Immagine
 Trilingual World Observatory: italiano, english, română. GLOBAL NEWS & more... di Redazione
   
 
Di seguito tutti gli interventi pubblicati sul sito, in ordine cronologico.
 
 
By Admin (from 11/11/2010 @ 08:00:49, in ro - Stiinta si Societate, read 1351 times)

 Am folosit pluralul, desi in scoala se vorbeste despre matematica. In realitate, domeniul reprezinta un ansamblu de stiinte reunind aritmetica, geometria, probabilitatile etc. Toate studiind cantitatea si ordinul, elementele abstracte si relatiile dintre ele: numere, functii, figuri geometrice. De unde vin toate acestea?

Refuzul de a numara

Populatia braziliana mundurucu uimeste de cativa ani lumea stiintifica, prin mentalitatea si modul de raportare la realitatea care implica folosirea limbajului si a unor elemente aparent banale de natura matematica. De-a dreptul socant e faptul ca membrii sai – aflati de vreo doua veacuri in contact cu albii – refuza, efectiv sa invete numaratoarea. Limba lor nu contine cuvinte pentru a numara, decat pana la 3 sau 4.

De ce nu ar avea nevoie de asa ceva, din moment ce primesc de la guvernul federal alocatii sub forma de bani? Raspunsul e la fel de surprinzator: pentru ca pur si simplu refuza invatarea elementelor abstracte. Probabil, instinctiv, intrucat cercetatorii se refera la un aspect extraordinar de important. Invatarea in sine se realizeaza printr-o reciclare neuronala, o „realocare” a anumitor zone cerebrale in vederea indeplinirii unor noi sarcini. Pastrand proportiile, ar fi ceva ca un transfer dintr-un serviciu in altul. Mai departe, apare ideea ca trecerea la calculul aritmetic exact, pentru populatia de tipul mundurucu, ar insemna pierderea simtului simetriei.

Simetrie, adica supravietuire

Da, simetria este indispensabila capacitatii de orientare si de identificare a unui animal salbatic; deci este indispensabila supravietuirii in jungla. Calculul aproximativ e strans legat de corp si de simetria acestuia. Se raporteaza de obicei cantitatile la partile corpului (degetele reprezinta doar un caz particular). La mundurucu, exista pentru cifra 3 cuvantul „ebapug” care inseamna „doua brate plus” unul.

De altfel, si pluralul lipseste din limba lor, ca si cum ansamblul sistemului cognitiv (calcul, limbaj) ar fi fost astfel structurat incat sa faca imposibil calculul exact. Problema s-ar putea lega de urmatoarea dilema a acestor indieni amazonieni: ori numara in mod exact, ori supravietuiesc in mediul lor natural. De unde si nevoia urgenta de a cauta o serie de masuri practice, pentru asigurarea supravietuirii speciei umane, in functie de mediul in care traieste.

Si animalele gandesc la fel!

Cu incepere cam din anii ’50, s-a observat ca simtul numerelor exista la numeroase alte specii decat omul. De pilda, cobaii antrenati corect, pentru a obtine hrana, trebuie sa apese de un anumit numar de ori pe un prim buton, apoi o singura data pe un al doilea. Astazi, studii tot mai perfectionate atesta ca numarul este acela care determina alegerea animalului. In 2005, la Universitatea Princeton li s-au prezentat unor maimute imagini cu fete ale unor congeneri aflati pe cale sa strige; doi sau trei.

In acelasi timp, o banda sonora difuza strigatele scoase de doua sau trei primate. Concluzia: animalul e in mod sistematic mai interesat de un film in care numarul de strigate corespunde numarului fetelor. Ceea ce demonstreaza capacitatea indivizilor respectivi de a detecta corespondenta numerica dintre elemente prezentate in fel diferit. Altfel spus, avem de-a face cu o reprezentare mentala a numarului, la maimute.

De altfel, cimpanzeii - inainte sa-si agreseze un adversar – evalueaza mai intai daca potentialele lor ajutoare ar fi suficient de numeroase. Comportament observat si la delfini, si la lei. Conform cercetatorilor, inca o dovada ca intuitia aproximativa  a numerelor in lumea animalelor este absolut necesara supravietuirii.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Sursa: magazin.ro

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 10/11/2010 @ 15:46:00, in it - Osservatorio Globale, read 1733 times)

Oggi anonimi hanno forzato l'account Google di Byoblu.Com, impossessandosi di nome utente e password di tutta la galassia di servizi che ruotano intorno al gigante di Mountain View. Il blog ha perduto completamente ogni controllo sul profilo YouTube dove sono memorizzate le centinaia di produzioni multimediali realizzate in tre anni di lavoro intenso, visualizzate oltre 4 milioni di volte e a cui sono iscritte quasi 10 mila persone. Declino ogni responsabilità circa i contenuti che possono venire aggiunti, rimossi o postati a nome dell'utente YouTube 'byoblu'. 

 Non solo: non mi è più possibile accedere al mio account AdSense, dove sono ospitati gli (scarni) guadagni ottenuti con i banner del blog, e conseguentemente non ho più il controllo sul credito residuo e sulle transazioni. Allo stesso modo, non posso più entrare nel mio profilo Analytics, dove è possibile monitorare costantemente e con precisione gli accessi al blog. Subito dopo l'hacking iniziale, gli ignoti sabotatori hanno sostituito le credenziali di accesso. Ogni procedura automatica di recupero del controllo è fallita.

Per ora non mi risultano eliminazioni dei video sul canale YouTube, ma su molti dei contenuti più gettonati sono comparsi dei banner verdognoli che invitano a visitare siti che promozionano sistemi sicuri per vincere al gioco d'azzardo. Non è ancora chiaro se questo possa essere stato l'intento dei pirati informatici, che tuttavia hanno compiuto un gesto difficilmente compatibile con l'interesse di uno spammer che agisce al solo scopo di piazzare due o tre banner qua e là. Purtroppo, a quanto mi risulta, la mia casella di posta elettronica byoblu@gmail.com, insieme a tutte le comunicazioni intercorse in anni di intenso utilizzo, compresi i documenti, molti scambi di email che costituiscono le basi per alcune inchieste in divenire, codici seriali, ricevute, ricerche da completare, indirizzi, decine di numeri di telefono importanti, le vostre comunicazioni e Dio solo sa cos'altro ancora, sono stati cancellati mediante l'eliminazione totale dell'account. 

 Alcune procedure di recupero credenziali, infatti, se eseguite indicando byoblu@gmail.com come nome account producono un avviso di profilio inestente. Inoltre, inviare una qualsiasi comunicazione email al suddetto indirizzo risulta invariabilmente nel seguente messaggio di risposta dai server Google:


 Hi. This is the qmail-send program at xxxx.yyyyy.it.
 I'm afraid I wasn't able to deliver your message to the following addresses.
This is a permanent error; I've given up. Sorry it didn't work out.

:
209.85.227.27 does not like recipient.
Remote host said: 550-5.1.1 
The email account that you tried to reach does not exist.



 Questo può significare solo una cosa: chi si è impadronito del mio account ha cancellato l'account di posta elettronica con tutto il suo prezioso contenuto.  Il danno è incalcolabile. 

 Al momento, nonostante le ripetute segnalazioni e perfino l'invio di fax con la denuncia all'autorità competenti, da Google nessun segno di vita.Fonte: byoblu.com

 

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 

I was born in the Soviet Russia in 1978. Now when I reflect on it, I believe I was born free into this wonderful world just like anyone else. I was born a human being with a life in me, intelligence, virtues, talents, ingenuity, and potential. I knew nothing about the country in which I was born into, which other countries it bordered with, which political, monetary, and social systems and agendas it followed, which war it was involved in at the time, which human beings it was depriving of homes and lives, which nations it hated and considered its enemies, what its religion and superstitions were, which laws its citizens were forced to abide by and what it will cost me in financial, intellectual, spiritual, and sexual means to be allowed to exist in that particular environment. The first breath I took, I became a Russian Orthodox female, born into the Soviet Union with an authority shouting out loud and confident that everyone never disregarded the fact that their lives, property, talents, and even thoughts belonged to the state. The first breath I took, I became a slave to a society, its culture, prejudices, and expectations. My freedom was suspended right then and I was well on my way to being transformed into a robot with as few aspirations, dreams, passions, beliefs, and principles of my own as possible; the obedient citizen who lacks critical, analytical, skeptical, and daring thinking; and a “drug addict” that doesn’t question the outside authority or norms of the society.

I believe many can envision a person put under hypnosis. The more I observed the world and its inhabitants, the more clearly I could recognize zombies moving around, overdosed on deceit, wars, blood, agony, misery, death, financial booms and busts, racism, sexism, patriotism, nationalism, antidepressants, reality shows, consumerism, super bowls, and video games to name a few; and drowning in their own fears, worries, insecurities, complexes, sexual frustrations and uncertainties; and what was puzzling to me, pleading for more.

Who is the magician and why on earth does his interest lie in such a boring and unrewarding activity? Who and why would want to surround himself with uninspiring and spiritless creatures that perish without ever discovering their talents, without ever bringing their share of greatness, brightness and sharpness to the table of our collective wealth of intelligence, wisdom and ingenuity, and making this world as strong, beautiful, prosperous, resourceful, progressive, and rewarding as it ought and could so much easily be so that we could all enjoy it, including the hypnotizer?

I do not know but I have a few thoughts on who or what it could be, how the world manipulated into insatiable killing, deceit, abuse, destruction and even self-hatred, and what is the benefit that the hypnotizer seeks.

What happens between that first breath of freedom we all take and the moment we are released from propaganda factories as highly qualified & specialized machines trained to follow precise instructions and react in certain ways when exposed to specific sounds, body shapes, colors, odors and flavors? Kings, queens, tzars, sultans, emperors, presidents & prime ministers, TV & radio sets, newspapers & magazines, literature & poetry, educators & parents mouths discharge a steady and contagious flow of hypnosis that flows into the ears of those who are tuned in, reaching, confusing and corrupting their minds and hearts. Some are faster and more susceptible to this deadly cancer than others. May I speculate that most of these sources and individuals manipulate the perceptions of others simply because they have been intimidated to do so by the hypnotizers of their own time and they should be considered victims of their own conspiracy and circumstances they find themselves in? I don’t believe that we should mistake all queens, tzars and others of blue blood, so they believe, for being the main generator of deadly poison. If we do, this will be an overestimation of their intellectual and character abilities. My observations could be wrong and conclusions made too early but I highly doubt presidents' exceptional or superior intellectual powers. I do believe that there is much randomness in every aspect of our life and the existence of our planet. However, I also believe that we are lead by some in certain directions. Do we doubt that we are manipulated into wars which allow a small clique of elites to make incomprehensible profits; divided & made to believe that one nation aims to destroy another? Or that one culture, race, sex, religion or intelligence is superior to another, while we are made frightened of another social class, allured into a financial bliss, taken advantage of and then let go crashing in a midst of the next bust; spirit broken into devastating acceptance of our own worthlessness and obediently enter of torture rooms or gas chambers, walk to a firing squad, acceptance of to be burned alive, hanged, stoned to death and or beheaded?

TO BE CONTINUED ...

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 10/11/2010 @ 11:00:13, in it - Scienze e Societa, read 2439 times)

Nel cuore delle Alpi "un'isola" intra montes: la Valle d'Aosta! Nel cuore di questa valle, Saint-Vincent occupa una centralità privilegiata, L'elegante monte Zerbion allungandosi in una sinuosa catena verso il colle di Joux e la rete de Comagne, ne delimita e protegge il territorio degradante, ad ondulazioni ampie, verso il corso della Dora Baltea. Una vasta e soleggiata conca accoglie la cittadina che, sebbene si sia enormemente ingrandita e modificata nel corso degli ultimi decenni, ha saputo mantenere e riqualificare il centro storico con attenti restauri.

Sono elementi caratterizzanti del paese la chiesa parrocchiale del XII secolo, il fiabesco Grand'Hotel Billia inaugurato nel 1908, il luminoso stabilimento termale realizzato nel 1960, il palazzo municipale del 1967, opera originale ed innovativa dell'architetto E. Viliani e il "Casino de la Vallée" che, con la sua parete vetrata, è specchio del panorama circostante. Saint-Vincent possiede un altro volto! Quello del mondo contadino e dei suoi villaggi rurali, dove, alle austere case in pietra, si contrappongono i "récar", preziose costruzioni lignee testimoni della passata civiltà alpestre legata alle culture cerealicole.

La preistoria della Valle, risale alla fine del quarto, inizio terzo millennio a.C.. Di questo e dei periodi successivi, si hanno testimonianze archeologiche. La civiltà Romana ha lasciato importanti vestigia ad Aosta (arco, porta, mura, teatro) e in tutta la regione. AI medioevo si ascrivono i castelli di Fénis, Verrès, Issogne, solo per citare i più famosi. Impronte di queste epoche sono presenti a Saint-Vincent: delle incisioni rupestri, un ponte Romano (I a.C.), del quale rimane, ancora ben ancorata alla roccia, la spalla sinistra, l'impianto termale (III d.C.) di un'abitazione privata. La romanica chiesa parrocchiale (XII d.C.) conserva una cripta di rara bellezza, affreschi del XV e XVI secolo e preziosi oggetti d'Arte Sacra. I villaggi della collina, testimoni straordinari di un passato di duro lavoro e di grande ingegnosità, hanno saputo conservare numerose strutture di uso comunitario: cappelle, forni, fontane, vasche e canali irrigui, nonché i récar.

Come arrivare? Saint-Vincent è raggiungibile in auto percorrendo l'autostrada A5 Torino-Aosta, dalla Svizzera utilizzando il Tunnel del Gran San Bernardo e dalla Francia mediante il Tunnel del Monte Bianco. In treno Da Torino e da Milano (via Chivasso) con fermata a Chatillon. In pullman Da Torino, da Milano, da Martigny e Vallese, dalla Savoia, da Ivrea e Canavese.

Fonte: Azienda di Accoglienza Turistica di Saint-Vincent

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 10/11/2010 @ 08:00:57, in ro - Stiinta si Societate, read 1189 times)

 Fascinati de „planeta rosie” si de enigmaticele sale „canale” pe care italianul Schiapparelli  le atribuia unei civilizatii hipertehnologizate, pamantenii au dorit mereu sa cucereasca acest astru care le insangera deseori cerul noptii. Si atunci cand au fost capabili sa o faca, nu au ezitat sa-si trimita emisarii intr-acolo. Dar, spre uimirea lor, toti acesti emisari – sonde spatiale si roboti teleghidati – au esuat in incercarile de a dezvalui secretele lui Marte, defectandu-se in mod inexplicabil. Un fenomen si mai ciudat a fost observat insa in cazul a doi roboti trimisi in anul 2004 pe planeta rosie si care, desi ar fi trebuit sa-si epuizeze de mult energia, continua sa functioneze, impulsionate de o forta enigmatica!

Pe 4 ianuarie 2004, robotul Spirit amartiza, urmat, trei saptamani mai tarziu de Opportunity isi incepeau periplul pe solul rosiatic. Cei doi roboti aveau o „durata de viata” de doar 90 de zile, in care urmau sa efectueze o serie intreaga de experimente stiintifice. Spre surprinderea generala astazi, la mai bine de patru ani de atunci, robotii functioneaza perfect!

„Niciodata nu ne-am imaginat ca vom putea dirija acesti roboti pe toata suprafata martiana. Cand i-am lansat, spuneam in gluma ca vor ajunge pana in Craterul Victoria, dar acum se afla deja acolo. Cu fiecare zi ce trece, suntem tot mai uimiti de ce se intampla cu robotii nostri”, spune Mark Lemmon, de la Universitatea A&M Texas, unde cele doua dispozitive au fost proiectate.

Atunci cand misiunea lor a inceput, celulele solare cu care robotii sunt inzestrati asigurau 900 wati/ora de energie electrica pe zi. In lunile ce au urmat, randamentul lui Spirit a scazut la 400 wati/ora zilnic iar al lui Opportunity la 500 wati/ora. Motivul era logic, in acceptia astronomilor NASA, avand in vedere acumularea de praf si nisip pe panourile solare. Dar apoi, spre nedumerirea oamenilor de stiinta, puterea lui Opportunity a inceput sa creasca, ajungand acum la peste 900 wati/ora!

Vortexurile de la suprafata martiana, o posibila explicatie

 „Este ceva incredibil, ai spune ca robotul a intrat intr-o spalatorie si tot praful de pe celulele fotovoltaice s-a curatat!”, admite Jim Erickson, de la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul NASA. Pentru unii savanti, explica ar consta in vanturile martiene, care ar fi curatat panourile de praf, dar interesant e faptul ca fenomenul s-a produs mai pregnant in cateva nopti in care senzorii de la bordul lui Opportunity nu au anuntat cresteri semnificative ale vitezei vantului. Pe de alta parte, chiar surse din cadrul NASA au recunoscut ca, odata un strat foarte subtire de praf lipit pe celulele fotovoltaice, posibilitatea ca el sa se curete atat de bine este aproape nula. Asta daca pe Marte nu ploua!

O ipoteza de ultima ora incearca sa explice enigmatica „forta de pe Marte” facand o analogie cu asa-numitii „demoni ai prafului”, intalniti in desertul Arizona. Acestia sunt vortexuri formate din particule incarcate electric, care se depun pe orice obiect cu care intra in contact. Erickson presupune ca planeta rosie ar poseda campuri electrice atat de puternice incat produc un fel de scantei, in apropierea solului:

„Demonii prafului preiau sarcina electrica de la firicelele de nisip si tarana care se freaca unele de altele, intr-un vartej. Cand anumite materiale neobisnuite intra in contact, unul imprumuta celuilalt sarcinile negative (electronii). Particulele mai mici au tendinta de a se incarca negativ, luand electroni de la cele mai mari. Ca urmare, coloana centrala de aer cald care deplaseaza formatiunea transporta praful incarcat negativ in sus si lasa firele mai mari, incarcate pozitiv, sa se roteasca la baza, generand astfel un camp electric. Acest camp ar putea explica teoretic propulsia robotilor nostri de pe Marte.”

Autor: GABRIEL TUDOR - Sursa: Revista Magazin

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 09/11/2010 @ 13:00:36, in en - Science and Society, read 1264 times)

Mycologist Paul Stamets studies mycelium and lists 6 ways that this astonishing fungus can help save the world. Cleaning polluted soil, creating new insecticides, treating smallpox and maybe even the flu … in 18 minutes, he doesn’t get all the way through his list, but he has plenty of time to blow your mind. An audience favorite at TED2008. (Recorded February 2008 in Monterey, California. Duration: 18:18.)

Source: blog.ted.com

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 09/11/2010 @ 11:00:11, in it - Scienze e Societa, read 3371 times)

In valdostano si chiama Votornèntse, e negli anni del fascismo era stata ribattezzata Valtornenza. Il nome di oggi, Valtournenche, a qualcuno potrebbe non suggerire nulla, come se si trattasse di un paesino sperduto e dimenticato dal mondo, in un’imprecisata zona montuosa del Nord Italia.

In realtà Valtournenche, borgo di 2200 abitanti della Valle d’Aosta, è un’affascinante costellazione di frazioni alpine, tra cui spiccano località invernali rinomate, celebri per le fantastiche piste da sci e le strutture turistiche all’avanguardia. Anche il paesaggio circostante contribuisce ad accrescere la magia del luogo: incastonato all’inizio della vallata, il nucleo abitato è distribuito lungo un pendio ripido, con un dislivello notevole che lo fa assomigliare a una suggestiva scultura nella roccia. Particolarmente importante nel Medioevo per i traffici commerciali che transitavano dal colle del Teodulo, Valtournenche conobbe la fama turistica che si merita all’inizio del XIX secolo, quando si sviluppò l’alpinismo e il Monte Cervino, parte del territorio comunale, iniziò ad affascinare alpinisti e sportivi di ogni genere.

In effetti la storia di Valtournenche è intimamente legata a quella di Cervinia, frazione comunale a cui deve gran parte del suo successo, località rinomata e dal nome noto a chiunque ami gli sport invernali. Raggiungibile dal cuore di Valtournenche tramite ovovia, Cervinia è abbarbicata alle montagne a 2012 metri di quota, alle pendici del Monte Cervino. Breuil-Cervinia (il nome completo della frazione) è tra le mete sciistiche più amate e conosciute dell’arco alpino, ed è collegata efficacemente con gli impianti di Zermatt, sul versante svizzero, dando vita a un unico ampio comprensorio, il Matterhorn Ski Paradise, con oltre 350 km di piste.

L’altitudine elevata fa sì che la stagione sciistica vada dall’inizio di novembre all’inizio di maggio, ma anche nei mesi più caldi si può sperimentare “lo sci estivo” sulle piste ghiacciate del Plateau Rosa, servendosi degli impianti svizzeri. La funivia Cime Bianche-Plateau Rosa è tra gli impianti di risalita più moderni, realizzata nei primi anni ’90, e colma un dislivello di ben 700 metri, ma il comprensorio è davvero sconfinato e le strutture sono numerosissime e all’avanguardia. Due cabinovie, due funivie, cinque seggiovie ad agganciamento automatico, quattro seggiovie a morsa fissa, una sciovia e un tappeto per gli sciatori alle prime armi vi consentiranno di raggiungere il tracciato più adatto a voi, in una sorprendente varietà di piste a vari livelli di difficoltà. Da non dimenticare lo splendido percorso per lo sci di fondo, che si snoda attraverso quello che, d’estate, costituisce uno dei campi da golf più elevati del mondo, il Golf Club del Cervino 18 buche.

Per migliorare ulteriormente l’offerta turistica di Valtournenche, ultimamente sono state apportate delle modifiche agli impianti, e i vecchi skilift sono stati sostituiti da seggiovie di nuova generazione: grazie all’efficienza delle strutture le piste non sono mai eccessivamente affollate e non ci sono lunghe file per risalire dopo la discesa. Infine, se non vi accontentate di una vacanza sportiva ma volete assaporare un pizzico di cultura, potete visitare la Chiesa Parrocchiale di Sant’Antonio, in una piccola piazza situata proprio nel cuore del paese. L’aria pacata e familiare dell’edificio e del suo scenario rendono la chiesa particolarmente suggestiva, e sulle pietre della piazzetta sono iscritti i nomi dei personaggi più famosi della storia diValtournenche.

A vivacizzare il paese in ogni stagione dell’anno ci sono le manifestazioni, gli eventi culturali e le feste popolari. Ogni anno, ad esempio, si svolge il festival cinematografico Cervino Cinemountain, e due volte l’anno il borgo è invaso dalle colorate bancarelle del mercatino dell’artigianato valdostano, un’ottima occasione per scoprire gli oggetti tipici e le tradizioni di questa terra generosa. In estate, quando la neve si ritira e i turisti possono ammirare un panorama magnifico, ricco di sentieri che aspettano di essere esplorati, nel centro del paese e nelle frazioni comunali si svolgono tanti eventi diversi, dalle attività sportive per grandi e piccoli alle proiezioni di film, passando per i concerti e gli spettacoli teatrali sotto le stelle.

Raggiungere Valtournenche non è difficile, grazie anche alla vicinanza di importanti aeroporti, come quelli di Milano Malpensa e Torino Caselle, e dei trafori del Monte Bianco e del Gran San Bernardo. Chi viaggia in auto può percorrere l’autostrada A5 Torino-Aosta e uscire a Chatillon-Saint Vincent, poi continuare per circa 21 km sulla strada regionale in direzione Valtournenche-Cervinia. Chi prende il treno può raggiungere la stazione di Chatillon-Saint Vincent, sulla linea Torino-Aosta, e proseguire con l’autobus per l’ultima ventina di chilometri. Infine gli aeroporti più vicini sono quello di Torino, a 118 km, quello di Milano Malpensa a 160 km e Milano Linate a 180 km, e quelli internazionali di Francoforte, Ginevra, Parigi e Zurigo.

Fonte: ilturista.info

Articolo (p)Link Commenti Commenti (1)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 09/11/2010 @ 08:00:56, in ro - Stiinta si Societate, read 1198 times)

 Tehnica moderna, aflata intr-o continua cursa contracronometru, nu putea lipsi din parcurile de distractii. Aici, pentru amatorii de senzatii tari s-au inventat acele montagnes russes – un fel de trenulete aparent inofensive, dar dau fiori curajosilor pasageri. In ultimii ani, oferta in domeniu s-a diversificat in forme aproape de neimaginat.

„Taurul” de lemn

 Trenuletele despre care vorbim au de fapt o varsta respectabila, primele fiind construite la inceputul secolului al XIX-lea. Interesant este ca suportul de rulare – acea dantelarie cu multe curbe, suisuri si coborasuri bruste – era realizat din grinzi de lemn. O replica moderna, insa mult mai mare, a fost pusa in functiune de putin timp in parcul Six Flags Great Adventure, de langa New York. Se numeste El Toro si are inaltimea maxima de 55 metri, cat un imobil cu 18 etaje, „altitudine” de la care viteza maxima de coborare ajunge la 113 km/ora. Odata inceputa marea aventura, miile de grinzi incep sa trosneasca si sa scartaie din toate incheieturile, „melodie” deloc optimista, dar care e intotdeauna acoperita de urletele pasagerilor.

Cadere in vid

 Impresionanta alura lui El Toro, dar performantele sale nu se compara cu cele ale lui Kingda Ka, din acelasi parc american. Cu cei 139 metri inaltime, este cel mai inalt montagne russes din lume, coborarea facandu-se practic pe verticala, cu calea de rulare doar putin spiralata. Dupa ce e urcat in varful instalatiei, trenuletul e catapultat astfel incat in numai 3,5 secunde viteza lui de cadere ajunge de la 0 la 206 km/ora! Un adevarat sadism din partea constructorilor, cu care incearca sa concureze Gyro Drop, un „joc” oarecum similar situat intr-un parc din Seul, capitala sud-coreeana. O roata uriasa, pe care sunt asezate scaunele, este ridicata incet pe un pilon central, pana la 70 de metri. Ajunsa in varf, nacela e lasata sa cada in gol. Rezultatul: 120 km/ora in 2 minute.

Cu capul in jos

 Ridicarile la cer si caderile in vid cunosc si alte rafinamente. Japonezii il au pe Eejanaika, o roata verticala, pe marginea careia sunt montate scaune rotitoare. Nu are nici dimensiuni colosale, nici viteza deosebita, dar pe masura ce trenul isi urmeaza parcursul nacelele se rotesc in jurul propriei axe, facand ca pasagerii sa se gaseasca in 2 minute si 10 secunde de 14 ori cu capul in jos. La Yokohama, in schimb, se afla Diving Coaster Vanish, singurul montagne russe din lume care nu numai ca se plimba deasupra unui lac, ci isi transporta pasagerii si pe sub apa acestuia. Ca sa incheiem in aceeasi nota, il amintim si pe infricosatorul Insanity („nebunie”) din Las Vegas, asemanator intrucatva cu vechile „lanturi” din balciurile noastre de odinioara, care-si roteste clientii cu 60 km/ora, la 275 de metri deasupra orasului. Curata nebunie!

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Sursa: magazin.ro

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 08/11/2010 @ 15:00:50, in it - Scienze e Societa, read 1166 times)

Come dice il nome, il blog britannico “Europe à la carte” ci suggerisce di viaggiare in Europa. I suoi 11 scrittori condividono consigli di viaggio, racconti e colonne di opinionismo. Oggi Sian infierisce contro gli aeroporti. Passa in rassegna le cose che la esasperano maggiormente: i sandwich dai prezzi proibitivi, le regole di sicurezza ridicole più spesso di quanto non siano valide, la sufficienza verso i fumatori e… il mal-trattamento dei bagagli.

Questa settimana sono in Norvegia e, se per un verso adoro volare, essere in volo, dall’altro gli aeroporti mi stressano. Tutta la giornata per andare all’aeroporto mi stressa. Fondamentalmente non ridivento felice finché non sono seduta sull’aereo e siamo in volo. Ho preoccupazioni da aeroporto. Ma non la fanno per niente più facile per me. In pratica, devo andare in due o tre aeroporti per raggiungere la mia destinazione finale. Ecco qui le mie principali “bestie grame” sugli aeroporti:

I prezzi. So che siamo un mercato in crisi, ma perfavore, possiamo smettere di far pagare 5 sterline per un sandwich? Mi aspetto un margine di profitto. Davvero me lo aspetto. Ma il cibo e le bevande di base non dovrebbero essere così care. Dateci tregua. Vi compreremo da mangiare comunque, ma forse lo assaporeremmo di più se i prezzi non ci facessero piangere. Eppoi, sapete, possiamo anche comprarci anche uno spuntino, forse un bicchiere di vino. Capite come funziona?

Le sportine di plastica. Avrei voglia che le regole su queste cose non cambiassero, ma nessuno sa davvero cosa fare. C’è sempre incertezza. Ulteriormente evidenziate quando il tipo della sicurezza ‘non sapeva’ se dovevo mettere il mascara in un sacchetto. Grazie, Terminal Cinque. Un grande aiuto.

Il trattamento bagagli. Solo ieri un mio compagno di viaggio ha visto i nostri bagagli lanciati giù con un dislivello di nove piedi [NdT: equivale a circa 2,75 metri], spostati a calci e generalmente trattati piuttosto malamente dalla British Airways. Ora, non sono abbastanza ingenua da credere che tutte le borse vengano trattate con tanta gentilezza, neanche fossero dei gattini, ma almeno prendete la minima precauzione affinché non ci sia possibile vedervi.

La mancanza di aree fumatori. Sono una fumatrice. Mi scuso in anticipo. Ma mi piacerebe poter fumare una volta che ho superato la sicurezza. Solo un minuscolo spazio esterno dove poter andare, dove non disturbo nessuno. Anche gli aeroporti nei Paesi che non permettono di fumare al chiuso, ce l’hanno. Non capisco perché noi no.

I tempi dell’imbarco che confondono. Sembra che ogni compagnia aerea abbia regole diverse sull’orario di chiusura dell’imbarco. E’ dieci minuti prima della partenza del volo? Mezz’ora? Non sono mai riuscita a capirlo completamente. Non perché non sia pignola in fatto di puntualità in aeroporto (credetemi, mi stressa più questo che qualunque altra cosa), ma non credo che ci sia coerenza sotto questo aspetto.

Beh, ecco le mie 5 più brutte bestie grame. Cosa dà più fastidio a voi?

Scritto da Sian, blog Europe à la carte. Tradotto da Sara Gianfelici. Vedere post originale in inglese.

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 

Criminala! La puscărie cu ea! Să moară! I-a omorât pe copii! Sunt doar câteva dintre îndemnurile postate de unii cititori pe forumurile ziarelor si televiziunilor românesti imediat după aflarea numelui asistentei învinuite în tragedia de la Maternitatea Giulesti. Nu există cuvinte care să redea durerea fără margini a părintilor - unii si-au îngropat copiii pierduti, ceilalti se roagă zi si noapte lui Dumnezeu pentru salvarea micutilor rămasi în viată, la Spitalul „Grigore Alexandrescu”. Dar, dincolo de isteria mediatică, justitia forumistă sau declaratiile anchetatorilor, cazul Florentinei Cîrstea readuce în atentia opiniei publice o problemă care, în mod normal, n-ar fi trebuit să existe: agonia sistemului sanitar.

În urmă cu o săptămână (articol datat 2010-08-31 - n.Red. TA), judecătorii au dispus arestarea preventivă, pentru 29 de zile, a asistentei Florentina Cîrstea, aruncând-o în spatele gratiilor, exact ca pe infractori. Motivatia Judecătoriei Sectorului 6, care a emis mandatul de arestare, lasă perplex pe absolut oricine prin absurditatea argumentelor invocate în sustinerea deciziei. „În prezenta cauză, instanta se raportează la circumstantele reale de săvârsire a infractiunii de ucidere din culpă, urmările produse, numărul victimelor, nou-născuti lipsiti de apărare, aflati într-o unitate sanitară specializată, tocmai ca să beneficieze de servicii medicale, sentimentul puternic de insecuritate produs în rândul opiniei publice si starea de dezaprobare generală cu privire la comportamentul inculpatei, care nu si-a îndeplinit îndatoririle de serviciu si nu a asigurat supravegherea copiilor care se aflau în 16 august în salonul de terapie intensivă”. Cu alte cuvinte, neîncrederea românilor în sistemul sanitar este unul dintre factorii care au contribuit la decizia de arestare. Dar cum poate fi o persoană privată de libertate pentru că un judecător consideră că asta îsi doreste publicul? Nici în Justitie nu prea au încredere românii si, cu toate astea, n-am văzut arestat nici un magistrat...

Pe de altă parte, să credem că arestarea asistentei a rezolvat problema, iar românii au din nou încredere în sistemul sanitar? Sigur că nu! Numai un naiv sau un posesor de IQ 60 ar crede asta. Adevărul este altul, iar autoritătile se feresc să-l rostească: neîncrederea populatiei în sistem există, dar ea va reveni numai atunci când adevăratii vinovati, care ne conduc de 20 de ani, îsi vor asuma public partea de vină pentru starea dezastruoasă în care au adus sănătatea românească.

Absurdul justitiei nu se opreste, însă, aici: „Arestarea preventivă a asistentei este necesară pentru buna desfăsurare a procesului penal, atâta timp cât aceasta a avut o atitudine oscilantă, una dintre martore a revenit asupra unei declaratii anterioare; martora a mentionat că refuză să declare dacă i s-a sugerat de către o persoană să omită detalii referitoare la accident”. Asadar, judecătorul a considerat că procesul penal se poate desfăsura numai în stare de arest, desi arestarea preventivă este o măsura exceptională care se ia, de regulă, în cazuri bine stabilite prin lege, precum împiedicarea săvârsirii altor infractiuni, distrugerea probelor, disparitia învinuitului etc. Arestarea preventivă se mai aplică în cazul săvârsirii de infractiuni cu intentie, în special prin violentă. Or, aici nici vorbă nu poate fi despre o asemenea stiuatie.

Si, ca tacâmul umilintei să fie complet, Florentina Cîrstea a fost adusă în duba Politiei cu mascatii, exact ca în cazurile în care trupele speciale escortează la Tribunal cei mai periculosi infractori. Doar asistenta era – nu-i asa? – pericol social, iar autoritătile au luat toate măsurile ca nu cumva inculpata să fugă, să sustragă sau să distrugă probele. Asa s-a considerat că este corect, iar asta ne scuteste de orice comentarii.

Unii spun că ceea ce s-a întâmplat la Maternitatea Giulesti nu putea fi prevăzut, însă o analiză mai atentă arată tocmai contrariul. De ani întregi, Ordinul Asistentilor trage semnalul de alarmă în privinta personalului insuficient din sistemul sanitar si a riscurilor ce decurg de aici. Asistentii medicali părăsesc cu sutele unitătile în care lucrează, iar acest exod este o adevărată bombă cu ceas. Cu toate acestea, până acum, răspunsul Ministerului Sănătătii a fost acelasi sec si iresponsabil: „Nu sunt bani. Descurcati-vă cu ce aveti!”. Practic, Ministerul a refuzat să ia în calcul posibilitatea unei tragedii, desi aceasta era de asteptat prin politica falimentară si incoerentă, concentrată întotdeauna pe economii la sânge. Iar nenorocirea s-a întâmplat. Atunci când în sectia ATI există o singură (!) asistentă pe tură în loc de patru, iar infirmierele lipsesc cu desăvârsire, rezultatul nu poate fi altul. Nu se punea întrebarea dacă, ci când si unde se va întâmpla ceva dezastruos. Nenorocirea s-a produs la Maternitatea Giulesti dar, practic, toate unitătile medicale din România sunt nevoite să lucreze cu mai putin personal decât au nevoie si există riscul ca situatia din Capitală să se repete oricând, oriunde în tară.

După tragedie, ministrul Sănătătii a anuntat că în sistem sunt libere 7 000 de locuri, dar nu pot fi angajati decât maximum 1 000 de oameni în sistemul sanitar. De unde s-au găsit, peste noapte, banii care lipseau, chiar si pentru 1 000 de oameni? Si ce facem cu restul de 6 000? Se asteaptă, oare, o nouă tragedie, poate cu mai multe victime?

Nimeni întreg la minte nu poate crede că tragedia de la maternitatea Giulesti are drept cauză neglijenta unei singure asistente. O dovedesc comentariile echilibrate ale cititorilor care scriu că vina trebuie împărtită si că un singur om nu poate fi învinuit de tot ce s-a întîmplat. Pe de altă parte, mai sunt de clarificat si alte aspecte: cine este vinovat că Florentina Cîrstea nu a avut pe cine să lase în loc? Cine plăteste pentru faptul că Maternitatea Giulesti functiona cu personal mult sub necesar? Cine a făcut revizia instalatiei electrice? Cine a verificat amplasarea acesteia si a evaluat potentialele pericole de incendiu? De ce nu exista în spital un sistem integrat de supraveghere video, care ar fi putut ajuta, chiar în lipsa asistentei din sectie? Cine a decis montarea usilor pe bază de cartele magnetice, desi acest lucru este total interzis în unitătile care au o singură cale de acces, asa cum este Maternitatea Giulesti? Iar lista poate continua...

Ieri s-a judecat recursul împotriva deciziei de arestare preventivă a Florentinei Cîrstea. Apărarea a explicat că asistenta a nu avea cum să prevadă aparitia unui incendiu sau a unui alt eveniment neasteptat si că, în fisa postului, asistenta nu avea obligatia de a se afla permanent în salon. Mai mult, potrivit fisei postului, asistenta ar fi avut obligatia de a supraveghea pacientii din salonul de neonatologie, si nu de la terapie intensivă, ea nefiind nici instruită pentru a supraveghea un asemenea salon. Un ordin al ministrului Sănătătii prevede că în sectiile de terapie intensivă ar trebui să fie sase asistenti si patru infirmieri, iar în Maternitatea Giulesti, pe 16 august, erau două asistente pe tură, dintre care una se afla în concediu. La ora la care a avut loc incendiul, Florentina Cîrstea era deja de 11 ore în activitate, timp în care a făcut munca a sase oameni. Mai mult, ea trebuia să aibă în subordinea sa „una sau două asistente debutante si una sau două infirmiere”, dar a fost nevoită să se ocupe singură de toată sectia de terapie intensivă.

În pofida tuturor argumentelor, instanta a decis mentinerea stării de arest. Decizia este definitivă.

Asistenta Florentina Cîrstea trăieste o dramă ale cărei dimensiuni sufletesti si efecte în timp nu putem nici măcar să ni le imaginăm. Se simte vinovată că a lipsit acele 12 minute fatale din sectie. Este îngrozită si nu va uita toată viata imaginile dezastrului, pe care le-a văzut mai întâi cu ochii ei, apoi la jurnalele tv. A înteles perfect suferinta din sufletele părintilor. De o săptămână este neom. Nu mai stie ce înseamnă somnul, mâncarea si se roagă lui Dumnezeu să nu mai moară vreun nou-născut. Are o imagine distorsionată în ochii comunitătii, dar mai ales în cei ai propriului său copil, care stia că ea salvează vieti, iar acum o vede încătusată si după gratii, în acelasi rând cu criminalii, violatorii si tâlharii. Dar, mai ales, este "vinovată" pentru că a acceptat să lucreze de una singură, fără să cârtească, si să-si facă datoria. Si, pentru toate astea, instanta nu a acceptat ca ea să fie judecată în libertate, ba a respins până si cererea avocatului, de consiliere psihologică specializată a asistentei la locul de detentie.

Florentina Cîrstea plăteste pentru toate greselile. Ale ei si, mai ales, ale celor care au adus Sănătatea în starea de acum. A ajuns să fie victima unui sistem nenorocit, pentru care a muncit cu pasiune. A salvat zeci de vieti si nimeni nu a lăudat-o. A primit un salariu de mizerie fată de colegii din Occident – că tot ne place să clamăm apartenenta la lumea civilizată –, iar pentru că i s-a întâmplat o nenorocire, care putea să cadă asupra oricui, putin mai lipseste să fie linsată, numai să se găsească un vinovat care să plătească pentru toti. Ca întotdeauna, autoritătile se grăbesc să sacrifice un om care este, poate, cel mai putin vinovat pentru cele întâmplate si refuză o abordare globală, în profunzime, a chestiunii. Si asta pentru că nu au curajul să-si asume public partea de vină pentru catastrofa sănătătii românesti. Este mult mai usor să-i pui cătusele unei asistente decât să recunosti că ai contribuit si tu, factor de decizie, prin neglijentă si iresponsabilitate, la aparitia nenorocirii. O atitudine lasă, specifică autoritătilor centrale, care nu face decât să perpetueze pericolul pentru cei care vor avea „îndrăzneala” să apeleze, de acum încolo, la serviciile unitătilor sanitare românesti.

Cazul Florentina Cîrstea constituie un precedent deosebit de periculos. Orice asistentă sau moasă care intră singură în tură pe sectorul de care răspunde lucrează terorizată de gândul că în orice clipă se poate întâmpla ceva asemănător ca la Maternitatea Giulesti, iar ea va fi, mai mult ca sigur, singura care va plăti pagubele. Pentru că cei „de sus” sunt imuni si nu-i atinge nici o pedeapsă, oricât de mult ar fi gresit. În conditiile în care autoritătile rămân surde si mute la nevoile sistemului sanitar, multumindu-se cu declaratii si promisiuni goale de continut, asistentii au de ales între a pleca din tară si a astepta răspunsul la întrebarea:

CINE URMEAZĂ LA RÂND?

Marius Asăndulesei
Compartimentul publicatii, comunicare, imagine si relatii cu mass-media

OAMGMAMR Iasi

Sursa: oamr-iasi.ro

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
Ci sono 597 persone collegate

< luglio 2019 >
L
M
M
G
V
S
D
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
       
             

Titolo
en - Global Observatory (605)
en - Science and Society (594)
en - Video Alert (346)
it - Osservatorio Globale (503)
it - Scienze e Societa (555)
it - Video Alerta (132)
ro - Observator Global (399)
ro - Stiinta si Societate (467)
ro - TV Network (149)
z - Games Giochi Jocuri (68)

Catalogati per mese - Filed by month - Arhivate pe luni:

Gli interventi piů cliccati

Ultimi commenti - Last comments - Ultimele comentarii:
Hi, it's Nathan!Pretty much everyone is using voice search with their Siri/Google/Alexa to ask for services and products now, and next year, it'll be EVERYONE of your customers. Imagine what you are ...
15/01/2019 @ 17:58:25
By Nathan
Now Colorado is one love, I'm already packing suitcases;)
14/01/2018 @ 16:07:36
By Napasechnik
Nice read, I just passed this onto a friend who was doing some research on that. And he just bought me lunch since I found it for him smile So let me rephrase that Thank you for lunch! Whenever you ha...
21/11/2016 @ 09:41:39
By Anonimo


Titolo

Latest NEWS @
www.TurismoAssociati.it

Non-Hodgkin lymphoma cured by CANNABIS. The video of Stan and Barb Rutner.

Dr. Joycelyn Elders, U.S. surgeon general: Myths About Medical Marijuana in The Providence Journal, 2004.

Marihuana vindeca CANCERUL: marturii despre uleiul de cocos si canabis.

Yahoo Incorporated Mail. My account recovery information is incorrect. The Password Helper says my password can't be reset online. "First time signing in here?" message.

All information in a video about Donatio Mortis Causa and The Venus Project

What is TOR browser?

Iran says it seized British tanker, denies U.S. brought down drone

Two more Iranian ships may be stranded in Brazil as sanctions bite

Democratic lawmakers slam Trump's latest border initiatives

Saudi king approves hosting U.S. troops to enhance regional security: SPA

Puerto Rico governor faces calls for impeachment over chats

More Puerto Rico protests planned as governor resists calls to resign

Ultimele articole - Antena3.roHOROSCOP 20 iulie 2019. Berbecii au o oportunitate de a face bani, Gemenii au un mod unic de a privi lumea

CALENDAR ORTODOX 20 IULIE. Mare sarbatoare astazi pentru cre?tinii ortodoc?i

Ionela e studenta ?i s-a apucat într-o zi sa cer?easca cu romii în Fran?a. Dupa doar câteva zile a descoperit ceva uluitor: Am intrat într-o camera ?i acolo erau cu zecile! "În dragoste, în razboi, totul e posibil"

"Sunt casatorita de 17 ani, am un so? minunat, faceam mereu amor, dar într-o zi ni s-a întâmplat ceva bizar. De atunci nu a vrut sa ma mai atinga în pat. Nu mai pot trai a?a, trebuie sa divor?ez"

Cutremur în România, vineri seara

Dar ?i Har. Daniela Costachel: Aici gre?e?te sistemul ?colar de stat





20/07/2019 @ 01:12:49
script eseguito in 1158 ms