 2.

Privitor la alte efecte nedorite, cercetatori italieni au comparat obiceiurile alimentare ale unor pacienti internati pentru cancer renal, cu cele ale altor bolnavi, cu diverse diagnostice. Verdictul: consumul de orez si de paste fainoase este asociat cu o crestere de 30% a riscului de cancer. Interesant, dar si alarmant, este amanuntul ca riscul cel mai mare – 94%! – apare in cazul marilor consumatori de paine preparata din faina rafinata. Din cauza incarcaturii glicemice ridicate, pastele pot de asemenea sa favorizeze cancerul de san si cancerul tiroidei.

Fara grija pentru silueta

Desi o prejudecata larg raspandita sugereaza ca un consum ridicat de paste duce sigur la ingrasare, nutritionistii sustin contrariul. O portie normala de paste, adica 200 de grame, reprezinta o incarcatura glicemica de 23, valoare ridicata. (Incarcatura glicemica se refera la capacitatea alimentului de a creste cantitatea de zahar din sange. O incarcatra glicemica mai mare de 19 este considerata ridicata, iar sub 10, scazuta.) Un regim alimentar cu o asemenea IG poate conduce la supraponderalitate, si poate chiar sa impiedice slabitul.

Cercetatorii australieni au analizat rezultatele mai multor teste clinice, comparand efectele asupra pierderii de greutate in cadrul regimurilor bazate pe IG ridicata (paste, paine alba, orez alb, piure de cartofi, produse pe baza de cereale rafinate) cu cele bazate pe IG scazuta (cereale integrale, leguminoase etc.). Concluzia: regimurile cu IG scazuta determina pierderea mai multor kilograme la persoanele supraponderale, decat regimurile cu IG ridicata. Chiar daca mancam fara restrictii, fara controlul caloriilor, regimurile cu IG scazuta fac la fel de bine ca si cele restrictive cu putine grasimi. Totodata, ele amelioreaza nivelul colesterolului „rau” din sange.

Cum sa le consumam

Un factor major care determina indicele glicemic al cerealelor este starea structurala a amidonului continut: gelatinizat sau nu. Or, acesta se gelatinizeaza cand este fiert in apa si in aceasta stare sucurile digestive il transforma foarte usor in glucoza. De aceea, se recomanda ca pastele sa fie preparate „al dente” (fierte in apa clocotita suficient de mult ca sa se inmoaie, dar nu sa se farame), decat sa se fiarba foarte mult. In acelasi timp, de preferat ar fi sa se consume paste integrale, care au un continut de fibre mai ridicat (antidiabet), ca si de vitamine (B1, B2, B5, B3, K, E) si de minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, zinc, mangan).

Aceste paste au si cea mai sanatoasa incarcatura glicemica. Intr-adevar, fibrele formeaza un gel care incetineste eliminarea gastrica si deci absorbtia de glucoza. De aceea, spaghetele „normale” au o IG de 37, in timp ce spaghetele integrale au IG 23. Pentru imbunatatirea calitatilor pastelor, nutritionistii pregatesc in prezent formule optime in vederea „imbogatirii” acestui produs cu leguminoase, cum sunt lintea si fasolea, cu toate varietatile lor.

Spaghete sau orez?

Intre cele doua alimente exista similitudini, dar si unele deosebiri transante in ce priveste compozitia, asa ca va prezentam mai jos, in paralel, continutul in principalele elemente din spaghete (S) si orez (O). Valoarea este exprimata pentru o portie de 200 grame.
– Energie (kcal) : 200 (s) – 200 (O)
– Proteine (g) : 9,5 (S) – 4,76 (O)
– Lipide (g) : 1,34 (S) – 0,42 (O)
– Glucide (g) : 53,3 (S) – 57,18 (O)
– Index glicemic : 44 (S) – 64 (O)
– Vitamina B9 (g) : 14 (S) – 4 (O)
– Vitamina B3 (mg) : 0,8 (S) – 0,8 (O)
– Vitamina B5 (mg) : 0,22 (S) – 0,82 (O)
– Vitamina B2 (mg) : 0,04 (S) – 0,03 (O)
– Vitamina B1 (mg) : 0,04 (S) – 0,03 (O)
– Vitamina B6 (mg) : 0,07 (S) – 0,1 (O)
– Calciu (mg) : 14 (S) – 6 (O)
– Fier (mg) : 1 (S) – 0,4 (O)
– Magneziu (mg) : 36 (S) – 26 (O)
– Fosfor (mg) : 108 (S) – 74 (O)
– Seleniu (mg) : 42,6 (S) – 15 (O)
– Incarcatura glicemica (mg) : 23 (S) – 36 (O)

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Ficatul – caci despre el este vorba – se afla asezat în etajul abdominal superior, unde ocupa spatiul din dreapta, numit loja hepatica. Ficatul este cea mai mare si cea mai grea glanda din corp, avand o greutate variabila între 1400-1700 g, circa 1/40 din greutatea corpului, si are un continut foarte bogat în sange. Desi are o consistenta dura, este foarte fragil, fapt care se datoreste unei bogate vascularizatii.

Forma ficatului a fost comparata cu segmentul superior al unui ovoid, fiind împartit în doi lobi: lobul drept, cel mai mare, si lobul stang, mai mic.
 Prin studii experimentale, s-a constatat ca ficatul are cea mai mare putere de regenerare dintre toate organele corpului uman. De fapt, el este si organul cu regenerarea cea mai rapida dintre toate organele corpului uman. Prin activitatea sa, ficatul este considerat de majoritatea specialistilor ca un adevarat laborator central, cu importanta primordiala în mentinerea constantelor biologice din sange.

Cateva dintre functiile sale:

 - participa la sinteza si la degradarea proteinelor, la sinteza de aminoacizi, esentiali, indispensabili vietii;
 - participa la metabolizarea glucidelor si a grasimilor, astfel ca, printr-o serie de procese chimice, genereaza energia necesara functionarii tuturor organelor;
 - ficatul este organul care produce bila, cu participare importanta la procese de digestie, deci de prelucrare a alimentelor, bila fiind depozitata în vezica biliara.
 Un rol important al ficatului îl constituie sinteza formatiunilor factorilor de coagulare, deci sinteza de fribinogen si de protrombina. De asemenea, ficatul este organul de depozitare a vitaminei K.

Alte procese la care participa ficatul ar fi atat metabolizarea alcoolului, a hormonilor, cat si functia antitoxica, ficatul detoxificand substantele cu continut de toxine.
 Din cele relatate mai sus ne dam bine seama de marea importanta a acestui organ si întelegem de ce, cand capacitatea acestuia este depasita, începe o suferinta a tuturor organelor.

Principalele cauze care pot afecta functiile ficatului sunt:
 - cauze infectioase – hepatita epidemica detine rolul principal; este produsa prin inocularea pe cale orala sau injectabila a virusului hepatic;
 - hepatite toxice – aceste forme de îmbolnaviri apar în cazul manipularii sau expunerii în medii cu substante toxice, cum sunt: substante organo-fosforice, benzen, coloranti sintetici, ori prin consumul unor cantitati crescute de alcool si de medicamente.
 In urma testarii functiei hepatice, principalele dereglari se evidentiaza prin cresterea enzimelor hepatice, de exemplu transaminazele, scaderea proteinelor din sange, tulburari în procesul de coagulare, respectiv prin aparitia de mici hemoragii etc.

Ce trebuie sa cunoasca bolnavii cu afectiuni ale ficatului:

 - s-a constatat ca, de cele mai multe ori, evolutia nefavorabila a bolilor de ficat se explica prin nerespectarea normelor igieno-dietetice. In acest context, trebuie respectat atat regimul de odihna, cat si cel alimentar.
 Cateva dintre alimentele interzise: bauturile alcoolice, cafeaua, carnea grasa de porc, de oaie, mezelurile, afumaturile, condimentele, mustarul, piperul, fasolea.

 Alimente permise: sucurile de fructe, ceaiurile, produsele lactate, carnea slaba de vaca si pasare, peste slab (stiuca, salau), branzeturile sub orice forma, exceptandu-le pe cele afumate. Dintre condimente se recomanda cimbrul si telina.Pentru bolnavii cu afectiuni ale ficatului sunt indicate curele de fructe ca: struguri, pepeni, mere, lamai, portocale. Cu actiune protectoare pentru celula hepatica si cu rezultate bune se recomanda mierea de albine. Se recomanda, de asemenea, infuziile de sunatoare, de coada-soricelului si de cimbru (Herba sepylli).

Alte recomandari: mesele trebuie sa fie mai mici si mai dese, trebuie evitate eforturile fizice, starile de stres, tensiunile nervoase; de asemenea, trebuie respectate orele de somn.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Jocurile erotice nu sunt apanajul exclusiv al omului. Si animalele dau dovada de fantezie. Stiu sa seduca si sa initieze rituri amoroase, uneori complexe. Cercetatorii s-au intrebat mereu daca animalele au sentimente precum cele umane. Daca se indragostesc... Raspunsul ramane insa drapat de mister. Va prezentam cateva esantioane din „cuibul de nebunii” al necuvantatoarelor.

„Mincinosii” au prioritate!

 Competitia dintre masculi presupune prezenta fizica sau indrazneala. In unele cazuri criteriile sunt insa diferite. Maimutele femele kahau din Borneo nu apreciaza masivitatea corporala ci dimensiunea nasului masculului, un veritabil semnal sexual. Cu cat acesta e mai mare, cu atat atractia e mai puternica.

Ispita haremului

 In lumea zebrelor regulile sunt foarte clare. Femelele se aduna in harem in jurul unui mascul dominator dar foarte dragastos. Ca sa devina stapanul haremului, masculul trebuie sa treaca prin incercari, adesea sangeroase, cu adversarii sai, dar merita pentru ca haremul ii asigura ratia mult ravnita de endorfine...

Dragoste si... reciclare

 Papagalii sunt atrasi, se pare, de bogatia de culori a penelor pe care si le expun cu ostentatie. In cazul „pasarii paradisului”, masculul incearca sa profite de cea mai buna lumina care sa-i puna in evidenta bogatia de culori a penelor, o garantie a seductiei. In timpul zbenguielilor, o parte din pene cad pe sol, la poalele copacilor: o adevarata mana cereasca pentru „pasarile-gradinar”. Masculii le strang cu grija pentru a decora cuiburile din ramurici. Femelele sunt extrem de „sensibile” fata de aceste detalii, nu din punct de vedere estetic insa, ci pasional.

Dragoste la inaltime

Urangutanii zburdalnici sunt mari amatori de sarutari si mangaieri, un preludiu al acuplarii. Locurile predilecte in care au loc manifestarile erotice nu sunt la sol, asa cum ar fi normal, ci la zeci de metri deasupra solului, partenerii fiind suspendati de liane.

Fragilitate, emotie si... paradox

 Gatul girafelor e un fel de calcai al lui Ahile. E foarte fragil. Cand un partener isi lasa capul pe gatul femelei, ei bine, asta e un semn de afectiune si de incredere pe care il accepta cu emotie. In momentul in care se produce insa acuplarea, gatul femelelor devine rigid, sugerandu-i partenerului faptul ca nu e dornica de acest gest de tandrete. Un paradox ca multe altele...

Autor: DORIN MARAN - magazin.ro

Evolutia umanitatii a cunoscut salturi remarcabile, datorate scanteii de geniu a unor savanti ce au reusit sa realizeze in cursul unei vieti lucruri imposibile vreme de mii de ani, precum Arhimede, da Vinci, ori Edison. Despre Nikola Tesla s-a vorbit mai putin, intrucat insusi firea bizara a acestui savant l-a facut putin popular in epoca. Considerat prin excelenta tipul geniului neinteles de contemporanii sai, Tesla isi releva astazi, la mai bine de jumatate de secol de la moarte, intreaga masura a capacitatii sale creatoare. Ceea ce nimeni nu a putut descifra insa este cat de departe ar fi ajuns acest „geniu nebun” cu cercetarile sale, daca destinul i-ar fi permis...

Minunile din viata sa

Nascut in noaptea de 9 spre 10 iulie 1856, la Lika, o regiune muntoasa din Balcani, Nikola Tesla a fost, la origine, sarb. Tatal sau, Milutin, urmase un an scoala militara, apoi se transferase la seminarul teologic din Viena, fiind hirotonit preot in 1845. Inca din anii de gimnaziu, Nikola s-a facut remarcat ca un „copil minune”, abilitatea lui de a face in minte calcule integrale lasandu-i pe profesori cu gurile cascate. Tot din aceasta perioada dateaza si primul episod straniu din viata sa: in momentul cand a vazut, intr-o litografie din cartea de geografie cascada Niagara, micului Nikola i-a aparut brusc in minte imaginea unei uriase roti de otel invartita de apele vijelioase.

Ajuns acasa, i-a dezvaluit viziunea tatalui sau si i-a spus ca intr-o zi va ajunge in America si va captura energia cascadei in acest fel. Parintele l-a privit ingaduitor, convins ca sunt doar fantezii copilaresti, si ca, la maturitate, Nikola ii va da ascultare si se va face preot. Dar copilul nu avea nici cea mai mica inclinatie spre cele sfinte si totusi, nu indraznea sa incalce porunca tatalui sau. Intervine al doilea episod bizar: Nikola se imbolnaveste de holera si, aproape muribund, isi pune tatal sa promita ca, daca va scapa cu viata, ii va permite sa devina inginer, cum isi dorea. Preotul inalta rugaciuni pentru salvarea fiului si Nikola se vindeca iar parintii il lasa sa se inscrie la Scoala Politehnica din Graz, pentru a studia ingineria.

„Nu cunosc decat doi oameni geniali pe lume: Edison si Tesla”

Dupa absolvirea acestei institutii, este angajat la o companie din Budapesta, unde face primele schite ale motorului cu inductie, o descoperire tehnologica menita sa schimbe lumea. Imediat, este angajat de o alta companie de electricitate, de asta data din Franta, la Strasbourg, unde construieste o centrala electrica revolutionara, atragand atentia lui Charles Batchelor, asistent al marelui inventator american Thomas Alva Edison. In 1884, Batchelor ii ofera o scrisoare de recomandare catre Edison, personal.

Din nou, intervine un episod ciudat: in gara Le Havre, niste gainari ii fura distratului Tesla haina, cu tot cu bani si cu biletul de transatlantic. Amenintat sa rateze calatoria, tanarul il implora pe capitanul vasului sa-l primeasca la bord si acesta, impresionat, accepta in cele din urma. La 28 de ani, Nikola Tesla debarca la New York avand in buzunare patru centi, un carnetel cu calcule matematice, schita unui aparat de zbor si scrisoarea de recomandare, in care Batchelor scrisese: „Dragul meu Edison, nu cunosc decat doi oameni geniali pe lume. Unul esti tu, celalalt este pustiul din fata ta”... 

Intuind si el, instantaneu, in tinerelul cu mustata si ochi ageri ce sta stingher in fata sa, un rival periculos, Edison il primeste cu raceala dar accepta totusi sa-l angajeze, ca inginer electrician. Ca americanul avusese dreptate sa se teama de geniul tanarului emigrant se va vedea peste doar cateva saptamani, cand generatorul Edison cu care era inzestrat transatlanticul Oregon se defecteaza, amenint and ca voiajul peste Atlantic sa fie amanat. Toti spun ca reparatia nu se poate efectua in mai putin de o saptamana.

Or, intarzierea ar fi produs armatorilor pagube de sute de mii de dolari. Tesla cere sa fie trimis pe vas, spre a repara scurt-circuitul iar Edison, strans cu usa, ii promite o prima de 50.000 de dolari daca vaporul va pleca la timp; dupa ce descopera cauza, in distrugerea unor spire din bobina generatorului, Tesla rebobineaza dispozitivul, muncind ca un Sisif, o zi si o noapte, fara odihna. De altfel, ritmul sau de lucru ii sperie pe colegi: ii erau suficiente trei ore de somn pe noapte si a pastrat acest ritm infernal, fara sa simta oboseala, pana la batranete. Un adevarat extraterestru... Dar poate tocmai fiindca era atat de „nepamantean”, Tesla era si usor de pacalit. Cand isi cere rasplata, Edison il ironizeaza: a fost o gluma. „Cand ai sa devii cu adevarat un american, ai sa poti pricepe o gluma americana”.

Curent alternativ versus curent continuu

Socat si dezgustat, tanarul isi scrie demisia si se angajeaza la o compania de constructii, unde, timp de cateva saptamani, va sapa santuri pentru canalizarea orasului New York. Dar nu va ramane mult la munca de joc, caci un grup de investitori, intuind geniul sau, il sponsorizeaza, incurajandu-l sa-si deschida propria firma - Tesla Electric Light Company. Tanarul inventeaza imediat un bec superior, ca eficienta si design, celor realizate pana atunci de Edison si compania – al carui presedinte era doar cu numele – se umple de bani. Desigur, Tesla nu se alege decat cu faima...

Dar norocul lui e pe cale sa se schimbe. A.K. Brown, directorul importantei companii de electricitate Western Union ii incredinteaza o suma considerabila, pentru ca Tesla sa-si poata puna in practica ideea construirii unui motor cu curent alternativ. Un industrias din Pittsburgh, George Westinghouse, intuind importanta descoperirii pentru transmiterea informatiilor la distanta, vine in laboratorul lui Tesla si cumpara patentul, pentru suma de 60.000 de dolari. Savantul investeste toti banii in dotarea laboratorului, fiind apoi imprumutat de prieteni pentru a nu muri de foame...

Geniu pustiu

Triumful lui Tesla va veni la 1 mai 1893, cand la inaugurarea Expozitiei Columb (se implineau patru sute de ani de la descoperirea Americii), presedintele Grover Cleveland apasa pe un buton, aprinzand astfel o suta de mii de lampi incandescente, create de savantul din Balcani! Pe 16 noiembrie 1896, un nou triumf: prima hidrocentrala din lume, folosind, asa cum visase Tesla in copilarie, forta apelor vijelioase ale Niagarei, este pusa in functiune. America era la picioarele „geniului extraterestru”.

Urmeaza apoi unul dintre cele mai misterioase episoade din viata lui Nikola Tesla: experimentul Colorado. Inventatorul realizeaza un fulger artificial, lung de peste 40 de metri, tunetul produs de el auzindu-se la 50 km departare! Tesla va continua seria acestor experimente neobisnuite. Descoperind frecventa de rezonanta a pamantului, el reuseste sa provoace un seism artificial, plasand in sol un oscilator care rezona cu aceeasi frecventa cu a planetei. In primii ani ai secolului XX, Tesla prezice ca vremea va putea fi controlata cu ajutorul energiei electrice si propune implementarea unui sistem global de comunicatii fara fir, cu multe decenii inainte de aparitia Internetului... Dar ideile sale erau prea avansate si multi il considera nebun.

Cu cativa ani inainte ca englezii sa puna in functiune radarul, Tesla ii descrie principiile, dar isi abandoneaza cercetarile in aceasta privinta, convins ca descoperise o noua sursa de energie, o „raza mortala” care concentra fascicule de particule prin aer si genera o asemenea energie incat putea dobora „o flotila de 10.000 de avioane inamice la o distanta de 250 mile”! O asemenea arma ar fi descurajat, credea Tesla, dorinta oricarui stat de a comite agresiuni asupra altuia. Cei mai interesati de proiect se arata nu americanii, nici britanicii, ci... sovieticii, care chiar ii inainteaza un cec de 25.000 de dolari pentru a pune la punct un prototip.

Dar Tesla nu va mai putea sa-si puna in practica ideile, intrucat pe 7 ianuarie 1943 trupul lui neinsufletit este gasit intr-o camera a hotelului New Yorker. Imediat, FBI confisca toate documentele ce-i apartineau. Disparitia lui brusca a starnit controverse. A murit Tesla din cauze naturale (sa nu uitam ca avea 87 de ani, dar avea totusi o sanatate perfecta!) sau a fost eliminat chiar de catre serviciile secrete americane, de teama ca nu cumva cunostintele sale sa incapa pe mainile spionilor Axei sau ale rusilor? Un mister ce se adauga celorlalte numeroase mistere din enigmatica viata a acestui „stapan al fulgerelor”...

Autor: GABRIEL TUDOR - Revista Magazin

Se poate recrea viata, fabricand efectiv o fiinta din organe prelevate de la cadavre? Pare imposibil, si totusi oamenii de stiinta se apropie, pas cu pas, de aceasta (deocamdata) utopie. In 1818, cand si-a publicat romanul, devenit celebru, „Frankenstein”, scriitoarea Mary Shelley nici macar nu visa ca fantezia ei sa devina intr-o zi realitate.

Trei ore, in pragul mortii

Pare  adevarata nebunie. Faptele insa vorbesc: cercetatorii de la Universitatea militara de stiinte ale sanatatii din Bethesda, SUA, sunt capabili sa resusciteze o persoana chiar si la trei ore dupa ce inima acesteia a incetat sa mai bata. Cel putin, asa se crede, caci pana acum experimentele au fost realizate numai pe porci. Principiul acestei manipulari la frontierele realului? Cercetatorii extrag in totalitate sangele din corpul animalului, inlocuindu-l cu un lichid inghetat, continand o solutie salina la 4ºC.

Fluidul foarte rece provoaca un soc termic, antrenand oprirea rapida a inimii si scaderea brusca a temperaturii corpului, de la 37ºC, la 10ºC, in mai putin de o jumatate de ora. Astfel, celulele functioneaza dintr-odata „la ralenti” consumand foarte putina energie. Din fericire, pentru ca nu mai sunt alimentate cu oxigen, cel ce permite arderea zaharurilor, proces generator de energie. Rezultatul: celulele nu mor, ci sunt plasate in asa-numita stare de „viata suspendata”. Dupa trei ore, cercetatorii reanimeaza animalul, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Trei ore care, in cazul unor accidente grave, pentru victimele umane ar insemna infinite sanse de salvare a vietii.

Un... corp prea indepartat

Doctorul Frankenstein si-a creat „opera”  luand mainile lui Paul, corpul lui Pierre, picioarele lui Martin etc. Realizand deci un fel de puzzle macabru, din membre si organe prelevate de la indivizi diferiti (a se citi „cadavre”). Personajul romanului are insa un omolog rus, in persoana medicului Vladimir Demikhov, obsedat de fabricarea unor caini cu doua capete (foto 2)! Incepand din anul 1950, el a „asamblat” nu mai putin de 20 asemenea cerberi, scopul de baza fiind perfectionarea tehnicilor de grefe de organe. El l-a inspirat si pe americanul Robert White, care a incercat sa grefeze un cap de maimuta pe corpul altei primate. „Monstruoasa coalitie” a supravietuit numai ceva mai mult de-o zi. Ideea insa nu s-a pierdut.

Cel putin adeptii criogeniei cred ca, macar capul doritorilor (si buni platitori) sa se pastreze pentru o resuscitare peste un veac, ar putea sa se conserve la –130ºC, pana cand stiinta va fi capabila sa le ofere un nou corp. Deocamdata insa asa ceva e cu totul imposibil de realizat. Problema este ca in sange apar mici cristale de gheata, in interiorul capului criogenizat. Vasele sangvine compenseaza pierderea de lichid, pompand apa din celulele din vecinatatea lor, operatiune fatala pentru acestea din urma, care vor fi distruse, iar capul si creierul – irecuperabile. Asadar, visul nebunesc al doctorului Frankenstein si al celor care vor sa-i urmeze - in realitate – exemplul, ramane inca utopic. Reale sunt in schimb (si cu un imens castig pentru numerosi oameni) grefele de orgne, care pot fi pastrate timp de cateva ore la temperaturi scazute.

*  *  *

Va prezentam in incheiere cele mai importante grefe, realizate in premiera: 1950 – rinichi, dr. Lawler (SUA); 1963 – ficat, prof. Starzl (SUA); 1967 – inima, prof. Ch. Barnard (Africa de Sud); 1968 – plaman, prof. Deron (Belgia); 1998 – mana, prof. Dubernard (Franta); 2005 – fata, prof. Devauchelle, Testelin si Dubernard (Franta).

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Hemofilia presupune faptul ca sangele are un timp mult prea mare de coagulare ori ca acest fenomen nu se produce. Cunoscuta de milenii, boala respectiva beneficiaza de cercetari si de tratamente abia de circa o suta de ani. In 1927, s-a descoperit ca în sangele hemofilicilor asa-numitul factor opt nu se formeaza în cantitate suficienta si coagularea lui nu este posibila. Cea mai veche temere de boala însasi se afla într-o însemnare din Talmudul babilonian. Incriminarea este facuta de patru surori, purtatoare ale acestui efect sangvin.

Primul pas, imediat dupa nastere

In prezent, în întampinarea îmbolnavirii, important este sa fie cunoscute familiile purtatoare de astfel de tara si este decent ca, la casatorie, partenerul sa fie informat asupra unui asemenea defect. Boala nu reprezinta un handicap social astazi, întrucat poate fi stapanita: sunt masuri pe care trebuie sa le ia Ministerul Sanatatii si Centrul de Hematologie, centru care are laboratoare dotate special pentru evidentierea persoanelor cu tare hemofilice.

Hemofilia se depisteaza înca la nou-nascuti, prin analiza sangelui din cordonul ombilical. La copiii de 7-10 ani ori la tineri, hemofilia poate fi pusa sub tratament cu mijloace care ne sunt la îndemana. Astfel, în toate spitalele exista crioprecipitatul ce contine si factorul opt si din care, în 24 de ore, i se fac hemofilicului 4 perfuzii. Acesta depaseste pasul patologic si poate fi chiar operat, daca este vorba de o colica apendiculara, extractie dentara sau chiar amigdalectomie. Mai mult, dispunem de un proiect de cumparare a factorului opt biofilizat în eprubeta, care poate fi dizolvat de pacient si acesta chiar si-l poate administra intravenos.

Barbatii sunt cei mai afectati

Hemofilicii pot prezenta boala sub trei forme: severa – care se depisteaza în primii 2-3 ani de viata, pentru ca la cea mai mica lovitura copiii sangereaza abundent, de parca sangele nu se mai opreste; forma medie a bolii se manifesta atunci cand, lovindu-se, copilul face un hematom intraarticular si fara alte explicatii schioapata; a treia forma de hemofilie este blanda si se descopera cu ocazia unui act chirurgical. Pentru evidentiere, familiile care au copii hemofilici trebuie sa mearga cu ei la Centrul de Hematologie. Acestia sunt monitorizati si obligatoriu vor purta asupra lor, pe langa buletin, o fisa cu însemnarea „sunt hemofilic”.

Boala este facuta de barbati, si totusi este transmisa de sotie, respectiv de mama. Mai frecvent însa la femei se întalneste boala Willebrand – care este o pseudo-hemofilie si pe care acestea o fac în procent de 1/800. Sunt femeile care sangereaza abundent dupa travaliul de la nastere, la chiuretaj sau în cursul unui act operator.

Riscuri si precautii

Riscurile suportate de hemofilici sunt: transmiterea hepatitei posttransfuzionale, infectarea cu HIV si depunerea de fier. Astfel, politransfuzantii cu sange integral pot sa faca depunere de fier în organe vitale ca tiroida, pancreas, miocard si sa moara prin ceea ce numim hemosideroza secundara. Ultima forma de tratament este derivatul de hipofiza posterioara, desmopresin, care se aplica în spray si care se gaseste la farmaciile specializate. Pacientul îsi administreaza o picatura dimineata, seara – a doua, apoi viata lui devine normala. De asemenea, îsi pune în nas un gen de aerosol, spray.

In cazul unei sarcini se poate constata, prin metoda ecografica, daca fatul este baiat. In acest caz, gravida trebuie supravegheata într-o maternitate de specialitate, deoarece fatul fiind baiat, exista riscul ca el sa faca un hematom intracerebral, iar la nastere poate fi pierdut în primele ore. Desi medicul apeleaza, pentru aceste mame, la cezariana, baiatul poate face un hematom fara a fi obturat, atins. Fetele se nasc sanatoase, dar sunt purtatoare de stare hemofilica. Hemofilicii au durata de viata scurta si ei nu trebuie sa aiba copiii lor, ci sa-i adopte, daca si-i doresc. Dupa agresiuni fizice, baietii trebuie sa fie consultati ortopedic si, daca se depisteaza o hemartroza, aceasta sa fie corect imobilizata. La Oxford exista un centru specializat de ortopedie, pentru pacientii cu hemofilie medie si severa.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro