Un dispozitiv de testare a sângelui, ieftin si portabil, ar putea reprezenta un progres în diagnosticarea infectiilor locuitorilor zonelor îndepărtate ale lumii, sugerează un studiu stiintific.

De mărimea unui card de credit, mChip poate diagnostica infectiile în câteva minute. Prototipul a fost testat pentru infectii cu HIV si sifilis în Rwanda si s-a dovedit remarcabil de precis.

Costul unui dispozitiv de testare este de un dolar, mult mai mic decât pretul plătit pentru realizarea testelor actuale de laborator.

Chip-ul este realizat dintr-un material plastic si contine zece zone de detectie. Un dispozitiv poate testa, pentru mai multe tipuri de infectii, sângele obtinut printr-o singură întepătură în deget. Rezultatele pot fi observate atât cu ochiul liber, cât si cu un detector ieftin.

Sute de dispozitive de acest tip au fost transportate în Kigali, Rwanda; acestea au avut o precizie de 95% în cazul detectării virusului HIV si de 76% în cazul detectării sifilisului.

Cercetătorii de la Universitatea Columbia, SUA, autorii proiectului, speră să utilizeze mChip în vederea detectării bolilor cu transmitere sexuală (BTS) pentru femeile însărcinate, în special pentru cele din Africa.

O versiune a acestui dispozitiv a fost, de asemenea, proiectată pentru a descoperi cancerul de prostată.

Sursa: BBC

Oamenii de stiintă cunosteau de ani de zile faptul că o femeie însărcinată care suferă de stres cronic, anxietate sau probleme în cuplu are sanse mult mai mari să nască un copil care, atunci când va ajunge la vârsta maturitătii, va suferi de probleme psihice si tulburări de comportament. De asemenea, se cunostea faptul că un mediu familial abuziv va marca profund comportamentul copilului. Cea de-a doua problemă este usor de înteles, însă prima dintre ele a rămas mult timp neclară pentru cercetători. Un studiu publicat de Axel Meyer, Thomas Elbert si colegii acestora din cadrul Universitătii Konstanz din Germania, spune că epigenetica ar putea oferi răspunsul la prima întrebare.

Epigenetica studiază modul în care conditiile ambientale pot afecta nu numai genomul unui individ, ci si pe al descendentilor acestuia.

Cel mai comun mecanism implicat este numit metilare. Prin acest proces, moleculele de metil se atasează celor de adenină sau citozină (două dintre bazele azotate din structura ADN), în functie de genele implicate în proces. Ca urmare a metilării, genele respective devin inactive.

În cazul stresului, studiile precedente au sugerat faptul că metilarea genelor care codifică sinteza receptorilor de glucocorticoid este foarte importantă. Receptorii de glucocorticoid transmit semnale de la hormonii de stres către celule. La nou-născutii ale căror mame au suferit depresii în timpul sarcinii, genele răspunzătoare de formarea acestor receptori sunt metilate într-o proportie mai mare. Acelasi lucru se întâmplă si cu copii care au suferit abuzuri. Ce a fost neclar până în acest moment era perioada în care persista acest efect.

Pentru a răspunde la această întrebare, echipa de cercetători germani a examinat metilarea acestor gene în cazul a două grupuri de participanti. Primul grup era compus din copii cu vârsta cuprinsă între 10 si 19 ani, iar cel de-al doilea era alcătuit din mamele acestor copii. De asemenea, oamenii de stiintă au utilizat si un test psihologic pentru a identifica mamele care au suportat abuzuri fizice sau psihice, în timpul sarcinii, înainte sau după aceea.

Cercetătorii au descoperit că mamele care suferiseră abuzuri în timpul sarcinii erau mult mai predispuse să nască copii cu o astfel de afectiune, în timp ce femeile care suportaseră abuzuri înainte sau după perioada sarcinii nu prezentau acest risc. Nici metilarea genelor în organismul mamei nu a fost afectata de violenta la care a fost aceasta expusă.

Puse cap la cap, aceste rezultate saugerează faptul că metilarea genelor are loc la în organismul fătului, ca răspuns la stresul suportat de mamă, iar acestă influentă persistă până la adolescentă.
Acest proces afectează sănătatea copilului pe termen lung, crescând riscul aparitiei obezitătii, a depresiilor si a unor boli autoimune. Mai mult decât atât, metilarea genelor duce la un comportament impulsiv-agresiv, iar bărbatii cu asemenea comportament îsi pot agresa partenerele în timpul sarcinii, reluând astfel întreg ciclul.

Implicatiile practice ale acestui studiu rămâne încă neclare. Medicamentele pentru demetilarea ADN-ului sunt încă în stadiul cercetărilor; până când vor primi aprobarea va mai dura ceva timp si, în orice caz, să interferezi cu epigenetica este o abordare riscantă.

Ceea ce poate fi făcut sunt interventiile pentru stoparea abuzurilor în familie, atât pentru binele mamelor, cât si al copiilor.

Sursa: The Economist

Imediat după nasterea unui copil, familia si prietenii vor să afle trei lucruri esentiale despre bebelus: sexul, numele si greutatea. Dar unul dintre aceste aspecte poate ridica probleme mari. În ultimii ani, numărul nou-născutilor care cântăresc cu mult peste medie a crescut îngrijorător. În Anglia, de exemplu, multe femei nasc copii care cântăresc mai mult de 4,5 kilograme, spun specialistii.

După cel de-al Doilea Război Mondial s-a înregistrat o tendintă constantă în cresterea greutătii, ce se explică partial prin îmbunătătirea dietei. Astfel, bebelusii au fost născuti mult mai sănătosi, cu o musculatură bine dezvoltată, greutatea lor medie înregistrând, în anii 1970, o crestere de aproape 50 de grame.

Problema este, însă, că de atunci, această crestere nu a dat semne de oprire. Între 1993 si 2003, numărul copiilor care au depăsit limita normală de greutate, de 4,5 kilograme,la nastere, a crescut cu 20%, iar specialistii spun că statisticile arată că această crestere continuă încă.

Având în vedere că nu existau standarde care să precizeze anumiti parametri în care ar trebui să se încadreze greutatea unui nou-născut, specialistii de la Colegiul Regal de Moase au stabilit că un bebelus depăseste limita normală atunci când cântăreste peste 4 kilograme la nastere.

În ultimii ani, însă, statisticile sunt alarmante, iar medicii au încercat să îsi explice cauzele acestui fenomen.

Cel mai simplu răspuns pe care l-au putut da a fost acela că, de cele mai multe ori, cu cât mama cântăreste mai mult, cu atât bebelusul va fi mai mare la nastere. În aceste conditii, spun cercetătorii, mai bine de jumătate dintre femeile pregătite să aibă copii sunt supraponderale.

Obezitatea pe timpul sarcinii poate fi periculoasă atât pentru mama, cât si pentru copil, crescând riscul complicatiilor.

Medicii spun că, în astfel de cazuri, copilul poate rămâne blocat în vagin, deoarece umerii nu pot trece prin simfiza pubiană, uneori fiind necesare măsuri drastice, precum dislocarea unui umăr, pentru a-l putea elibera si a evita alte complicatii.

Pentru a combate aceste probleme si a proteja atât mama cât si copilul, Serviciul National de Sănătate al Marii Britanii a anuntat în acest an că va desfăsura un studiu cu scopul de a trata viitoarele mame supraponderale cu medicamente pentru diabetul zaharat, în scopul reducerii cantitătii de insulină din sânge.

Statisticile arată că acum, mai mult ca niciodată, mamele riscă să dezvolte diabet gestational (o formă de diabet care apare în timpul sarcinii si care poate fi un factor ce determină acesată crestere a greutătii nou născutilor).

Se prespune că, în Marea Britanie, 3-5% din sarcini sunt afectate de această boală, dar specialistii din SUA spun că, de fapt, cifrele se ridica la aproape 16%. Desi diabetul gestational tinde să dispară după nastere, există sanse crescute ca atât mamele, cât si copiii să dezvolte o altă formă de diabet, pe parcursul vietii.

Sursa: Mail Online

Oamenii de stiintă au folosit spermatozoizi creati artificial pentru a restabili fertilitatea, o realizare care, în viitor, ar putea permite multor bărbati să-si îndeplinească visul de a fi tată.

Cercetătorii de la Universitatea Kyoto au reusit să creeze spermatozoizi pe care i-au implantat în testiculele unor soareci infertili care, după tratament, au putut avea mostenitori. Uimitor a fost faptul că soarecii născuti prin acest experiment au putut avea, la rândul lor, urmasi.

Cercetarea va deschide calea pentru crearea unor noi tratamente împotriva inferilitătii, o problemă care, la nivel modial, afectează 1 din 6 cupluri.

De asemenea, specialistii cred că tratamentul poate functiona si în cazul persoanelor care au rămas sterile în urma tratamentului pentru cancer.

In experimentele anterioare, soarecii rezultati muriseră la scurt timp după nastere. Acum, cercetătorii japonezi au descoperit o metodă care pare să dea roade. Prelevând celule stem de la embrionii de soarece si folosind un "cocktail" de substante chimice si vitamine, cercetătorii au creat spermatozoizi aflati în primele stadii de dezvoltare. Transferati în testiculele soarecilor, aceste celule au devenit spermatozoizi pe deplin functionali.

Specialistii de la Universitatea Kyoto speră acum ca succesul lor să se repete, într-un experiment asemănător în care vor folosi celule din piele ca materie primă atât pentru spermatozoizi, cât si pentru ovule.

Desigur, cercetarea ridică multe probleme legate de etică. Criticii spun că nu este normal să dai nastere unor copii prin metode aproape în totalitate artificiale. "Cine mai are nevoie de bărbati? Cine mai are nevoie de femei? Tot ce ne mai trebuie este să creăm un uter artificial si vom schimba în totalitate reproducerea umană," a spus Josephine Quintavalle de la Comment on Reproductive Ethics, o organizatie crestină din Marea Britanie.

Sursa: Mail Online

Cercetătorii de la Institutul de Telecomunicatii Heinrich Hertz, din Berlin, au dezvoltat o nouă tehnologie de transmisie a datelor video la o viteză avansată. Utilizând o WLAN, specialistii au putut să transfere date cu o viteză de 100 de megabiti pe secundă pe o suprafată mai mare de zece metri pătrati, fără a înregistra pierderi si doar prin modularea emisiei luminoase a unor LED-uri albe plasate pe tavan.

Echipa de cercetători a reusit să transferă patru fisiere video HD către patru laptop+uri în acelasi timp. O fotodiodă simplă sau orice alt dispozitiv asemănător, montat pe laptop, poate deveni receptor. Singurul dezavantaj este că, atunci când un obiect se interpune între lumina si fotodiodă, transferul este afectat.

Noua tehnologie de transmisie este potrivită pentru spitale, când transmisia radio nu poate fi folosită pentru a oferi anumite date urgente. Conceptul ar putea fi, cel mai probabil, utilizat pentru controlul wireless al robotilor chirurgicali sau pentru transmiterea imaginilor cu radiografice.

De asemenea, pasagerii din avioane ar putea urmări propriile programe de diverstisment, fără a mai fi nevoie de echiparea cu cabluri, ceea ce va însemna o reducere a costurilor si a greutătii.

Sursa: kurzweilai.net

În multe orase, biciclistii au norocul de a avea propriile piste pe unde pot merge, dar încă nu dispun de propriile semafoare, fiind fortati astfel să astepte ca o masină să le permită trecerea sau să apese butonul de trecere amplasat pe semafoarele pentru pietoni. Acum, un senzor bazat pe microunde poate ajuta circulatia prin determinarea prezentei bicicletelor.

Orasul Pleasanton, din California, este deocamdată singura localitate care utilizează acest sistem, prin care s-au îmbunătătit deja eficienta circulatiei si siguranta biciclistilor. Dispozitivul Intersector poate face diferenta dintre biciclete si masini si, în consecintă, poate modifica în mod corespunzător culorile semafoarelor.

Multe orase au inserat, printre celelalte semnale de trafic, senzori care detectează atât bicicletele, cât si masinile, dar acestia nu functionează în cazul în care bicicleta nu este pozitionată corect sau nu este făcută din metal. Uneori, decât să astepte, biciclistii ar putea fi tentati, mai degrabă, să treacă pe rosu în intersectii, actiune care nu este nici sigură, nici legală.

Sistemele de monitorizare video ajută de asemenea la detectarea biciclistilor, dar acestea sunt afectate de vânt si de ceată. Monitorizarea video continuă poate de asemenea să încalce politicile de confidentialitate.

Senzorul Intersector poate monitoriza până la opt zone de detectie si poate trimite până la patru comenzi către centrul de comandă a semafoarelor. Senzorul se actualizează de 20 de ori pe secundă si poate urmări atât vehiculele în miscare, cât si pe cele aflate în stationare.

Sistemele costă între 4.000 si 5.000 de dolari bucata. Pleasanton are un astfel de sistem în sapte intersectii ale orasului, iar edilii au în plan să mai adauge încă un sistem. Acestea se dovedes utile mai ales în contextul în care masinile sunt depăsite ca număr de biciclete.

Sursa: Popular Science

Creierul este un organ cu adevărat fantastic. El ne controlează miscările si emotiile, dar ne-am întreabat vreodată cum reuseste să redea amintirile? O echipă de cercetători neurologi din cadrul Universitătii New York a identificat acea parte a creierului pe care o folosim să ne amintim succesiunea evenimentelor din cadrul unui întâmplări.

Cercetătorii au supus un număr de animale unui experiment centrat pe ordiniea formării amintirilor: erau prezentate doua imagini, iar subiectii trebuiau să si le amintească în ordinea prezentării lor, după un anumit interval de timp.

Pentru a îndeplini cerinta corespunzător, animalele trebuiau să-si amintească atât ce s-a întâmplat, cât si când a avut loc întâmplarea. În timpul experimentului, cercetătorii au monitorizat activitatea celulelor din lobul temporal medial (MTL).

Rezultatele au arătat că în acest proces sunt implicate două zone principale din cadrul MTL. Aceste zone sunt hipocampul si cortexul perirhinal. Zona hipocampica este cunoscută ca având un rol important într-o varietate mare de atributii ale memoriei. Ea emite semnale elementare de sincronizare între evenimente-cheie, oferind informatii despre cât timp a trecut de la ultimul eveniment de acest gen si, totodată, estimează timpul până la unul viitor.

Cortexul peririnal integrează informatii ce răspund la întrebările "ce?" si "când?" semnalizând dacă un element a fost arătat primul sau al doilea în cadrul unei serii. Descoperirile americanilor oferă o perspectivă asupra modelelor de activitate cerebrală care ne permit să ne amintim atât elementele-cheie care me marchează viata, cât si succesiunea în care acestea au survenit.

Sursa: kurzweilai.net

O echipă de cercetători din St. Andrews, Glasgow si Edinburgh au descoperit modul în care nivelurile unei substante importante se modifică pe parcursul vietii reproductive a femeilor. Acest test ar putea dezvălui numărul de ovule rămase în corpul femeilor.

Descoperirea va permite femeilor să compare propriile niveluri hormonale cu media stabilită pentru vârsta lor, pentru a vedea, astfel, dacă au motive de îngrijorare referitoare la fertilitatea lor viitoare.

Testele vor indica dacă femeile vor avea o menopauză precoce sau una târzie, ceea ce le va permite să stie dacă e timpul să aibă un copil sau mai au timp să astepte.

Procesul va ajuta, de asemenea, femeile tinere care au urmat un tratament pentru boli precum cancerul, care ar fi putut afecta fertilitatea; astfel, vor afla dacă nivelul hormonilor a fost afectat. De asemenea, va veni în ajutorul femeilor mai în vârstă, care au ales să amâne momentul conceperii unui copil pentru a se concentra asupra carierei. În prezent, unul din cinci copii este născut de o femeie trecută de vârsta de 35 de ani.

Pentru ultimul studiu, academicienii scotieni au utilizat date ale studiilor anterioare si ultimele lor descoperiri referitoare la hormonul Anti-Müllerian (AMH), produs de foliculii ovarieni.

Ei au studiat modul în care nivelul de AMH variază în diferite momente ale vietii unei femei sănătoase, prin studierea a 3.200 de femei.

S-a constatat că nivelurile de AMH au atins punctul culminant în jurul vârstei de 24 de ani si s-au înjumatătit în jurul vârstei de 30 de ani. Odată ce femeile depăsesc vârsta de 40 de ani, nivelurile de AMH scad aproape de zero.

Nelson a adăugat că, dacă femeile de orice vârstă reproductivă ar face eforturi pentru a rămâne însărcinate, atunci informatiile ar putea fi folosite pentru a le indica acestora dacă nivelul lor de AMH este normal pentru vârsta lor sau este sub medie.

Acest lucru ar putea sugera cât de repede ar trebui să înceapă să se gândească la un tratament precum fertilizarea in vitro.

Cu toate acestea, profesorul Nelson a mentionat că nu ar recomanda femeilor trecute de 30 de ani să întârzie conceperea unui copil, deoarece testarea nivelului de AMH pare să arate că aceste femei nu mai au multi ani de fertilitate înaintea lor.

Sursa: Mail Online

Continuarea adoptării unor pedepse corporale ar putea duce la scăderea gradului de disciplină prezentat de copiii copiilor supusi acestui tratament si la înrăutătirea comportamentului acestora. În timp ce se vor comforma regulilor pe termen scurt, pentru a nu fi bătuti, pe termen lung, acestia nu vor întelege motivul pentru care trebuie respectate normele si nu le vor mai lua în considerare.

Autorii studiului avertizează că acest lucru ar putea conduce la niveluri scăzute de autocontrol si la comportamente necorespunzătoare pe termen lung.

Cercetătorii au monitorizat 63 de copii de la două scoli private din Africa de Vest, având vârste cuprinse între cinci si sase ani. Una dintre scoli folosea pedeapsa corporală pentru probleme ce porneau de la uitarea unui creion, până la perturbarea orelor de curs, pe când cealaltă unitate de învătământ utiliza disciplina non-fizică (avertismente verbale si pauze).

Toti copiii participanti la studiu proveneau din acelasi tip de familii si trăiau în medii similare. Părintii acestora erau în favoarea pedepsei corporale, chiar dacă scoala nu era de aceeasi părere.

Tinerii au primit apoi o serie de sarcini pentru a le fi testate abilitătile de functionare executivă. Rezultatele au fost publicate în jurnalul "Social Development", arătând că scolarii mai în vârstă care au evitat pedeapsa corporală au primit scoruri mai mari în cadrul testelor ce au analizat capacitatea executivă în comparatie cu elevii care au fost bătuti. De asemenea, copiii bătuti au prezentat o capacitate redusă în cadrul testelor ce verificau inteligenta verbală.

Cercetătorii urmează să continue studierea celor două grupuri de copii, pentru a observa efectele pe termen lung ale pedepselor fizice.

Sursa: The Telegraph

Prin reglarea unui dezechilibru chimic din creierul maimutelor în vârstă, cercetătorii participanti la studiu au transformat celulele nervoase îmbătrânite în unele tinere, capabile să sustină memoria functională cu ajutorul căreia creierul păstrează gândurile pentru o scurtă perioadă de timp.

Maimutele sunt folosite de multă vreme în studiul creierului uman, astfel că aceste rezultate ar putea fi valabile si în cazul oamenilor, desi sunt necesare cercetări suplimentare care să confirme această ipoteză.

Cercetătorii au studiat memoria functională a unor maimute aflate în trei stadii ale vietii: maimute tinere (7-9 ani, echivalentul a 21-27 ani în cazul oamenilor), maimute de vârstă medie (12-13 ani, echivalentul a 36-39 ani ai oamenilor) si maimute în vârstă (17-21 ani, echivalentul a 51-63 de ani la oameni).

Folosindu-se de mici sonde speciale, cercetătorii au studiat celulele din cortexul prefrontal al fiecărei maimute în timp ce aceasta realiza o sarcină care făcea apel la memorie. Maimuta trebuia să tină minte 2,5 secunde localizarea unei gustări în cadrul unei simulări computerizate, un timp destul de scurt chiar si pentru cele mai în vârstă maimute. Maimutele în vârstă care nu s-au descurcat la acest test au devenit frustrate si au refuzat să continue jocul.

Asa cum era de asteptat, reteaua neuronală din creierul maimutelor mai în vârstă nu a sustinut activitatea cerebrală la fel cum a făcut-o în cazul celor tinere, chiar dacă acestea au trecut testele care implicau memoria pe termen scurt. În testele cu termen mai lung, însă, de până la cinci secunde, maimutele vârstnice nu si-au îndeplinit sarcinile la fel de bine ca acelea tinere.

Cercetătorilor le era cunoscut faptul că o substantă chimică numită AMP ciclic (adenozin monofosfat ciclic) joacă un rol foarte important în formarea memoriei în cortexul prefrontal si că o cantitate prea mare în creier ar putea duce la pierderea memoriei atât în cazul maimutelor, cât si în cazul oamenilor.

Pentru a vedea dacă scăderea nivelului AMP ciclic ar putea ajuta la restabilirea functiei cerebrale a maimutelor implicate în studiu, cercetătorii au injectat cantităti mici de medicamente care să blocheze actiunea substantei în imediata apropiere a unor neuroni implicati în gestionarea memoriei si apoi au refăcut testele. Medicamentele au îmbunătătit capacitatea celulelor de a păstra impulsurile. Dat fiind faptul că maimutele se descurcaseră bine si la testele initiale, cercetătorii nu au putut observa progrese măsurabile.

Studii anterioare asupra actiunii medicamentelor cu efect de blocare a AMP ciclic, precum Guanfacine, un tratament utilizat pentru tratarea deficitului de atentie si hiperactivitătii (ADHD), au demonstrat că se poate îmbunătăti performanta memoriei în cazul maimutelor în vârstă, atunci când medicamentul este administrat în întregul organism, desi nu se cunoaste actiunea acestuia în creier. În prezent se efectuează studii clinice pentru a se verifica dacă are acelasi efect si în cazul oamenilor.

Alte părti ale creierului depind, însă, de nivelul ridicat de AMP pentru a functiona corect, astfel că reglarea nivelului substantei AMP ciclic ar putea avea unele efecte secundare nedorite. Medicamentul Guanfacine pare a fi sigur, fiind deja aprobat pentru utilizarea în cazul pacientilor care suferă de ADHD pentru a controla impulsurile si pentru a îmbunătăti memoria functională.

Studiul, care a fost finantat printr-o bursă acordată de Institutul National de Geriatrie din Statele Unite, a fost publicat recent în revista Nature.

Sursa: MSNBC