S-a vorbit foarte mult despre legaturile nazistilor cu societatile ezoterice, vehiculandu-se ideea ca Hitler ar fi fost membru al gruparii oculte Thule. Se pare insa ca si cei care au incercat sa-l asasineze pe dictatorul nazist, in 1944, faceau parte dintr-o organizatie secreta, care crezuse in rolul mesianic al acestuia dar care ajunsese sa-l considere intre timp un tradator al „Germaniei sacre”. Care au fost mobilurile tainice care au declansat operatiunea Valkiria – complotul impotriva lui Hitler – sa incercam sa descoperim impreuna, in randurile ce urmeaza.

Miracol sau intamplare?

Ziua de 20 iulie 1944. Cartierul general al armatei germane din Rastenburg, cunoscut drept „Vizuina Lupului”, in Prusia Orientala. La ora 12:30, Adolf Hitler a convocat o conferinta cu principalii sai consilieri militari, care va avea loc, potrivit unei hotarari de ultima ora, nu in buncarul führerului, ci intr-o cabana de lemn. Printre participanti se afla si locotenent-colonelul Claus Schenk, conte de Stauffenberg. Un barbat de aproape 40 de ani, chipes si voinic, in ciuda faptului ca si-a pierdut pe front, cu un an in urma, bratul drept, un ochi si o parte din piciorul drept. Intrand in baraca, el lasa servieta voluminoasa sub masa, cat mai aproape de locul unde va sta Führerul.

In interiorul servietei, printre cateva documente, se afla si o bomba cu ceas, de fabricatie britanica. La putin timp dupa ce discutia incepe, Stauffenberg iese din incapere, sub pretextul unui telefon urgent, si, ca semn ca se va intoarce, lasa pe masa chipiul de ofiter. La 12:40, o explozie formidabila zguduie linistea padurii: baraca este total distrusa. Stauffenberg aude zgomotul si presupune ca misiunea sa s-a incheiat cu succes. Nimeni n-ar fi putut supravietui unei astfel de explozii colosale. El paraseste fara dificultate Vizuinea Lupului si ia un avion spre Berlin. Aici, isi anunta complicii despre succes si le cere sa transmita parola catre toate cartierele armatei germane: Valkiria.

Prin acest cuvant, complicii sunt indemnati sa-i aresteze imediat pe colaboratorii lui Hitler, sa preia puterea, numind un guvern interimar si sa captureze centrele de comunicatii. Dar nimic din toate acestea nu se intampla. Abia sosit la Ministerul de Razboi, contele afla ca Hitler a supravietuit atacului, desi fusesera cativa morti si mai multi raniti. Dar dictatorul, cu pantalonii sfasiati, cu mana dreapta umflata, parul ars si fata acoperita de taieturi, este viu. Mai mult, el participa la proiectata intalnire cu Benito Mussolini, liderul italian, caruia ii arata urmele exploziei, vorbindu-i despre miracolul ce l-a salvat.

Expertii sunt de acord ca, daca Hitler n-ar fi avut inspiratia sa mute locul de desfasurare al sedintei, din buncarul de ciment nimeni n-ar mai fi scapat cu viata. Imediat, Stauffenberg si cativa dintre participantii la complot sunt arestati. Generalul Fromm, el insusi implicat, ordona sa fie executati sumar, in speranta ca astfel nu se va mai sti despre rolul sau. Speranta zadarnica, intrucat, desi complotistii sunt impuscati, nici el nu va scapa de executie. Generalul Ludwig Beck, care urma sa fie seful statului, in cazul reusitei puciului, este spanzurat. Il urmeaza alti zeci de membri ai conspiratiei. La ordinul lui Hitler, ei vor fi spanzurati cu corzi de pian, pentru a suferi mai mult. In serile urmatoare, dictatorul se delecteaza urmarind chinurile, filmate, ale acestora.

Idealul „Germaniei secrete”

Stauffenberg a murit strigand „Traiasca Germania sacra!”, desi unii biografi ai sai sustin ca ar fi putut la fel de bine striga: „Traiasca Germania secreta!” Printre acestia se numara britanicii Michael Baigent si Richard Leigh, autori ai cartii „Cruciada mistica impotriva lui Hitler”. Ei sustin ca atentatul pus la cale contra liderului nazist nu a fost exclusiv opera unor militari revoltati de actiunile nesabuite ale acestuia, ci mai curand un plan bine intocmit, apartinand unei societati oculte, ai carei membri facusera parte din cercul poetului mistic german Stefan George (1868-1933), autor al poemului „Germania secreta”.

Ca orice fiu de nobil, Claus Schenk von Stauffenberg a primit o educatie aleasa, fiind crescut in spiritul celui mai dogmatic catolicism si al devotiunii fata de monarhia prusaca. Dar in acelasi timp, in anii tineretii el a facut cunostinta cu miscarile artistice de avangarda si a intrat in cercurile intelectuale ale vremii. De o frumusete ireala, ca si cei doi frati ai sai, el a ales cariera militara la sugestia tatalui, ca fiind cea mai buna cale de a-si servi patria si idealurile. Si, potrivit celor doi autori britanici, societatea misticului Stefan George ii va cizela aceste idealuri si, peste multi ani, ii va da imboldul de a-l inlatura pe Hitler.

Stefan George faurise conceptul Germaniei secrete inca din primii ani ai secolului XX si aceasta devenise nucleul straniei sale ideologii. In conceptia sa, urmata cu fanatism de adepti, Germania secreta urma sa fie germenul ascuns al unei uniuni formate din toti cetatenii constienti de mareata lor mostenire spirituala, inradacinata in traditiile crestine despre Sfantul Graal si in idealurile cavaleresti si de frumusete fizica si spirituala ale Evului Mediu. Pentru membrii organizatiei, sacrificiul si onoarea reprezentau cele mai de pret notiuni, avand drept surse de inspiratie clasicismul grec si mesianismul cristic.

George era convins ca misiunea lui era de a mentine vie flacara spiritualitatii germane, intr-o epoca inclinata tot mai mult spre materialism. Ceremoniile de initiere erau fastuoase si cu o tenta macabra deloc de neglijat. Toti candidatii trebuiau sa aiba, in primul rand, o frumusete fizica deosebita si calitati intelectuale iesite din comun. Si, in mod surprinzator, aproape toti membrii erau inalti si blonzi, ca acei arieni visati de Hitler si toti semanau izbitor intre ei. In cadrul ceremoniilor, desfasurate intotdeauna doar noaptea, George Stefan aparea imbracat in vesminte negre, ca un fel de preot, si le cerea neofitilor sa depuna juramant de credinta fata de Germania secreta.

Fara defecte, nudul nu este arta”, spunea Pablo Picasso, pentru care senzualitatea avea un impact mai puternic daca femeia nu era o zeita, ci o simpla muritoare care nu-i reprosa nimic Creatorului. La randul sau, într-o recenta introducere la un studiu dedicat marilor maestri ai picturii universale, criticul de arta Ariano Cavalcano punea pe planul doi „nudul-fotografie al artistilor care numai prin culoare reuseau sa ne impresioneze”.

Specialistul italian refuza sa alature nudurile romanticilor din secolul XIX realizarilor impresionistior si post-impresionistilor, afirmand (cu destul de mare curaj) ca „odaliscele lui Ingres sunt mai putin atragatoare decat „Femei la baie” a lui Cézanne sau tahitiencele lui Gauguin”.

Din pacate, cei mai multi critici de arta specializati în arta nudului nu se mai intereseaza de expozitiile de fotografii de profil, ca si cum aceasta specie a artei a spus totul o data cu magistralul Man Ray. Expresia cea mai folosita pentru a discredita nudul fotografic este „erotism de debara”, careia i se alatura sintagme peiorative precum „senzualitate la pachet” si „Afrodite transformate în functionare de studio”... Nimic mai trist în acest peisaj care ar trebui sa clocoteasca de idei. Totul se petrece ca si cum gusturile marelui public au decazut aproape complet, sublimul s-a metamorfozat în banalitate si femeia trebuie sa ne încante oricum, pentru simplul motiv ca este femeie.

Din fericire, exista o „mana” de artisti care se straduiesc sa gaseasca „altceva”. Printre acestia se afla si Jonathan Duriff, scotianul pentru care „locatia” este astazi principalul element de competitivitate. Pentru elvetianul Alfred Many, atitudinea extrema a femeii conteaza cel mai mult: furie, deznadejde în pragul sinuciderii, bucurie excerbata, panica netrucata etc. sunt ipostazele care completeaza un trup aproape perfect.

Mai delicat si mai aproape de sufletul modelelor sale, Mauro Claro spune ca „mainile femeii trebuie sa vorbeasca cu privitorul” si ca „limbajul bratelor si picioarelor” trebuie sa se completeze pentru a face credibila placerea”. Multi alti creatori, maestri fotografi care au dat interviuri suculente pentru reviste de profil, spun ca „privirea femeii vorbeste în numele sexului” si ca „sanii ar trebui doar partial vizualizati, pentru ca maternitatea se exprima prin pozitia sodurilor”.

Alex Kotrezze si Leonard Ducham sunt printre cei care fac deosebirea dintre o aparitie senzuala pe o coperta si „un studiu interior al goliciunii pure”. Pentru decaderea nudului artistic, ei dau vina pe „barbaria” revistelor ieftine, care influenteaza gustul marelui public si-l deturneaza de la adevarata arta, adica de la „a descoperi nedescoperitul”. Cu alte cuvinte, ce mai poate aduce nou un nud de femeie? Daca nu este îmbibat cu trivialitate, uneori cu o grosolanie calitefala, atunci nu mai produce vibratii, nu mai trezeste interes...

Si totusi, mai exista „insomnii de argint”. Pentru Marco Dell Vecchio, „doar femeia trezita din vis mai poate fi credibila atunci cand pozeaza dezgolita”. Argintul este atat stratul fotografic ce-o imortalizeaza, cat si norul de incertitudine care se formeaza atunci cand întunericul noptii se îmbina cu lumina din privirile Afroditei. Ramasa treaza pana în zori, femeia retraieste visul si refuza realitatea pe care o sfideaza cu goliciunea trupului ei doldora de ispite.

Autor: PAUL IOAN - magazin.ro

Vechii romani o apreciau in mod deosebit, atat pentru gustul aparte ori pentru calitatile nutritive, cat si pentru remarcabilele sale efecte terapeutice. Mai tarziu, in Evul Mediu, pornindu-se si de la forma miezului, asemanatoare creierului uman, a dobandit o noua reputatie, in tratarea bolilor mintale. Astazi, miezului de nuca i s-au descoperit noi virtuti (de fapt, folosite odinioara, insa pe baza unor cunostinte dobandite empiric), astfel ca specialistii in nutritie recomanda consumul zilnic de nuci, circa 3-5 bucati. Sa vedem si argumentele lor!

Sanatatea cardio-vasculara si masa corporala

Despre compozitia miezului de nuca, va oferim detalii in caseta alaturata acestui articol („Uleiul de nuca...!), insa amintim aici faptul ca este fructul cel mai bogat in cupru si in zinc, in plus continand potasiu, magneziu, fosfor, sulf, fier, calciu, vitaminele A, B, C, P. Principalele proprietati: foarte nutritiv, laxativ si antidiuretic, vermifug, drenor cutanat si limfatic, antisifilitic. In consecinta, e recomandat cu precadere in diabet, tuberculoza, diaree, paraziti intestinali, litiaza renala, dermatoze, sifilis, scrofuloza, metrita, enurezis. Recent, studiile epidemiologice au aratat ca riscul bolilor coronariene poate fi redus la jumatate, daca se consuma 4-5 portii de nuci pe saptamana (o portie inseamna 5-10 nuci).

Efectul ii este atribuit bogatiei in acizi grasi omega 3, a acestui fruct, ca si in alti compusi activi cu actiuni pozitive asupra sanatatii cardio-vasculare. Cat despre o mai veche prejudecata, ca un consum constant de nuci ar duce la ingrasare, aceasta nu are nici un fel de temei. E adevarat, miezul de nuca are in compozitie aproape 70% de diferite grasimi, dar la o alimentatie normala, a manca 18-56 g pe zi nu inseamna a lua in greutate. Cercetarile in acest sens atesta ca adaugarea a 5-8 nuci la alimentatia cotidiana inseamna 285-400 calorii, care nu influenteaza masa corporala.

Recordmenul antioxidantilor

Nuca se situeaza in fruntea listei vegetalelor bogate in antioxidanti. Membrana fragila care inveleste miezul propriu-zis (intocmai cum meningele protejeaza creierul) contine numerosi compusi fenoli capabili sa inhibe oxidarea colesterolului LDL (cel asociat cu proteine, la o densitate scazuta). Un asemenea compus este si anticancerigen, absorbtia sa variind de la un individ la altul, in functie de flora bacteriana intestinala. Nucile constituie si o importanta sursa de vitamina E, un antioxidant care protejeaza grasimile impotriva oxidarii si contribuie la incetinirea imbatranirii celulelor.

Alfo-tecoferolul este forma cea mai activa a acestei vitamine, dar in nuci predomina gamma-tocoferolul (155 mg la 100 g), care se pare ca ar avea o capacitate antioxidanta mai ridicata. Totusi, consumatorii trebuie sa stie ca nivelul vitaminei E scade cu 30% dupa trei luni de pastrare a miezului de nuca. Pe de alta parte, se stie ca elasticitatea arterelor joaca un rol foarte important in prevenirea maladiilor cardio-vasculare, vasele capabile sa se dilate fiind o asigurare anti-infarct. Potrivit unui studiu recent, persoanele cu colesterolul marit, care consuma zilnic 8-13 nuci, beneficiaza de scaderea acestuia, capacitatea vasodilatatoare crescand totodata cu 64%, in raport cu un regim mediteranean fara nuci. De asemenea, acestea imbunatatesc circulatia sangelui, datorita continutului in gamma-tocoferol si omega 3.

Recomandari pentru consum

Miezul de nuca, in mod special, dar si strugurii sau mai multe legume, ca rosiile, contin melatonina – un hormon secretat in corpul uman de glanda pineala si care regleaza ritmurile cronobiologice, in acelasi timp fiind si un redutabil antioxidant. Pentru a beneficia de calitatile acestui fruct, orice persoana - bolnava sau nu – poate folosi atat miezul ca atare, cat si uleiul, consumat odinioara in cantitati importante in satele romanesti, unde existau prese speciale pentru obtinerea sa. Cateva recomandari va prezentam in continuare. In alimentatia curenta, cantitatea de ulei optima ar fi de 20-40 ml.

Se poate mari insa la 50-60 ml, in caz de tenie, uleiul fiind pus intr-o salata de cartofi ce va fi mancata seara, timp de trei zile. Enurezisul este combatut in urma consumului, in fiecare seara, a cate unei felii de paine prajita si imbibata apoi cu ulei de nuca (o lingurita), timp de 15 zile. In litiaza renala, tratamentul cuprinde un amestec impreuna cu ulei de migdale dulci si infuzie de paie de ovaz. O bautura energizanta si foarte sanatoasa se prepara intr-un pahar cu suc de fructe (natural 100%!), caruia i se adauga o mana de miez de nuca maruntit sau tocat si o lingurita cu miere. Mai adaugam informatia ca uleiul de nuca devanseaza considerabil, in ce priveste efectul asupra sanatatii noastre, uleiul de soia, de floarea-soarelui si de porumb.

Uleiul de nuca – un plus de echilibru

Nutritionistii sustin ca uleiul de nuca este mai echilibrat decat cel de masline, caracteristica transmisa si organismului persoanelor care il consuma. Iata si cateva repere in acest sens (valorile exprimate se refera la 10 g de ulei)

- Energie (kcal): 88,4 ulei de nuca (N) – 88,4 ulei de masline (M)
- Vitamina K (mg): 1,5 (N) – 4,9 (M)
- Vitamina E (mg): 0,04 (N) – 1,435 (M)
- Fier (mg): 0 (N) – 0,066 (M)
- Acizi grasi saturati totali (g): 0,91 (N) – 1,3454 (M)
- Acid palmitic (g): 0,7 (N) – 1,093 (M)
- Acid stearic (g): 0,2 (N) – 0,1981 (M)
- Acizi grasi mono-nesaturati totali (g): 2,28 (N) – 7,3091 (M)
- Acid palmitoleic (g): 0,01 (N) – 0,1158 (M)
- Acid oleic (g): 2,22 (N) – 7,2294 (M)
- Acid erucastic (g): 0,04 (N) – 0,0313 (M)
- Acizi grasi polinesaturati totali (g): 6,33 (N) – 1,0003 (M)
- Acid linoleic (omega 6) (g): 5,29 (N) – 0,921 (M)
- Acid alfa-linolenic (omega 3) (g): 1,04 (N) – 0,0493 (M)
- Acizi grasi trans (g): 0 (N) – 0,0048 (M)

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Revista Magazin

De mii de ani, oamenii si-au imaginat ca nu sunt singurele fiinte inteligente din Univers, ca undeva, in imensitatea intinderilor siderale exista alte lumi, gazduind fapturi rationale. In ultimele decenii, atunci cand progresul tehnologic le-a permis oamenilor sa incerce a cauta posibile semnale artificiale venite din Cosmos, vocile care au sustinut ca exista entitati extraterestre au devenit tot mai numeroase.

De curand, insusi Vaticanul a recunoscut ca posibila existenta unor civilizatii extraterestre. Dar, potrivit unui recent studiu intreprins de savantii britanici, sansele ca forme complexe de viata sa se dezvolte in Univers sunt practic nule.
 Studiul respectiv, intreprins de o echipa de cercetatori de la Universitatea East England, a fost publicat in revista Astrobiology si se bazeaza pe calculul probabilitatilor.

Pornind de la perioada de timp care i-a fost necesara fiintei umane pentru a evolua pe Terra si de la faptul ca Planeta Albastra nu va mai fi locuibila peste un miliard de ani, atunci cand Soarele va deveni mult mai fierbinte si mai stralucitor, conducatorul echipei, prof. Andrew Watson, spune ca este foarte posibil ca in momentul de fata rasa umana sa fie singura specie inteligenta din galaxia Calea Lactee, daca nu cumva chiar din Univers. „Se stie ca exista anumite perioade, pe care noi le numim ferestre si care ofera formelor de viata oportunitatea de a evolua.

Dat fiind faptul ca aceste ferestre sunt relativ inguste, este indoielnic ca fiinte inteligente ar putea exista in alte regiuni ale Universului. Posibilitatea ca forme complexe de viata extraterestra sa evolueze in Univers, in decursul urmatoarelor 4 miliarde de ani, este mai mica de 0,01%”, apreciaza Watson.

Cele patru stadii esentiale pentru viata

Dupa cum se stie, viata inteligenta a aparut relativ tarziu pe scara evolutiva a Universului. Savantii considera ca primele forme de viata au aparut acum aproximativ 4 miliarde de ani, dar oamenii nu au populat planeta decat in ultimii 100.000 ani. „Daca am fi evoluat mai devreme, am fi putut presupune ca trecerea de la simplu la complex si de la viata primitiva la cea inteligenta este un fenomen mult mai frecvent si mai posibil sa se intample. Dar, dimpotriva, se observa ca am evoluat foarte tarziu, ca fiinte rationale, in aceasta perioada locuibila. Iar aceasta situatie ar putea fi comuna oricarei planete din Cosmos”, adauga savantul britanic.

Watson si-a construit modelul matematic prin examinarea celor patru stadii esentiale, fara de care viata inteligenta n-ar fi putut sa apara pe Pamant, calculand apoi perioada in care o planeta similara Terrei poate fi locuita. Primul pas ar fi aparitia unei bacterii unicelulare, al doilea aparitia de celule complexe, apoi de celule specializate, permitand dezvoltarea unor forme de viata avansate si in final aparitia de fiinte inteligente, cu un limbaj specific.

„Viata complexa este separata de cele mai primitive forme de viata printr-o serie de factori, foarte putin probabil sa se produca in ordinea necesara. Inteligenta este un pas si mai avansat si deci si mai putin probabil sa apara”, explica Watson. Bazandu-se pe modelul sau, profesorul britanic a apreciat ca fiecare stadiu de evolutie are cel mult 10% sanse sa se produca si fiecare etapa nu se poate manifesta decat dupa evolutia celei precedente.

Autor: GABRIEL TUDOR - magazin.ro

Sursa de energie abundenta si putin costisitoare, carbunele e pe punctul de a reveni in forta si de a deveni un inlocuitor al petrolului si gazului. Dar asta in conditiile in care se indeplinesc cerintele unei arderi nepoluante. Acest combustibil fosil, care n-a incetat sa fie o sursa de energie substantiala in lume, pentru a se produce otel sau electricitate, e din nou in voga, dupa ce s-au inchis sute de mine. E abundent (rezervele mondiale sunt estimate la 150 de ani de consum), relativ ieftin, usor de transportat si, mai ales, prezent pe toate continentele, putand inlocui o mare parte din petrol si gaze.

Consumul acestei materii prime fosile ar putea creste, conform ultimelor estimari, cu 73% pana in 2030, daca e mentinuta politica energetica actuala. Marea problema o constituie emisiile de bioxid de carbon, extrem de importante.

In 2005, carbunele a degajat mai mult bioxid de carbon decat petrolul (10,980 miliarde de tone fata de 10,716) furnizand doar 25,3% energie primara mondiala, fata de 35% in cazul petrolului. In aceste conditii, emisiile de bioxid de carbon vor creste cu 70% pana in 2030, in timp ce emisiile globale vor creste cu peste 57%. Exista insa si o veste buna: impactul carbunelui asupra mediului si a climei poate fi limitat.

Dar asta, peste un deceniu. Cum va fi insa stocat durabil? Ce industrie isi va lua responsabilitatea de a stoca milioane de tone de bioxid de carbon pentru urmatoarele decenii, secole? Australia, SUA, India si China sunt foarte interesate sa revina in forta la carbune. (In Europa, Germania si Marea Britanie sunt lideri in domeniul centralelor cu carbune.) Construirea acestora in Europa nu e foarte rentabila si aceasta din cauza taxelor aplicate pe tonele de bioxid de carbon.

Dar, oricum, e mai ieftina aceasta varianta decat investitia intr-o centrala nucleara, limitand totodata dependenta de gazele importate din Rusia. Incepand cu anul 2020, toate centralele cu carbune ce se vor construi vor fi dotate cu module de captare a emisiilor de bioxid de carbon. Americanii, si ei interesati de centralele cu carbune, nu au deocamdata asemenea intentii „nobile”. Pana in 2030 ele vor cunoaste o dezvoltare cu peste 60%, carbunele putand furniza 55% din electricitatea tarii, fata de 50% in acest moment. SUA vor construi pana in 2015 o singura centrala nucleara si 170 de centrale cu carbune, pana in 2030.

Doar 33 dintre ele vor fi curate, datorita recursului la tehnologia combustiei cu oxigen. Semnalele cele mai alarmante vin insa din Asia. China consuma mai mult carbune decat SUA, Europa si Japonia, laolalta, adica peste 38% din carbunele utilizat in lume, si e foarte putin probabil ca vor fi instalate curand unitati de captare a bioxidului de carbon, care ar putea reduce aceste emisii cu 80-90% per unitate electrica. Un scenariu deloc atractiv in perspectiva limitarii drastice a poluarii.

Autor: DORIN MARAN - magazin.ro

Hemofilia presupune faptul ca sangele are un timp mult prea mare de coagulare ori ca acest fenomen nu se produce. Cunoscuta de milenii, boala respectiva beneficiaza de cercetari si de tratamente abia de circa o suta de ani. In 1927, s-a descoperit ca în sangele hemofilicilor asa-numitul factor opt nu se formeaza în cantitate suficienta si coagularea lui nu este posibila. Cea mai veche temere de boala însasi se afla într-o însemnare din Talmudul babilonian. Incriminarea este facuta de patru surori, purtatoare ale acestui efect sangvin.

Primul pas, imediat dupa nastere

In prezent, în întampinarea îmbolnavirii, important este sa fie cunoscute familiile purtatoare de astfel de tara si este decent ca, la casatorie, partenerul sa fie informat asupra unui asemenea defect. Boala nu reprezinta un handicap social astazi, întrucat poate fi stapanita: sunt masuri pe care trebuie sa le ia Ministerul Sanatatii si Centrul de Hematologie, centru care are laboratoare dotate special pentru evidentierea persoanelor cu tare hemofilice.

Hemofilia se depisteaza înca la nou-nascuti, prin analiza sangelui din cordonul ombilical. La copiii de 7-10 ani ori la tineri, hemofilia poate fi pusa sub tratament cu mijloace care ne sunt la îndemana. Astfel, în toate spitalele exista crioprecipitatul ce contine si factorul opt si din care, în 24 de ore, i se fac hemofilicului 4 perfuzii. Acesta depaseste pasul patologic si poate fi chiar operat, daca este vorba de o colica apendiculara, extractie dentara sau chiar amigdalectomie. Mai mult, dispunem de un proiect de cumparare a factorului opt biofilizat în eprubeta, care poate fi dizolvat de pacient si acesta chiar si-l poate administra intravenos.

Barbatii sunt cei mai afectati

Hemofilicii pot prezenta boala sub trei forme: severa – care se depisteaza în primii 2-3 ani de viata, pentru ca la cea mai mica lovitura copiii sangereaza abundent, de parca sangele nu se mai opreste; forma medie a bolii se manifesta atunci cand, lovindu-se, copilul face un hematom intraarticular si fara alte explicatii schioapata; a treia forma de hemofilie este blanda si se descopera cu ocazia unui act chirurgical. Pentru evidentiere, familiile care au copii hemofilici trebuie sa mearga cu ei la Centrul de Hematologie. Acestia sunt monitorizati si obligatoriu vor purta asupra lor, pe langa buletin, o fisa cu însemnarea „sunt hemofilic”.

Boala este facuta de barbati, si totusi este transmisa de sotie, respectiv de mama. Mai frecvent însa la femei se întalneste boala Willebrand – care este o pseudo-hemofilie si pe care acestea o fac în procent de 1/800. Sunt femeile care sangereaza abundent dupa travaliul de la nastere, la chiuretaj sau în cursul unui act operator.

Riscuri si precautii

Riscurile suportate de hemofilici sunt: transmiterea hepatitei posttransfuzionale, infectarea cu HIV si depunerea de fier. Astfel, politransfuzantii cu sange integral pot sa faca depunere de fier în organe vitale ca tiroida, pancreas, miocard si sa moara prin ceea ce numim hemosideroza secundara. Ultima forma de tratament este derivatul de hipofiza posterioara, desmopresin, care se aplica în spray si care se gaseste la farmaciile specializate. Pacientul îsi administreaza o picatura dimineata, seara – a doua, apoi viata lui devine normala. De asemenea, îsi pune în nas un gen de aerosol, spray.

In cazul unei sarcini se poate constata, prin metoda ecografica, daca fatul este baiat. In acest caz, gravida trebuie supravegheata într-o maternitate de specialitate, deoarece fatul fiind baiat, exista riscul ca el sa faca un hematom intracerebral, iar la nastere poate fi pierdut în primele ore. Desi medicul apeleaza, pentru aceste mame, la cezariana, baiatul poate face un hematom fara a fi obturat, atins. Fetele se nasc sanatoase, dar sunt purtatoare de stare hemofilica. Hemofilicii au durata de viata scurta si ei nu trebuie sa aiba copiii lor, ci sa-i adopte, daca si-i doresc. Dupa agresiuni fizice, baietii trebuie sa fie consultati ortopedic si, daca se depisteaza o hemartroza, aceasta sa fie corect imobilizata. La Oxford exista un centru specializat de ortopedie, pentru pacientii cu hemofilie medie si severa.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Se poate recrea viata, fabricand efectiv o fiinta din organe prelevate de la cadavre? Pare imposibil, si totusi oamenii de stiinta se apropie, pas cu pas, de aceasta (deocamdata) utopie. In 1818, cand si-a publicat romanul, devenit celebru, „Frankenstein”, scriitoarea Mary Shelley nici macar nu visa ca fantezia ei sa devina intr-o zi realitate.

Trei ore, in pragul mortii

Pare  adevarata nebunie. Faptele insa vorbesc: cercetatorii de la Universitatea militara de stiinte ale sanatatii din Bethesda, SUA, sunt capabili sa resusciteze o persoana chiar si la trei ore dupa ce inima acesteia a incetat sa mai bata. Cel putin, asa se crede, caci pana acum experimentele au fost realizate numai pe porci. Principiul acestei manipulari la frontierele realului? Cercetatorii extrag in totalitate sangele din corpul animalului, inlocuindu-l cu un lichid inghetat, continand o solutie salina la 4ºC.

Fluidul foarte rece provoaca un soc termic, antrenand oprirea rapida a inimii si scaderea brusca a temperaturii corpului, de la 37ºC, la 10ºC, in mai putin de o jumatate de ora. Astfel, celulele functioneaza dintr-odata „la ralenti” consumand foarte putina energie. Din fericire, pentru ca nu mai sunt alimentate cu oxigen, cel ce permite arderea zaharurilor, proces generator de energie. Rezultatul: celulele nu mor, ci sunt plasate in asa-numita stare de „viata suspendata”. Dupa trei ore, cercetatorii reanimeaza animalul, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Trei ore care, in cazul unor accidente grave, pentru victimele umane ar insemna infinite sanse de salvare a vietii.

Un... corp prea indepartat

Doctorul Frankenstein si-a creat „opera”  luand mainile lui Paul, corpul lui Pierre, picioarele lui Martin etc. Realizand deci un fel de puzzle macabru, din membre si organe prelevate de la indivizi diferiti (a se citi „cadavre”). Personajul romanului are insa un omolog rus, in persoana medicului Vladimir Demikhov, obsedat de fabricarea unor caini cu doua capete (foto 2)! Incepand din anul 1950, el a „asamblat” nu mai putin de 20 asemenea cerberi, scopul de baza fiind perfectionarea tehnicilor de grefe de organe. El l-a inspirat si pe americanul Robert White, care a incercat sa grefeze un cap de maimuta pe corpul altei primate. „Monstruoasa coalitie” a supravietuit numai ceva mai mult de-o zi. Ideea insa nu s-a pierdut.

Cel putin adeptii criogeniei cred ca, macar capul doritorilor (si buni platitori) sa se pastreze pentru o resuscitare peste un veac, ar putea sa se conserve la –130ºC, pana cand stiinta va fi capabila sa le ofere un nou corp. Deocamdata insa asa ceva e cu totul imposibil de realizat. Problema este ca in sange apar mici cristale de gheata, in interiorul capului criogenizat. Vasele sangvine compenseaza pierderea de lichid, pompand apa din celulele din vecinatatea lor, operatiune fatala pentru acestea din urma, care vor fi distruse, iar capul si creierul – irecuperabile. Asadar, visul nebunesc al doctorului Frankenstein si al celor care vor sa-i urmeze - in realitate – exemplul, ramane inca utopic. Reale sunt in schimb (si cu un imens castig pentru numerosi oameni) grefele de orgne, care pot fi pastrate timp de cateva ore la temperaturi scazute.

*  *  *

Va prezentam in incheiere cele mai importante grefe, realizate in premiera: 1950 – rinichi, dr. Lawler (SUA); 1963 – ficat, prof. Starzl (SUA); 1967 – inima, prof. Ch. Barnard (Africa de Sud); 1968 – plaman, prof. Deron (Belgia); 1998 – mana, prof. Dubernard (Franta); 2005 – fata, prof. Devauchelle, Testelin si Dubernard (Franta).

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Evolutia umanitatii a cunoscut salturi remarcabile, datorate scanteii de geniu a unor savanti ce au reusit sa realizeze in cursul unei vieti lucruri imposibile vreme de mii de ani, precum Arhimede, da Vinci, ori Edison. Despre Nikola Tesla s-a vorbit mai putin, intrucat insusi firea bizara a acestui savant l-a facut putin popular in epoca. Considerat prin excelenta tipul geniului neinteles de contemporanii sai, Tesla isi releva astazi, la mai bine de jumatate de secol de la moarte, intreaga masura a capacitatii sale creatoare. Ceea ce nimeni nu a putut descifra insa este cat de departe ar fi ajuns acest „geniu nebun” cu cercetarile sale, daca destinul i-ar fi permis...

Minunile din viata sa

Nascut in noaptea de 9 spre 10 iulie 1856, la Lika, o regiune muntoasa din Balcani, Nikola Tesla a fost, la origine, sarb. Tatal sau, Milutin, urmase un an scoala militara, apoi se transferase la seminarul teologic din Viena, fiind hirotonit preot in 1845. Inca din anii de gimnaziu, Nikola s-a facut remarcat ca un „copil minune”, abilitatea lui de a face in minte calcule integrale lasandu-i pe profesori cu gurile cascate. Tot din aceasta perioada dateaza si primul episod straniu din viata sa: in momentul cand a vazut, intr-o litografie din cartea de geografie cascada Niagara, micului Nikola i-a aparut brusc in minte imaginea unei uriase roti de otel invartita de apele vijelioase.

Ajuns acasa, i-a dezvaluit viziunea tatalui sau si i-a spus ca intr-o zi va ajunge in America si va captura energia cascadei in acest fel. Parintele l-a privit ingaduitor, convins ca sunt doar fantezii copilaresti, si ca, la maturitate, Nikola ii va da ascultare si se va face preot. Dar copilul nu avea nici cea mai mica inclinatie spre cele sfinte si totusi, nu indraznea sa incalce porunca tatalui sau. Intervine al doilea episod bizar: Nikola se imbolnaveste de holera si, aproape muribund, isi pune tatal sa promita ca, daca va scapa cu viata, ii va permite sa devina inginer, cum isi dorea. Preotul inalta rugaciuni pentru salvarea fiului si Nikola se vindeca iar parintii il lasa sa se inscrie la Scoala Politehnica din Graz, pentru a studia ingineria.

„Nu cunosc decat doi oameni geniali pe lume: Edison si Tesla”

Dupa absolvirea acestei institutii, este angajat la o companie din Budapesta, unde face primele schite ale motorului cu inductie, o descoperire tehnologica menita sa schimbe lumea. Imediat, este angajat de o alta companie de electricitate, de asta data din Franta, la Strasbourg, unde construieste o centrala electrica revolutionara, atragand atentia lui Charles Batchelor, asistent al marelui inventator american Thomas Alva Edison. In 1884, Batchelor ii ofera o scrisoare de recomandare catre Edison, personal.

Din nou, intervine un episod ciudat: in gara Le Havre, niste gainari ii fura distratului Tesla haina, cu tot cu bani si cu biletul de transatlantic. Amenintat sa rateze calatoria, tanarul il implora pe capitanul vasului sa-l primeasca la bord si acesta, impresionat, accepta in cele din urma. La 28 de ani, Nikola Tesla debarca la New York avand in buzunare patru centi, un carnetel cu calcule matematice, schita unui aparat de zbor si scrisoarea de recomandare, in care Batchelor scrisese: „Dragul meu Edison, nu cunosc decat doi oameni geniali pe lume. Unul esti tu, celalalt este pustiul din fata ta”... 

Intuind si el, instantaneu, in tinerelul cu mustata si ochi ageri ce sta stingher in fata sa, un rival periculos, Edison il primeste cu raceala dar accepta totusi sa-l angajeze, ca inginer electrician. Ca americanul avusese dreptate sa se teama de geniul tanarului emigrant se va vedea peste doar cateva saptamani, cand generatorul Edison cu care era inzestrat transatlanticul Oregon se defecteaza, amenint and ca voiajul peste Atlantic sa fie amanat. Toti spun ca reparatia nu se poate efectua in mai putin de o saptamana.

Or, intarzierea ar fi produs armatorilor pagube de sute de mii de dolari. Tesla cere sa fie trimis pe vas, spre a repara scurt-circuitul iar Edison, strans cu usa, ii promite o prima de 50.000 de dolari daca vaporul va pleca la timp; dupa ce descopera cauza, in distrugerea unor spire din bobina generatorului, Tesla rebobineaza dispozitivul, muncind ca un Sisif, o zi si o noapte, fara odihna. De altfel, ritmul sau de lucru ii sperie pe colegi: ii erau suficiente trei ore de somn pe noapte si a pastrat acest ritm infernal, fara sa simta oboseala, pana la batranete. Un adevarat extraterestru... Dar poate tocmai fiindca era atat de „nepamantean”, Tesla era si usor de pacalit. Cand isi cere rasplata, Edison il ironizeaza: a fost o gluma. „Cand ai sa devii cu adevarat un american, ai sa poti pricepe o gluma americana”.

Curent alternativ versus curent continuu

Socat si dezgustat, tanarul isi scrie demisia si se angajeaza la o compania de constructii, unde, timp de cateva saptamani, va sapa santuri pentru canalizarea orasului New York. Dar nu va ramane mult la munca de joc, caci un grup de investitori, intuind geniul sau, il sponsorizeaza, incurajandu-l sa-si deschida propria firma - Tesla Electric Light Company. Tanarul inventeaza imediat un bec superior, ca eficienta si design, celor realizate pana atunci de Edison si compania – al carui presedinte era doar cu numele – se umple de bani. Desigur, Tesla nu se alege decat cu faima...

Dar norocul lui e pe cale sa se schimbe. A.K. Brown, directorul importantei companii de electricitate Western Union ii incredinteaza o suma considerabila, pentru ca Tesla sa-si poata puna in practica ideea construirii unui motor cu curent alternativ. Un industrias din Pittsburgh, George Westinghouse, intuind importanta descoperirii pentru transmiterea informatiilor la distanta, vine in laboratorul lui Tesla si cumpara patentul, pentru suma de 60.000 de dolari. Savantul investeste toti banii in dotarea laboratorului, fiind apoi imprumutat de prieteni pentru a nu muri de foame...

Geniu pustiu

Triumful lui Tesla va veni la 1 mai 1893, cand la inaugurarea Expozitiei Columb (se implineau patru sute de ani de la descoperirea Americii), presedintele Grover Cleveland apasa pe un buton, aprinzand astfel o suta de mii de lampi incandescente, create de savantul din Balcani! Pe 16 noiembrie 1896, un nou triumf: prima hidrocentrala din lume, folosind, asa cum visase Tesla in copilarie, forta apelor vijelioase ale Niagarei, este pusa in functiune. America era la picioarele „geniului extraterestru”.

Urmeaza apoi unul dintre cele mai misterioase episoade din viata lui Nikola Tesla: experimentul Colorado. Inventatorul realizeaza un fulger artificial, lung de peste 40 de metri, tunetul produs de el auzindu-se la 50 km departare! Tesla va continua seria acestor experimente neobisnuite. Descoperind frecventa de rezonanta a pamantului, el reuseste sa provoace un seism artificial, plasand in sol un oscilator care rezona cu aceeasi frecventa cu a planetei. In primii ani ai secolului XX, Tesla prezice ca vremea va putea fi controlata cu ajutorul energiei electrice si propune implementarea unui sistem global de comunicatii fara fir, cu multe decenii inainte de aparitia Internetului... Dar ideile sale erau prea avansate si multi il considera nebun.

Cu cativa ani inainte ca englezii sa puna in functiune radarul, Tesla ii descrie principiile, dar isi abandoneaza cercetarile in aceasta privinta, convins ca descoperise o noua sursa de energie, o „raza mortala” care concentra fascicule de particule prin aer si genera o asemenea energie incat putea dobora „o flotila de 10.000 de avioane inamice la o distanta de 250 mile”! O asemenea arma ar fi descurajat, credea Tesla, dorinta oricarui stat de a comite agresiuni asupra altuia. Cei mai interesati de proiect se arata nu americanii, nici britanicii, ci... sovieticii, care chiar ii inainteaza un cec de 25.000 de dolari pentru a pune la punct un prototip.

Dar Tesla nu va mai putea sa-si puna in practica ideile, intrucat pe 7 ianuarie 1943 trupul lui neinsufletit este gasit intr-o camera a hotelului New Yorker. Imediat, FBI confisca toate documentele ce-i apartineau. Disparitia lui brusca a starnit controverse. A murit Tesla din cauze naturale (sa nu uitam ca avea 87 de ani, dar avea totusi o sanatate perfecta!) sau a fost eliminat chiar de catre serviciile secrete americane, de teama ca nu cumva cunostintele sale sa incapa pe mainile spionilor Axei sau ale rusilor? Un mister ce se adauga celorlalte numeroase mistere din enigmatica viata a acestui „stapan al fulgerelor”...

Autor: GABRIEL TUDOR - Revista Magazin