Principala teorie privind originea Lunii sustine că aceasta s-a format în urma unui impact masiv între un obiect cosmic de dimensiunile unei planete si planeta Pământ (aflată încă în starea de formare). Energia acestui impact a fost suficient de puternică încât Luna s-a format din materialul topit aruncat în spatiu. Pe măsură ce Luna s-a răcit, această magmă s-a solidificat în mai multe componente minerale.

O analiză a unor roci lunare despre care se crede că au ca sursă magma din care s-a format satelitul Terrei a permis oamenilor de stiintă să ofere o nouă estimare a vârstei Lunii.

Conform acestei teorii privind formarea Lunii, un tip de rocă intitulată "anortosit ferroan" (FAN) este cel mai vechi tip de rocă din crusta satelitului planetei noastre. Până acum, oamenii de stiintă nu au reusit să dateze cu succes acest tip de rocă. Acum, o echipă formată din oameni de stiintă de la Unviersitatea din Copenhaga, Universitatea Carnegie din SUA si de la Laboratorul National Lawrence Lviermore din SUA a reusit să folosească noi tehnici de datare pentru a determina vârsta unei roci de tip FAN.

Echipa de cercetători a analizat izotopii de plumb si de neodimiu din această rocă, aflând astfel că vechimea acesteia este de 4.36 miliarde de ani. Până acum, oamenii de stiintă credeau că Luna este aproximativ la fel de "bătrână" ca sistemul nostru solar, adică că are o vârstă de 4.568 miliarde de ani.

Noua vârstă estimată pentru satelitul natural al Pământului este similară cu cea a celor mai vechi minerale terestre descoperite până acum (zirconiul din vestul Australiei), sugerând că elementele cele mai vechi ale crustelor terestre si lunare s-au format în acelasi timp, imediat după impactul gigant.

"Vârsta extraordinar de tânără a acestor roci lunare arată că fie Luna s-a solidificat mult mai târziu decât se credea până acum, sau că trebuie să modificăm tot ceea ce credeam că am înteles până acum despre istoria geochimică a Lunii", sustine unul dintre cercetătorii care au efectuat acest studiu.

Sursa: Eurekalert