Pânã la un anumit punct, biografia "Sacalului" este asemãnãtoare, atât prin originea lui socialã, cât si prin fanatismul convingerilor sale politice cu cea a multor anarhisti celebri. S-a nãscut la 12 octombrie 1949, la Caracas, fiu al unui avocat deosebit de bogat, simpatizant al Partidului Comunist Venezuelan.
La doar 17 ani, Ilici Sanchez a aderat la Miscarea Studentilor Comunisti din aceastã tarã si în 1964 a plecat într-o tabãrã de tineret organizatã în Cuba. În 1968 si-a început studiile la Moscova, unde s-a înscris la cursurile Universitãtii "Patrice Lumumba", studii pe care însã nu a mai apucat sã le termine.
La începutul anilor '70 a fost retinut si anchetat de autoritãtile sovietice pentru participarea sa la un atac încheiat prin devastarea Ambasadei Libanului din Moscova si ceva mai târziu a fost expulzat din URSS. Dupã o scurtã perioadã de timp petrecutã în Berlinul de Est s-a stabilit în Liban, la Beirut. În 1972 a plecat si de aici si s-a mutat la Londra, unde s-a înscris la cursurile London School of Economics (Scoala de Economie Politicã).
Încã de pe atunci avea o prezentã fizicã impresionantã: solid, înalt de peste 1,90 m, cu înfãtisare specific latino-americanã, subliniatã de tenul mãsliniu, fata rotundã si pãrul negru ca pana corbului. Alãturi de limba spaniolã vorbeste curent francezã, englezã, germanã, italianã, rusã si arabã.
Putinele fotografii din timpul tineretii sale îl prezintã purtând ochelari fumurii. În timp ce majoritatea lumii îl considera "un asasin plãtit" ori "o fiarã dispusã oricând sã ucidã cu sânge rece", simpatizantii care îi împãrtãsesc idealurile îl cred si acum "un revolutionar total", "o legendã vie" sau "un geniu al actiunilor directe". Citate în mãrturiile unor oameni care l-au cunoscut îndeaproape, câteva afirmatii ale "Sacalului" confirmã însã primele opinii. Se relateazã cã el era mândru de recunoasterea sa ca gangster profesionist si ucigas feroce. Într-una dintre confesiunile sale s-ar fi lãudat cã: "Mi-am ucis victimele, în mod normal, prin trei împuscãturi". În alte ocazii, el s-ar fi autocompãtimit în mod cinic: "Nu-mi este usor sã împusc pe cineva chiar între ochi tocmai când mã priveste si în special când, în mai putin de 10 secunde, trebuie sã omor patru oameni".
It's time to end the insanity and end marijuana prohibition.
500,000 Californians have been arrested in the past ten years for marijuana possession. Mostly minorities and the poor. $1.8 billion a year is wasted policing marijuana users. When we could be using that money to fund jobs, healthcare, and public safety. We can stop the insanity in California. And lead the nation in a new direction. It's time to end marijuana prohibition and legalize marijuana. Vote Yes On Proposition 19...Tuesday, November 2.
www.yeson19.com
$ 3,901,765
$ 311,499
Supporting marijuana legalization
Opposing marijuana legalization
Search the Database
Explore$4.2 millionof donations filed on or beforeOctober 28, 2010, 5 p.m.
What is Proposition 19?
Californians go to the polls Nov. 2 to vote on an initiative that would legalize possession and cultivation of marijuana. If approved Proposition 19 would make it legal for anyone 21 or older to possess, share or transport up to an ounce of marijuana for personal use and to grow up to 25 square feet per residence or parcel. Cities and counties would be authorized to regulate and tax commercial marijuana production and sales.
The measure could put California on a collision course with the federal government. The possession and sale of marijuana remain a federal crime and President Obama's drug czar, R. Gil Kerlikowske, recently has spoken out against legalization.
History of legalization in California
The vote this fall, the first on the question of legalizing pot in the state in four decades, is expected to draw national attention. In 1972, California voters cast ballots on an initiative, also named Proposition 19, that aimed to legalize marijuana. At the time, only one-third of those voting supported the measure.
Chissà come si sente il Lago di Como, mentre riflette l’immagine incantevole di Cernobbio con alle spalle il Monte Bisbino: impossibile non rendersi conto di quanto questo panorama sia perfetto, quasi surreale, degno di una tela a olio o di una scenografia teatrale. Cernobbio, in dialetto comasco Cernobi, è un villaggio di circa 7 mila abitanti nella provincia di Como, in Lombardia, affacciato al corso argentino del Lario e distribuito su un territorio irregolare, increspato di rilievi e montagne dal fascino sublime.
Insignito del titolo di città soltanto nel 2005, il paese è da tempo una delle località più amate della zona, tra le perle più belle che agghindano il lago. Oltre all’arte della filatura della seta, infatti, la cittadina può contare su un turismo fiorente, incrementato non solo dalle meraviglie paesaggistiche, ma anche da alcune testimonianze storico-artistiche interessanti. Il borgo vanta infatti origini molto antiche, e una storia ricca che ha disseminato qua e là tracce e indizi appassionanti. Divenuto libero comune soltanto nel XIII secolo, Cernobbio riscosse molto successo nel XVI secolo tra i nobili signori lombardi, che lo scelsero come meta vacanziera e vi fecero costruire le loro ville lussuose, rigorosamente affacciate sulle acque del lago e circondate da giardini fiabeschi.
Tra queste si distingue laVilla d’Este, attualmente utilizzata come hotel di grande prestigio. Realizzata nel XVI secolo da Pellegrino Tibaldi, la nobile dimora conserva un’eleganza impeccabile e un valore artistico notevole, nonostante l’uso turistico. Il fiore all’occhiello è il bellissimo giardino vicino all’acqua, dominato da una quercia anziana di oltre 500 anni, ma anche l’interno non delude le aspettative: una nutrita rassegna di opere d’arte fa bella mostra di sé nelle ampie sale, affrescate dalla mano fine di Andrea Appiani, pittore ufficiale al servizio di Napoleone in Italia. Subito dopo, in ordine di splendore, viene Villa Erba: l’edificio nacque nel XVI secolo come monastero femminile, ma nel corso dell’Ottocento raffinate opere di restauro lo modificarono secondo il gusto dell’epoca. Oggi è un importante centro congressi, dall’aria seria e raffinata, abbracciata dal parco lambito dal lago. Infine, merita una visita la bella Villa Bernasconi: utilizzata come centro espositivo e galleria, la villa è un grazioso esempio di architettura e decorazioni liberty.
Ma la ricchezza di Cernobbio non si conclude con le dimore eleganti dei signori lombardi: degna di nota è anche la Chiesa di San Vincenzo, realizzata nel XVIII secolo e modificata verso la fine dell’Ottocento, custode di un prezioso altare barocco. Per chi non vuole rinunciare a qualche escursione naturalistica, infine, vale la pena di avventurarsi lungo la strada panoramica che conduce alla vetta del Monte Bissino: l’esperienza è davvero spettacolare, e offre una veduta unica sul Lago di Como. Il percorso è di circa 17 km, e lungo la strada si incontrano il Buco della Volpe, grande grotta con laghetti e corsi d’acqua sotterranei, e la Zocca d’Ass sotto l’Alpe di Garzegallo. Conquistata la cima, poi, si viene accolti dalla grazia solenne del Santuario della Beata Vergine.
In un piccolo paradiso come Cernobbio, dove la natura ha dato il meglio di sé e la cultura e l’arte convivono a stretto contatto, non esiste una stagione o un periodo dell’anno in cui l’atmosfera non sia affascinante. Il borgo è sempre vivo e accogliente, in ogni momento: chi decide di fare una gita invernale, e arriva in paese nel mese di dicembre, troverà le luci, i profumi e i sapori delle bancarelle nel Mercatino di Natale tradizionale. A giugno, invece, sembrerà di fare un viaggio indietro nel tempo: in questo periodo si svolge infatti la cena a tema “Tra Medioevo e Rinascimento”, nella splendida piazza in riva al lago, col le ricette dei migliori chef del posto riadattate in chiave storica. Lo spettacolo degli sbandieratori, le letture poetiche e le conferenze sulla gastronomia medievale e rinascimentale completano l’aria suggestiva della festa.
Perché l’atmosfera del Natale sia davvero magica, e la bella stagione possa far risplendere la natura al meglio, a Cernobbio non poteva mancare un clima freddo d’inverno e fresco d’estate: le temperature medie di gennaio, il mese più freddo, vanno da una minima media di -2°C a una massima di 6°C, mentre in agosto si passa dai 15°C ai 27°C. Per quanto riguarda le piogge il periodo invernale è piuttosto secco, e predilige piuttosto le nevicate pittoresche; al contrario il mese più piovoso è maggio, con una media di 13 giorni di pioggia sul totale, ma si tratta spesso di fugaci temporali primaverili.
Per raggiungere Cernobbio si può scegliere tra diverse soluzioni. Per chi viaggia in auto, il paese si trova a 5 km dal centro di Como. Venendo da Milano si imbocca l’Autostrada A9 Como-Chiasso, si prende l’uscita Como Nord e si continua sulla Statale Regina: il primo borgo che si incontra è proprio Cernobbio. Chi usa il treno deve scendere alla stazione di Como San Giovanni e servirsi degli autobus della linea 6 per raggiungere Cernobbio, mentre chi preferisce l’aereo può atterrare a Milano Malpensa, Linate o Orio al Serio. Una volta atterrati conviene dirigersi verso il centro di Milano e prendere il treno per Como.
What if the hundreds of thousands of people claiming to have seen unidentified flying objects, in fact had been witnesses to extra terrestrial spacecraft?
What if the thousands of people all over the world who tell about their encounters with alien beings through friendly contact or even forced abductions, were actually telling the truth?
What if our governments had known about an ET-presence for more than half a century, if they were in possession of alien technology that had the potential of changing how our world is run, and they chose to keep the public in the dark through a campaign of informational suppression?
What if that campaign acted as a chain around the ankles of humanity, keeping us from rising to a whole new level of consciousness and understanding of our selves, our planet and the universe around us?
Cel mai temut terorist al anilor '80 a avut bârlog sigur în România, scria în ziarul nostru în urmã cu ceva vreme. Primea misiuni de la Ceausescu, bani si arme de la Securitate. Paradox: de câte ori îsi fãcea aparitia în Bucuresti, ofiterii USLA care aveau misiunea sã-l captureze erau trimisi de sefii lor sã se bronzeze pe Litoral. Asa, ca sã nu se întâlneascã, din întâmplare, cu "vânatul".
FANTOMA SACALULUI LA BUCURESTI.
Personaj de legendã, Ilici Ramirez Sanchez, zis "Carlos Sacalul", a fost în România la el acasã. În Europa occidentalã, vreme de douã decenii, a semãnat sânge. Pe urmele pasilor sãi cãlãtorea, de la Paris la Viena si apoi la Madrid, moartea.
Ucidea cu sânge rece cu trei gloante în cap. Cu acelasi calm planifica atentate cu bombã. Le regiza si lãsa altora sarcina sã le ducã la îndeplinire. Îl vânau CIA si Mossad. Îl curtau Arafat si George Habash. Ceausescu îl cocolosea. Îi dãdea bani, arme si gãzduire, cerându-i în schimb sã-i rezolve murdarele rãfuieli cu adversarii politici din Diaspora.
Oficial, si la noi în tarã, Carlos era un proscris. Fotografiile lui erau agãtate pe pereti la punctele de frontierã. Fotografii vechi, care n-aveau nimic în comun cu înfãtisarea realã a teroristului. Unitatea antitero primise misiunea sã-l captureze când intra în România. Paradoxal, când "Sacalul" intra în Bucuresti, ocrotit de un grup de "initiati" din "celula R" a Securitãtii, ofiterii care-l aveau în lucru erau trimisi la plimbare, pe Litoral.
Dupã '90, colonelul Nica, ofiterul care pãstra contactul cu temutul terorist, a confirmat legãturile Securitatii cu "Sacalul". La scurtã vreme, Nica si colaboratorii sãi apropiati au murit de cancer. Secretele lor i-au însotit în mormânt. Teroristul a fost prins în Sudan si condamnat pe viatã în Franta. N-a vorbit nimic despre misiunile primite de la Ceausescu si nici nu va vorbi. Ancheta declansatã la Bucuresti de justitia europeanã a murit în fasã, din lipsã de probe. Iar dosarele SIE pe aceastã temã (cãci cele SRI nu contin decât file albe) vor rãmâne bine încuiate, clasificate pentru încã multi ani.
Ani la rând, "Sacalul" a fost "vânat" de CIA, FBI, serviciile speciale franceze si Mossad. Norocul a fost de partea agentilor francezi ai DST (Directia Supravegherii Teritoriului), care l-au capturat în anul 1994 pe teritoriul Sudanului. Adus la Paris, în conditii de maximã sigurantã, Sanchez a fost judecat si condamnat la închisoare pe viatã. Cu mult timp înaintea arestãrii sale s-a stiut cã "Sacalul" si-a asumat calitatea de "brat înarmat" al miscãrilor extremiste musulmane. De asemenea, s-a mai stiut cã Ilici Ramirez Sanchez s-a bucurat si de ajutorul constant al serviciilor secrete ale tãrilor comuniste, inclusiv România.
Pe parcursul cercetãrilor, care au durat pânã în 1997, s-a mai aflat cã raporturile sale cu Securitatea au fost deosebit de complexe. Marea surprizã a apãrut în momentul în care s-a constatat cã, în timp ce agentii occidentali îl cãutau prin toate colturile lumii, "Sacalul" s-a miscat nestingherit prin tara noastrã, iar Directia de Informatii Externe (DIE) din cadrul Securitãtii lui Ceausescu nu a ezitat sã-l foloseascã pentru rezolvarea unor "afaceri murdare" legate de anihilarea unor contestatari ai regimului comunist aflati în Occident.
Kilogramele in plus au fost privite multa vreme ca o problema care ii afecteaza doar pe anumiti oameni, fiind generata de proliferarea consumului de produse fast-food, de stres, de mostenirea genetica nefavoabila si de un stil de viata sedentar. Dar ce ati spune daca insusi mediul in care traim in ultimele decenii poate predispune la obezitate?
Studii recente, efectuate pe animale, par sa certifice faptul ca expunerea la cantitati infinitezimale de produse chimice comune, ce pot fi gasite in obiectele de uz casnic din material plastice, de la sticle la jucarii – pot predispune organismul la acumularea mai usoara de grasime. Aceste substante chimice, cunoscute drept „inhibatori endocrini”, imita hormonii naturali care stabilesc, de pilda, cate grasimi trebuie sa stocheze organismul.
Descoperirea le-a permis savantilor sa avanseze ipoteza ca alimentatia si lipsa exercitiilor fizice nu sunt singurii factori capabili sa explice cresterea alarmanta a cazurilor de obezitate in ultimii douazeci de ani. „Nimeni nu neaga faptul ca nutritia si miscarea sunt foarte importante dar este posibil ca un rol esential sa-l poata juca si mediul in cadrul caruia crestem”, spune Bruce Blumberg, de la Universitatea Irvine, California.
Mii de substante chimice au aparut pe piata in ultimii 30 de ani si unele dintre ele ajung sa se „depoziteze”, desigur, in cantitati reduse, in organismul uman. Blumberg numeste aceste substante „obezogene” si afirma ca cea mai periculosa dintre ele este bisfenol A, care poate fi gasita in majoritatea bunurilor de larg consum, de la biberoane si sticle de tip Pet la cosuri de gunoi si vase si castroane de plastic.
Bebelusii, cei mai expusi „otravirii” cu materiale plastice
Experimentele efectuate pe cobai au demonstrat ca rozatoarele care fusesera hranite cu cantitati infime de bisfenol A pe parcursul primelor saptamani de viata deveneau supraponderale, cantarind aproape dublu decat cobaii normali. Specialistii de la Universitatea Tuft, facand experiente similare, au observat acelasi fenomen la sobolani. Ei sunt de parere ca o expunere constanta la asemenea substante chimice nocive ar putea fi critica, mai ales daca se produce la varste mici, varste determinante pentru starea de sanatate si greutatea copilului, pe termen lung. De pilda, studiile au aratat ca bebelusii subponderali la nastere sunt mai predispusi obezitatii, fiindca ei invata sa foloseasca grasimea mai eficient si acest lucru se inradacineaza in psihologia lor. Cercetatorii suspecteaza ca acelasi fenomen s-ar putea produce si in cazul expunerii la substante chimice.
„Expunerea poate fi critica la inceputul vietii, atunci cand o intreaga psihologie este creata. Faptul ca un copil creste avand predispozitie pentru economisirea grasimilor nu ar fi o problema, in conditiile in care el ar face multa miscare. Dar daca mai consuma si junk food si este sedentar, toate ingredientele pentru obezitate vor fi prezente”, spune Frederick Vom Saal, biolog la Universitatea Columbia, Missouri, care a studiat, la randul sau, efectele bisfenolului A.
Vom Saal sustine ca atunci cand acesti copii devin adulti, ei pot scapa de kilogramele in plus, cu mult exercitiu fizic si diete drastice, dar va trebui sa depuna eforturi considerabile pentru a reusi. Pentru a minimaliza expunerea la substante chimice nocive, precum bisfenol A, savantul american ne sfatuieste sa evitam pe cat posibil utilizarea de obiecte din material plastic, mai ales in bucatarie, folosind in schimb produse din ceramica, metal sau sticla.
Today's ancient offering is about history, science, voyeurism and religion. Here in NYC, people regularlyspy on each otherwith binoculars and telescopes. It's just a given when so many of us live so closely together in high-rise buildings. You get used to it and don't think anything about it after a while. When I first came to NYC,my future wife, CHNW, used to routinely walk around her apartment at night in various stages of undress. I asked her why she didn't close her blinds and she said, quite innocently, "What's the point? The only thing across the street isa rectory full of priests." (Not to be confused with a rectum full...)
I shudder to think how manycrises of faithshe instigated as those poor souls struggled to maintain their commitment to celibacy. Except for the gay orpedophileones, of course.
In noaptea dintre 30 si 31 octombrie 2010, Romania trece la ora de iarna.
Vom dormi cu o ora in plus in noapte zilei de sambata, 30 octombrie, cand Romania renunta oficial la ora de vara si trece laora de iarna.
In ultima noapte din octombrie, ora 4.00 va deveni ora 3.00, iar ziua de 31 octombrie, care va avea 25 de ore, va deveni cea mai lunga din an.
Trecerea la ora de iarna are loc in ultima duminica a lunii octombrie in toate statele comunitatii europene, la propunerea Comisiei Economice Europene a ONU.
Ora de iarnaeste ora legala oficiala standard, legata de conceptul de ora astronomica, folosita in mod normal in majoritatea tarilor, in special in emisfera nordica.
Trecerea la ora de vara are ca scop folosirea din plin, cat mai mult timp posibil, a luminii solare, prin mutarea inapoi a orei oficiale cu o ora in intervalul aprilie - octombrie.
In Romania, inora de varadiferenta orara fata de ora meridianului Greenwich (GMT) este de 3 ore (GMT+3), iar in restul anului, diferenta orara este de 2 ore (GMT+2).
In prezent, 70 de tari folosescora de varapentru a beneficia la maxim de lumina solara.
Cum afecteaza ora de iarna mersul trenurilor?
CFR Calatori anunta ca mersul trenurilor nu se va modifica datorita trecerii la ora de iarna. In noaptea de 30 - 31 octombrie, toate trenurile de calatori care au ora de plecare din statiile de formare dupa ora 4.00, ora oficiala de vara, vor pleca la orele din mersul de tren in vigoare, respectand ora Europei Orientale.
Trenurile de calatori aflate in circulatie dupa ora 4.00, ora oficiala de vara, vor opri in statiile din parcurs stabilite, unde vor stationa pana la ora de plecare din orarul in vigoare dupa noua ora a Europei Orientale, iar trenurile care mai au de parcurs o distanta scurta pana la statia finala isi vor continua mersul pana la capat, potrivit oficialilor CFR.