Un studiu publicat recent în jurnalul Neurology a descoperit că tensiunea arterială ridicată, diabetul, fumatul si obezitatea în perioada de mijloc a vietii ar putea cauza micsorarea dimensiunilor creierului si probleme cognitive zece ani mai târziu.

Cercetătorii au extras date din bine-cunoscutul studiu Framingham Heart, care a urmărit locuitorii din Framingham, Massachusetts si apoi pe descendentii lor, timp de aproximativ 60 de ani.

Condusi de Charles DeCarli de la Universitatea California, cercetătorii au examinat doar anumite fragmente ale acestui studiu masiv, care a analizat 1.400 de oameni pe durata a peste 50 de ani, subiecti care nu au avut dementă sau antecedente de accident vascular cerebral la începutul analizei.

Descoperirile au fost îngrijorătoare. În termen de zece ani, multi oameni au început să se confrunte cu declinul cognitiv si cu o reducere exagerată a dimensiunilor creierului, toate acestea fiind detectate cu ajutorul testelor de rutină si al scanărilor RMN. Fiecare factor de risc - hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul si obezitatea - a fost asociat cu un element diferit din afectiunile cognitive.

Persoanele cu hipertensiune arterială vor dezvolta leziuni vasculare în materia albă a creierului, cu un ritm mult mai rapid decât în cazul celor care au tensiunea arterială normală. Materia albă contine fibre neuronale care realizează conexiunea dintre numeroase portiuni ale materiei cenusii, unde au loc perceptia senzorială si gândirea ratională.
Diabeticii pierd din volumul ariei hipocampice, regiune cerebrală care, printre alte functii, converteste memoria pe termen scurt în cea pe termen lung. Aceasta este prima regiune afectată în cazul bolii Alzheimer.

Fumătorii pierd din volumul întregului creier, iar volumul hipocampului va scădea mai repede decât în cazul nefumătorilor. De asemenea, această categorie de persoane va suferi de aceeasi problemă de vascularizare a materiei albe din creier, asemeni celor cu probleme de hipertensiune arterială.

Obezitatea duce la micsorarea creierului în ansamblu. Persoanele din această categorie riscă să aibă performante mai scăzute la testele cognitive care evaluează diverse functii ale creierului, cum ar fi memoria si gândirea.

Alte lucrări recente ale cercetătorilor de la Universitatea din Boston au descoperit că odată cu micsorarea creierului, creste riscul de a suferi de dementă.

În ansamblu, studiul a scos în evidentă legătura strânsă dintre bolile cronice si aparitia maladiei Alzheimer si a altor forme de de dementă.

Sursa: Live Science

L'esplosione di una supernova è tra i fenomeni più affascinanti dell'Universo per gli appassionati di astrofisica. Ma lo studio di queste stelle vale anche il premio Nobel per la Fisica 2011: il riconoscimento va infatti a tre scienziati "per la scoperta dell'accelerazione nell'espansione dell'Universo fatta attraverso lo studio delle supernovae distanti". Metà del premio andrà a Saul Perlmutter, del Lawrence Berkeley Laboratory dell' Università della California, l'altra metà a Brian P. Schmidt della Australian National University e ad Adam G. Riess della Johns Hopkins University.

La bella sorpresa di oggi, per questi fisici, si somma allo stupore della scoperta vera e propria: come spesso succede nella scienza,infatti, i ricercatori si aspettavano dei dati esattamente opposti a quelli registrati negli studi che hanno condotto al Nobel.

I due gruppi a cui va l'importante riconoscimento, che hanno lavorato in competizione per decenni, volevano finalmente definire quale fosse il destino dell'Universo. Per la comunità scientifica erano solo due le opzioni plausibili: quella che il cosmo continuasse a espandersi per sempre con la stessa velocità, oppure che la rapidità con cui le galassie si allontanano diminuisse nel tempo. Invece, la risposta trovata dagli scienziati è stata sorprendente: la velocità di espansione dell'Universo, incredibilmente, è in crescita.

Ma come hanno fatto gli astrofisici a studiare il moto delle galassie? Attraverso l'analisi della variazione di brillantezza di 50 diverse stelle dello stesso tipo (Supernovae di tipo 1a). La luminosità di questi corpi celesti, lontanissimi, è più debole di quanto atteso, e questo indica che la velocità di espansione è in aumento.

Entrambi i team hanno ottenuto questo stesso risultato: sia Perlmutter, che lavorava alla ricerca dal 1988, sia il team di Shmidt - che studiava le supernovae dal 1994 e in cui è stato cruciale il ruolo di Riess - quasi non potevano credere alle loro stesse rilevazioni.

“ È un po' come quello che sta succedendo con la storia dei neutrini”, ci ha detto Enrico Cappellaro, direttore dell' Osservatorio Astronomico di Padova dell 'Istituto Nazionale di Astrofisica ( Inaf), che ha commentato per Wired.it l'assegnazione del premio:  "Ci si aspettava di trovare una cosa e invece se ne è trovata un'altra, con un risultato tanto stupefacente che i gruppi hanno deciso di aspettare e ricontrollare più volte i dati, prima di pubblicare. La differenza con l'esperimento dei Laboratori del Gran Sasso è che stavolta c'erano due gruppi in competizione che avevano ottenuto lo stesso risultato: questo ha dato maggiore sicurezza ai ricercatori".

I risultati, pubblicati nel 1998, sono legati a uno dei grandi misteri dell'astrofisica: il ruolo e la genesi dell' energia oscura.

Il fatto che la velocità con la quale l'Universo si espande stia aumentando, infatti, implica che vi sia una fonte di energia che spinge il Cosmo ad allargarsi sempre di più. Il problema dei fisici è che nessuno conosce la provenienza di questa forza. “ Forse è proprio perché questi studi aprono ulteriori campi di ricerca che il premio Nobel di quest'anno va ai ricercatori che l'hanno compiuta”, ha aggiunto Cappellaro.

Trepidazione della scoperta e del premio che sono trapelate anche dalla voce di Brian Schmidt quando ha parlato in diretta telefonica nella cerimonia di annuncio del premio. “ È la stessa emozione che ho provato quando è nato mio figlio: diciamo che l'ultima mezz'ora è stata abbastanza eccezionale”, ha commentato l'astrofisico, con un sorriso che possiamo sicuramente immaginare, anche senza averlo visto.

Fonte: wired.it

Pomii fructiferi se pot planta pana la altitudinea de 1.500 m, de unde incep sa se adapteze bine arbustii fructiferi.

Alegerea terenului
Terenul ales si destinat plantarii pomilor fructiferi, fie ca este vorba de o suprafata mai mica sau de una mai mare, trebuie sa intruneasca anumite cerinte legate de situarea lor, gradul de fertilitate, posibilitatile de udare si mecanizare.

Pentru o plantare reusita terenul trebuie sa fie plan sau sa aiba o panta usoara, de pana la 10%. Terenurile cu pante de peste 10% si pana la 15% nu sunt recomandate pentru cais, piersic si nectarin.

Cele mai bune soluri pentru plantarea pomilor fructiferi sunt cernoziomurile, bogate in humus si solurile brun-roscate de padure, solurile lutoase si luto-argiloase nefiind favorabile pentru cultura pomilor.

Solul trebuie sa fie permeabil, pentru a se evita baltirea apei, avand grija ca panza de apa freatica sa se afle la peste 2-3 m adancime. Atentie ca sursele permanente de apa pentru udarea pomilor si pentru tratamente fitosanitare sa nu fie poluate.

Se va evita plantarea pomilor fructiferi pe terenurile puternic inierbate, pe solurile mai putin fertile, recomandandu-se utilizarea unei culturi premergatoare (lucerna) care fertilizeaza natural terenul.

Terenurile unde se va efectua plantarea pomilor fructiferi vor fi expuse la soare, orientarea preferata a randurilor fiind Nord-Sud. In zona dealurilor inalte se vor alege numai specii si soiuri mai rezistente la frig si care pot lega fructe chiar in primaverile ploioase.

Nu se recomanda plantarea in vaile inguste, cu curenti puternici de aer, precum si zonele cu frecvente ingheturi tarzii de primavara. In zonele cu frecventa mare a vanturilor sunt obligatorii perdelele de protectie cu arbori inalti (stejar, frasin, artar, salcam).

Zonarea speciilor pomicole
Zonarea speciilor se va face in functie de pretentiile fiecarei specii si chiar a soiurilor fata de lumina si caldura, precum si de rezistenta la geruri, oscilatii de temperatura si alte accidente climatice.

Marul, parul, gutui, prunul, ciresul, visinul, se pot cultiva in zona dealurilor subcarpatice, iar in zonele calde de campie, se vor planta mai ales: cais, piersic, fara a exclude celelalte specii. Desi in cadrul tuturor speciilor s-au creat soiuri autocompatibile, se recomanda folosirea a cel putin 2-3 soiuri, pentru o mai buna polenizare.

Plantarea pomilor fructiferi
Perioada optima de plantare a pomilor fructiferi este toamna, incepand cu 15 octombrie si pana la venirea primului inghet. Exista avantajul ca prinderea este sigura, deoarece exista in sol umiditate suficienta. In perioada de iarna ranile de pe radacini au timp suficent sa se cicatrizeze, emitand noi perisori absorbanti, care permit reluarea vegetatiei primavara timpuriu.

Plantarea de primavara da rezultate bune cu cat se face mai devreme. Plantarea pomilor fructiferi primavara, este recomandata a se efectua inainte de umflarea mugurilor, prinderea fiind conditionata de udarile repetate, ce devin absolut obligatorii in perioada de seceta.

In vederea plantarii de toamna trebuie efectuate o serie de pregatiri absolut necesare si anume dupa care se executa plantarea propriu-zisa. De asemenea trebuie stabilite dinainte speciile ce se planteaza in livada.

Stabilirea corecta a distantei
dintre randuri si dintre pomi pe rand se face pentru fiecare specie in parte de pe grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare, tinandu-se seama si de portaltoiul utilizat, deoarece el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor.

Distanta intre randuri trebuie sa nu fie mai mica de 3,5-4,5 m, pentru a asigura spatiul de lumina necesar. Sunt foarte pretentiosi la acest factor caisii, piersicii, migdalii, ciresii, ca si unele soiuri de mar si par. Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii cresc mai voluminosi.

Pregatirea gropilor
Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol. Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se asaza de o parte si de alta a randului sub forma de musuroaie (se are grija ca peretii gropii sa fie verticali).

Stratul de la suprafata (30-35 cm) se asaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de exemplu spre est), iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest). De aceasta asezare a straturilor de pamant in musuroaie se va tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare.

Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare. La fundul gropii se arunca 15-20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua treimi cu pamant din stratul de la suprafata. Se urmareste ca pamantul cel mai fertil sa se gaseasca in zona radacinilor pomului.

Procurarea pomilor fructiferi
Pentru pomii fructiferi, se va face o alegere riguroasa a materialului saditor. Este indicat ca materialul saditor sa fie procurat din toamna, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial si controlate, care garanteaza autenticitatea, calitatea si sanatatea pomului.

Pomii fructiferi cumparati se vor transporta direct in gospodarie, mentinand radacinile protejate de contactul cu aerul, de caldura sau curent, pentru a nu se deshidrata. In functie de data cand are loc plantarea, pomii fructiferi se pot tine in beciuri, cu umiditate corectata prin udarea radacinilor.

Pentru pastrarea un timp mai indelungat, pomii fructiferi se vor stratifica in santuri sau gropi adanci de 30-40 cm, cu latimea de 30-50 cm, facute la adapostul cladirilor, in scopul protectiei pomilor. Materialul saditor se va aseza in picioare, in legaturi, cu eticheta, si se va acoperi pe radacini si pe 20-30 cm din tulpina cu nisip sau pamant bine maruntit.

Se vor planta numai pomi fructiferi bine dezvoltati, sanatosi, cu radacini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente. Se inlatura toti pomii cu tumori canceroase pe radacini, oricat de mici ar fi acestea.

Alegerea portaltoilor
trebuie facuta in functie de calitatile solului. Pentru solurile uscate din zona de campie se prefera ca portaltoi zarzarul pentru cais, eventual pentru prun; migdalul amar si piersicul pentru piersic; mahalebul pentru cires si visin, corcodusul pentru prun, parul franc pentru par, marul franc pentru mar.

Cum trebuie sa arate un pom corespunzator pentru plantare?
- sa aiba 1-2 ani, si o inaltime de peste 1m;
- radacinile principale sa fie sanatoase, de peste 20-30 cm, iar in cazul pomilor altoiti pe portaltoi vegetativi sa fie cu un smoc de radacini subtiri;
- tulpina si radacina nu trebuie sa fie deshidratate sau cu rani;
- la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie sa fie deja formata.

Fasonarea radacinilor
se face pentru improspatarea sectiunii la radacinile de schelet mai groase de 3-4mm. Tinand cont ca prinderea se face pe baza radacinilor groase, de schelet, acestea se lasa cat mai lungi daca nu sunt ranite, in caz contrar acestea se fasoneaza deasupra ranii. Prin aceasta se innoiesc taieturile facute la scos, operand cu foarfeca; se scurteaza radacinile frante ori ranite, imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi cele sanatoase principale. Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi.

Mocirlirea radacinilor
consta in scufundarea repetata a radacinilor pomilor intr-un amestec alcatuit din parti egale de balega proaspata de vaca, pamant de telina si apa. Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini. Pomii se vor planta imediat dupa aceasta operatiune pentru ca mocirla sa nu se usuce pe radacini.

Ingrasarea la plantare
este o alta conditie esentiala. In pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus 50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica.

Stabilirea corecta a adancimii de plantare a pomilor fructiferi
Pomii se aseaza in gropi astfel ca punctul de altoire sa ramana deasupra nivelului solului. Pe fundul gropii se face un musuroi din pamant reavan pe care se aseaza radacinile pomului. Se arunca apoi pamant marunt si reavan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu-se usor cu degetele rasfirate printre radacini.

Dupa ce au fost acoperite radacinile, se scutura usor pomul (fara sa fie tras afara) pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile. Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta. Se trage apoi tot pamantul in groapa, pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou.

Daca este cazul se mai adauga 5-10 kg mranita, o galeata de apa, apoi se mai calca o data si se face un musuroi larg in jurul trunchiului pentru a proteja radacinile de ger. Cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in jurul pomului. In aceasta copca se toarna 1-2 galeti de apa.

Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, "se asaza" revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera.

Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi. Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii.

Coroana sau partea aeriana a pomului ramane nefasonata; taierile urmand sa se efectueze in primavara, la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie.

Sursa: gradina-online.ro

Heart cells are one of the most sought-after cells in regenerative medicine because researchers anticipate that they may help to repair injured hearts by replacing lost tissue. Now, researchers at the Perelman School of Medicine at the University of Pennsylvania are the first to demonstrate the direct conversion of a non-heart cell type into a heart cell by RNA transfer. Working on the idea that the signature of a cell is defined by molecules called messenger RNAs (mRNAs), which contain the chemical blueprint for how to make a protein, the investigators changed two different cell types, an astrocyte (a star-shaped brain cell) and a fibroblast (a skin cell), into a heart cell, using mRNAs.

James Eberwine, PhD, the Elmer Holmes Bobst Professor of Pharmacology, Tae Kyung Kim, PhD, post-doctoral fellow, and colleagues report their findings online this week in the Proceedings of the National Academy of Sciences. This approach offers the possibility for cell-based therapy for cardiovascular diseases.

tCardiomyocyte (center), showing protein distribution (green and red colors) indicative of a young cardiomyocyte. Credit: Tae Kyung Kim, PhD, Perelman School of Medicine, University of Pennsylvania

"What's new about this approach for heart-cell generation is that we directly converted one cell type to another using RNA, without an intermediate step," explains Eberwine. The scientists put an excess of heart cell mRNAs into either astrocytes or fibroblasts using lipid-mediated transfection, and the host cell does the rest. These RNA populations (through translation or by modulation of the expression of other RNAs) direct DNA in the host nucleus to change the cell's RNA populations to that of the destination cell type (heart cell, or tCardiomyocyte), which in turn changes the phenotype of the host cell into the destination cell.

The method the group used, called Transcriptome Induced Phenotype Remodeling, or TIPeR, is distinct from the induced pluripotent stem cell (iPS) approach used by many labs in that host cells do not have to be dedifferentiated to a pluripotent state and then redifferentiated with growth factors to the destination cell type. TIPeR is more similar to prior nuclear transfer work in which the nucleus of one cell is transferred into another cell where upon the transferred nucleus then directs the cell to change its phenotype based upon the RNAs that are made. The tCardiomyocyte work follows directly from earlier work from the Eberwine lab, where neurons were converted into tAstrocytes using the TIPeR process.

The team first extracted mRNA from a heart cell, then put it into host cells. Because there are now so many more heart-cell mRNAs versus astrocyte or fibroblast mRNAs, they take over the indigenous RNA population. The heart-cell mRNAs are translated into heart-cell proteins in the cell cytoplasm. These heart-cell proteins then influence gene expression in the host nucleus so that heart-cell genes are turned on and heart-cell-enriched proteins are made.

To track the change from an astrocyte to heart cell, the team looked at the new cells' RNA profile using single cell microarray analysis; cell shape; and immunological and electrical properties. While TIPeR-generated tCardiomyocytes are of significant use in fundamental science it is easy to envision their potential use to screen for heart cell therapeutics, say the study authors. What's more, creation of tCardiomyoctes from patients would permit personalized screening for efficacy of drug treatments; screening of new drugs; and potentially as a cellular therapeutic.

Source: PhysOrg

Imediat după nasterea unui copil, familia si prietenii vor să afle trei lucruri esentiale despre bebelus: sexul, numele si greutatea. Dar unul dintre aceste aspecte poate ridica probleme mari. În ultimii ani, numărul nou-născutilor care cântăresc cu mult peste medie a crescut îngrijorător. În Anglia, de exemplu, multe femei nasc copii care cântăresc mai mult de 4,5 kilograme, spun specialistii.

După cel de-al Doilea Război Mondial s-a înregistrat o tendintă constantă în cresterea greutătii, ce se explică partial prin îmbunătătirea dietei. Astfel, bebelusii au fost născuti mult mai sănătosi, cu o musculatură bine dezvoltată, greutatea lor medie înregistrând, în anii 1970, o crestere de aproape 50 de grame.

Problema este, însă, că de atunci, această crestere nu a dat semne de oprire. Între 1993 si 2003, numărul copiilor care au depăsit limita normală de greutate, de 4,5 kilograme,la nastere, a crescut cu 20%, iar specialistii spun că statisticile arată că această crestere continuă încă.

Având în vedere că nu existau standarde care să precizeze anumiti parametri în care ar trebui să se încadreze greutatea unui nou-născut, specialistii de la Colegiul Regal de Moase au stabilit că un bebelus depăseste limita normală atunci când cântăreste peste 4 kilograme la nastere.

În ultimii ani, însă, statisticile sunt alarmante, iar medicii au încercat să îsi explice cauzele acestui fenomen.

Cel mai simplu răspuns pe care l-au putut da a fost acela că, de cele mai multe ori, cu cât mama cântăreste mai mult, cu atât bebelusul va fi mai mare la nastere. În aceste conditii, spun cercetătorii, mai bine de jumătate dintre femeile pregătite să aibă copii sunt supraponderale.

Obezitatea pe timpul sarcinii poate fi periculoasă atât pentru mama, cât si pentru copil, crescând riscul complicatiilor.

Medicii spun că, în astfel de cazuri, copilul poate rămâne blocat în vagin, deoarece umerii nu pot trece prin simfiza pubiană, uneori fiind necesare măsuri drastice, precum dislocarea unui umăr, pentru a-l putea elibera si a evita alte complicatii.

Pentru a combate aceste probleme si a proteja atât mama cât si copilul, Serviciul National de Sănătate al Marii Britanii a anuntat în acest an că va desfăsura un studiu cu scopul de a trata viitoarele mame supraponderale cu medicamente pentru diabetul zaharat, în scopul reducerii cantitătii de insulină din sânge.

Statisticile arată că acum, mai mult ca niciodată, mamele riscă să dezvolte diabet gestational (o formă de diabet care apare în timpul sarcinii si care poate fi un factor ce determină acesată crestere a greutătii nou născutilor).

Se prespune că, în Marea Britanie, 3-5% din sarcini sunt afectate de această boală, dar specialistii din SUA spun că, de fapt, cifrele se ridica la aproape 16%. Desi diabetul gestational tinde să dispară după nastere, există sanse crescute ca atât mamele, cât si copiii să dezvolte o altă formă de diabet, pe parcursul vietii.

Sursa: Mail Online

Una cellula somatica, più una cellula germinale. Come dire due (le copie di cromosomi contenute nella prima) più uno (la singola serie cromosomica della seconda), uguale tre. Tre copie di cromosomi per una cellula staminale triploide, pluripotente, in grado cioè di differenziarsi in diversi tipi cellulari. A realizzarla sono stati i ricercatori della NewYork Stem Cell Foundation, guidati da Dieter Egli, confermando così la possibilità di riprogrammare una cellula somatica umana, portandola "indietro nel tempo", trasferendola in un ovocita. Una tecnica che, secondo lo studio pubblicato su Nature, è importante per le possibili implicazioni in termini di medicina rigenerativa. Ma, nell'editoriale della rivista, si avverte: "non è ancora chiaro se il triploide si comporterà nei tessuti come una normale cellula. Nessuno potrà chiamarlo a breve clinicamente rilevante".

Uno dei problemi fondamentali di questa branca della scienza è quello della compatibilità dei tessuti tra donatore e ricevente. A scopo terapeutico, la condizione ideale sarebbe quella di rimpiazzare i tessuti danneggiati in un paziente con cellule del suo stesso organismo, quindi con lo stesso dna. Ma altrettanto ideale sarebbe poter disporre di una sorta di bagaglio cellulare, da utilizzare per scopi diversi, ovvero un set di cellule in grado di originare più tipi di tessuti.

Partendo da questi presupposti, i ricercatori hanno provato a produrre cellule staminali da un ovocita. Per farlo hanno utilizzato una tecnica nota come somatic cell nuclear transfer (Scnt): hanno prelevato il materiale genetico di una cellula somatica adulta (quindi con un corredo cromosomico completo, cioè doppio) e lo hanno trasferito in un ovocita privato del nucleo (una tecnica simile a quella che ha portato alla nascita della pecora Dolly). Così facendo, i ricercatori speravano di indurre l'ovocita a dividersi, dando origine a una blastocisti, ovvero lo stadio iniziale dello sviluppo embrionale. Ma, osservando il comportamento della nuova cellula umana, hanno visto che dopo pochi cicli, la divisione si arresta.

Gli scienziati hanno quindi provato a trasferire il Dna della cellula somatica nell'ovocita, ma senza togliere il nucleo di quest'ultimo. I risultati sono stati sorprendenti: la nuova cellula cominciava a dividersi dando origine a una blastocisti e mantenendo tutti i corredi cromosomici di partenza (tre, due della cellula somatica e uno di quella germinale). Non solo: le cellule staminali derivate da questa prima blastocisti mantenevano il fenotipo della pluripotenza, mostrando di essere capaci di originare tutti i tipi cellulari (quelli dei cosiddetti tre foglietti embrionali, l'ectoderma, il mesoderma e l’endoderma, da cui si originano i tessuti di un organismo).

Come spiegano i ricercatori, i risultati mostrano come la presenza del genoma dell'ovocita sia fondamentale per la riprogrammazione della cellula somatica umana a uno stadio di pluripotenza.

Un altro traguardo, dopo quello delle staminali pluripotenti indotte (iPs, vedi Galileo, "Deja vu staminale" e "Ritornare staminali"), che bypassa l'uso di embrioni (sebbene anche gli ovociti non siano sempre disponibili). Ma è anche un risultato che pone in risalto il bisogno, etico, di regolamentare l'uso della somatic cell nuclear transfer, in modo tale da garantirne l'uso a scopi terapeutici, senza creare allarmismi in chi vi intravede pericoli di clonazione umana.
“La linea cellulare derivata dai ricercatori non potrebbe mai essere usata in terapia”, ha spiegato a Wired.it Carlo Alberto Redi dell’università di Pavia commentando la ricerca: “Quello che invece rende lo studio interessante è essere riusciti per la prima volta a derivare una linea cellulare staminale stabile grazie alla presenza del genoma dell’ovocita. Il dna della cellula germinale contiene qualcosa che aiuta le cellule a stabilizzarsi, e l’importante sarà ora far luce su questo qualcosa. Ma è chiaro che stabilizzare una cellula triploide non serve a nulla”.

Fonte: galileonet.it  -Riferimento: doi:10.1038/nature10397 - Via Wired.it

"Sabato sera sono affari. Glen Johnson è l'avversario più duro che ho mai affrontato". - Lucian Bute

"I fan, ovviamente, sanno di avere una partita eccezionale. Il senso di urgenza è arrivato". - Glen Johnson

Amici che si preparano a diventare nemici, Lucian Bute e Glen Johnson, promettono che la lotta per il titolo di sabato sera Federazione Internazionale de Boxe (IBF) producerà fuochi d'artificio a Quebec City.

Sabato 5 novembre 2011 - Bute vs Johnson - Diretta su TurismoAssociati.it alle 03:00 in Quebec City - Canada (GMT+1 Roma).

---

In the picture, Brinkley (left), Bute (right).

International Boxing Federation (IBF) on Saturday, Nov. 5 2011 9 pm Quebec City - Where to watch free online?

“Saturday night is business. Glen Johnson is the toughest opponent I’ve faced.” – Lucian Bute

“Fans obviously know they have an exciting fight. The sense of urgency is there.” – Glen Johnson

Friends preparing to become foes, Lucian Bute and Glen Johnson promise that Saturday’s International Boxing Federation (IBF) title fight will produce fireworks in Quebec City.

Saturday, November 5th 2011 09:00 ET – Bute vs. Johnson – Live on our TurismoAssociati.it/dBlog Live Streaming Sporting Video Events and Other; check our widget. This content will be published at least 1 hours before Start Time.

---

Campionul mondial la categoria supermijlocie, versiunea IBF, Lucian Bute, îsi va pune centura în joc pentru a noua oară, sâmbătă, în Quebec - Canada, în cadrul unei gale în care îl va avea ca adversar pe jamaicanul Glen Johnson, în vârstă de 42 de ani.

Meciul dintre Lucian Bute si Glen Johnson va fi transmis în direct începând cu ora 4.00; în noaptea de sâmbătă spre duminică verificati aici pe blogul TurismoAssociati.it, pe widget-ul de mai sus alegeti Other si accesati gratis link-urile ce vor aparea cel tarziu cu o ora inaintea inceperii partidei.

Sorin Freciu a precizat că primarul din Busteni, Emanoil Savin, este cel care a sprijinit încheierea contractului pentru difuzarea meciului Lucian Bute - Glen Johnson în România.

An ambitious University of Nevada, Reno project to understand and characterize geothermal potential at nearly 500 sites throughout the Great Basin is yielding a bounty of information for the geothermal industry to use in developing resources in Nevada, according to a report to the U.S. Department of Energy.

The project, based in the University's Bureau of Mines and Geology in the College of Science, is funded by a $1 million DOE grant from the American Recovery and Reinvestment Act of 2009. It has reached the one-year mark and is entering phase two, when five or six of the 250 identified potentially viable geothermal sites will be studied in more detail. Some of the studied sites will even have 3-D imaging to help those in the industry better understand geothermal processes and identify where to drill for the hot fluids.

The research aims to provide a catalogue of favorable structural elements, such as the pattern of faulting and models for geothermal systems and site-specific targeting using innovative techniques for fault analysis. The project will enhance exploration methodologies and reduce the risk of drilling nonproductive wells.

Jim Faulds, geologist and research professor at the University of Nevada, Reno's Bureau of Mines and Geology, lectures his geothermal exploration class in April at the Fly Ranch Geyser north of Gerlach, Nev. (Credit: Photo courtesy of the University of Nevada, Reno.)

Jim Faulds, principal investigator for the project, geologist and research professor at the University of Nevada, Reno, has a team of six researchers and several graduate students working with him on various aspects of the project.

"Of the 463 geothermal sites to study, we've studied and characterized more than 250 in the past year, either using existing records or on-site analyses," Faulds said. "We'll continue to study more of the sites so we can develop better methods and tools for geothermal exploration. Most, about two-thirds, of the geothermal resources in the Great Basin are blind -- that is, there are no surface expressions, such as hot springs, to indicate what's perhaps 1,500 feet below the surface."

Better characterization of known geothermal systems is critical for new discoveries, targeting drilling sites and development, Faulds said. The success of modeling sites for exploration is limited without basic knowledge of which fault and fracture patterns, stress conditions, and stratigraphic intervals are most conducive to hosting geothermal reservoirs.

"The geothermal industry doesn't have the same depth of knowledge for geothermal exploration as the mineral and oil industries," he said. "Mineral and oil companies conducted extensive research years ago that helps them to characterize favorable settings and determine where to drill. With geothermal, it's studies like this that will enhance understanding of what controls hot fluids in the Earth's crust and thus provide an exploration basis for industry to use in discovering and developing resources."

Faulds and his team have defined a spectrum of favorable structural settings for geothermal systems in the Great Basin and completed a preliminary catalogue that interprets the structural setting of most its geothermal systems.

"This is the first attempt to broadly characterize and catalogue Great Basin geothermal systems in this way," he said.

In addition, Faulds has developed and taught a geothermal exploration class, published many papers on his work and presented his work at many conferences, including the World Geothermal Congress in Bali, Indonesia and the GEONZ2010 Geoscience-Geothermal Conference in Auckland, New Zealand.

Faulds also presented information from his study at a session of the National Geothermal Academy at the University of Nevada, Reno.

"We want to help the industry achieve acceptable levels of site-selection risk ahead of expensive drilling," he said. "This study costs only $1 million, but it could cost a company several million dollars for drilling at a single prospect in the hopes that they hit a good hot well. Our research will provide the baseline studies that are absolutely needed if Nevada is going to become the Saudi Arabia of geothermal."

Source: Science Daily

O cască dezvoltată de cercetătorii de la Universitatea din Maryland (UMD) vine în ajutorul persoanelor care au suferit atacuri cerebrale, permitându-le să îsi miste membrele doar cu puterea gândului.

Echipa de specialisti a studiat semnalele cerebrale ale unor persoane sănătoase în timp ce făceau miscare si au utilizat aceste date pentru a-i "reînvăta" pe cei suferinzi să îsi miste membrele.

Oamenii de stiintă spun că acest sistem poate ajuta persoanele care au suferit atacuri cerebrale vasculare, paralizii sau cei care au distrofie musculară. În plus, se pare că inventia va putea fi utilizată si pentru combaterea obezitătii sau a diabetului.

Spre deosebire de alte tehnici asemănătoare, noua inventie nu necesită un antrenament si pare să fie prima care are rezultate similare cu cele obtinute în cazul pacientilor care au electrozi implantati în creier.

Tot ce trebuuie să facă utilizatorii este să poarte o cască legată prevăzute cu sute de senzori si conectată la niste calculatoare care monitorizează undele cerebrale.

Scanând creierul unei persoane sănătoase în timp ce desfăsoară anumite activităti, aceste aparate înregistrează modul în care creierul ar trebui să actioneze în aceste situatii.
"Prin decodarea activitătii cerebrale asociate miscărilor unui mers normal, putem să învătăm persoanele care au suferit atacuri cerebrale să gândească într-un numit fel, astfel încât să potrivească propriile lor semnale electroencefalografice cu cele normale," a declarat José Contreras-Vidal, profesor în cadrul Univeristătii din Maryland.

Un alt specialist care a participat la studiu, Steve Graff, sustine că aceste rezultate se pot obtine si în cazul în care pacientul ar fi rugat să imite ceea ce vede într-un material video ce prezintă o persoană care merge normal. Graff, care suferă de distrofie musculară congenitală si se deplasează cu ajutorul unui scaun cu rotile, speră că într-o bună zi tehnologia îi va permite să lovească o minge de fotbal sau să folosească un telefon mobil doar cu puterea mintii.

Cei de la UMD au reusit deja să determine un pacient să recreeze miscări 3D ale mânii si să miste un cursor cu ajutorul mintii. Scopul lor este acela de a ajuta persoanele cu dizabilităti să îsi recapete functiile motorii pe care le-au pierdut în urma accidentelor.

Sursa: Mail Online

Gli esperti di marketing definiscono "redemption" il tasso di risposta del pubblico a un certo stimolo: se per esempio vengono distribuiti 100 buoni sconto per l'acquisto un prodotto a prezzo ridotto e 40 di questi vengono effettivamente utilizzati, la redemption della campagna promozionale è del 40%.
Ebbene, Harold Hackett, un signore canadese appassionato di esperimenti socio culturali, nell'epoca dei social network e dei canali televisivi interattivi è riuscito a dimostrare che lo strumento di comunicazione più efficace è ancora il messaggio nella bottiglia abbandonato tra le onde.

Message in a bottle...
A partire dal maggio del 1996 Hacket ha liberato nelle acque dell'Atlantico oltre 4800 bottiglie di plastica contenenti un messaggio e da allora ha ottenuto ben 3100 risposte da tutto il mondo. Ora ha amici di penna in Africa, Russia, Regno Unito, Scozia, Francia, Bahamas...

E per rendere il suo esperimento assolutamente anologico Hacket non ha inserito nei suoi messaggi nè il suo numero di telefono nè il suo indirizzo e-mail, ma solo quello postale. In questo modo si è assicurato che tutte le risposte gli arrivassero per lettera.

Ogni bottiglia è numerata, così Harold sa a quale dei suoi messaggi si riferisce la risposta: alcune bottiglie sono state in balia delle onde per più di 13 anni prima di essere trovate da qualcuno.

Fonte: focus.it