Originile eschimosilor se situeaza in nord-vestul regiunii Alaska. Locuiau in case din lemn si pamânt si traiau din vânat, fiind primul popor arctic care s-a perfectionat in vânarea de mari mamifere marine. Pretuiau depotriva foca, morsa, cerbul caribu sau balena. In  urma cu circa o mie de ani, eschimosii au inceput sa se deplaseze spre est pâna in teritoriul arctic canadian. Dupa câteva secole i-au inlocuit pe locuitorii primitivi din regiune, un popor disparut acum pe care eschimosii il numeau tunit.

Migratia s-a produs treptat, in grupuri mici, de 20-30 de persoane care s-au deplasat spre est in speranta unei vieti mai usoare. Unul dintre obiectivele lor erau zonele bogate in balene din jurul insulelor Baffin sau al strâmtorii Somerset. Acolo au construit sate de vânatoare reluându-si modul de viata prosper din Alaska. Alte grupuri s-au instalat in zone de coasta departe de bogatele resurse baleniere, in care depindeau de foci si peste. Oriunde se instalau, eschimosii construiau acelasi tip de case si foloseau aceeasi tehnica de vânatoare a stramosilor din Alaska.

Prin 1250 d.Ch., primii eschimosi ajung in Groenlanda prin strâmtoarea Smith. Aici au intâlnit colonii de vikingi, in sud-vestul insulei, care au disparut in secolul XV in urma deteriorarii climei. In momentul in care europenii exploreaza Groenlanda in secolul XVI, eschimosii erau singurii locuitori de aici si din toata Arctica nord-americana. Prin 1500, zonele importante si bogate in balene din Arctica Extrema au fost abandonate ca urmare a inrautatirii conditiilor climatice. Eschimosii se indreapta spre sud. Viata lor devine tot mai dificila si precara. Casele din lemn si pamânt sunt abandonate in favoarea celor construite din blocuri de gheata si zapada, usor de construit.